153 matches
-
viața, suspină împăciuitor prin cipele. Medicul e singurul nepedepsit pentru vina de a fi ucis un om. Nici el nu are chef de scandal. Clatină amărât din cap: Nu condamn medicina în sine și nici profesia de medic. Resping însă lăudăroșeniile și pretenția la plată, dobândită pe seama unei vieți. Amenință cu mâna în aer. — Ba chiar, de multe ori, doctorul trece ocara pe seama pa ci entului, învinuit sărmanul că nu a respectat cu strictețe tratamentul, deși învață pe riscul nostru și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nu-i ratezi! răsună glasul dresorului în urma lui. — Îl cheamă din nou să mai rupă un pic monotonia vărsării de sânge, mârâie Rufus. Aprobă sau dezaprobă? se întreabă Pusio. Instructorul întoarce capul către el. — Să nu crezi toate balivernele și lăudăroșeniile lui Thaos. E cel mai mare mincinos de pe fața pământului... — Ce anume să nu cred? râde călărețul. Adevărul e că l-a distrat ipochimenul. Abia spre sfârșit l-a întristat. — Se prea poate ca tigrișorii ăia, aruncă Rufus peste umăr
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
stângi. Înțepeni, dar nu zise nimic. ― Hei, îmi iei prosopul? Rangul doi Frost vorbise cu cineva din afara câmpului ei vizual. Frost era la fel de tânăr ca Hudson, dar mai frumos. Oricum așa spunea el cui stătea să asculte. Iar pe planul lăudăroșeniei, cei doi cadeți ai grupei făceau de obicei meci nul. Hudson miza pe debit și Frost pe imaginile înflorate. În fruntea lor, Spunkmeyer bombănea mereu. ― Sunt frânt, bătrâne. Nu se poate să ne trimită așa la petrecanie. Nu-i în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
mai adăugat nimic, tăcea, privirea îi sticlea sub ochelari, surâdea mereu și asemeni tuturor oamenilor grași expresia chipului său era aceeași, de băiat bun abia ieșit din adolescență, tăcut și jovial. Cuvintele lui au trecut neobservate, la vârsta aceea și lăudăroșenia făcea parte din psihologia debutantului, deși sunase bizar la el. Pe la începutul lui martie primii știrea, prin Sergiu Filerot, care primise la rândul lui un telefon de la poetul statistician, să mă prezint la Institutul de statistică (deci nu era un
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
și... Am tăcut neștiind ce să spun. Mi l-a luat înapoi, l-a pus pe birou și a continuat să lucreze la fel de puțin comunicativ și de sumbru. Mi-aminteam de cuvintele lui spuse parcă într-o doară sau din lăudăroșenie, la frații Rochus, ca o să ne arate el nouă... și uite că nu putea. "Ce-o fi înăuntru?" m-am întrebat. - Filerot, dă-mi-l și mie să-l citesc. Și-a ridicat privirea, care nu mai sclipea veselă după
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
un blestem, a imaginat un om pe deasupra acestei realități, care da naștere conflictelor dintre oameni, când liniștite, când demențiale, închipuindu-și că dacă ispitește omul cu eliberarea de orice morală, va ieși din asta o specie mândră, liberă și binevenită. Lăudăroșenia lui din Ecce Homo că el ar fi o fatalitate ca și creștinismul, m-a făcut să mă întreb de ce nu și-a dat seama că nu mai înfrunta el de mult un creștinism activ și dacă ar fi fost
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
nimic și cu atât mai mult nu erau iubirile dorite. Însă acele relații ori cum le va fi numit, încheiate atât de repede, nu-i lăsau numai un gust amar care sporea cu timpul, ci îl și avertizau asupra prostiei, lăudăroșeniei, aroganței, stupidității, prea marii încrederi în sine, incapacității de a vorbi despre altceva decât modă și amor, orgoliului și obsesiilor. Rămânea cu un ușor și, desigur, și relativ amuzament și cu suspiciune și neîncredere care nu făceau decât să amplifice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
sau încă nu e în stare de nimic ce ar putea rămâne după el, nici măcar de acea povestire a intensității foamei, este foarte posibil deci ca nevoia de iubire să fi fost cu încetul acoperită, prin orgoliu, nu numai de lăudăroșenia observată la acele nenumărate fete și femei Îpe care nu putea și nici nu voia să le învinuiască de ceva ce, credea el, aparținea firii lor ori sexului lor) ori de lipsa de înțelegere și neacoperirea vorbei cu fapta Îdintr-odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
tu să primești scrisoarea aceasta. Pe urmă Îți va veni și ție rândul. Ai plecat la război ca un adevărat gentleman, așa cum te-ai dus la școală și la colegiu, fiindcă așa trebuia. E preferabil să lăsăm eroismul patetic și lăudăroșenia pentru cei din clasele de mijloc; sunt mult mai pricepuți la astfel de lucruri. Mai ții minte weekendul de la sfârșitul lui martie, când l-ai adus pe Burne Holiday de la Princeton ca să mi-l prezinți? Ce frumusețe de băiat! După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
soția sa rupeau surcele și ascultau cu răbdare nesfârșitele istorisiri ale unchiului care își îndulcea nemulțumirea că nu mai erau bătălii cu sake, cu monologuri și cu povești despre propriile sale fapte de glorie. Ascultaseră de atâtea ori poveștile și lăudăroșeniile acestea încât le păreau niște merinde mucegăite pe care doar bătrânul le mânca în singurătate pentru a se ține în viață. Aproape de miezul nopții, samuraiul trimise doi oameni de-ai săi să-l ducă pe unchi până acasă. Când deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
pumnii și picioarele ca pe hoții de cai. Mă întreb cum se pricep englejii să transforme aceste amintiri despre dascălii care i-au bătut odinioară în încîntătoare și pline de umor revederi. Pesemne că elevii nu păcătuiesc în fața lor prin lăudăroșenie și învățătorii lor prin nepregătire. Or fi având alte cusururi sau poate elevii or fi mai sportivi și or fi încasînd loviturile ca la un fel de meci, în care regula e să știi să rabzi, și după ce te dai
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
trebuie reducerile astea? Sammler nu voia să-l conducă pe Feffer la conversații visătoare, exagerări, fantezii, minciuni. Nu știa cât născocea bietul tânăr doar pentru a impresiona, pentru a distra. Feffer avea o nevoie stranie să se acopere cu brocartul lăudăroșeniilor. Bani, fălire - cusururi evreiești. Și americane? Sărac În informații despre America contemporană, Sammler se arăta precaut În acest caz. Totuși, nu făcea nici o faptă bună dacă asculta asemenea lăudăroșenii. Sammler aprecia gradul de viață din tânărul Feffer, culoarea plină, minunată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
distra. Feffer avea o nevoie stranie să se acopere cu brocartul lăudăroșeniilor. Bani, fălire - cusururi evreiești. Și americane? Sărac În informații despre America contemporană, Sammler se arăta precaut În acest caz. Totuși, nu făcea nici o faptă bună dacă asculta asemenea lăudăroșenii. Sammler aprecia gradul de viață din tânărul Feffer, culoarea plină, minunată a obrajilor lui, sunetele pasionale pe care le scotea. Vocea care se asemăna cu un instrument la care se cântă cu intensitate din ce În ce mai mare, dar fără speranță din punct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
pentru băiețelul ei care citea și mâzgălea fel de fel de personaje, care numai strigat direct accepta să părăsească lumile de vis ale trecutului pentru ca apoi - la dorința ambilor - să-i facă pe plac, ca unui copil răsfățat ce era. Lăudăroșenia mea, care începea, asemenea unei litanii, așa: „Când o să fiu eu bogat și celebru, atunci am să te duc...“, își găsea drumul spre urechea ei. Nimic nu părea să-i placă mamei mele mai mult decât să se lase hrănită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
vizitatorul luând o mină impozantă. - A lui Napoleon? nu se știe de ce-i veni să spună Mașei... - E și Napoleon, dar mai sunt alții. Toți Împărații lumii sunt aici, În această amuletă, se Înfoie ca un curcan Extraterestrul. Mașa puse lăudăroșenia lui puse pe seama păhărelelor servite În cursul dimineții. „Probabil, vrea, la plecare, să mă impreioneze“, gândi ea. - Nu vreau să impresionez pe nimeni, spuse oaspetele, cu o voce ceva mai omenească. La ce mi-ar folosi. Acesta-i adevărul pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cap. - Eu sunt un Prezicător, zise. Era orgoliu în glasul lui, dar un orgoliu de canalie. O buclă de păr gri îi căzu pe tâmplă. Aducea cu orice, dar nu cu un nobil de Yalerta. Gosseyn nu luă în seamă lăudăroșenia. Îl prinsese, asta conta. - Ce i-ai spus? - Că erai la bord. - Ce a răspuns? - Că știa. - Aha! zise Gosseyn. Făcu o pauză, dar numai o secundă. Mintea lui sări dinaintea unor noi aspecte ale situației. Își puse o serie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
face nimic, dat fiind că președintele Butamatari, care le garantează dreptul de azil, m-a luat sub protecția lui...“ Dar oare de ce pirații de la APO voiau să pună mâna pe manuscris? Parcurgi foile, căutând o explicație, dar găsești mai ales lăudăroșeniile lui Marana, care-și atribuie meritul de a fi reglat pe cale diplomatică acordul prin care Butamatari, dezarmând comandoul și punând stăpânire pe manuscrisul lui Flannery, garantează restituirea acestuia autorului, cerând în schimb ca el să scrie un roman dinastic, justificând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
că bărbații voștri sunt liberi și că la voi apa proaspătă curge prin canale aflate sub pământ. Dacă Încercați să vă opuneți, canalele voastre se vor găsi În curând sub cerul liber, iar bărbații voștri se vor afla sub pământ“. Lăudăroșenii frecvente la ceas de asediu. Demnitarii din Nishapur se grăbesc, totuși, să capituleze, contra promisiunii ca locuitorilor să le fie lăsată viața, ca bunurile, casele, livezile și canalele lor să fie cruțate. Dar cât valorează făgăduielile unui Învingător? De Îndată ce trupele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cap. - Eu sunt un Prezicător, zise. Era orgoliu în glasul lui, dar un orgoliu de canalie. O buclă de păr gri îi căzu pe tâmplă. Aducea cu orice, dar nu cu un nobil de Yalerta. Gosseyn nu luă în seamă lăudăroșenia. Îl prinsese, asta conta. - Ce i-ai spus? - Că erai la bord. - Ce a răspuns? - Că știa. - Aha! zise Gosseyn. Făcu o pauză, dar numai o secundă. Mintea lui sări dinaintea unor noi aspecte ale situației. Își puse o serie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
avea nevoie la Osaka, o regiune complet lipsită de cariere? Și unde credea el că putea găsi, în acele vremuri dificile, sumele fabuloase pentru plata proiectului? Se întreba dacă nu cumva marile planuri ale lui Hideyoshi erau doar niște simple lăudăroșenii. Chiar atunci, lui Hideyoshi păru să-i treacă prin minte un gând urgent și, chemându-și secretarul, începu să dicteze o scrisoare. Uitând complet de prezența lui Kazumasa, parcurse cele scrise pe hârtie, dădu din cap și începu dictarea unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
-i aduse o piatră netedă punându-i-o sub cap .Cand s-a trezit , după un somn reparator, și vazu ce a facut Roland, s-a arătat foarte recunoscător, a devenit prietenos și a început să vorbească, vrute și nevrute, plin de lăudăroșenie cum e felul acestor oameni . Între altele , el i-a spus lui Orlando că degeaba se straduia să-l ucidă cu sabia , deoarece întreg trupul său era invulnerabil , cu excepția unei foarte mici părticele și la aceste cuvinte el a pus
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
temele acasă și le trimitea „doamnii” prin Ruzânița, vara sa de-a doua, care era cu doi ani mai mare ca el. Trecuseră primii trei ani de școală, Va era mereu premiant, spre bucuria afișată des, ostentativ și cu oarece lăudăroșenie. Vară, vacanță, obligații și joacă! Ducea și aducea caii lui Victor, Murgu și Sura, din Cociobana sau de pe Ceia parti. Culegea dudău pentru cei trei porci și apoi era liber să meargă la prietenii lui vechi, care se adunau În
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
să trăiesc la Bagdad sau la Córdoba. Spiritul meu se complăcea în acest paradox, însă conștiința mea nu era împăcată. Era oare deja depășită vremea când puteam fi mândru de ai mei fără ca acest lucru să fie rodul unei biete lăudăroșenii? Apoi a venit vremea lui Adrian. Apoi a lui Soliman. Și mai ales s-a produs vizita aceea a lui Abbad. La înapoierea lui de la Tunis trecuse să mă vadă, fidel promisiunii făcute, și, înainte chiar să-și fi descleștat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
bine. Suntem un exemplu că se poate și altfel și asta nu le place. Din toată această explicație ea culese singura frază pe care o Înțelesese: — Sunteți un gentleman? — Nu, dar nici burghez nu sunt. Ea nu putu percepe vaga lăudăroșenie din răspunsul lui, pentru că din momentul În care părăsise casa părintească, ambiția ei fusese să treacă drept o doamnă. Studiase În sensul acesta cu tot atâta grijă cum studiază un subaltern ambițios pentru a intra În Academia Militară. În fiecară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
pe cel care cânta la vioară. Murmură numai pentru sine: — Era Îndrăgostită de mine. Nu intenționase nici o clipă ca aceste cuvinte să răsune tare În restaurantul gol și albastru și se simți Încurcat și șocat când le auzi. Sunau a lăudăroșenie și el nu avusese intenția să se laude. Nu aveai de ce să te lauzi că ai fost iubit de-o dansatoare din ansamblu. Când toți izbucniră În râs, roși. Ah, fetele astea! spuse domnul Stein, clătinând din cap. Cum știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]