276 matches
-
a început s-o bată și s-o facă în toate felurile, cu niște cuvinte pe care mamele mele nici nu voiau să le spună în fața mea. Umerii i se încovoiaseră și câțiva dinți îi căzuseră sub puterea pumnilor lui Laban. Dar chiar și când ajunsese în halul ăsta, Laban continua să-i folosească corpul pentru propria lui plăcere, o imagine care le oripila pe mamele mele. Cu toată părerea de rău pentru ea, nevestele lui Iacob n-o adoptaseră pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
în toate felurile, cu niște cuvinte pe care mamele mele nici nu voiau să le spună în fața mea. Umerii i se încovoiaseră și câțiva dinți îi căzuseră sub puterea pumnilor lui Laban. Dar chiar și când ajunsese în halul ăsta, Laban continua să-i folosească corpul pentru propria lui plăcere, o imagine care le oripila pe mamele mele. Cu toată părerea de rău pentru ea, nevestele lui Iacob n-o adoptaseră pe Ruti. Ea era mama celor care aveau să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
dacă o lăsăm să sufere singură, dacă n-o ajutăm cumva. Zilpa s-a întors spre Rahela și a întrebat-o: - Când o s-o faci? - Trebuie să așteptăm următoarea lună nouă, când toate femeile vin la noi, a zis Rahela. Laban e prea prost ca să bănuiască ceva, și oricum nici cel mai deștept dintre ei nu-și dă seama ce știm și ce facem noi între noi, dar e mai bine să fim atente. În continuare, surorile s-au purtat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ce știm și ce facem noi între noi, dar e mai bine să fim atente. În continuare, surorile s-au purtat la fel cu Ruti, cel puțin aparent. Nu-i vorbeau și nici nu-i arătau bunăvoință. Dar noaptea, când Laban deja sforăia, una dintre ele se ducea la ea și îi dădea supă sau pâine cu miere. Zilpa mai ales luase suferința lui Ruti pe umerii ei. Nu putea suporta golul din ochii ei, disperarea care o înconjura ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și dulce, așa cum numai copilul Bilhei putea fi. Gad și Asher erau sălbatici și încăpățânați și era greu să te joci cu ei, dar se pricepeau de minune să imite - mergeau șleampăt și vorbeau împleticit cu glas de bețiv, ca Laban, cu atâta măiestrie, că le iertam orice în schimbul unei reprezentații. Naftali, căruia întotdeauna i s-a spus Tali și Issachar sau Issa, se țineau pe lângă mine și Iosif, pentru că erau doar cu doi ani mai mari. Ne făceau bebeluși, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
dintre cele două fluvii, la sud de locul nașterii sale. Deși eram mică, știam de ce ne duceam acolo. Simțeam zidul fierbinte de mâinie dintre tata și bunicul meu. Tensiunea dintre ei, în rarele ocazii când se întâlneau, era aproape vizibilă. Laban îl invidia pe tata pentru reușitele lui cu turmele și pentru că fiii lui erau așa de numeroși și mult mai pricepuți decât cei doi fii ai lui. Laban ura și faptul că își datora bunăstarea bărbatului fiicelor sale. Gura i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Tensiunea dintre ei, în rarele ocazii când se întâlneau, era aproape vizibilă. Laban îl invidia pe tata pentru reușitele lui cu turmele și pentru că fiii lui erau așa de numeroși și mult mai pricepuți decât cei doi fii ai lui. Laban ura și faptul că își datora bunăstarea bărbatului fiicelor sale. Gura i se strâmba de acreală ori de câte ori era pronunțat numele lui Iacob. Cât despre tata, el era conștient de un lucru. Că, deși el era acela care înmulțise turmele, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
numele lui Iacob. Cât despre tata, el era conștient de un lucru. Că, deși el era acela care înmulțise turmele, care umpluse câmpurile de lucrători și care adusese negustorii la corturile noastre, nu era nimic mai mult decât servitorul lui Laban. Plata care îi revenea lui era puțină, dar Iacob era un om foarte cumpătat și își gospodărea bine produsele și era foarte atent cu mica lui turmă de capre bălțate și oi brumării. Iacob ura lenea lui Laban și felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
servitorul lui Laban. Plata care îi revenea lui era puțină, dar Iacob era un om foarte cumpătat și își gospodărea bine produsele și era foarte atent cu mica lui turmă de capre bălțate și oi brumării. Iacob ura lenea lui Laban și felul în care el și fii lui își băteau joc de munca lor. Într-o primăvară, Kemuel, fiul cel mare al lui Laban, n-a mai păzit caprele care se împerecheau și cel mai bun țap a murit bătându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
foarte atent cu mica lui turmă de capre bălțate și oi brumării. Iacob ura lenea lui Laban și felul în care el și fii lui își băteau joc de munca lor. Într-o primăvară, Kemuel, fiul cel mare al lui Laban, n-a mai păzit caprele care se împerecheau și cel mai bun țap a murit bătându-se cu un altul. Când Beor se îmbătase foarte rău, într-un rând, un uliu a răpit un miel pe care Iacob îl însemnase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și cel mai bun țap a murit bătându-se cu un altul. Când Beor se îmbătase foarte rău, într-un rând, un uliu a răpit un miel pe care Iacob îl însemnase pentru sacrificiu. Cel mai rău a fost când Laban a pierdut cei mai buni doi câini ai lui Iacob - cel mai deștept, unul dintre ei, iar celălalt, preferatul lui Iacob. Bătrânul a plecat într-o călătorie de câteva zile la Carchemish și, fără să spună, a luat cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
plecat într-o călătorie de câteva zile la Carchemish și, fără să spună, a luat cei doi câini ca să păzească o turmă atât de mică că și un copil ar fi putut să aibă grijă de ea. Ajuns în oraș, Laban a vândut cei doi câini pe o sumă derizorie pe care a și pierdut-o apoi la un joc de noroc. Pierderea celor doi câini l-a înnebunit pe tata. În noaptea în care Laban s-a întors, țipetele, blestemele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
de ea. Ajuns în oraș, Laban a vândut cei doi câini pe o sumă derizorie pe care a și pierdut-o apoi la un joc de noroc. Pierderea celor doi câini l-a înnebunit pe tata. În noaptea în care Laban s-a întors, țipetele, blestemele și înjurăturile s-au auzit până târziu. După aceea, tata nu și-a mai descrețit fruntea. Iar pumnii nu i s-au descleștat decât după ce a găsit-o pe Lea și i-a povestit toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
la picioarele ei. „Sunt pierdută”, a suspinat ea și cum stătea acolo pe jos părea o baltă de noroi tristă mai degrabă decât o femeie. Părul îi era dezordonat și plin de cenușă, de parcă tocmai și-ar fi îngropat mama. Laban pierduse mai mult decât banii pe câini în acel joc de noroc la Carchemish. O jucase și o pierduse și pe Ruti și acum venise un negustor care avea s-o ia pe post de sclavă. Laban se închisese în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
fi îngropat mama. Laban pierduse mai mult decât banii pe câini în acel joc de noroc la Carchemish. O jucase și o pierduse și pe Ruti și acum venise un negustor care avea s-o ia pe post de sclavă. Laban se închisese în cortul lui și nu voia să iasă și să recunoască ce-i făcuse mamei fiilor săi, dar negustorul era acolo și nu se lăsa. Avea asupra lui toiagul lui Laban, pe care i-l lăsase garanție și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
s-o ia pe post de sclavă. Laban se închisese în cortul lui și nu voia să iasă și să recunoască ce-i făcuse mamei fiilor săi, dar negustorul era acolo și nu se lăsa. Avea asupra lui toiagul lui Laban, pe care i-l lăsase garanție și venise și cu un slujbaș, ca martor. Ruti și-a lipit fruntea de pământ și a implorat-o pe Lea s-o salveze. Lea a ascultat-o și a afurisit numele tatălui ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
venise și cu un slujbaș, ca martor. Ruti și-a lipit fruntea de pământ și a implorat-o pe Lea s-o salveze. Lea a ascultat-o și a afurisit numele tatălui ei. - Fundul unui măgar valorează mai mult decât Laban, a zis ea, tatăl meu e un animal, e rahatul putrezit al unui animal. A pus de-o parte urciorul cu lapte pe care îl covăsea și s-a îndreptat cu pași hotărâți înspre pășunea unde tata se ocupa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
a tăcut și și-a luat locul în spatele bărbatului. A adus un urcior plin cu berea cea mai tare ca să-l ajute pe Iacob să înmoaie hotărârea negustorului. Dar omul văzuse că, deși arăta ca vai de ea, femeia lui Laban nu era nici șchioapă, nici nu avea buză de iepure, așa cum prețul pus de Laban pe capul ei ar fi putut să indice. Și era destul de isteț ca să vadă că prezența lui acolo produsese ceva neliniște. A mirosit avantajul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
berea cea mai tare ca să-l ajute pe Iacob să înmoaie hotărârea negustorului. Dar omul văzuse că, deși arăta ca vai de ea, femeia lui Laban nu era nici șchioapă, nici nu avea buză de iepure, așa cum prețul pus de Laban pe capul ei ar fi putut să indice. Și era destul de isteț ca să vadă că prezența lui acolo produsese ceva neliniște. A mirosit avantajul și și-a dat seama că putea pune mâna pe destule bunuri femeiești și chiar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mâna pe destule bunuri femeiești și chiar pe vreunul din prețioșii căței ai lui Iacob în schimbul lui Ruti. Repede, toate femeile aveau să afle povestea și, timp de câteva săptămâini de atunci încolo, Iacob a fost hrănit ca un prinț. Laban n-a mai adus vorba niciodată despre cum îi salvase Iacob femeia. A devenit doar cu totul dement în felul în care o trata pe Ruti și ochii ei s-au înnegrit de atunci pentru totdeauna. Fii lui, urmându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și iar. CAPITOLUL DOI În zilele care au urmat salvării lui Ruti, Iacob a început să se gândească serios la plecare. În timpul nopților cu Lea și în cele cu Rahela, le vorbea despre dorința lui de a părăsi corturile lui Laban și de a se întoarce pe pământurile tatălui său. Iacob îi spunea Bilhei că îl muncea gândul plecării și că nu mai dormea bine. S-a întâlnit și cu Zilpa într-o noapte când nici unul, nici altul nu puteau dormi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
de argint și a flauturilor de aur. Lea nu era așa doritoare să vadă lumea de dincolo de dealurile unde se născuse. - Sunt mulțumită cu chipurile din jurul meu, spunea ea, dar e adevărat că aș vrea să scap de duhoarea lui Laban. O să plecăm, desigur. Dar eu o să plec cu părere de rău. Bilha dădea din cap. - O să plâng pentru că lăsăm aici rămășițele Adei. O să-mi lipsească răsăritul soarelui deasupra locului unde l-am născut pe fiul meu. O să plâng după tinerețea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și-l vom duce cu noi, cu soțul și cu copiii noștri. - N-o să ne facă nici un rău, spunea ea, în timp ce planul prindea contur în mintea ei. Dacă o să fie în mâinile noastre, idolii nu-l vor mai ajuta pe Laban, spunea ea cu un aer șiret. Bilha și Lea chicoteau la ideea că Laban o să rămână fără idoli. Bătrânul își consulta statuetele pentru fiecare decizie pe care o avea de luat. Sătea ore în șir prostit în fața lor. Să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ne facă nici un rău, spunea ea, în timp ce planul prindea contur în mintea ei. Dacă o să fie în mâinile noastre, idolii nu-l vor mai ajuta pe Laban, spunea ea cu un aer șiret. Bilha și Lea chicoteau la ideea că Laban o să rămână fără idoli. Bătrânul își consulta statuetele pentru fiecare decizie pe care o avea de luat. Sătea ore în șir prostit în fața lor. Să-l lași fără ele era ca și cum ai fi luat sânul plin de la gura unui copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
rămână fără idoli. Bătrânul își consulta statuetele pentru fiecare decizie pe care o avea de luat. Sătea ore în șir prostit în fața lor. Să-l lași fără ele era ca și cum ai fi luat sânul plin de la gura unui copil flămând. Laban avea să fie nebun de furie. Dar Rahela avea și ea oarecare drepturi asupra terafim-ului. În vremuri îndepărate, pe când familia trăia încă în orașul Ur, fiica cea mică era cea care moștenea obiectele sacre. Dar acele obiceiuri îndepărtate nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]