459 matches
-
crimei până la palatele opulente în care trăiesc indivizi întru nimic mai respectabili decât asasinii care-i vânează. Amestec de sociolog și agent sanitar, detectivul creat de Raymond Chandler este ghidul moral eșuat într-o lume instinctiv imorală. E o lume labirintică, plină de secrete și de mistere al căror conținut e preferabil să nu-l cunoști. E o lume care nu miroase frumos, oricâte flacoane de Chanel 5 ai turna peste ea. Crima nu este aproape niciodată un act gratuit, deși
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
îngr. Paul P. Drogeanu și Doina Uricariu, pref. Doina Uricariu, București, 1986; Mihăilescu, Întrebările, 201-213; Grigurcu, Eminescu-Labiș, 266-276; Doina Uricariu, Ecorșeuri, București, 1989, 292-500, passim; Scarlat, Ist. poeziei, IV, 158-163; Negoițescu, Ist. lit., I, 337-339; Arșavir Acterian, Emil Botta, poet labirintic, RL, 1992, 13; Durnea, Orizonturi, 200-240; Emil Botta, DCS, 63-64; Dicț. analitic, II, 268-270; IV, 300-301, 403-404; Dicț. esențial, 106-108; Manolescu, Lista, I, 24-28; Popa, Ist. lit., II, 368-372. V.D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
nu ați șovăit să violați pentru ele intimitatea noastră cea mai sfântă"470. Imaginea obsedantă a violului (viol al casei, viol al femeii) se supune voinței de a observa, de a descifra secretul și ceea ce îl păstrează (ușile închise, spațiile labirintice). Oricine știe că să deschizi ușa străinului înseamnă să te destăinui. De aceea, multiple strategii de primire încearcă să concilieze grija față de celălalt și prezervarea sinelui, a grădinii secrete 471. Secretul intimității (în sensul de secretus, etimologic ceea ce este separat
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
loc, loc pentru acest erou ce luptă cu ostilitatea grupului pentru că este străin, pentru că imigratul nu respectă codurile, pentru că trebuie să se definească drept străin pentru a fi integrat și pentru că acest statut îi barează accesul la integrare.575 Parcursul labirintic al lui K. se explică printr-un cerc vicios legat de un principiu de identitate închis în sine: să fii înseamnă să fii deja acolo. Spion fără rădăcini Numeroase analogii ar putea fi semnalate între parcursul lui Karl Rossmann și
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
poetice pe care consideră că le-a scris acum: cartea va fi editată într-o ediție de lux, ilustrată de poet și pictorița Daciela Rotaru și de sculptorul Marian Gheorghe". S-au formulat despre operele lui Cezar Ivănescu termeni ca "labirintic", "paradoxal", "manierist"; nu de puține ori poetul fusese negat radical, în totul. S-au invocat afinități ori coincidențe cu François Villon, cu Jules Richepin și Paul Laforgue, cu Apollinaire și Paul Fort, cu Francis Carco, cu Alfred Jarry, cu Antonin
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
printre amfore cu măruntaie..." Se instaurează fulminant o lume părelnică, răsucită, angoasantă, dar cu toate că apropiat absurdului, universul dimovian se sustrage sistematic morbidului și macabrului, diferențiindu-se de Blaga din Lauda somnului terorizat de vedenii, excedat de semne ale haosului primordial. Labirinticului dimovian i se opune, în subtext, nevoia de "inedit azur" din visurile lui Al. Philippide. Secvențele năucitoare din Baia sau o eternitate iterativă (în Dialectica vârstelor, 1977) se înnoadă și se interciocnesc; personajul liric (totalmente gol), inocent, nedumerit în drum
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Ospitalierului, se estompează printre zâmbete. De detectivul Arthur, de Julien Ospitalierul, el e aproape și departe; formează cu ei un triptic legănător balansând între exterior și interior. Detectivismul presupune operații secrete, enigme de descifrat; poetul le multiplică, plasându-le în labirintic și oniric. Rugăciunea detectivului Arthur (în fapt o declarație de independență) exprimă pe de o parte personalismul, pe de alta viziunea poetului despre miracolele existenței: Nimeni și nimic nu mă poate opri, la ora cinci după masă, Când lumina e
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
INEXPRIMABILUL: îl / lipim la loc, unu / doi, trei, și / ... o voce din public: să îl trimitem să cumpere chibrituri... (fluierături din strada / principală, în spatele / himerei / lui roșii". Viziuni multiobiectuale, nu ușor de urmărit, erotisme abătute din drum, trimiteri de gen labirintic, asocieri paradoxale de tip suprarealist comportă răsuciri de dicteu automat: Nu gândim îndeajuns: dărăpănați, cu mâinile la spate, cu buzele făcute o rană de țigările care nu se mai termină, pupeze cu un ochi în frunte privind la iapă cum
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
puternic diferențiate, în partituri vocale de o filozofie mai senină se organizează monologul despre neuitare din Când memoria va reveni (1985), operă de gânditor mai degrabă patetic. "Marele coșmar" e "această realitate": timpul ireversibil. Inși cu "nostalgia nemărginirii", marcați de labirintic și dirijați în necunoscut, "coboară din anul 1983, pe sărite, până în anul 306 î.e.n., cu bagaje" cu tot. Proces de cauzalități și febre, de revelații și mirări: "unii se înghit unul pe altul"; rămân în urmă însemne halucinante, "păduri de
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
a compozitorului, ce îndeamnă la o detașare legeră fără ariditate (légèrement détaché sans sécheresse) a sunetelor ambelor planuri ale discursului. Evidențierea anumitor sunete în contextul înlănțuirii de terțe, determinată de prezența semnului marcato, distinge conturarea unei melodii întrețesute în aglomerarea labirintică a acestui flux sonor. Discontinuitatea ce intervine adesea în cursivitatea avansării (măsura 34) derivă din inversarea poziției încrucișate a mâinilor determinată de deplasarea pedalei sonore spre celălalt plan, reactualizând una dintre tehnicile inovatoare ale compozitorilor preclasici (Domenico Scarlatti) și ale
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
a sacrului și de ambiguizare a discursului narativ"15. Toponimul Cernavodă din Podul este citit în limbaj indirect, iar numele "fanic" al lui Adrian din nuvela În curte la Dionis este interpretat ca anagramă și sugerează "sufletul prins în capcana labirintică a Samsarei", ieșirea din labirint fiind posibilă prin uniunea mistică realizată în final. Ștefan Borbély avertizează asupra caracterului neîntâmplător al numirii personajelor: recurența numelui zeului grec Pan din numele eroilor eliadești (Pantazi, Pandele, Pantelimon), a numelui Andrei ("se cuvine să
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
o ieșire provizorie din lumea cotidiană) → "Real" (o lume care a păstrat doar aparența cotidianului, dar față de care eroul se simte înstrăinat) → Ireal 312 unde are loc renașterea mistică în planul erotic și în cel artistic. Vehiculul în această călătorie labirintică este tramvaiul, din aceeași serie cu autobuzul care se oprește la Eleusis ("episodul cel mai emoționant al mitologiei creștine a lui Demeter" cum îl numește Eliade în Istoria credințelor 313), cu mașina din romanul Noaptea de Sânziene, cu trenul din
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
uciderii, farmecelor, necurăției, sodomiei, ereziei, nemilostivirii etc.) pe care sufletul încearcă să le răscumpere. Transcenderea hotarelor acestei lumi cu suma de cinci lei este refuzată de către taxatorul care cere dublarea sumei. Locul inițierii lui Gavrilescu, la țigănci este un topos labirintic 316, în care, spre deosebire de labirinturile clasice unde accesul este permis o singură dată, Gavrilescu pătrunde de două ori, ceea ce îl situează în ambele posturi pe care le presupune fantasticul eliadesc: atât cel de tip call, în care eroul este atras
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
pian, cât și labirintul din bordeiul țigăncilor, creat prin neghicirea țigăncii (proba ghicirii fetei sau "a ordaliei ratate" o găsim și în Ghicitor în pietre). Abandonarea iubirii vieții sale, Hildegard, pentru comuna Elsa, marchează căderea, intrarea într-o existență fragmentată, labirintică din care va ieși intrând într-un alt labirint. Această a doua experiență labirintică este, după cum o dovedește jocul pronumelor personale de masculin și feminin (o "ezitare de limbaj") din dialogul lui Gavrilescu cu "vecinul" din tramvai, una de "regresie
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
sau "a ordaliei ratate" o găsim și în Ghicitor în pietre). Abandonarea iubirii vieții sale, Hildegard, pentru comuna Elsa, marchează căderea, intrarea într-o existență fragmentată, labirintică din care va ieși intrând într-un alt labirint. Această a doua experiență labirintică este, după cum o dovedește jocul pronumelor personale de masculin și feminin (o "ezitare de limbaj") din dialogul lui Gavrilescu cu "vecinul" din tramvai, una de "regresie hermafrodită, înspre androginia esențială a nașterii și a morții"319: "Ferice de ei...", "- De
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
ca atare, nu poate avea sfârșit, nu-și găsește soluția pe nici unul din planurile realității imediate"348. Această ieșire există, dar "pe alt plan al irealului", într-un moment cunoscut doar de inițiați, când podul se coboară. Ieșirea presupune drumul labirintic pe care îl străbat toate personajele, aflate într-o continuă căutare a centrului (în acest sens, cuplul bătrână-fată rămâne ilustrativ). Așa cum arată în Tratat 349..., "spațiul sacru implică ideea repetării hierofaniei primordiale, care a consacrat acest spațiu transfigurându-l, singularizându
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
p. 179, sania din Nouăsprezece trandafiri este "vehicol simbolic al trecerii dintr-un tărâm în altul". 315 Ștefan Borbély, op. cit., p. 122. 316 Eugen Simion, op. cit., p. 198; Ștefan Borbély, op. cit., p. 129; Lăcrămioara Berechet, op. cit., p. 117, asociază călătoria labirintică a lui Gavrilescu cu scenariul stării de Bardo, descrisă în Cartea tibetană a morților (Bardo-Thodol), etapă intermediară între conștiința vieții și conștiința morții. 317 Ștefan Borbély, op. cit., p. 130. 318 Mircea Eliade, Istoria credințelor și ideilor religioase, III, De la Mahomed
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
de Eliade. Deși nici Wikander nu a scris în mod special despre labirint, într-o recenzie la cartea lui Jan de Vries, Untersuchung über das Hüpfspiel-Kinderspiel-Kulttanz (1957), el face o introducere lărgită, înaintea prezentării cărții, urmărind originea denumirii marilor construcții labirintice din piatră din nordul Europei:în Scandinavia, dar și în Anglia sau nordul Germaniei. Toate provin nu de la numele cetății grecești Troia, ci de la un joc de copii, numit „al Troiei” și descris în amănunt în Eneida (V, 585-600). Vezi
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
comunitățile virtuale" (care produc obiecte foarte complexe, cum ar fi soft-urile pentru exploatare, pentru gestionarea serverelor) sunt forme actuale ale muncii. Computerele, soft-urile, rețelele prelungesc acțiunea umană, ne învăluie în mediul în care trăim, ne pune în relații labirintice care reduc lizibilitatea socialului așa cum îl știam. "Delocalizarea" geografică a activităților ne face să cooperăm la distanță, să lucrăm cu persoane pe care nu ajungem să le cunoaștem fizic, poate, niciodată. În câmpul concurențial actual, fiecare poate fi evaluat și
by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
pasionat, care avea în mână o "hartă" cartă teribilă, cea a transdisciplinarității. Noul "traseu" presupunea însă un drum nebătut și deci cu atât mai tainic. "Gara" din care porneam era, în fiecare sâmbătă, o sală de clasă din minunatul și labirinticul colegiu "Moise Nicoară". De acolo, fără bagaje grele, fără bilete scumpe, fără să fim presați de timp sau de alt soi de griji, urcam cu toții (elevi și profesori, acum exploratori de-o seamă) într-un "tren" ce pornea de fiecare
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
om de cultură să vorbească astfel despre statul român, fiindcă n-ar avea nici o legitimitate în realitatea statului român, unul dintre cele mai slabe din lume, lipsit de o conștiință națională. Justiția coruptă până în măduva oaselor, ignorarea legilor, supraabundente și labirintice, religiozitatea demagogică (stranie formă fără fond), pletora politicienilor egoiști și oligarhi, sărăcia și dezordinea morală a populației, căutarea de slujbe umile pe alte meleaguri, scăderea dramatică a natalității, bolile care bântuie și multe altele, fac ridicolă orice mândrie națională românească
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
relativismului postmodernității. În limbaj eminescian, identitatea (arheitatea) nu se opune, ci condiționează diversitatea dinamică a noului. Transmodernismul se prefigurează a nu fi o doctrină, cât o spiritualitate, acea lume-lumen în stare să contracareze veșnica primejdie a opacizării prin artificială "complexitate" labirintică spre care ne-au împins modernismul și postmodernismul. Raționalismul scientist, solicitat de modernizarea orientată exclusiv spre materia opacizantă, poate fi redimensionat în vecinătatea zonelor de transparență evocate chiar de teoria haosului. Unii comentatori americani cred că postmodernismul a estompat până la
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
se va ivi și modul cum o va face. Așteptarea activă a momentului oportun - răbdătoare, de piatră, reiterată cu fiecare nou culoar, și totuși încordată, căci vizând o ivire surprinzătoare de după colț a celui așteptat - constă într-o cotrobăială esențialmente labirintică prin domeniul posibilului. Cu candoare juvenilă și nețărmurită solidaritate față de nedreptățiți, își spusese, la vârsta primelor accese de idealism, că la urma urmei monstrul nu era responsabil de propria-i monstruozitate și că lumea îi datora un refugiu locuibil. Îl
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
al prieteniei în mijlocul imensității, și din risipirea lui se îmbrățișau de la distanță cu pavilioanele urechilor, în care ființa găsea o priză binevoitoare în încercarea ei de a se scinda de neființă. O ureche cordială iese în cale cu un prag labirintic, în care, odată intrată, o sonoritate se învârte atât cât e nevoie pentru a-și regăsi ecoul pierdut și reînnoda cu el o coerență temporar întreruptă. Cel ce te înțelege îți rostogolește în întâmpinare un ghem de însuți atunci când te
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
astfel stârnite. Căuta el inspirație, sau vindicație? O prelungire, sau un sfârșit patimii sale? Căci pretinsa-i dorință de perfecțiune artistică nu era decât un expedient mizer pentru a-și înșela disperarea adâncă. În forul lui interior - nu mai puțin labirintic decât proaspăta-i creație arhitecturală - îi venea greu să admită că nu mai putea trai fără tremurul trupului reginei adus la incandescență. Morbiditatea fetișismului nu apare decât pe fondul unor distincții foarte discutabile între însuflețite și neînsuflețite - între trup ca
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]