313 matches
-
întunecate, spirite celeste care au fost surorile mamei lui. Ajutat de o maimuță magică și de un Cărăbuș Samurai, Kubo trebuie să găsească o armură mitologică ce îl va proteja de forțele care îl bântuie în fiecare clipă. „Kubo și lăuta magică” atinge un nivel de detaliu și de fluiditate în stop-motion care o apropie de suplețea CGI-ului, însă are în plus acea magie specifică. Animații stop-motion Studiourile Laika au creat animațiile „Coraline The Boxtrolls” și „ParaNorman”, dar, judecând după
Program cinema filmul Kubo şi lăuta magică [Corola-blog/BlogPost/100611_a_101903]
-
1668 din 26 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Bătrânele sălcii pletoase de pe malul Glavaciocului fremătau în soare. Stoluri de păsări se întreceau în cântece, în micul zăvoi în care ne pășteam oile. De cum se crăpa de ziuă, sufletul meu deslușea lăutele mierlelor, apoi corul de vrăbii; vara, în amurg, strigătele gălăgioase ale lăstunilor zburau în stoluri atacând vreun dud copt sau vreun cireș. Noaptea, la lumina delicată a lunii ascultam notele zglobii ale greierilor și cântecele, pe mai multe voci, ale
VARA LA CÂMPIE(PURANI DE VIDELE) de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1668 din 26 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344034_a_345363]
-
n-a mai rămas decât un cerc și-un pas de zbor pân’ voi atinge Absolutul și-l voi reîntâlni pe Dumnezeu... Lumina Albă, revărsată în cascade, Va cânta osanale-n jurul meu și păsări multe-or ține locul de lăute, și Aurore vor dansa pe curcubeu! Un pas de zbor mai am s-ajung acasă... și un cerc. Un pas mi-a mai rămas spre Dumnezeu... Liubastra, 15.05.2014 Referință Bibliografică: Între mine și Cer / Liuba Botezatu : Confluențe Literare
ÎNTRE MINE ŞI CER de LIUBA BOTEZATU în ediţia nr. 1834 din 08 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343025_a_344354]
-
și toarce note madrigalul: cât îmi lipsești ... ! golit de zare e apusul ard stele pe câmpii de gheață în ne-nceputa dimineață își plânge marea pescărușul: cât îmi lipsești ... ! pietrificat deșert în dune încremenită iarnă-n geruri golitele de îngeri ceruri lăută mută fără strune cât îmi lipsești ... *** Referință Bibliografică: cât îmi lipsești ... Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1711, Anul V, 07 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
CÂT ÎMI LIPSEȘTI … ! de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1711 din 07 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343380_a_344709]
-
de ani!), însoțindu-le de la primul gângurit, prima hăinuță, primul pas, prima sfadă... până la prima tristețe... majoră: aceea că, de-acum, tata nu le va mai scrie poezii, lăsând grija aceasta pe umerii trubadurilor care abia așteaptă să-și acordeze lăutele sub balcoanele superbelor domnișoare. Romeo scrie ușor, poezia sa se adresează și celor mari, și celor mici, ea poate fi ușor memorată, cartea este ceea ce, în urmă cu ani, scriind, la rându-i, versuri pentru copiii săi, Nicolae Băciuț numea
CARTEA CEA MAI BUNĂ-ABECEDAR LIRIC de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 641 din 02 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343481_a_344810]
-
ești claun ratat și sulfurat duhnind crezi că ne-ndupleci la înfrățiri și pângăriri cu-ai morții satìri-pureci sinucigași jalnici pungași funebru să ne-ntuneci... Timp măsurat Crist expirat ia dă-te la o parte: cinci cavaleri cinci primăveri umplem Lăuta-n Carte: te spulberăm te înghețăm în stele și în arte - o - Timp anost să fii ce-ai fost: saharele deșarte! ÎNTÂRZIE CÂT POȚI VEȘTILE RELE întârzie cât poți veștile rele mai bea-ntre timp o cupă de cucută căci
DESCÂNTECE (POEME) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378983_a_380312]
-
Coboară în cârjă pe scări; Privește zăpada din bătătură Și scoate fumul pe nări. În claie fânu-i jumate, Vitele zbiară-n ocol... La biserică clopotul bate... Ninsoarea cade domol. La crâșmă, poteca-i bătută; E mare zarvă-nlăuntru - Un ocheșel încearc-o lăută, Iar alții joacă barbutu’. E vremea târzie de-acum. Mai toți își făcuseră suma. Chiote răsună pe drum Și ninge, și ninge întruna! ION I. PĂRĂIANU Referință Bibliografică: A PRINS SĂ NINGĂ DE IERI / Ion I. Părăianu : Confluențe Literare, ISSN
A PRINS SĂ NINGĂ DE IERI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382043_a_383372]
-
Vrând-nevrând? Cine te ține în loc? - Obișnuința, ori silința să scot tot ce pot din trecut, din prezent, din legendele lumii, pe rând. Scriu despre fazele lunii schimbate de zei, despre orbite solare și buchetul de floare de iasomie așezat în fața lăutei. Despre voaluri acoperitoare zăvoare și despre tărâmuri pe valuri. Doar că acum, simt scrum, fum, alchimii mă-mpresoară fără s-apară metalul, reacțiile alchimice, schemele, calculul electronilor sau numărul neuronilor pierduți. Ai putea să m-ajuți la găsire, triere, scriere
DESLUŞIRI (POEME) de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373971_a_375300]
-
șanț peste care iarbă verde răsare urmăresc din privire drum săpat de intrare drum săpat de ieșire pătrundere-n spice ce-s mărunt măcinate rumenite de coapte se despart cărări două doi colaci bobonați ce zvâcnesc omenesc tic ascuns de lăute rezemate de pulpe îmi apropii doar palme să te văd să te simt să mă plec să te-ating mă plimb, fulg pe bob un bârlog de-nfrățit pe polog margini lungi psoași dungi porți de strungă s-ajungă minutar în
DIN SCÂNTEILE VIEŢII (VERSURI) de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374051_a_375380]
-
în sat. Aici « a cunoscut păsurile satului » și s-a contopit cu durerile și suferințele lui. La « cârciuma din Dealu-Mare » va fi cântat cândva « Niculae, Laie Chioru,/ cântăreț din patru strune pe care-bată-l Domnu !- El nu vede toate cele ; Din lăută două știe : Una-i dor și alta-i jale. » Aici s-a întors poetul din vâltorile politice ale timpului care i-au « smuls nervi și multă cerneală » să ia o gură de aer curat și să se odihnească. El avea
DIN IUBIRILE LUI OCTAVIAN GOGA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1568 din 17 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372474_a_373803]
-
atât de plăcut, încât convivii o simțeau ca pe o dublă părtașă: la extaz, dar și... la digestie. Solitarul și Miramoț se contraziceau privitor la recunoașterea instrumentelor ce dădeau glas feeriei auditive. Oricum, se făcea vorbire de flaut, violă și lăută, iar pe instrumentiști îi îmbrăca fiecare potrivit cunoștințelor istorice și imaginației. După prima parte a festinului, cea din Salonul de cocktail-uri, cantemiriștii nu mai crezuseră că mai pot înghiți ceva. Și, totuși... Și acum afirmară că, să-i pici
CAP.1 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377823_a_379152]
-
pârg de lanuri Negru urcă noaptea noastră depărtările pe-o umbră eu sunt frigul tău de tundră sub cămașa ta albastră. Sunt o gară-n smoala străzii fluturarea din cucută ca simțind în ochi nisipul să te-ngrop într-o lăută Îm cioplesc în vânt ninsoarea, mă trudesc în praful lunii să te tac, cum tac de tine ochii, mâna și nebunii. Camelia Radulian Referință Bibliografică: Ochii, mâna și nebunii / Camelia Radulian : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1988, Anul VI
OCHII, MÂNA ȘI NEBUNII de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1988 din 10 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378076_a_379405]
-
din 08 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Tangoul În suburbii într-o taverna, cântă un lăutar bătrân Dintr-o vioară ponosita, măi ațipind din când în când . În buzunarul de la vestă ținea sacâzul învechit , Cu care mângâia arcușul ,de avea lăuta scârțâit . În sala scunda ,întunecată un singur felinar ardea , Pe-o masă joasă și mizera ,un poker în trei se juca. Obosit de oră prea târzie,se clatină bătrânul lăutar. Ce noaptea chinuia vioară iar ziua la depou muncea, acar
TANGOUL de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1500 din 08 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375903_a_377232]
-
este trezit, parcă, dintr-un somn adânc, fiind cuprins de mirare și iubire: „ fluture de vis, minune?! Inimă vie a lumii ești așa plăcută! La prima vede,/ înadins / făcută ca viața să curgă precum o poemă naivă pe corzi de lăută, / și blândă, să ne învârtă, fără durere la o masă rotundă / cu o rustică halbă cu bere și spumă, împreună./ străbatem fără să ne abatem visele toate; / oprim în fiecare haltă, gară măruntă ori mai înaltă.” ( iubita mea îl iubește
RECENZIE ( NOTE DE LECTOR). VOLUMUL DE POEZIE CLEPSIDRA CU SILABE , AUTOR GEORGI CRISTU de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1741 din 07 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379244_a_380573]
-
își găsește tatăl închis întro carcera subterană a unui castel abandonat. Îl întreabă cine l-a închis acolo și Massimilano îi povestește cum Francesco l-a închis și l-a lăsat să moară de foame. Aria Pareami che sorto da lăuto convito din actul IV, scena 1 Rezumat : Francesco visează scenă Judecății de Apoi și va fi cuprins de groază. El își imaginează că nu va fi primit în Rai din cauza faptelor crude săvârșite în viață. Din istoria operei Opera I
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Există ecouri nostalgice și în aria Va', vecchio John unde Verdi utilizează o orchestrație cu un ritm greoi în compartimentul corzilor, fagoților, trombonilor și timpanelor pentru a sublinia narcisismul patetic al personajului. În continuarea actului ÎI, pe când Alice cântă la lăuta o frântura de melodie de factură spaniolă, Falstaff intra și îi face o declarație de dragoste, chiar dorindu-i să devină 455 văduva pentru că el să o poată lua în căsătorie. Însoțind cuvintele T'immagino fregiata del mio stemma, / Mostrar
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
răspândire, dar povestirea este modificată și autohtonizată de fiecare dată. În versiunile numeroase care au circulat la noi, proverbele sunt românești (adăugate sau echivalente celor străine), Archirie învață Bucoavna, Ceaslovul și Psaltirea, iar Anadan este mare logofăt și petrece cu lăute și cimpoaie. Ediții: Înțeleptul Archir cu nepotul său Anadam (prelucrare de Anton Pann), București, 1850; ed. 2, București, 1854; Povestea lui Archirie, îngr. și pref. Alexandru Lupeanu, Gherla, 1922; Povestea lui Archirie filosoful, când îl învață pe nepotul său Anadan
ARCHIRIE SI ANADAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285424_a_286753]
-
prapur, iscoadă, oblânc, prieten, vrăjmaș-dușman (turanic), primejdie, pagubă, strajă, pază, chivără, sabie, surlă, trâmbiță, bucium; agricultură: ogor, lan, hat, toloacă, pârloagă, brazdă, loviște, prăjină, potcoavă, cramă, streșină, stâlp. Alte cuvinte slave: vadră, găleată, câblă, merță, chilă, drob, pogon, ploscă, cobză, lăută, obor, nedeie, zbor, ocol, corabie, cârmă, plută, pivniță-beci, zemnic, ispravă, treabă, pagubă, scump, spor, cârciumă (slav)-han (turc.)-făgădău (mag.). Organizarea socială și de stat: stăpân, voievod, cneaz (sl.)-jude (lat.), sfat (slav)-adunare (lat.), jupan, bir, moșie, ocină, baștină
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
este și autoarea câtorva texte de ocazie și de circumstanță adresate unor mai mari ai zilei pentru a obține niște sume care să-i permită un trai lipsit de griji: are trăsură, o domnișoară de companie care-i cântă din lăută, doi lachei - lucruri pe care în epocă nimeni nu i le-ar reproșa unui nobil bărbat... I se imputează că s-a plasat în urma lui Montaigne și că a trăit acolo ca un patazit? Asta înseamnă a se ignora că
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
ori renaște lumea moartă...” (Viitorul). Un ciclu de poeme cu mai multă culoare relevă o tendință imagistică modernă. Contesa cu ochi albaștri stă „pe-un scaun de argint” (Din versurile triste: Annie), în jurul mesei de aur cântă țigani negri din lăute roșii, în parcul verde luminează crini albi. Impresiile în decor alpestru din Baladă ardeleană sunt întrerupte de ecouri citadine și referințe livrești: „Evoe Bachus... Rue de Grenelle./ Armand Colin... Teatrul din Louvain./ Frumoasa Jeannette...// Noi doi, botezați de Rousseau și
ISAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287621_a_288950]
-
folclorului. Din acesta, cu bună intuiție, ia mai ales imagini de mare forță, comparații și metafore „revelatoare”. Nota personală, la care ajunge treptat, provine din juxtapunerea unor elemente aparent disparate, ceea ce dă impresia unui tablou poantilist („Codru, verde lăicer,/ Cu lăute-n gușe, cuci,/ Soare, galben semincer,/ [...] Vultur, fulger pe Rarău,/ Frunză-n dungă și haiduci,/ Ziua, clopot peste hău,/ Cer bucovinean, ștergar”). Regionalismele (burdujel, malaiște, lăicer, calamăr), interjecțiile și exclamațiile naiv admirative („Măi și măi, crește aurul în clăi” sau
LIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287795_a_289124]
-
a miniștrilor guvernământului din iad este o adaptare după Satira universală de Osip Senkowski. Cele câteva poezii originale ale lui S. nu sunt, firește, lipsite de ecouri ale lecturilor sale. Gh. Asachi îl influențează în direcția ocazională și patriotică (Imnul lăutei românești, Sentinela taberii de la Copou la 1834), Pușkin în balada Dragoș, iar Ariosto, cu Orlando furioso, în unele episoade din Povestea povestelor, intitulată și Eroul Ciubăr-Vodă. Fabula fabulelor vechi populare sau Rolando furios moldovenesc. Nota personală apare în povestire, căci
STAMATI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289847_a_291176]
-
proză, îngr. și pref. G. Bogdan-Duică, București, 1906; Ce pagube fac banii, îngr. Petre V. Haneș, Chișinău, 1918; Opere alese, îngr. Isac Grecul, Chișinău, 1953; Opere, îngr. Vasile Ciocanu, Chișinău, 1975; Scrieri, îngr. și introd. Vasile Ciocanu, Chișinău, 1993; Imnul lăutei românești, Chișinău, 1997. Traduceri: [Alphonse de Lamartine, Victor Hugo, Alfred de Vigny, Thomas Moore, V. A. Jukovski, G. R. Derjavin, A. S. Pușkin, M. I. Lermontov, I. A. Krâlov, I. I. Hemnițer, Ignacy Krasicki, Osip Senkowski], în Muza românească, București, 1967
STAMATI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289847_a_291176]
-
discursivitate: „Hai! Cântă odată, hoinarule zănatec!/ Potrivește-ți glasul. Găsește cuvântul. Să-mi întorci/ iubirea, să îmi dai puterea șarpelui lunatec,/ De ce nu cânți tu, menestrel? Dulce să cânți și-ncet,/ doar pentru mine. Hai, nu cânți? De ce nu ai lăuta?” (Solo de tamburină) SCRIERI: Pauză de respirație (volum colectiv), București, 1991; Plimbare pe Ulița Tipografiei, București, 1996; Solo de tamburină, Pitești, 1999. Repere bibliografice: Alexandru Mușina, Brașov. „Cercul literar 19”, TR, 1982, 28; Sanda Cordoș, Ritmul respirației, TR, 1991, 37
OPREA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288550_a_289879]
-
de aer, București, 1943; Moș Ioniță Făt-Frumos, București, 1956; Cartea cu oglinzi, București, 1962; Să ne iubim visele, București, 1967; Stăpâna viselor, pref. Miron Radu Paraschivescu, cu un portret de Jules Perahim, București, 1968; Păstorul de umbre, București, 1971; O lăută de frunze, București, 1977; Păsări de fum, București, 1982; Arbori cu aripi de harfe, București, 1986; Fata pescărușului, București, 1988; Păduri de oglinzi, pref. Nicolae Țone, București, 1998; Bună dimineața, noapte frumoasă, București, 1998; Tristețea firului de iarbă, București, 1999
NISIPEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288462_a_289791]