144 matches
-
îndelung de căpitanul Naicu pe seama soției sale spiritiste, o va face să treacă prin stările resimțite de Stavrache la vederea fratelui crezut mort. Gluma căpitanului are însă are un efect tragicomic neprevăzut, în măsură să pună în lumină lașitatea și lăudăroșenia celebrului farsor. Pentru că într-o telegramă Naicu pune să i se vestească soției moartea sa pe front, aceasta se refugiază de frică în brațele ordonanței, exact în momentul în care, întors acasă cu gândul de a-i juca un renghi
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
înțelege mexicanul prin "macho" și prin "machism". Străinii și mai ales americanii zâmbesc ironic: macho? Și ironia cu care formulează întrebarea este, într-un fel, ea însăși un răspuns. Căci pentru turistul venit din nord, "machismul" este un soi de lăudăroșenie bărbătească în care se amestecă sângele iute, soarele tropicelor și un donquijotism căruia îi place să braveze. Obișnuit să considere firească numai aroganța care are cont la bancă, el se uită contrariat la un "macho" care merge ca și cum ar gândi
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
mai dement pe care l-am cunoscut vreodată, Bazil, cu ochi capii, cu un rânjet umed, un tip smucit și scandalagiu, a cărui întreagă viață nu era făcută din altceva decât din cântece cu porcării, bancuri "fizice" pe seama infirmilor și lăudăroșenie erotică. Intraseră la braț și luaseră imediat două fete la un tango pasionat, cu obraji lipiți și mâinile întinse înainte. Fetele se prăpădeau de râs. "Sînt sărac, n-am nici căciulă, / Am o namilă de..." striga Bazil cu strâmbături grotești
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
desigur despre pictură, cum îmi place desenul, cum am pictat întâia oară la Arte Plastice, cum am ajuns la Litere, cum desenul e asemeni scheletului într-o pictură, iar culoarea e carnea, Ce desenezi? întrebarea ei, Am studiat și anatomie, lăudăroșenia mea, deocamdată schițez, trupul masculin, în diverse poziții, mișcare, repaus, marii artiști ai Renașterii, Mi-ar plăcea să văd cum desenezi, și trupul feminin?! provocarea ei, deocamdată, bâlbâiala mea, ne mai încălzim mergând, trece autobusul ei pe lângă noi, suntem între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
voi mai avea nici o scuză ca să nu pictez, 3 noiembrie, scrisoare de la Boris, în drumul său spre Rusia ar dori să treacă prin România să mă vadă, am intrat cu drepturi depline în familia Sabinei, îmi scrie el, și cu lăudăroșenia-i cunoscută, cred că voi deveni curând șeful familiei, eu sunt cel ce le-am deschis piața rusească, cuvântul familia și expresia capul familiei având în italiană și o semnificație aparte, și tu, Theo? te-ai lăsat până la urmă ispitit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
pentru băiețelul ei care citea și mâzgălea fel de fel de personaje, care numai strigat direct accepta să părăsească lumile de vis ale trecutului pentru ca apoi - la dorința ambilor - să-i facă pe plac, ca unui copil răsfățat ce era. Lăudăroșenia mea, care începea, asemenea unei litanii, așa: „Când o să fiu eu bogat și celebru, atunci am să te duc...“, își găsea drumul spre urechea ei. Nimic nu părea să-i placă mamei mele mai mult decât să se lase hrănită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
nimic și cu atât mai mult nu erau iubirile dorite. Însă acele relații ori cum le va fi numit, încheiate atât de repede, nu-i lăsau numai un gust amar care sporea cu timpul, ci îl și avertizau asupra prostiei, lăudăroșeniei, aroganței, stupidității, prea marii încrederi în sine, incapacității de a vorbi despre altceva decât modă și amor, orgoliului și obsesiilor. Rămânea cu un ușor și, desigur, și relativ amuzament și cu suspiciune și neîncredere care nu făceau decât să amplifice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
sau încă nu e în stare de nimic ce ar putea rămâne după el, nici măcar de acea povestire a intensității foamei, este foarte posibil deci ca nevoia de iubire să fi fost cu încetul acoperită, prin orgoliu, nu numai de lăudăroșenia observată la acele nenumărate fete și femei Îpe care nu putea și nici nu voia să le învinuiască de ceva ce, credea el, aparținea firii lor ori sexului lor) ori de lipsa de înțelegere și neacoperirea vorbei cu fapta Îdintr-odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
stângi. Înțepeni, dar nu zise nimic. ― Hei, îmi iei prosopul? Rangul doi Frost vorbise cu cineva din afara câmpului ei vizual. Frost era la fel de tânăr ca Hudson, dar mai frumos. Oricum așa spunea el cui stătea să asculte. Iar pe planul lăudăroșeniei, cei doi cadeți ai grupei făceau de obicei meci nul. Hudson miza pe debit și Frost pe imaginile înflorate. În fruntea lor, Spunkmeyer bombănea mereu. ― Sunt frânt, bătrâne. Nu se poate să ne trimită așa la petrecanie. Nu-i în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
nu sunt decât cămătari; iată că ai adus vorba despre oameni tari, despre mama dumitale și despre Varia. Oare ajutorul lor, ba încă acordat în asemenea împrejurări, nu este o dovadă de tărie morală? — Varia o face din orgoliu, din lăudăroșenie, ca să nu se lase mai prejos decât mama; însă ce face mama, eu, într-adevăr... stimez. Da, respect și justific această atitudine. Până și Ippolit simte, iar el s-a înrăit aproape de tot. La început cam râdea și spunea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
tot cursul vieții sale; condiția esențială era sinceritatea, adică nimeni să nu mintă! — Ciudată idee, spuse generalul. — Într-adevăr, Excelență, ciudată, dar tocmai prin asta a fost grozavă. — O idee ridicolă, spuse Toțki, însă, de altfel, poate fi înțeleasă: o lăudăroșenie de tip special. Poate că tocmai de asta era nevoie, Afanasi Ivanovici. — Cu un asemenea petit jeu, te-apucă plânsul mai degrabă decât râsul, observă doamna cea volubilă. — O chestie absolut imposibilă și absurdă, susținu și Ptițân. — Și ați reușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
semene a adevăr și să fie crezută? Iar Gavrila Ardalionovici a remarcat pe bună dreptate că, de îndată ce se simte cât de puțin o notă falsă, se pierde tot farmecul jocului. Adevărul este posibil numai întâmplător, în cazul unei dispoziții de lăudăroșenie de un prost-gust prea îndoielnic, gust care aici ar fi de neconceput și cu totul deplasat! — Totuși, ce om subțire sunteți, Afanasi Ivanovici! Până și pe mine mă impresionați! strigă Ferdâșcenko. Imaginați-vă, domnilor, prin observația sa că eu n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
uitând chiar de toate și întrecând orice măsură; până și fața i se schimonosise. Oricât ar părea de ciudat, se poate să se fi așteptat la cu totul altfel de succes de pe urma celor povestite. Asemenea „gafe“ de prost-gust și această „lăudăroșenie de tip special“, cum le numise Toțki, i se întâmplau destul de frecvent lui Ferdâșcenko și se potriveau perfect cu firea lui. Nastasia Filippovna chiar tresări de furie și-l privi insistent pe Ferdâșcenko; acesta se sperie imediat și tăcu aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Château des Fleurs din Paris. Însă alții spuneau că moștenirea îi picase unui general și că pe franțuzoaica aceea venetică, celebră dansatoare de cancan, o luase de nevastă un tânăr negustor rus, putred de bogat, care, la nuntă, numai din lăudăroșenie, beat fiind, arsese la lumânare bilete ale ultimului împrumut de loterie în sumă de exact șapte sute de mii de ruble. Dar toate aceste zvonuri se potoliră curând, lucru la care au contribuit foarte mult împrejurările. De pildă, ceata lui Rogojin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
considerat ca un model autoritar. B poate răspunde prin supunere. A va deveni din ce în ce mai autoritar și B din ce în ce mai supus. Un prim tip de schimbare, numit de Bateson complementar, și pe care îl opune unui al doilea tip, numit simetric: dacă lăudăroșenia constituie modelul unui grup și celălalt răspunde prin lăudăroșenie, competiția va duce curînd la supralicitare. Ca și triburile kabyle analizate de Bourdieu, care se ruinau din cauza darurilor din ce în ce mai somptuoase pe care și le făceau unul altuia 62. Teoria double bind
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
supunere. A va deveni din ce în ce mai autoritar și B din ce în ce mai supus. Un prim tip de schimbare, numit de Bateson complementar, și pe care îl opune unui al doilea tip, numit simetric: dacă lăudăroșenia constituie modelul unui grup și celălalt răspunde prin lăudăroșenie, competiția va duce curînd la supralicitare. Ca și triburile kabyle analizate de Bourdieu, care se ruinau din cauza darurilor din ce în ce mai somptuoase pe care și le făceau unul altuia 62. Teoria double bind se găsește atunci afectată: pe de o parte, double
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
de gândul moroilor din cimitir, pentru a pătrunde dincolo de jocurile și de umbrele nopții, sau, poate și din simplul motiv de a se lăuda a doua zi cu propria-i vitejie și pentru a fabula asupra a ceea ce a văzut; lăudăroșenia, soră bună cu inventivitatea, stă mână-n mână cu imaginația infantilă. Sigur că Eminescu a fost și el încercat întocmai ca poetul din Lancrăm, mut ca o lebădă de acel cutremur, ce-l încerci în copilărie, ca și mai târziu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
roluri îndeplinite în grup: • roluri centrate pe sarcină (reformularea opiniilor, clarificarea și coordonarea ideilor, exprimarea opiniei...); • roluri de menținere a coeziunii (încurajarea celorlalți, stabilirea armoniei între membrii grupului, sprijinirea compromisului); • roluri de satisfacere a nevoilor individuale (agresivitate, poziție sistematic opusă, lăudăroșenie pentru a atrage atenția asupra sa...). Benne și Sheats au elaborat o grilă (cf. Anzieu, Martin, 1968) care poate fi utilizată pentru analizarea reuniunilor. 2.2. Afinitățile Membrii grupurilor sunt legați între ei prin relații afective pozitive sau negative. Testul
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
sau, dimpotrivă, dacă cuvântul are o tonalitate severă, imperativă. La dislalicii noștri avem de a face, adesea, cu atitudini psihice neadecvate, ca sentimente de inferioritate, lipsă de încredere în sine, nesiguranță, timiditate, sfială sau cu strădanii compensatorii, ambiție exagerată, îngâmfare, lăudăroșenie etc. Nu e de mirare că prin aceasta articulația suferă, fiind frânată sau oprită. Terapia tulburărilor dislalice trebuie, așadar, să țină seama de aceste neajunsuri psihice, luând măsuri pentru înlăturarea lor. Mulți specialiști au subliniat importanța laturii psihice în terapia
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
examenele dreptului la facultatea din Iași, vestită pe atunci pentru mărinimia ei (de ciur spart). Auziseră de Cotnarul lui Manaș. Deci veniseră buluc, cu ifos și cu nerăbdare. Dugheana Cotnarului însă (pustie) păzea cu muștele ei, încă o păcăleală a lăudăroșeniei moldovenești, care spune mereu „am” în loc de „oi fi avut”. Strâ mbau cuc onii din nas la miresmele fără cin, uitându-se cu lepădare. După un timp, iaca și Manaș venind de la butiile Cotn arului, cu pestelcă albastră, tichie, ochelari pe
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
nu poate, firește, să împărtășească dintr-o dată. Grecii de mai tîrziu s-au înstrăinat din nou de contradicția dintre interior și exterior ce ieșea la lumină în ironia socratică. Epicureicii concepeau ironia ca pe o expresie a trufiei și a lăudăroșeniei 28. Învățătorul lui Cicero, epicureul Zenon, îl numea chiar pe Socrate un măscărici (scurra Atticus)29. Ironia socratică este o mare ironie dacă, în general, poziția lui Socrate este epuizată prin conceptul de ironie, ceea ce vom aprecia mai de aproape
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
al lui Quintilian. Nu se cunoaște amploarea acestor ediții, dar se poate bănui importanța lor. Atunci cînd scriitorii latini afirmă cu siguranță că operele lor sînt cunoscute de tot universul, nu trebuie să se vadă în aceasta numai orgolii și lăudăroșenie, ci și semnul eficacității unui comerț capabil să răspîndească scrierile lor în tot Imperiul Roman. Horațiu știe că operele sale vor trece mările și că vor fi citite, atît la Utica în Africa, cît și la Ilerda în Spania. Ovidiu
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
este lăcomia, el se poate referi la un lup sau un urs. Procedeul artistic specific în construcția fabulelor este personificare. Explicânduli-se acest fapt, elevii vor înțelege fabula ca pe o narațiune cu măști. „Suprafața de atac a fabulelor este amplă: lăudăroșenia, zgârcenia, parvenitismul, superficialitatea, îngâmfarea, prostia, agresivitatea, trădarea, demagogia etc”[2, p.113]. Prin satirizarea acestor trăsături și manifestări negative, general-umane, fabula contribuie la conștientizarea cititorilor asupra modului de a se comporta și de a gândi și subliniază importanța unor atitudini
Caleidoscop by Elena Amuhaia () [Corola-publishinghouse/Science/91784_a_93509]
-
cu voce stinsă. — Ce spui, bunule părinte? Domnul Bodo, rănit? Spune repede tot ce știi! — O, nobilă doamnă, Îmi faceți prea multă cinste! Eu sunt doar un umil frate la mânăstirea Sfântul Trudpert. Părintele Constantius mă ceartă mereu pentru păcatul lăudăroșeniei, dar mereu greșesc. Adevărul e că pe tânărul domn Bodo l-au atacat niște tâlhari, pe când călărea fru mos pe sub pădure, nu știu Încotro. Ne-am Încrucișat pe drum, eu mergeam spre Säckingen, cum am spus, unde starețul mă trimisese
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
5$. Unul asemănător celui de agate, am văzut la Duty Free în Aeroportul din Moscova cu 95 euro! Conversând mult cu noul meu prieten, acesta m-a întrebat ce limbi vorbesc. Răspunzându-i grăbit - și cu o oarecare nuanță de lăudăroșenie, recunosc! - că vorbesc bine franceza, prietenul indian mi-a replicat în cea mai curată exprimare a limbii lui Voltaire, fapt care pe mine m-a blocat complet: nu-mi mai aminteam o boabă franțuzească și toate replicile îmi veneau doar
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]