925 matches
-
URSITOAREA A DOUA: Să fii ager și cuminte / În purtare și-n cuvinte, / Și isteț să fii cu duhul / Cum e ziua și văzduhul...// URSITOAREA A TREIA: Și iubit să fii de lume, / S-ai izbânzi și mare nume, / Pretutindeni lăudat./ Și să-ți meargă astfel cum e / La feciori din basme dat. // (Toate trei încep să se retragă încet, făcând semne către copil.) MAMA: Zânelor, mai stați o clipă; / Nu-i dați daruri ce în pripă / Sunt supuse la risipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
când mă trimisese Măria Sa cu carte tocmai la Barosan-Împărat... POSACUL: Ce mai tura-vura! Să le chemăm la porunca Măriei Sale. LINGUȘITORUL (vestește): Fiica cea mare a Măriei Sale, cu părul ca pana corbului, cu ochii ca strălucirea stelelor, cu obraz slăvit și lăudat... Domnița Ana! ANA (vine, se înclină în fața împăratului): Măria Ta... PRICINĂ (mohorât): Bine, bine... treci de-a dreapta mea. (Ana trece în dreapta împăratului) LINGUȘITORUL: Fiica mijlocie a Măriei Sale, cu părul ca arama frunzelor de toamnă, cu mers ușor de căprioară tânără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
cozonaci, zahăr, mirodenii, ulei, unt și sare, cât oi putea încărca în două care. Să nu uităm pentru mămăliga din cucuruz și din mei, făină ca aurul pusă în cinsprezece saci rotofei. Rachiu de perje zece butelci dolofane și vin lăudat douăzeci de budane, să le ajungă pentru sindrofii la boieri și la cucoane. Iară dacă s-or mai ivi și alte nevoi, mă întorc eu la dumneata înapoi. Cam asta ar fi. LIANA: Tare frumoase stihuri, meștere Ceaun! CEAUN: Păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
te împiedici la umblat, nici gropi neastupate în care să dai. Aici șarpele nu are venin, ardeiul nu ustură și ghimpii trandafirilor sunt rotunzi ca mazărea. Tot ce se află aici e dulce la gust și neted la pipăit. SISOE: Lăudat fie numele Celui Preaînalt! MAVRICHIE: Amin! (oftează amândoi din rărunchi) SISOE: Și ce se spune în cartea pe care ai scris-o sfinția ta astă noapte? MAVRICHIE: Cartea asta am gândit-o ca un fel de călăuză și se cheamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
polonezi și nemți? Doar nu... Ba bine că nu. Da’ ce, dumneata nici atâta lucru nu ai aflat? Ce să aflu, jupâne Froim? Tălmăcește-mi ce ai vrut să spui, că eu nu pricep nimic. Ia te uită la el... Lăudată fie sfânta prostie a săteanului. Jupâne, pe mine să nu mă faci prost, că... și-a zburlit mustața moș Dumitru, mlădiind biciușca din mână. Nu te fac prost, bade Dumitre. Și mai lasă biciușca ceea în pace, că doar știi
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
laude, să fac plecăciuni, să roșesc, iar inima să-mi crească înăuntrul meu, să-mi bată puternic și să se umple de trufie; fie să îmbrac pios haina modestiei și să-mi neg, până la ultimul, succesele pentru care eram eu lăudat, căci asta se zice că este cea mai potrivită și mai plină de politețe atitudine, care îi dă omului noblețe și îl înalță mult în ochii celorlați. Or, această atitudine era la mine - ca și la majoritatea lumii, de altfel
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
dragoste și înțelegere. El muncea în colhoz, la trudozile. Nu lipsea nicio zi. Îi plăcea să fie primul în toate. În fiecare an, pe panoul de onoare a colhozului, nu lipsea numele și portretul său. Era unul dintre cei mai lăudați și apreciați colhoznici. Mătușa Catinca, soția sa, nu muncise nicio zi în colhoz. Datoria ei era să vândă vin și să aibă grijă de gospodărie, de soț și de copii, care erau patru, trei băieți și o fată. Era o
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
zi", mai aplicată și totodată integratoare, cu dosare ale receptării de primă instanță. În mod curent, Cornel Regman s-a raportat la scrisul celorlalți critici sub un unghi polemic și într-o expresie caustică. Malițiile lui se distribuie generos scriitorilor lăudați excesiv și celor care o fac, cronicarii cuprinși de evlavie și dedați la genuflexiuni, colaborând prea mult cu un autor. Parcurgând Patru decenii de proză literară românească, un volum solid la propriu și la figurat, vom descoperi o veritabilă strategie
Un critic caustic by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9181_a_10506]
-
câte un mic capitol în numeroase ediții an-te-rioare, iar anul acesta sărbătorindu-mă anticipat pentru împlinirea (la 6 noiembrie 1947) a șaizeci de ani. După ce am publicat, la sfârșitul lui 2005, Istoria literaturii române contemporane. 1941-2000, am fost nu numai lăudat, ceea ce mi se pare firesc, ci și contestat, ceea ce mi se pare, de asemenea, firesc (deși nedrept!). M-am simțit însă profund rănit de ura cu care au scris despre mine unii dintre autori, de ușurința cu care mi-au
Amintiri frumoase by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9222_a_10547]
-
colț. Șefu', se aude glasul lui Cornea de pe la intrare hai; microbuzu-i la poartă. O! tresare maistrul mecanic văzînd-o pe secretară, gata să facă un pas înapoi bună ziua, tovarășă Roman! Bună ziua, tovarășe Cornea! Tocmai voiam să-ți spun că la pomul lăudat nu-i bine să te duci cu sacul. Da-da, și de dumneata e vorba. Montajul a fost raportat, dar rezervorul stă afară întroienit. Iar eu conduc echipa de deszăpezire, ca pedeapsă că am întrebat pe tovu Stanciu de ce a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
care duce la camera plină cu dulciuri. Poate din cauză că de acolo vin bebelușii. Alan visa cu ochii deschiși, jucându-se cu figurinele de lut, în timp ce aștepta ca un alt artritic chinuit să intre în cabinet. Alan, în ciuda intelectului său mult lăudat, avea un stil amețitor și plictisitor de a monologa. Să fie cumva vorba despre o altă manifestare alambicată a complexului virginei/prostituatei în psihicul masculin? Nu putem să recunoaștem realitatea vizuală a fofoloancei, pentru că asta ar însemna să recunoaștem și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
-se prestigiul de salvatoare a revoluției. Procesul execuției cuplului Ceaușescu s-a făcut într-o grabă de-a dreptul suspectă, fără a avea caracteristicele proceselor penale, aceștia fiind judecați în fața unui tribunal militar extraordinar pentru genocid. De aceea „un act lăudat inițial ca unul de purificare a dat naștere suspiciunilor potrivit cărora Iliescu și complotiștii săi scăpaseră de Ceaușescu pentru a l împiedica să depună mărturie împotriva lor într-un proces deschis despre propriul lor trecut profund comunist ;“ Scopul celor care
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
cresc ca niște pânze de corabie, se lipesc cu ventuze de obrajii mei, se desprind cu tot cu piele, mă arde, urlu, mă zbat, pe urmă presară cineva piper pe răni... - Din sarmale-ai venit, în sarmale te-ntorci, fie numele sarmalei lăudat! Îmi înfig o pâlnie în gâtlej și încep să mă îndoape ca pe gâște, scutur din cap, dar frunzele mă țin strâns, să înghit tot. Nu mai am scăpare, prin vene îmi curge deja borș și tocătură, mă tot afund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
În plus, într-o noapte au atacat încă o insulă și, de-acolo, le-au răpit pe astea trei și pe încă una, care a murit între timp, și s-au distrat și cu ele, în același fel. —Taaroa fie lăudat! exclama Vahíne Tipanié. —Taaroa nu există, replică Ihona, mușcând cuvintele. L-am rugat de o mie de ori să ne vină în ajutor, și nici măcar o dată n-a venit. Pentru mine e mort. Toți zeii sunt morți pentru noi. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cască de război germană care părea că se sprijină pe un morcov Vilmorin, atât de apreciat În supa de găină, iar altul un chipiu de milițian. Așezați În cerc În jurul unui lampadar, așteptau cu Încredere viitoarele ninsori și apoi mult lăudatul ger: cel mai cumplit din ultimii șaizeci de ani! De emoție, cărbunii câtorva dintre ei Începură să sfârâie, spre disperarea tuturor. A fost doar o impresie. Știa prea bine că un asemenea lucru nu era cu putință. După cum nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
tăcute și goale. Deveneau săptămâni tăcute, iar eu și Ian ne-am așezat noua noastră lume pe-o orbită minusculă. Lunea și joia dimineața mergeam la cumpărături. Mi-am luat o carte de bucate scrisă de un maestru bucătar mult lăudat și am început să pregătesc câte un fel de mâncare din ea în fiecare zi. Obișnuiam să citesc în timp ce luam prânzul și Ian mânca împreună cu mine, de obicei șuncă feliată sau ton, iar după-amiaza ne uitam împreună la biliard profesionist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
redefinind esența universului". Ce să mă mai mir? Avem un patakierkegaard, ba și un heidegerghel, un havelică, un kunderescu, un Sami Malraux. Ar fi un Márquez la Coarnele Caprei. Și tartufi memorialiști, cîtă frunză, cîtă iarbă! La rîndul lui, poetul lăudat își țucălește criticul: "N-am nici un dubiu, nu există nici un dubiu. Privitor la vocația lui nu încape nici o aporie". Cognitifff, ce mai! Cine-ar găsi cuvinte mai potrivite decît Arghezi? Noi suflăm pe-același flaut, Laudă-mă să te laud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
în spatele unei furnici, cât confort pentru o conștiință de greier lenevind într-o ureche înfundată! Dumnezeu insuficiența omului singur, absolutul personal raportat mereu la impersonalitatea sfinților. În mânăstirea Fântânele, un Dumnezeu mic, uscățiv, pleșuv, ochi întunecați, barbă rară, frunte ridată, lăudat zi și noapte pe Sfânta Sfinților. Alți Dumnezei, la lumina opaițului, intermediau iluzii. Pe malul lacului, în livadă, Iuda împărțea lepădările. La ora două, înainte de duminica Tomii, dormea și crucea de pe catedrală. Plopii, ca niște străjeri leneși, moțăiau în propriile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
dar alcătuiesc o partitură ce se cîntă pe două coarde esențiale și doar prin apăsare de deget apar nuanțele. Principele e, așadar, una dintre cele mai controversate cărți ale lumii dacă nu cumva cea mai cea mai hulită și mai lăudată, mai mult citată decît citită; totuși foarte citită. E hulită cu ipocrizie pentru că e prea lucidă și adevărată. E citată cu necesitate, ca text de valoare perenă, în teoria puterii. E citită interesat de principi, regi, împărați, șefi de state
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
pe altul în stare să-l alunge pe el, regele Franței. Dorința de cucerire este în adevăr un lucru foarte firesc și foarte obișnuit, iar aceia care pot să-i dea curs și care o și fac vor fi întotdeauna lăudați sau, oricum, nu vor fi dezaprobați; atunci însă cînd nu au putința și totuși vor să întreprindă cuceriri cu orice chip, greșesc și merită să fie dezaprobați. Dacă Franța putea, cu propriile ei forțe, să atace Neapolul, trebuia s-o
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
pe acestea din urmă și să le imite pe cele dintîi. Dar mai presus de toate va trebui să procedeze așa cum au procedat în trecut unii oameni de seamă, care s-au străduit să urmeze exemplul cîte unui înaintaș mult lăudat și preamărit, iar pentru aceasta au avut mereu prezente în minte modul lor de procedare și faptele lor; așa cum se spune că Alexandru cel Mare îl imita pe Ahile, Cezar pe Alexandru, Scipio pe Cirus. Și oricine va citi din
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
este încredințată suveranilor este viața supușilor lor. Funcția le dă puterea de a condamna la moarte sau de a-i ierta pe vinovați; ei sînt arbitrii supremi ai justiției. Cei care sînt buni suverani văd în această putere, atît de lăudată, asupra vieții supușilor, greutatea cea mai apăsătoare a coroanei lor. Ei știu că sînt și ei oameni, ca aceia pe care trebuie să-i judece; ei știu că greșeli, nedreptăți, injurii pot fi reparate în această lume, dar o condamnare
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
de umilă ar fi ea. Am învățat lecția, primiți-mă înapoi !" Dar acum e prea târziu : locul ei nu mai e în digul de pietre, acel dig nu mai există. Locul ei e în poveste, ca să ne învețe ce trebuie lăudat și admirat, ce durează și ce e cu adevărat important în viața noastră: iubirea fermă și caldă între toți, munca în folosul tuturor și solidaritatea, care face truda mai ușoară, greutățile suportabile și dă rost existenței fiecăruia. Alb Poveste japoneză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
lăudat gândul de veghe. „Nu sunt reacții pornite din slugărnicie, prietene, ci din plăcerea de a-i face o bucurie profesorului, care are sufletul supraîncărcat cu stări tensionale nedorite”. „Cred că la asta mă gândeam și eu când <te-am lăudată. Așa că să nu-ți iei nasul la purtare”. „Tu ești un <rău necesară, cum se spune de obicei. Mă forțezi să gândesc și altfel... Mai nuanțat, dacă nu spun vorbă mare. Asta nu Înseamnă Însă ca tu s-o faci
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
laude, să fac plecăciuni, să roșesc, iar inima să-mi crească înăuntrul meu, să-mi bată puternic și să se umple de trufie; fie să îmbrac pios haina modestiei și să-mi neg, până la ultimul, succesele pentru care eram eu lăudat, căci asta se zice că este cea mai potrivită și mai plină de politețe atitudine, care îi dă omului noblețe și îl înalță mult în ochii celorlați. Or, această atitudine era la mine - ca și la majoritatea lumii, de altfel
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]