28,201 matches
-
pe lume. Dar nu această voință de construcție e ceea ce atrage în primul rînd, ci minunățiile care se organizează instantaneu dintr-o dezinvoltură a memoriei afective: prima dată cînd a fost împreună cu mama la un mort ("Dar n-am înțeles lacrimile și nici fierbințeala perdelelor. Abia la întoarcere, după ce am ieșit pe ulița învelită în praf, am știut că trecusem pe la mort. însă mortul adevărat l-am văzut mai tîrziu..."); disperarea de-a se simți urîtă și nepopulară în adolescență ("dacă
Istorie literară și istorie personală by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15215_a_16540]
-
fi părtaș la istorica promulgare, într-o Românie gata-gata să treacă pragul U. E., la ceas de duminicală înserare, mă legăna până la reverie, îmi dădea, cum obștește se spune, aripi, când, deodată, din dreptul unui castan ce mai spulbera pumni de lacrimi, un ins într-o geacă ponosită mi se așeză de-a curmezișul, mai să mă ia în brațe. Zise, crâncen: - Ce-ai de gând, frățioare? În prima clipă nu l-am scrutat din prjiviri, cum iarăși se scrie, dar vocea
În competiție cu dublul meu by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13394_a_14719]
-
pe pardoseală. Își aminti de bucătăria de la el de acasă, de Maica Celeste împrăștiind praful galben pe la plinte. În seara aceea bomboanele aveau gust de moca și un iz straniu, sărat (în străfundurile aromei), ca și cum savoarea se sfârșea ascunzând o lacrimă; era o prostie să te gândești la așa ceva, la celelalte lacrimi vărsate în vestibul, în noaptea când cu Rolo. - Peștișorul pestriț e atât de trist, îi spuse Delia, arătându-i bolul cu pietricele și ierburi artificiale. Un peștișor trandafiriu translucid
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
Maica Celeste împrăștiind praful galben pe la plinte. În seara aceea bomboanele aveau gust de moca și un iz straniu, sărat (în străfundurile aromei), ca și cum savoarea se sfârșea ascunzând o lacrimă; era o prostie să te gândești la așa ceva, la celelalte lacrimi vărsate în vestibul, în noaptea când cu Rolo. - Peștișorul pestriț e atât de trist, îi spuse Delia, arătându-i bolul cu pietricele și ierburi artificiale. Un peștișor trandafiriu translucid dormita mișcându-și ritmic gura. Ochiul lui rece îl privea pe
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
trist, îi spuse Delia, arătându-i bolul cu pietricele și ierburi artificiale. Un peștișor trandafiriu translucid dormita mișcându-și ritmic gura. Ochiul lui rece îl privea pe Mario ca o perlă vie. Mario se gândi la ochiul sărat ca o lacrimă ce-ar aluneca printre dinți când îl mesteci. - Trebuie să-i schimbi mai des apa, sugeră. - În zadar, e bătrân și bolnav. Mâine o să moară. Anunțul acesta îi sună ca o reîntoarcere la tot ce era mai rău, la Delia
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
ministrul Athanasiu și mă gândeam că... Acum ai un statut clar, ai urcat o treaptă și mi se pare normal să ți se schimbe treapta de salarizare...” A continuat să râdă, am început și eu să zâmbesc. Aproape îi dăduseră lacrimile de râs, așa că n-am fost sigur c-am auzit-o bine: „Da, domnule profesor, am câștigat o groază de bani, șapte mii de lei am câștigat...” „Șapte sute de mii... nu e foarte rău, oricum, ești abia la început de
Detergenți pentru spălarea creierului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13430_a_14755]
-
vară, într-o seară caniculară plină de stele, am văzut la Bulandra “Căsătoria” de Nikolai Gogol, în regia lui Yuriy Kordonskiy. Același regizor rus care a pus și “Unchiul Vanea”, tot aici, acum doi ani. La “Căsătoria” am rîs cu lacrimi, m-am bucurat pentru plăcerea formidabilă a actorilor de a juca spumos și, în același timp, incredibil de riguros. Am văzut cu ochii mei, iarăși, miracolul coexistenței unui regizor cu o trupă într-un interval binecuvîntat. Am simțit cum legătura
Cvintet de bărbați pentru o fată bătrînă și tare nehotărîtă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13423_a_14748]
-
Se lasă total și pînă la capăt pe mîna regizorului și, deopotrivă, a unui personaj caraghios, cabotin, plin de frivolități, guraliv, tonic, debordant, pentru ca, în final, masca acestui clovn să alunece, iar tot entuziasmul să se strîngă în nedumerirea unei lacrimi. Ieșirea din scenă, înfrînt, a personajului este un moment de teatru mare. Agafia Tihonovna, fată bătrînă și de măritat a fost “dirijată” să-l aleagă pe Ivan Kuzmici Podkolesin, funcționar. Eu l-am “ales”, de bunăvoie și nesilită de nimeni
Cvintet de bărbați pentru o fată bătrînă și tare nehotărîtă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13423_a_14748]
-
sînt fie prea trufașă, fie mă culpabilizez pentru tot răul din lumea aceasta. Nu îndrăznesc să privesc și dincolo. Se întîmplă să mai am și cîte un scurt răgaz. Atunci privesc în urmă. Cu mîndrie, cu furie, cu neputință, cu lacrimi în suflet, cu exuberanță, cu aripi, cu deznădejde. Cu speranță?! Poate. Citesc însemnări mai ample sau lapidare ce s-au adunat de-a lungul timpului în zeci de carnețele. Viața mea stă stivuită în pagini peste pagini. Greutatea amintirilor nu
Krapp versus Krapp by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13441_a_14766]
-
bilingv al cărții figurează 65 de titluri de poezie și 4 de proză literară din cele mai reprezentative opere eminesciene. Majoritatea dintre ele sunt traduse pentru prima dată în limba chineză, deci în premieră absolută. Cele patru proze, Făt-Frumos din lacrimă, Sărmanul Dionis, La aniversară și Geniu pustiu, fac parte dintre lecturile complet inedite pentru cititorii chinezi. Este de menționat că selecția s-a lărgit destul de mult față de versiunile precedente în chineză; traducătorul a optat mai mult pentru valorile estetice decât
Scrierile lui Eminescu în China () [Corola-journal/Journalistic/13443_a_14768]
-
din altul/ ca două săbii/ și ca două națiuni de grauri/ și astfel am intrat în Veneția.// era sînge pe străzi/ soarele se înălțase/ era timpul/ de-aceea împodobindu-l cu pene și flori/ am dat drumul violoncelului plin cu lacrimi pe apă” (Veneția). Abil regizor al „stării de poezie” care poartă normele sale inexorabile, Ion Mircea o extinde în direcția dublu profitabilă a belșugului de corespondențe. Pe de o parte, „starea” în cauză se străduiește a reface modelul universal, neadmițînd
Între două stări-limită by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13489_a_14814]
-
aerul dulceag de pădure cubică al încăperii./ nimeni cît cuprinzi cu ochii. piciorul i se cufundă în nămolul verde/ al covorului. în dreptul sexului amplu al flăcărilor din cămin/ haiku-ul pîntecului ei pulsează. toate obiectele plutesc/ dansează ca în interiorul unei lacrimi. o carte-i poposește/ între buze. o gustă. biblioteca/ o tabacheră cu tutun din Țările de Jos/ toate o amețesc și o fac mai ușoară. cînd/ își ridică privirea pe unul din rafturi/ într-un borcan cu ploaie o mică
Între două stări-limită by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13489_a_14814]
-
orfelinat și adăpostiți într-un cavou, sau Holbatu, cel mai recent protejat al său și singurul alfabetizat, la părintele Nicolae, la muncitorul care știe să pună gresie, dar nu și să picteze biserici, la realizatoarea de emisiuni TV izvoditoare de lacrimi sau Toma însuși, despre care Holbatu crede că-i Isus. Toată această lume pestriță e amenințată să-și piardă simțul lucrului sfînt (prin asta înțelegîndu-se și, pur si simplu, contactul imediat cu cel de lîngă tine); în cel mai bun
80 de ani, 14 mărturii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13523_a_14848]
-
o udă nimeni... Ah, de-am fi fost la Zürich! Ne-am fi răcorit cu apa rece din cele câteva sute de fântâni care împânzesc orașul, îngânați de glas de ape am fi plonjat printre lebede în Limmat-ul curat ca lacrima, ne-am fi întins apoi la soare pe iarba de lângă alei sau la umbra copacilor protejați discret de gărdulețe, i-aș fi recitat din Eluard sau ne-am fi plimbat pe sub balcoanele ca niște grădini ale caselor cu pervazul doldora
Orașul, amorul și domnișoara cu coș portocaliu by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13551_a_14876]
-
Telefil Sunt un sentimental incorigibil: mă emoționează până la lacrimi tot felul de situații care, pentru alții, sunt fleacuri, poate chiar tâmpenii. În consecință, mi-am îmbrățișat televizorul când l-am văzut pe Domnul Adrian Năstase scăpat cu bine din Germania, vreau să zic de operație și spunând (în traducerea
Sunt un sentimental! by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13604_a_14929]
-
comun și un talent înnăscut de povestitor s-au concretizat în aproape 3000 de minute de convorbiri înregistrate, care sper să se constituie în material pentru un volum. Cifrele și casetele înregistrate nu spun, însă, mare lucru. Nu redau zâmbetul, lacrima, verva, mânia, bucuria, umorul, inteligența, căldura umană. Adică nu redau viața. La 30 iunie, Doamna Stoicescu a plecat. Repede, brusc, hotărât, așa cum obișnuia să facă totul. Fără drept de apel. Vârsta înaintată nu înseamnă nimic. Plecarea a fost, oricum, prea
Enigmatica doamnă R... by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13594_a_14919]
-
Giurgiu, pe atunci un elegant orășel de provincie, cu oameni așezați și case frumoase. Acolo, a devenit vedeta școlii, datorită felului în care spunea poeziile. Nici o serbare nu era completă fără o poezie tristă, spusă de Rica, cu ochii în lacrimi. În rest, jocuri copilărești, prietenia surorii mai mari cu Tudor Vianu și savuroase detalii culinare din sudul României vechi. În război... Nu fără peripeții a trecut Profira Botez prin Primul Război Mondial. Singură, fără familie la București, a locuit pe la
Enigmatica doamnă R... by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13594_a_14919]
-
și începuse să hohotească: ho, ho, ho, ho. Plînge? Rîde? m-am întrebat. Își bate joc de noi? Joacă teatru? Cred că nu juca teatru. Cred că, într-adevăr, din oboseală o supapă sărise și din egoul în ebuliție țîșniseră lacrimile sincere, autentice, singurele sincere și autentice, ale înduioșării de sine. Cîtă putere și cîtă singurătate, aici sus, înconjurat de mulțimi în delirul iubirii, acesta trebuie să fi fost gîndul care-i stricase supapa, făcînd să țîșnească lacrimile. Ce mi-a
Afacerea „Meditația transcendentală” by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13582_a_14907]
-
în ebuliție țîșniseră lacrimile sincere, autentice, singurele sincere și autentice, ale înduioșării de sine. Cîtă putere și cîtă singurătate, aici sus, înconjurat de mulțimi în delirul iubirii, acesta trebuie să fi fost gîndul care-i stricase supapa, făcînd să țîșnească lacrimile. Ce mi-a spus totuși, Adrian Păunescu, înregistrat pe o casetă, niciodată ascultată pînă acum, în primăvara anului 2003, din neplăcere, desigur, fiindcă între timp mi se pare că reușisem să fac în mintea mea un loc acestei întrevederi cu
Afacerea „Meditația transcendentală” by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13582_a_14907]
-
Telefil Scriu aceste rânduri având ochii încărcați de lacrimi, iar mintea și sufletul clocotind de fericire. Am trăit să văd materializată dragostea românilor pentru animale într-un reportaj căruia regalitatea suedeză îi va decerna la Oslo Premiul Nobel, iar americanii îl vor trece pe listă cu 7-8 Oscar-uri
Oscar pentru un pisic by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13674_a_14999]
-
Stoicescu, frumoasă, încordată la maximum și gata să iasă prin micul ecran. Decor: stradă din Micul Paris, lume pestriță adunată ca la Maglavit; emoție, suspans, pompieri, polițiști, jandarmi, reporter, cameraman, parcă și-o oficialitate că nu se vedea bine din cauza lacrimilor cameramanului, un copac și un pisic în vârful acestuia. Stare de tensiune, emoție, suspans și miorlăitul pisicului. Reporterița, gâtuită de emoție, vorbește în hieroglife, întrebându-l pe un șef de la pompieri la ce strategie se gândește pentru salvarea pisicului din
Oscar pentru un pisic by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13674_a_14999]
-
delincvenți suprarealiști/ trăiesc zodii bizare;/ fantomatici,/ bântuie iluziile./ lepră timpului, opresiva,/ malaxează urbea,/ clipă. În continuare, sensibil, un poem filiform, neintitulat, dispunând de 13 terține: "marele ceas/ pietre reci/ nici o rază// speranța/ cuibărita în ochi/ tremura// îmi dăruiai/ culori răvășite/ lacrima// m-a-nselat soarele/ o linie rece/ trecerea ta// spiritul gloriei/ ponderea absolutului/ tăcere// cenușă inserării/ pierzandu-te/ în suflet te adun// deodată/ aud timpul/ în umila supunere// o clipă simții/ că/ inima-i tace// rugăciune/ dar unde e oare adevărul/ cu
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13756_a_15081]
-
jumătate costumat, în rest păstrînd elementele unei ținute de gală: "S-a spînzurat copacul celebru / Cel care făcuse cu mine un copil/ Lui îi plăcea stilul aripei/ Mai mult decît lutul umil.// Lui nu-i plăcea viața cu glugă/ Cu lacrima pînă-n mormînt/ Veneau rar slugile să-l scuture/ De păsăret și de pămînt.// Dar păsările îl iubeau / Ele sunt crucile de sus/ Numai pămîntul nu se clintea/ Din somnu-i greu sedus.// Venise șarpele descolăcindu-se/ Din Biblie din Palimpsest/ Și
"Sclavă și regină” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13768_a_15093]
-
Acum zece ani am încercat să-l sărbătorim, în felul nostru, în paginile revistei. Nu pot să uit vreodată ce prilej formidabil să-i văd, în ipostaze emoționante, pe cei care l-au iubit, enorm, și prețuit pe Liviu Ciulei. Lacrimile lui Paul Bortnovschi citindu-mi textul pregătit de el. Tulburarea din vocea Irinei Petrescu. Recunoștiința și fericirea din ochii lui Victor Rebengiuc. Solemnitatea și grija pentru fiecare cuvînt ales "despre Liviu" în atitudinea Ginei Patrichi, temătoare ca o școlăriță premiantă
Zile de naștere by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13775_a_15100]
-
țnta numită în limbaj pugilistic plex, arcadă, ș.a. Bun. Și Spadaflora? El câț...? Am întrebat spre micul ecran cu teamă, că tocmai reintrasem în normalitatea românească începând deja să vorbesc cu televizorul. Vreo 250, aud. Deci... Deci? Deci? Îmi dau lacrimile în timp ce îmi zic: mă, familistul ăsta de Doroftei le-a făcut-o, fi-r-ar mama lor a drr..., scuzaț, de americani, că la meciuri îmi mai pierd și eu cumpătul. Emoța crește, îmi zvâcnesc tâmplele în timp ce mă uit la inconștientul de
Promisiunea lui Doroftei by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13806_a_15131]