138 matches
-
prietena mea! A citit atâtea și nu se laudă niciodată... Mi-a spus doar mie și lui Andrei, fără să intre în amănunte. Dacă citeau alte fete, măiculiță, ce-ar fi fost la gura lor! Dar și băieții, sunt mai lăudăroși... Mă mir că Sandu s a abținut. Mihaela merita să fie pusă la punct de data asta!” „Ce mă fac eu dacă mă încolțesc cu tot felul de chichițe?” se întreba Mariana, roșie la față și cu privirea ațintită pe
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
ridica-o pînă În talie. Nu i-aș scoate chiloții, dar aceștia ar fi mătăsoși, ușori, și ai putea intra În ea... Glasul i se stinse treptat. CÎnd Începu din nou să vorbească, vocea i se schimbase, era simplă, deloc lăudăroasă. Am avut așa o fată. N-am uitat asta niciodată. Nu era o frumusețe. Tăcu. — La naiba, zise el după aceea Încet. La naiba. Se foi, și sîrma care-i sprijinea salteaua se Îndoi și se strînse, iar Duncan Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
sinea mea. După noaptea asta, totul va reintra în normal. Zach a fost foarte grijuliu cu toate zonele mele erogene. Vă rog să nu povestiți asta nimănui pentru că lumea va spune c-am primit exact ceea ce meritam, fiindcă-s o lăudăroasă, dar n-am putut să rezist să n-o anunț pe Julie că povestea noastră de dragoste a reînflorit și că batem frișca în toată regula pe sofa. În timp ce Zach îmi cerceta zona pubiană proaspăt epilată, am luat telefonul mobil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
ședințe de sâmbătă seara o facem nu pentru c-ar fi loc de cruțare, ci numai pentru că nu ne-a făcut efectul unei ședințe, ci pe acela al unui dezastru, a unei lavine prăvălită asupra țării. * În buimăcirea generală, discursul lăudăros și încriminător totodată al d-lui ministru de finanțe ni s-a părut un lung și îndărătnic șuier de ironie. Când am auzit pe d. Dim. Sturdza lăudând exactitatea bugetului pe anul 1879 și comparîndu-o cu defectuozitatea bugetelor guvernului conservator
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
avea în vedere: a) manifestări pozitive (persoane ce zâmbesc, persoane ordonate, care critică cu argumente, analitice, binevoitoare și, în general, persoanele care nu se regăsesc în categoria persoanelor cu manifestări neutre și ostile); b) manifestări neutre (persoane: plângăcioase, glumețe, lingușitoare, lăudăroase, ambigui, excesiv de agreabile, victime ale fricii, emotive, rușinoase, care se blochează, care pălăvrăgesc, nehotărâte, veșnic îngrijorate, tip martir, mofturoase, condescendente, indiscrete, copilăroase, lente, neglijente, dezordonate, uituce, visătoare, blazate, supra analitice) c) manifestări ostile (persoane: agresive, negativiste, nesociabile, care se eschivează
AUDITUL CALITĂŢII by SILVIA MIRONEASA () [Corola-publishinghouse/Science/342_a_756]
-
90.000 de români. Lacrimi?! Nu, nu mai curgeau lacrimi, nu mai era loc și pentru lacrimi, eram de piatră, eram care pe care. Înțelegi?! Nu, răspund și încep a plînge. Plînge și Herman. Delicat, mă mîngîie pe cap. Nebunii Lăudăros mai era Dumitru Ciuraru ăsta! În toate poveștile lui, el era eroul pozitiv. Deștept, viteaz, om care nu știa ce-i frica. Nu mai spun ce succes avea la femei. Pe o coastă de deal cu pămînt cam gălbejit, Dumitru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mai șterpelesc câte un ou, doar ca să mă joc cu el, dându-l de-a dura; că se mai sparge, e o altă poveste, dar una care mă silește să fac „curat“... Care găină Îmi sparge acum timpanele cu cotcodăcitul lăudăros c’a făcut mare lucru: un ou. De fapt Își cicălește bărbatul, cocoșul acela urâcios, c’ar fi cazul să se ocupe de ea, iar nu de restul haremului dacă mai vrea urmași... Păi zona Îngustă a reproducerii umane, și
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
foarte respectuoasă și o ajutătoare de preț a mea, o fată de caracter, foarte curată, și asta face mult, și o altă colegă la 90 de ani care a fost în viața ei o încrezută și este și o mare lăudăroasă. Ne sculăm aproape de la ora 6 dimineața. Eu cu Paula ne facem paturile că încă mai putem noi, ne mai aranjăm ce trebuie, mergem la baie, ne facem frumoase, curate așa bolnave, eu îmi dau cu puțin ruj să nu
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
măcar la sfârșitul iernii, oarece generozitate cavalerească. Iar Niță Necșulescu, primar, secondat de secretar, pare sensibilizat de situație elevelor și a profesoarelor abia acum. E galant („...la școală ce cu onoare o dirijați”), orgolios („5 (cinci) care de lemne”) și lăudăros ca un neguțător interesat să-și vândă marfa („lemne cer curat, prima calitate”). N-are importanță, din punctul lui de vedere, că iarnă grea a trecut chinuitor pentru cei de la Școala de fete: „am găsit din cauza frigului școala pe jumătate
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
Repausul dominical). Pentru tipograful care În zori pleacă, totuși, la slujbă băutura e viciu, pentru amicii În repaus prelungit ea e virtute. În ipostază feminină, moftangiul e Rromânca; ea e - indiferent de clasă socială, de educație ori de preocupări - snoabă, lăudăroasă, indiscretă, bârfitoare, ridicolă, insensibilă („Moftangioaica e o româncă bravă; ea știe suferi, cu hotărârea și eroismul caracteristic românului, tortura concertelor clasice, fort en vogue, astăzi....”), superficială și ipocrită, dar e, Îndeosebi, lacomă: „La balul curții mai ales, cum s-a
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
nu sunt. Dacă întreaga mea avuție aș da-o în pomeni, și corpul meu l-aș da pe foc, să ard, dacă nu am dragostea, nu-mi folosește la nimic. Dragostea este răbdătoare; dragostea este binevoitoare; nu invidiază, nu este lăudăroasă, nu se umflă în pene; nu este necuviincioasă, nu umblă după ale sale, nu se supără, nu ține socoteală de rău; nu se bucură de nedreptate, ci se desfată de adevăr. Ea toate le acoperă, toate le crede; Toate le
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
se găsea în rândul celor ce plăteau kharadj (haraci) și era dintre aceia care dădeau soldați sultanului, care niciodată nu a ieșit din făgașul servituții și al supunerii, prin vești ticluite, prin zvonuri fără temei și prin vorbe mincinoase și lăudăroase, acest necredincios ignorant a fost abătut de pe calea cea dreaptă. A fost împins și a ajuns să distrugă și să jefuiască unele provincii din Rumelia, care se aflau în vecinătatea și apropierea Iflakului” Mărturia cronicarului Idrîs Bedlîsî este posterioară evenimentelor
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
și acesta un defect, în contrast cu iubitorul de adevăr (Eth. Nic.,IV, 13). Apariția ironistului este explicată prin aversiunea acestuia pentru folosirea expresiilor tari. Totuși nu se evidențiază încă aici că marea deosebire între ironist, pe de o parte, fățarnic și lăudăros, pe de alta, constă în aceea că lăudărosul își face un scop din aparența exterioară tocmai pentru că vrea să se dea mai mare decît este, iar fățarnicul o folosește ca pe un mijloc de a realiza niște scopuri egoiste și
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
al III-lea în încercările sale de a lua puterea și din această cauză a fost închis. El a publicat în 1843 Memorii, care sînt în același timp un jurnal de război fidel și jurnalul intim al unui om "brav, lăudăros, vanitos și don Juan" (Jourquin). Textul caracterizează acest război al Spaniei pe care Napoleon l-a întreprins din 1808 pînă în 1814 pentru a constrînge peninsula inclusiv Portugalia să se supună Blocadei continentale: o guerilla fără milă, accentuată în tabăra
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
cu Iancu 218, nume legat de timpul solstițial sau al amiezii în care are lor trecerea. Alegerea deliberată a individului comun, cu atribute asemănătoare eroului caragialian - "dorință patologică de comunicare", graba, orgoliul de nu se lăsa păcalit 219 - a "grobianului", "lăudărosului" "lipsitului de imaginație negustor de vite" ca "protagonist al unei întâmplări de aspect supranatural", face din nuvelă "cea mai pură narațiune fantastică a lui Eliade" 220. Emfaza cu care își clamează numele este o dovadă, în primul rând, a naturii
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
și Încrezut, dacă aruncă cu bani Încoace și-ncolo și se poartă ca un prostănac. Cred că mi-am jucat rolul foarte bine, pentru că În scurtă vreme toți erau convinși că nu se află un dobitoc mai Îngâmfat și mai lăudăros decât mine. Capetele mai Înțelepte l-au compătimit pe părintele meu că are un asemenea fiu descreierat. Cei mai mulți Însă m-au plăcut, pentru că erau la fel de proști și de aroganți. Sfătuitorii Împăratului și-au rupt dinții Încercând să mestece toate minciunile
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
curios de superlativă care mi-a intensificat și mai rapid antipatia față de el. Tata m-a făcut, m-a criticat, m-a distrus și apoi, după ce m-am reinventat și m-am relansat în ființare, a devenit un tătic mândru, lăudăros, încercând să reintre în viața mea, toate astea într-o perioadă care mi s-a părut că a durat doar câteva zile. M-am simțit din nou înfrânt, deși îmi câștigasem dreptul de a fi în control, grație recentei mele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
cei cu care vorbește. „A fi drăguț” - o artă cu multe avantaje. Îl întreb dacă a aflat și ce se spune despre el în Trenul Literaturii. Da. Că își schimbă în fiecare zi hainele, că se parfumează abundent, că este lăudăros, bogat, că vorbește tare și mult, că s-a certat la cuțite cu attendent-ul turc, Sezer Duru, că o simpatizează pe însoțitoarea ucrainenilor, iar aceasta, spre ghinionul lui Chingiz, este cu soțul ei, Andriy Bondar. Interlocutorul nostru nu e deranjat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
cu arhitectul Maxențian în drept cu statuia lui C. A. Rosetti. Maxențian mi-a apărut întăia oară în 1905, la Ministerul Instrucției, Direcția artelor (fiind eu subșef de birou). Era arhitect al Ministerului. Evreu botezat; plin de fală și prezumție, lăudăros, nesuferit, impertinent. Îmbrăcat bălțat, cu pălării artistice și cravată-lavalieră etc. Era omul cel mai puțin agreabil și cel mai hotărât să-și facă drum prin viață cu coatele. Nu știu ce s-a făcut. L-am zărit prin Iași în vremea războiului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
avea o doamnă frumoasa ca din povești. Și mai beau vin și cântau foarte frumos. Murind Constantinescu, Dna lui a avut poale lungi și minte scurtă. A vândut casa cea foarte frumoasă și s-a dus după un muntean foarte lăudăros și trăia într-un bordei făcut din traverse și acoperit cu pământ în gara Dolhasca, județul Suceava ca vai de lume. Dumitru Mihailescu s-a dus picher la Sabasa, tot județul Suceava. Și un criminal 1-a bătut de i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
se părea avantajoasă în sine: de mult își dorise un radio de-ăla a-ntâia și acum îl avea, căpătând pe deasupra și un ceas de mână pe cinste. Curând însă, starea lui sufletească s-a schimbat: el era o fire lăudăroasă, guraliv, închipuit, i se părea că nu trăiește de-adevăratelea dacă nu povestește tuturor, cu înflorituri, în gura mare, tot ce i se întâmplă. Iar acum era pus în situația să păstreze secretul - ceea ce categoric însemna o povară mai grea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Și s-a explicat: Să nu aud vâjâitul vântului printre crengile copacilor? Să nu aud tarantela ploii pe acoperișul de tablă al casei? Să nu o aud pe Tilica bătând când cineva încearcă să deschidă poarta? Să nu aud cotcodăcitul lăudăros al găinilor, când îmi dau de știre că mi-au dăruit ouă proaspete? Sunt lucruri de neconceput pentru mine! Am înțeles încă o dată că Mihai Munteanu iubea natura înconjurătoare în care se integra cu întreaga-i ființă. Vegetația spontană, arborii
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
derâdere lecturarea presei centrale, chiar dacă, conștiincios, scria la sfârșitul fiecărui raport de activitate că era la curent cu toate alea ce apăreau În „Scânteia” și altele, cei doi corifei de la București l-au cam luat peste picior pe diletantul lăudăros și excesiv de exigent: „Observînd mai cu atenție presa centrală și regională veți Întîlni asemenea anunțuri. Deci, pe viitor e bine să ne consultați Înainte de a proceda la eliminarea uni astfel de text”. Nici cea de-a șasea intervenție nu fusese
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
femeile tinere și frumoase, posesoare pe veci a unor soți buni sau păcătoși, în mare parte transformați în amintiri de coasa războiului; subofițerii cu un QI modest; preoții consacrați dar și popii grași, bețivi și afemeiați; intelectualii ratați gen Dobru, lăudăroși și ranchiunoși. O figură cu totul aparte o face predicatorul Lukov un lipov cu burtă ultrageneroasă, aflat într-o bahică competiție de persuadare a mai tânărului Luca Guțaga, român din Pocrovca Nouă. Specialitatea predicatorului Lukov era molocanismul, o învățătură religioasă
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
Lăsam în urmă o grădină bine pusă la punct, o livadă, o școală frumoasă. La Câșlița era un mare viespar. Se certau pentru postul de director învățătorul Stâsii (pe funcție), Moraru Afanasie, localnic, și Dobru Simion, un filfison afemeiat și lăudăros.Acestora li se comunicase însă decizia numirii mele ca director. Bomboană pe colivă. Primul contact cu școala a fost supărător. Nu era nici de departe ca cea din Sofian. Mai mult de atât, cum avusese grijă Dobru să-mi destăinuie
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]