104 matches
-
să le accepte religia, ba dimpotrivă, ei și-au abandonat limba ebraică după cum scriu plini de mîndrie și într-o perioadă de cca 1000 de ani dar istoric etapa este mult mai scurtă, au schimbat-o cu aramaica, grea-ca și ladino. Asta arată lipsa lor de cultură și de imaginație creatoare, fiind o frăție satanistă de adunătură și nu un popor. Despre Tora nu este scris nimic în antichita- te pînă la începutul secolului ll al erei noastre cînd a început
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
al francezei. Și nu numai scriitorilor. Nu e lipsit de interes să vedem, în acest sens, reacția filosofului Jacques Derrida, care este, la rîndul său, un evreu născut la Alger, practicînd deci o franceză în care răsună ecouri de ebraică, ladino, spaniolă, arabă, și care este totuși autorul unei adevărate Legi a limbii, potrivit căreia " Nu poți vorbi decît într-o singură limbă". (1996) Dialogînd cu "monolingvismul celuilalt", Derrida afirmă că locuiește și se lasă locuit de o singură limbă, franceza
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
ruși, ruteni, slovaci, sloveni, ucraineni, croați, cehi18; Austria a inclus minoritățile croată din Burgenland, slovenă, ungară, cehă, slovacă și rromă 19; în Italia, conform legii, sunt avute în vedere populațiile care vorbesc albaneza, germana, catalana, croata, greaca, franceza, franco-provensala, friuliana, ladina, occitana, sarda și slovena; în raport s-au făcut referiri și la rromi, ca minoritate fără legătură cu un teritoriu 20;Federația Rusă nu a stabilit o listă a minorităților și nu ia o poziție clară cu privire la grupurile care trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
puteau beneficia de „Europa” și de resursele europene. Din 1995, provincia are și o reprezentanță la Bruxelles (Împreună cu provincia italiană vecină Trentino și cu Tirolul austriac). Site-ul oficial al Provinciei Bolzano (cu versiuni În italiană, germană, engleză, franceză și ladino, o varietate a dialectului romanș vorbit În Elveția) afișează, cum e și normal, o eurofilie ardentă. Tirolul de Sud și alte situații păreau să demonstreze că politica de integrare a continentului „de jos În sus”, costisitoare sau nu, dădea roade
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]