462 matches
-
și Baltasar Gracian, pe care ni i-a redat în versiuni cvasicomplete, și metafizica „barocă” a poetului Sorin Mărculescu. S-ar putea vorbi, de asemenea, despre tehnica anamorfozelor din aceste secvențe în care biograficul capătă un caracter liturgic. Proliferarea divagantă, labirintică amintește, oarecum, „visătoria” întortocheată a unui alt poet hipercultivat - M. Ivănescu, de care autorul Cărții singure se diferențiază, printre altele, prin dimensiunea biblicoreligioasă. Riscînd un joc doar aparent forțat de cuvinte, aș spune că demersul său are un caracter bio-Biblio-grafic
Poezia ca bio-Biblio-grafie by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3508_a_4833]
-
se lasă cel mai bine descoperit, se prezintă la începutul povestirii cu numele de Stromer, dar își construiește, la rîndul lui, un subpersonaj (purtînd aceeași marcă autobiografică) cu numele de Strauffer. Am impresia că autorul se multiplică, devine un personaj labirintic într-o construcție labirintică. Cu cît te ascunzi în mai multe locuri ești găsit mai ușor, sau... Ideea care motivează întreaga acțiune a nuvelei e în Predica de pe munte din Noul Testament după Matei, 7,9: „Sau cine este omul acela
Domnul Hermannstadt și fișierele memoriei by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/3603_a_4928]
-
bine descoperit, se prezintă la începutul povestirii cu numele de Stromer, dar își construiește, la rîndul lui, un subpersonaj (purtînd aceeași marcă autobiografică) cu numele de Strauffer. Am impresia că autorul se multiplică, devine un personaj labirintic într-o construcție labirintică. Cu cît te ascunzi în mai multe locuri ești găsit mai ușor, sau... Ideea care motivează întreaga acțiune a nuvelei e în Predica de pe munte din Noul Testament după Matei, 7,9: „Sau cine este omul acela între voi care de
Domnul Hermannstadt și fișierele memoriei by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/3603_a_4928]
-
în sentimentul medierilor: „numărul ecranelor dintre noi și lume se multiplică neîncetat. Cu cât vom reuși să suspendăm ecranele astea, cu atât vom fi mai sănătoși”. De fapt, istoria acestor răspunsuri aduce cu revelația unor metamorfoze exterioare trăite, nu o dată, labirintic, dar mereu prin intermedieri. Prea puțină directețe în experiența tranziției și prea multă iluzie a ei, chiar și din partea celor direct implicați. Iată drama istoriei contemporane trăită de un intelectual. La finalul lecturii acestor interviuri, impresia e că Andrei Pleșu
Imprudențe supravegheate by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2900_a_4225]
-
144 p. Travesti-ul cărtărescian conține, in nuce, multe dintre ideile și obsesiile auctoriale dezvoltate ulterior în trilogia Orbitor, cum o remarcă însuși scriitorul. Dar nicăieri nu-și mai permite acesta dezlănțuirea senzorială, iluzionismul imagistic, manierist, escherian până la indiscernabil, nicăieri labirinticul, metafora, enigma vizuală nu sunt mai privilegiate ca aici. Roman-poem, cu un schelet narativ-pretext pentru infinitele volute imagistice, care se desfac unele dintr-altele în jerbe de culoare, antrenând în permanență semnificații suplimentare, menținând mereu în alertă simțurile cititorului, conștient
Arhitecturi onirice by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3344_a_4669]
-
de arbori e exponentul noii geometrii urbane, al orașului modern (sunt de reamintit aici, de asemenea, episoadele în care parcurgerea marilor bulevarde îndeplinește un rol terapeutic, acestea, prin caracterul impersonal, prin linia lor dreaptă, lipsită de volutele spațiale ale străduțelor labirintice din Bucureștiul insular, situându-se sub semnul cerebralului, al rațiunii și ordinii: amintim aici parcursul lui Pavel Anicet, din Întoarcerea din Rai, dar și cel al lui Mavrodin, din Nuntă în cer). (În curs de apariție la Editura Humanitas, 2013
Bucureștiul lui Mircea Eliade. – elemente de geografie literară – by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3248_a_4573]
-
și dimensiunea ocultă a prieteniei romancierului cu frații masoni Bibescu. Sub semnul misterioasei litere G Considerat doar „o carte despre snobism”, Guermantes devine, din perspectiva acestor deschideri esoterice din biografia autorului său, un roman eminamente inițiatic, un jurnal al unei labirintice apropieri personale, prin saloanele pariziene, de misterul unui nume care se revelează totodată ca un important semn pentru autor. Căci Guermantes nu e doar numele unui ținut mirific care a înflăcărat cândva imaginația copilului Proust, ci și semnul sub care
În lojă cu Marcel Proust by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3251_a_4576]
-
nu a mai făcut-o nici un roman românesc: distrugerea ființei umane. Limitele lui Danyel Raynal sunt limitele umanului în fața unei dictaturi. în sfârșit, nu putem să nu menționăm jocul de-a literatura din Al doilea mesager... Structura romanului este aproape labirintică: avem un roman în roman, Jean Elby, care conține întoarcerea acasă a eroului, revolta, dar și jurnalul ,reeducării" de la Institut. Apoi, ceea ce va deveni al doilea roman, intitulat Noul mancurt, care cuprinde perioada ,metamorfozei" kafkiene a lui Danyel, dar și
După 20 de ani by Serelena Ghiețanu () [Corola-journal/Journalistic/10899_a_12224]
-
reordonare. Descentrarea narațiunii reproduce descentrarea lumii. Există lacune temporale, nebulozități, sincope, versiuni diferite asupra întâmplărilor, voci și interese care intră în conflict. Narațiunea este pulverizată până la o aproape imposibilă reconstituire a cronologiei și a unei lumi coerente. E o narațiune labirintică, având foarte multe ramificații cu drumuri închise. Aspectul de puzzle e dramatizat de cititor prin absența unor figurine, astfel încât întregul nu poate fi reconstituit, ci numai presupus sau imaginat. Întregul e el însuși o ipoteză, ce se bazează pe un
O lume anapoda by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11051_a_12376]
-
meritat să scriu altceva decât o carte despre Arghezi. Avem puțini scriitori în al căror univers să te pierzi și să-ți placă să te pierzi. Mă pierd în Arghezi și mă regăsesc în Arghezi. Pentru că Arghezi este o personalitate labirintică, are o operă labirintică și un eu creator labirintic. Aceasta e premisa de la care pornesc. Dar aceasta e, de fapt, concluzia îndelungii mele experiențe de lectură. Arghezi își simte uneori insul risipit, identitatea pierdută, pentru ca în alte scrieri în versuri
Proteu în labirint by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10846_a_12171]
-
decât o carte despre Arghezi. Avem puțini scriitori în al căror univers să te pierzi și să-ți placă să te pierzi. Mă pierd în Arghezi și mă regăsesc în Arghezi. Pentru că Arghezi este o personalitate labirintică, are o operă labirintică și un eu creator labirintic. Aceasta e premisa de la care pornesc. Dar aceasta e, de fapt, concluzia îndelungii mele experiențe de lectură. Arghezi își simte uneori insul risipit, identitatea pierdută, pentru ca în alte scrieri în versuri sau în proză să
Proteu în labirint by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10846_a_12171]
-
Avem puțini scriitori în al căror univers să te pierzi și să-ți placă să te pierzi. Mă pierd în Arghezi și mă regăsesc în Arghezi. Pentru că Arghezi este o personalitate labirintică, are o operă labirintică și un eu creator labirintic. Aceasta e premisa de la care pornesc. Dar aceasta e, de fapt, concluzia îndelungii mele experiențe de lectură. Arghezi își simte uneori insul risipit, identitatea pierdută, pentru ca în alte scrieri în versuri sau în proză să jubileze ascuns după o mască
Proteu în labirint by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10846_a_12171]
-
sono niente di più che un'elaborazione naturale, reiterativa, minuziosa, dell'eco che seguì îl Verbo originale"51. Al di là delle evidenți suggestioni dostoevskijane, îl richiamo al Premio Nobel russo e a questa audace sintesi dei punți del suo labirintico pensiero maggiormente aderenți alle teși che intendiamo sostenere, si spiega în vista dello sforzo di designare la poesia non quale un pre-linguaggio, dai tratti primitivi, mă, al contrario, come più volte rimarcato finora, quale formă artistică în grado di veicolare
Polis () [Corola-journal/Science/84979_a_85764]
-
blagieni”, p 12; Daniel Marian - „Întregirea iubirii prin ea însăși”, p 14; Anca Sârghie - „O carte de învățătură despre Japonia”, p. 15; Petru Hamat - „Poezia ca un puzzle. Moarte a lui Federico Garcia Lorca”, p. 17; Octavian Mihalcea - „Nebănuite propensiuni labirintice”; Olimpia Mureșan - „Priviri în împrejurimi și spre înălțimi”, p 29; Marin Ifrim - „Și la Buzău există poeți”, p. 31; Marinela Preoteasa - „Statut de bolnav la Cardiologie”, p.35; Boris Marian - „De la Felix Aderca la H. Zalis”, p. 39 etc. Să
Constelaţii Diamantine – revistă luminoasă, instructivă şi educativă… [Corola-blog/BlogPost/92395_a_93687]
-
care mă aflam trântit În realitate, visând că sunt culcat pe acea canapea și că visez că dorm și visez că dorm culcat În aceeași poziție, pe aceeași canapea, și visez, și sunt conștient că Înot Într-un vis scalat, labirintic și circular, din care vreau să mă trezesc, dar n-o pot face decât parcurgând În sens invers succesiunea de vise și faptul se Întâmplă, dar extrem de lent, intru În panică fiindcă nu știu niciodată dacă voi reuși să refac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
deși am găsit resurse de curaj să pătrund și pe coridoarele laterale, pe care nu le văzusem decât parțial, cât timp Întârziasem lângă intrare. Fiecare corp de rafturi era segmentat, din evidente motive funcționale, de coridoare mai Înguste, alcătuind rețele labirintice menite să facă accesibile toate documentele Îngrămădite pe rafturi. Exista, firește, și câte o scară de lemn pentru cele situate mai sus decât Înălțimea unui om cu mâna Întinsă. Respectiv, cam două treimi din total, ca să-ți faci o idee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
zâmbăreață a lui Zoran, pentru care perorația mea reprezenta o introducere simandicoasă menită să confere relief și greutate actului de adeziune la noua cauză. Occidentalilor le vor fi necesari ani buni, Încă, până să se descurce onorabil În meandrele discursului labirintic cu care cei din Est Își Înveșmântează ascunzișurile gândirii. Ca să n-o mai lungesc, În cele din urmă, urechea mea superexcitată de așteptare a perceput bipul providențial. N-am avut curajul să mă uit la ceas - eram În picioare, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Stîncoși, aflați la est de capitala statului Utah, Salt Lake City, se află una dintre cele mai bizare arhive din Statele Unite ale Americii. Spre ea conduc patru tunele forate În stîncă, fiind instalată În cîteva săli subterane legate prin culoare labirintice. Accesul la sutele de mii de microfilme, care se conservă aici, se datorează exclusiv unui personal de Încredere, iar intrările În arhivă sînt prevăzute cu uși de oțel, existînd și alte măsuri de siguranță.“ Toate aceste măsuri nu au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
detașa de o bază națională și vor deveni integral nomade. în general, ele vor dura mai mult decât imperiile financiare sau decât fondurile de investiții, care vor fi temporar proprietarele acestora. întreprinderile vor înceta să fie ierarhice, pentru a deveni labirintice; vor înceta să fie uniforme, pentru a deveni conglomerate de întreprinderi locale, producând la cerere bunuri pe măsură. Unele „circuri” vor ajunge - și deja s-a realizat acest lucru - să creeze propria monedă, pentru a-și fideliza furnizorii și clienții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
învățare a iubirii de sine. Pentru ei, învățătura va fi o necesitate vitală; curiozitatea va constitui o exigență absolută, iar manipularea, o practică obișnuită. Vor avea propriile canoane estetice, distracțiile și cultura lor. Aceasta va fi mai mult ca oricând labirintică; nevoia lor de a modela și de a inventa îi va face să desființeze - dar asta numai pentru ei - frontierele între a munci, a consuma, a crea și a se detașa. în felul acesta, vor inventa un nivel maxim al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
se termine săptămâna, cuvintele, luate fiecare în parte, nu prea erau de amenințare, dar tonul, da, tonul era amenințător, dacă un comisar, după ce și-a petrecut viața interogând oameni de tot felul, sfârșește prin a învăța să deosebească, în păienjenișul labirintic al silabelor, drumul care-l poate conduce spre ieșire, poate, de asemenea, foarte bine să-și dea seama de zonele de penumbră pe care le produce fiecare cuvânt și le trage după el de fiecare dată când e rostit. Spuneți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
iată-te În fața mea... țâșnise primăvara. (Țurțurii se scurtau pe streșini și orașul, populat acum de elfi, leșina.) Gândurile noastre erau o ceață Înghețată de-a lungul burlanelor. Cele două fantome ale noastre se sărutau sus, pe sârmele lungi și labirintice ... Lugubre ecouri de râs se aud Înfundat, lăsând doar un suspin iluzoriu pentru dorințele tinere. Regretul a urmat lucrurilor iubite de ea, ieșind din coaja cea mare. UN ALT SFÂRȘIT La mijlocul lui august a sosit o scrisoare de la Monsignor Darcy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
pe servantul mitralierei Lewis. Contempla cele două imagini cu ceva ce semăna a exaltare primitivă - erau două jocuri la care luase parte, diferite prin gradul de Înverșunare, dar legate Într-un fel care le distingea de episodul Rosalind sau de labirinticele povești care formau, la urma urmei, substanța vieții sale. „Sunt un egoist“, s-a gândit el. „Aceasta nu-i o calitate care să se schimbe când văd «suferința omenească», sau «Îmi pierd părinții», sau «Îi ajut pe alții». „Egoismul acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ocupat în perspectivă totală decid aspectul pe care-l va înfățișa sentimentul amoros”. Citind cartea poetului Mihai Rădoi, singuri veți descoperi în poezia sa spargerea prejudecăților epocii dogmatice, un spirit al sentimentului iubirii deasupra legilor teologale și multe alte taine labirintice lirice! Dintr-o altă perspectivă, poezia îi prilejuiește creatorului statutul din ineriorul căruia îi poate aduce în față pe alții, permițându-și plăsmuirea propriului model exterior: Murakami (romancierul), Gagarin (iubitor de stele), Panait (e vorba de scriitorul român de limbă
LUCEFERI CU BUZE ROSII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360793_a_362122]
-
din 13 februarie 2014 Toate Articolele Autorului VIZIUNE, INSPIRAȚIE, REVELAȚIE în „SONETARUL” lui THEODOR RĂPAN Descătușarea de sine, aceasta este simțirea pe care o transmite citirea ultimei cărți (a 17-a), a poetului Theodor RĂPAN, căci, catharsis-ul său, deopotrivă, labirintic și somptuos, liric și metaforic, voluptuos și magic, este generator și regenerator al unor stări pe care doar marii poeți ar putea să le mai provoace. Oricât am încerca, nu-l putem „înregimenta” în nicio castă, el este un solitar
FIIND 365 + 1 ICONOSONETE, DE THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364104_a_365433]