1,024 matches
-
cucuvelei. E-adevărat că nu te mai vizitează șobolanii, În schimb dârdâi de frig Orice lucru are prețul lui Antoniu. ........................................... ,,M-au Înconjurat legăturile morții și m-au Înspăimântat șuvoaiele nelegiuirii. M-au Înfășurat legăturile Locuinței morților, m-au prins lațurile morții. ............................................... Ă Psalm 18ă Epilog Ă1ă La Început a fost un cuvânt, ca oricare altul, fără o semnificație deosebită. Era transparent și vulnerabil, nu te puteai baza pe el, era ca o Încăpere șubredă În care intri și ai sentimentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
reacția mea! am spus. Dar în clipa în care am rostit aceste cuvinte mi-am dat seama că intrasem deja în rolul celui care „reacționează bine”, rol pe care mi-l pregătiseră Palmer și Antonia. Îmi băgasem capul exact în lațul pe care mi-l pregătiseră cu grijă, cu atenție, chiar cu afecțiune. Pentru ei era important ca eu să le acord libertatea din punct de vedere moral, să nu-i pun în situația de a acționa dur. Dar, dacă dețineam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
dragoste destul de ciudată care nu se putea manifesta decât prin supunerea în fața dorinței Antoniei de a păstra intact acel fir care ne lega. Însăși acceptarea acestei situații era o tortură în sine iar legătura, deși blândă, era pentru mine ca lațul pentru un condamnat. Eram blestemat să fiu incapabil de violență. Și totuși, undeva în adâncuri, se zbătea în mine violența ascunsă în spatele durerii. Lucrul cel mai derutant era sentimentul pe care-l avusesem atunci, în preajma Antoniei, că am nevoia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Îi auzeam respirația, dar din cauza tivului pe care-l ridicam, eram confuz și nu știam la care se referea. Încetul cu Încetul, lucrurile au Început să se strâmteze și să mă usture. De fiecare dată când Dora trăgea de sfoară, lațul se strângea din ce În ce mai tare. Apoi, Într-un final, se Îndreptă și Își puse mâinile În șolduri, cercetând priveliștea cu capul Înclinat. — Nici măcar un sforar nu ar fi făcut treabă mai bună. Nu Înțelegeam, dar Încercând să mă Îndrept de spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mă apăsau, aș fi putut savura vremea pe deplin. Cămașa Îmi flutura În aer; coarnele de lemn ale ghidonului mi se mulau pe palmă; pedalele se Învârteau cu gradul de rezistență potrivit. Cu roțile trasând cercuri perfecte, lanțul derulându-și lațul etern, mă simțeam, de parcă aș fi călătorit pe un semn mobil al infinitului. Într-o zi frumoasă, Îmi promisesem, voi dedica o odă bicicletei - o celebrare a anvelopelor zumzăitoare de cauciuc și a zornăitului lin al claxonului. În drum spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Capitolul cincisprezece În seara aceea, rătăcindu-mă În labirintul incomod al Înțelegerii, am adormit târziu. Agitat cum sunt, m-am jucat cu firul amenințător pe care mi-l oferise Else Oloaga, Încercând să-mi dau seama dacă acesta era un laț sau un sprijin care să mă scoată de acolo. Dacă era s-o cred, vinerea trecută, În timp ce eu perforam bilete la intrare, Dora se făcuse comodă În camera de proiecție. Cu bine-cunoscuta sa candoare, colega mea o Întrebă cum de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
l-a vizitat pe Karp acum câțiva ani - și aproape În fiecare zi În ultimele săptămâni. — Cu siguranță că mi-a povestit despre aceste Întâlniri, și poate a menționat chiar și detalii care ar fi putut ajuta Brigada să strângă lațul. Nu? Inspectorul mă anunță că Brigada de la Moravuri avea date care l-ar fi uimit până și pe cel mai experimentat coleg. Legătura dintre sexualitatea deviantă și activitățile ilegale era, desigur, binecunoscută. Cu toate acestea, ceea ce s-a Întâmplat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
momentul în care deschide frigiderul ca să ia o carafă de vin roșu, răzbate o fulgerare de lumină adevărată. Și Stridie își ițește bărbia peste umărul meu, pe la spate, și zice: — În general, vacile nu mor pe loc, zice. Leagă un laț de gâtul vacii, o târăsc prin abator și, în timp ce zbiară, îi taie de vie picioarele de dinainte și de dinapoi. În spatele lui e o fată dezbrăcată pe nume Stea de Mare, care deschide un telefon și zice: — Biroul de avocatură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
fursecurile cu ciocolată. Înseamnă vaci cu gestație forțată și pompate cu hormoni. Înseamnă viței care trăiesc doar câteva luni de chin, storciți în boxele lor. O fleică de porc înseamnă un porc înjunghiat, sângerând și urlând din rărunchi, cu un laț de picior, spânzurat ca să-și dea duhul în timp ce este tranșat în fleici, fripturi și costițe. Chiar și un ou fiert nu înseamnă decât o găină oloagă de picioare de atâta stat într-o cușcă de doar zece centimetri, atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
gol, clătinind încet din cap, afirmativ cred că la vîrsta noastră încă mai visăm că tot ce zboară se mănîncă. Acum credem, mai tîrziu vom fi siguri, chestie de vîrstă și de însușirea artei culinare privind prepararea zburătoarelor prinse în laț bombăne Mihai, isprăvind de frecat nes-ul rămas de la Cristina. Bei o cafea măcar? Nu, că vreau să dorm. Mulțumesc! Să nu te superi că nu ți-am spus mai devreme, dar mi-am închipuit că dormi, pentru c-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Are ceva din aerul superior al Mariei, minus ironia. Deși ce chestie ! -, abia acum, privind-o pe Claudia Butnaru, înțeleg că Maria, prin zîmbetu-i afișat, lasă o portiță de intrare, îți dă curaj, ca apoi, imediat ce te-ai prins în laț aruncîndu-i o privire, să te pună la respect cu ironia sa caracteristică." Bine, și-n concluzie? întreabă președintele. Spectacolul poate ieși spune Victor. Eventual, s-ar putea întreba careva cum se face că din trei colegi, doi sînt..., negativi nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
în același timp, simțeam asupra mea o altă privire, care mă urmărea în orice moment și loc, privirea unei puteri invizibile care aștepta de la mine un singur lucru: moartea, indiferent dacă o aduceam altora sau mie. Așteptam clipa în care lațul privirii Irinei avea să slăbească. Și iată că închide ochii, iată că eu alunec în umbră, în spatele pernelor, al divanului, al vasului cu jăratic, acolo unde Valeriano și-a lăsat hainele împăturite în perfectă ordine, după obiceiul lui, alunec în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
pasul calului său negru, de parcă ar fi înțeles. Povestirea își potrivește pasul după ritmul lent al potcoavelor de fier pe cărări povârnite, către un loc ce păstrează secretul trecutului și al viitorului, dar și timpul întors în sine, ca un laț atârnat de oblâncul șeii. Știu deja că drumul lung ce mă duce la Oquedal va fi mai puțin lung decât drumul ce-mi va rămâne de făcut, odată ajuns la acel ultim sat, la granițele lumii locuite, la granițele timpului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
anunțat Oberlus pe un ton care nu admitea replică. Întinde mîinile. Celălalt ascultă pe dată, mut Încă de groază, iar Iguana, cu mișcări precise, Îi legă mîinile cu lanțul, petrecîndu-i-l apoi, În așa fel Încît să formeze un fel de laț, pe după gît. Ascunse În tufișuri butoiașul, ibricul și pîlnia și, dintr-o singură smucitură bruscă, aproape că Îl azvîrli la pămînt pe omulețul speriat, despre care nu se putea spune cu siguranță dacă se simțea mai Înfricoșat de insolitul asaltului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
care, mai tarziu, europenii aveau s-o denumească Micronezia, si nu era nici o îndoială că atât unii, cât și ceilalți, știuseră să boteze acea lume ciudată, dat fiind că aproape necunoscută Micronezie se întinde de-a lungul și de-a lațul unei suprafețe de ocean de marimea Statelor Unite, în care sunt răspândite circa două mii opt sute de insulițe, a căror suprafață totală abia dacă depășește trei mii de kilometri pătrați. E greu de imaginat cum ar fi dacă am împărți insula Mallorca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
mult de o lună de când Sân Juan Nepomuceno eșuase, în plină noapte, pe acea insulița pierdută în mijlocul oceanului și se putea spune ca plecase la drum într-un ceas rău, căci probabil nu există, de-a lungul și de-a lațul întregului Pacific, un loc mai pustiu și mai lipsit de orice resurse pentru a supraviețui. Pe insula nu se găseau decât stânci, nisip și tufișuri, asta în afară de recifele de coral, care puteau perfora carena groasă, de lemn, a unui vas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
din banii strânși ca să-l trimită la facultate. O greșeală prostească și n-o să mai ajungă în veci avocat. Să-ți vâri chestii în tine. Să te vâri pe tine în chestii. O lumânare în sculă sau capul într-un laț, e clar că o-ncurci. Eu am încurcat-o din cauza unei afaceri căreia-i ziceam Pescuit de Perle. Adică făcutul labei sub apă, stând pe fundul bazinului în partea mai adâncă a piscinei alor mei. Inspirând adânc, mă duceam la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
primăvară și caii, caii legați de picioarele din față țopăind umiliți, dar ei nu știu, apoi un fel de hârciogi mici, șobolani mai lungi care parcă aveau șenile pe burtă, atenția tuturor la trecerea trenului și mai ales zbaterea în laț care îi sugruma când trenul, ciorile în cuiburi mari cu mult negru aglomerat în crengile rarefiate, iar ploaia îmi dădea mereu satisfacție, ploua cu șiroaie groase din botul Săgeții în lateral pe geamuri, în dimineața aceea de după petrecerea de la premieră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
se aduceau paiele și se cumpăra șlibovița din care a doua zi se turna o singură dată În pahare scurte și pântecoase, puțin Înainte de ora șapte. La ora șapte domnul Húsvágó ieșea În curte. Într-o mână ținea funia cu laț la un capăt, iar În cealaltă cuțitul cu lamă lungă și bine ascuțită pe care Îl ascundea În tureacul Înalt al cizmei de iuft. Pe la șapte și un sfert, porcul zăcea sub câteva furci de paie. Doamna Moduna aducea oala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
tunelurile le ocoleau și pe cât de neașteptate erau locurile răspândirii lor, pe atât de neprevăzute erau curbele, când ziceai că urci, coborai, nordul era la vest, în loc de bazalt găseam izvoare, noi și chipurile șobolanii; spun chipurile, pentru că se prindeau în laț, călcam pe burțile lor, doi dintre noi făceau curățenie în urmă, felinarele spărgeau bezna grasă, cu toții însă așteptam momentul crucial, prinderea Regelui încât, fără să vrem, ajunserăm în visurile materiei. T oată lumea e călare pe toată lumea îi zise Cargobot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cu toții din Brăila, repetenți cu toții în clasa a V-a, la același nemernic de Căpcăunu, fiecare având în mână o undiță? Nu! O lance? Nici pomeneală! La naiba, e un șobolanoid! strigă Grasu. Le arătă cum se telescopează, devenind un laț cu unicul scop de prindere a Regelui Șobolanilor, ai cărui supuși invadaseră orașul și îi rodeau cu hămeseala lor cosmică rădăcinile uitării, semnalele S.O.S din Iad, senzația de apucat a ciungilor, fantoma de picior a șchiopilor, lacrimile morților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
toată noaptea. Să știți că n-o să vă pară rău, zice Curistul simțindu-se dintr-odată mai fericit și parcă mai ușor cu cîteva kilograme, n-o să vă dezamăgim niciodată, de asta puteți fi sigur. Gata, ne-au căzut în laț Delfinașule, a ieșit mai bine decît mi-am imaginat, răsuflă Roja ușurat, ridicîndu-se de la locul său, privind la cele două cupluri proaspete care la celălalt capăt al coridorului nu mai contenesc să schimbe ocheade, fîșfîșfîș, tacatacataca, Delfinașule, nici s-o
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
vremea aia, își băga nasul pînă și-n patul celui vizat. Mai ales acolo, spune Curistul cu un aer atotștiutor, și Bătrînul, un naiv care abia mult mai tîrziu la închisoare și-a dobîndit bine cunoscuta poreclă, a picat în laț ca un găgăuță. O să rezistăm pînă vin americanii, îi trecea prin minte, toți cei ca noi trebuie să procedeze la fel, numai așa o să trecem fără nici o problemă peste proba cea mai grea ce ne-a fost impusă de aceste
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
zice Gulie, nimeni nu poate fi în două locuri în același timp, fiecare se duce încotro îl trage ața. — Poate dacă ați mai fi rămas cu noi puțin pe Baricadă, completează Tîrnăcop, am fi făcut mai mulți purici. Se strînge lațul, se gîndește Roja, văzînd cum începe forfota din jurul Baricadei, toată zona s-a transformat într-un furnicar, își rotește privirea în jurul Pieței, arterele principale sînt blocate de cordoanele scutierilor, dublate de forțe ale armatei echipate ca de război așteptînd în
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
și, mai rar, lupii răpeau câte o oaie sau câte un purcel. Bunicul Ghiorghi, deposedat de pușca sa de vânătoare (cea cu o mie de povești) de către „anticriștii cari o alungat boierii cei buni” meșterea din „sârmî oțălitî” câte un laț rotund și-l fixa de o rădăcină din găurile făcute În gardul de spini, de către animalele sălbatice și adesea norocul Îi surâdea. Din câte doi iepuri pe care „copchilu’” nu-i vedea decât sub formă de carne, bunica Ileana gătea
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]