289 matches
-
În 1992, alături de Ion Onoriu lansează primul album de muzică lăutărească-religioasă, prezentând-o în două turnee, în Paris și Madrid. Din 1993, Gabi Luncă nu mai cântă decât la slujbele Bisericii Penticostale din București retrăgându-se complet de pe scena muzicală lăutărească. În 2007, într-un interviu acordat celor de la Jurnalul Național, cântăreața mărturisea: A fost răsplătită cu diplome de recunoaștere pentru întreaga activitate artistică. Alături de Dona Dumitru Siminică, Romica Puceanu și Victor Gore, Gabi Luncă aparține generației „clasice” a muzicii lăutărești
Gabi Luncă () [Corola-website/Science/305031_a_306360]
-
lăutărească. În 2007, într-un interviu acordat celor de la Jurnalul Național, cântăreața mărturisea: A fost răsplătită cu diplome de recunoaștere pentru întreaga activitate artistică. Alături de Dona Dumitru Siminică, Romica Puceanu și Victor Gore, Gabi Luncă aparține generației „clasice” a muzicii lăutărești urbane (mahala). Aparținând celei de-a doua generații de interpreți ai muzicii de metisaj cultural între țigani și români (a treia după unii etnomuzicologi), ce o face pe Gabi Luncă să strălucească sunt „vibratourile dulci”. Numită de fani "„rroma de
Gabi Luncă () [Corola-website/Science/305031_a_306360]
-
la finele anilor ’90 înregistrările de la Electrecord ajung în Marea Britanie și intră în atenția postului de radio BBC, cu albumul "„Gabi Luncă - Sounds From A Bygone Age Vol. 5”" (Cântece dintr-o altă vreme - n.r.). Această "„grande dame”" a muzicii lăutărești cucerește scena muzicii world, fiindcă interpertările sale au fost dintotdeauna considerate "„ieșite din timp.“" În anul 2002 este nominalizată la Premiul The Listeners Award, acordat la categoria World music. Realizatorul unui articol din anul 2004, precizează": „Gabi Luncă este o
Gabi Luncă () [Corola-website/Science/305031_a_306360]
-
interpertările sale au fost dintotdeauna considerate "„ieșite din timp.“" În anul 2002 este nominalizată la Premiul The Listeners Award, acordat la categoria World music. Realizatorul unui articol din anul 2004, precizează": „Gabi Luncă este o legendă. A renunțat la muzica lăutărească pentru a deveni misionar. Cu toate acestea, a fost nominalizată, anul trecut, la premiile BBC, înaintea lui Goran Bregovici, Manu Chao și a lui Peter Gabriel.”" Principala diferență între aceasta și ceilalți membri ai scenei lăutărești în perioada sa de
Gabi Luncă () [Corola-website/Science/305031_a_306360]
-
A renunțat la muzica lăutărească pentru a deveni misionar. Cu toate acestea, a fost nominalizată, anul trecut, la premiile BBC, înaintea lui Goran Bregovici, Manu Chao și a lui Peter Gabriel.”" Principala diferență între aceasta și ceilalți membri ai scenei lăutărești în perioada sa de glorie (1946 - 1979) a fost ca în viața particulară a fost un om echilibrat, ducând o viață de izolare familială și fără excese. Activitate religioasă A refuzat cu îndârjire să mai cânte melodiile care au făcut
Gabi Luncă () [Corola-website/Science/305031_a_306360]
-
A refuzat cu îndârjire să mai cânte melodiile care au făcut-o celebră. Deși din anul 1992, cei doi soți s-au hotărât să cânte numai pentru Dumnezeu, în cadrul adunărilor religioase, la evanghelizări și emisiuni Radio-TV creștine, muzica populară și lăutărească pe care au interpretat-o mai bine de 30 de ani, încă mai continuă să apară pe CD-uri, tv. și internet. Casa de discuri Electrecord o solicită pentru noi înregistrări. În prezent, este misionar și cântă chiar pentru deținuți
Gabi Luncă () [Corola-website/Science/305031_a_306360]
-
muzician, un artist desăvârșit.. Florian Lungu, la Festivalul de Jazz de la Sibiu '78, după ce a ascultat compoziția "Nuntă" scrie: : "reușită creație vădește maturitatea gândirii muzicale și aplomb în vehicularea mijloacelor de exprimare". Deasemenea au fost apreciate compozițiile cu influențe folclorice "Lăutăreasca", "Muguri sub zăpadă" și "Bătută", menționate în articole de către Doru Constantiniu și Mihai Berindei În ziarul Rondul - Sibiu, melodia "Păpușarii" e descrisă că o piesă ce creează o atmosferă de pace și dragoste: "linea melodica, precum și mesajul acestei piese au
Andrei Colompar () [Corola-website/Science/328967_a_330296]
-
în satul Voinești, județul Dâmbovița la 30 iulie 1914, a trăit de mică în mediul muzical al cântecului național local. În hanul pe care l-a condus tatăl său la Voinești a reușit să-și formeze un repertoriu de muzică lăutărească, încă de pe vremea anilor de școală. În București lucrează ca muncitoare la țesătoria "Rizescu-Brănești". În scurt timp se prezintă la un concurs organizat la Radio București, fără știrea părinților și a patronului întreprinderii. În fața unei comisii de personalități (din care
Rodica Bujor () [Corola-website/Science/312205_a_313534]
-
transliterare) în cazul publicului nevorbitor de limba română. A debutat discografic în 1992, bucurându-se de aprecierea publicului mare numai în ultimii ani 1990. Repertoriul său este impresionant ca vastitate și prin diversitatea stilistică. Cântărețul a abordat mai întâi genul lăutăresc (fiind apreciat de criticii străini ca un exponent al muzicii de jazz țigănesc contemporane). Din anul 1998, muzica lui Guță folosește tot mai frecvent ritmul de manea, interpretul devenind unul dintre principalii promotori ai genului. Se va autointitula „regele manelelor
Nicolae Guță () [Corola-website/Science/308540_a_309869]
-
de jazz țigănesc contemporane). Din anul 1998, muzica lui Guță folosește tot mai frecvent ritmul de manea, interpretul devenind unul dintre principalii promotori ai genului. Se va autointitula „regele manelelor” în 2004. Manelele create de Guță îmbină elemente de muzică lăutărească cu influențe din genurile pop și hip hop. Printre cele mai mari succese ale sale se numără piesele „Ce frumoasă ești (Dintr-o mie de femei)” (2001) și „Aș renunța” (2003). În România nu există o critică muzicală care să
Nicolae Guță () [Corola-website/Science/308540_a_309869]
-
mai târziu, „Gigolo” și „Locul unu”). În anul 1992 și-a lansat primul album. Numărându-se între primii lăutari apăruți în România după 1989, Guță a participat activ la modelarea genului manele, la acea vreme doar o ramură a muzicii lăutărești. Într-o primă perioadă (până în anul 1998), Guță nu a folosit ritmul de manea, experimentând în schimb cu timbre moderne (chitară electrică, sintetizator) asupra muzicii lăutărești bănățene, imprimându-i astfel un colorit pe care-l va întrebuința și mai târziu
Nicolae Guță () [Corola-website/Science/308540_a_309869]
-
participat activ la modelarea genului manele, la acea vreme doar o ramură a muzicii lăutărești. Într-o primă perioadă (până în anul 1998), Guță nu a folosit ritmul de manea, experimentând în schimb cu timbre moderne (chitară electrică, sintetizator) asupra muzicii lăutărești bănățene, imprimându-i astfel un colorit pe care-l va întrebuința și mai târziu în manele. Cântărețul își amintește: „"Lăutarii râdeau la început de instrumentele astea, orga și chitara electronică, cu care cântau românii. Pe acestea le folosește azi maneaua
Nicolae Guță () [Corola-website/Science/308540_a_309869]
-
compozitorul tuturor pieselor apărute în această perioadă. Încadrarea stilistică a muzicii din această etapă reunește mai multe rezultate, aparent contradictorii, care în fapt subliniază legătura dintre jazz și muzica populară. Astfel, după modelele aplicate de folcloristica românească, muzica aparține genului lăutăresc (în fapt, muzică populară a romilor din România). Însă puternica asemănare ritmică dintre unele dansuri românești rapide și swing jazz a permis o paralelă cu subgenul jazz țigănesc, venită din partea criticilor occidentali. În plus, acompaniamentul de chitară electrică (sau sintetizator
Nicolae Guță () [Corola-website/Science/308540_a_309869]
-
pompe" din același subgen; există și alte elemente care legitimează această încadrare stilistică. De aceea, convenim ca în toate articolele despre Nicolae Guță să facem referire la acele dansuri rapide, contratimpate, prin eticheta „jazz țigănesc”; celelalte piese vor fi numite „lăutărești”. Textele pieselor păstrează influențe mari din muzică populară (tematica: dificultățile vieții, dragostea problematică, munca asiduă). Uneori, se cântă și în limba romani (țigănește). Videoclipurile sunt realizate cu puține tăieturi de montaj, muzicienii mimând cântatul. Se filmează scene cu dansatori, în
Nicolae Guță () [Corola-website/Science/308540_a_309869]
-
bani, eu dau la toți". Orchestra cântărețului se va îmbogăți treptat cu instrumente electrofone (electrice și electronice - vioară, acordeon, pian, chitară bas în varianta electrică, respectiv keytar, baterist electronic) și are o sonoritate mai agresivă, tot mai depărtată de muzica lăutărească practicată inițial de cântăreț. Noua direcție este încurajată și de către colaborarea cu Sorina Șerban, cântăreață de manele, pe care Guță o cunoaște în jurul anului 1999, cei doi devenind amanți. Ei vor înregistra împreună mai multe discuri (începând cu volumul șapte
Nicolae Guță () [Corola-website/Science/308540_a_309869]
-
facil al muzicii și vulgaritatea versurilor lui Guță. Numele cântărețului apare în afara României sub forma Nicolae Gutsa, popularizată prin lansarea în Franța a discului cu același nume (1996). Repertoriul de manele al cântărețului este mult mai puțin cunoscut decât muzica lăutărească abordată în anii 1990. Guță a primit comentarii critice din partea a numeroși specialiști interesați de „world music” (muzică folclorică și populară non-anglofone) și de muzică țigănească. Numele său este citat în primul volum al cărții "World Music: The Rough Guide
Nicolae Guță () [Corola-website/Science/308540_a_309869]
-
Marin Preda. I-a plăcut să cânte de mic copil, de la 7 ani. Primul cântec la acordeon a fost ‘Marea de Smarald‘, pe care l-a învățat de la unchiul său. La început a abordat muzică ușoară, valsuri, iar de muzică lăutărească s-a apucat abia la 15 ani. Sub aripa tatălui său, violonistul Aurel Tudorache, Ionel Tudorache s-a împrietenit foarte repede cu acordeonul. A încercat la început să cânte și cu vioară, insă tatăl lui nu l-a lăsat. A
Ionel Tudorache () [Corola-website/Science/305534_a_306863]
-
abia la 15 ani. Sub aripa tatălui său, violonistul Aurel Tudorache, Ionel Tudorache s-a împrietenit foarte repede cu acordeonul. A încercat la început să cânte și cu vioară, insă tatăl lui nu l-a lăsat. A crescut cu cântece lăutărești vechi, si chiar dacă încalcă puțin tradiția melodica, marele lui talent nu se sprijină doar pe ureche. În afară de ce a învățat după ureche, a studiat împreună cu un profesor de muzică. I-a plăcut de asemenea școală; a dat examen la o
Ionel Tudorache () [Corola-website/Science/305534_a_306863]
-
Al treilea fiu, Marian Tudorache, a făcut pianul și țambalul, insă pasiunea lui astăzi este gastronomia. Ionel Tudorache rămâne un veritabil lăutar de modă veche, la care se adaugă cea mai frumoasă varianta interpretativa a unuia din marile cântece populare lăutărești: La Chilia-n port. Anul lansării: 2000, "Casă de discuri: Electrecord" 1. Inimioara, inimioara 2. Trei lamai și trei gutui 3. La Chilia-n port 4. Foaie verde măr domnesc 5. Ia guriță, ia și bea 6. Căpitane de județ
Ionel Tudorache () [Corola-website/Science/305534_a_306863]
-
8 octombrie 1946, București) a fost un violonist român din galeria lăutarilor din prima jumătate a sec. XX, așezat între violoniștii și șefii de orchestră valoroși, a căror moștenire artistică a intrat în anonimatul specific virtuozilor de muzică populară și lăutărească. Deși rar menționat (pe mai puțin de 10 discuri), arcușul său rămâne o patină inconfundabilă ce a influențat școala bucureșteană de vioară de la începutul anilor `30 până astăzi. Născut la 2 februarie 1897, în București, dintr-o familie de lăutari
Petrică Moțoi () [Corola-website/Science/325367_a_326696]
-
folosește frecvent apelativul de „muzică etno”. Cu o reprezentare deosebită în Balcani și în țările din fostul bloc răsăritean, genul este recunoscut de puține limbi ca atare, fiind în cele mai multe cazuri inclus în noțiuni vecine precum: muzică tradițională (folclorică), muzică lăutărească, muzică folk, mai rar chiar și în muzica ușoară sau pop. Se produc multe conflicte terminologice la traducerea acestei noțiuni tocmai din pricina orizontului cultural diferit de la o țară la alta. Cu toate că rădăcinile sud-est-europene ale genului pot fi marcate încă din
Muzică populară () [Corola-website/Science/312342_a_313671]
-
care conduc câteodată la dizolvarea specificității locale. Așa se explică de ce lăutarii din Godinești (mai precis satul Pârâu de Pripor) sunt bine reprezentați. Ceilalți, care nu sunt de altfel mai prejos, provin din localități în care au existat cândva nuclee lăutărești relativ puternice: Târgu Cărbunești, Tismana, Runcu, Bălești, Motru, Târgu Logrești și Brădiceni. Lăutarii satelor gorjene satisfăceau nevoia țăranului de destindere la hora satului, în zilele de sărbătoare ori se impunea prezența lor cu ocazia momentelor importante din viață: la botez
Folclorul muzical din Gorj () [Corola-website/Science/327640_a_328969]
-
în anii '30-'40 (zona Gării de Nord). Deși era orb de mic (jucându-se cu carbid, i-a sărit în ochi rămânând fără vedere) avea un simț extraordinar și o voce puternică, numărându-se printre primii lăutari care au înregistrat muzică lăutărească de mahala. S-a născut la începutul anilor 1900 în Valea Argovei, județul Călărași, într-o familie de lăutari vestiți în zonă. Mai avea doi frați, ambii lăutari: Sterică Vișan, care cânta cu țambalul mic și Niculae Vișan, ajuns țambalist
Fănică Vișan () [Corola-website/Science/322600_a_323929]
-
populară Radio. Devine activ începând cu anii 1930 când se stabilește în București și își începe angajamentele la restaurantele din zona Gării de Nord, Herăstrău și Floreasca. Debutează în 1936 la casa de discuri Electrecord împreună cu taraful său, înregistrând piese și jocuri lăutărești clasice.. Din componența formației sale făcea parte și tânărul țambalist Mitică Ciuciu. În perioada 1940-1957 face două serii de înregistrări pentru arhiva Institutului de Etnografie și Folclor, unele cu taraful său, altele acompaniat la țambal de fratele său, Sterică Vișan
Fănică Vișan () [Corola-website/Science/322600_a_323929]
-
moderne electronice, înființată în primii ani 1980 la Buzău. Alături de Azur și Generic, este unul dintre primele grupuri care au contribuit la apariția muzicii depetrecere și pahar modernă, folosind ca sursă de inspirație muzică pop din țările balcanice și clasică lăutăreasca din românia. Printre cele mai cunoscute piese interpretate de grupul Odeon se numără „Trenul vieții” compoziție proprie (1984) Cenușăreasa (1984) Cunoșteam Iubirea (1986) Copil De Suflet (1987) și Din prima zi când te-am văzut (1987) adaptare liberă a sârbei
Odeon (formație) () [Corola-website/Science/316134_a_317463]