163 matches
-
Dacă vă împinge păcatul și vă băgați mâinile, vi le tai cu drujba! Pe tataia nimeni nu l-a furat vreodată. Hai, fuga, fuga! Acolo am bani pentru încă trei mânăstiri. Să scoateți și lădița cu odoare! Este ascunsă sub laiță. Cozma, dă fuga-n biserică și adu-mi cutia milei! Dar este goală, părinte stareț! Ieri am scos 600 și vi i-am dat cu chitanță. Gol este capul tău, pămpălăule! Și un leu dacă are, tot nu-i goală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de-o întreb: a cui-s, mamă? Sburătoru-ți este tată și pe el Călin îl chiamă". Când l-aude numai dânsul își știa inima lui, Căci copilul cu bobocii era chiar copilul lui. Atunci intră în colibă și pe capătu-unei laiți, Lumina cu mucul negru într-un hârb un roș opaiț; Se coceau pe vatra sură două turte în cenușă, Un papuc e sub o grindă, iară altul după ușă; Hârâită, noduroasă stă în colb râșnița veche, În cotlon torcea motanul
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
mustră sfinții din Evanghelie! Fimeie hăi, se răsti Fetea, pune laptele la fiert și deretică prin casă, că acușica apare părintele cu ajunul! Aoleu, împielițaților, săriți de pe cuptor să mă ajutați. Scoateți țoalele, scuturați le, puneți pătura cea bună pe laiță, spălați căldarea pentru apă... Ho, fimeie, că nu dau turcii, pune-o pe Saveta să așeze masa popii! Apăi, omule mai pune și tu mâna, că mam săturat numai de porunci! zise printre dinți, Natalița. Nevastă, fii ascultătoare că deseară
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
Hristos! Bătrana puse înaintea oaspeților o strachină cu turte cu julfă, scoase, din cuptor, o oală cu sarmale, cartofi copți și o tingire, în care străluceau plăcinte cu bostan. Se strânseră toți în jurul unei mescioare, cu trei picioare, așezată înspre laița de la geam. Se închinară la icoanele sfinte și începură a mânca bucatele gătite de baba Ileana, dând, mai întâi, o dușcă din rachiul vestit al răposatului Costache. După mai multe păhărele de rachiu, stinse cu un vin alb, din poamă
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
acrișor, mai înfruptânduse din bucatele reci ori răcorindu-se, afară, pe pridvor, în bătaia acum dulce a viscolului. După un răstimp, femeile se cerură să meargă spre casele lor. Dar cu cine? Bărbații dormeau duși, care pe jos, care pe laița bătrânei. Și copiii adormiseră pe cuptor, visând la colindele cântate și la colacii primiți drept răsplată. Văzând că nu mai e chip să-i trezească, se culcară toate trei, frânte de oboseală, jurându-se că nu s-or mai încurca
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
că sunt gata să te ajut. Căiță a înlemnit. La multe aiureli s-a gândit dar la așa ceva nu. A coborât coatele de pe fereastră a făcut câțiva pași înapoi cât să-i permită să se îndepărteze de fereastră și de laița care stătea acolo unde îi era locul lângă peretele în care era încastrată fereastra și a ieșit în tindă. Acolo, ființa de pe umăr îi glăsui din nou: -Nu te speria, sunt atât de mică încât nu pot să-ți fac
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
tindă goală, rece și neprimitoare, de unde printr-o ușă care scârțâia de m-a speriat, am intrat într-o cameră cu un cuier pe un perete în care erau agățate o polcă și un surduc. Lângă perete se afla o laiță acoperită pe jumătate cu un lăicer, un pat peste care se vedea așternută o saltea cu paie peste care era întins de asemenea un lăicer și unde se mai aflau o pernă și un ogheal. Urma o sobă în a
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
mea de după a doua detenție când, tăica ieșindu-mi în cale în ogradă, nu a recunoscut scheleticul care venea cu bocceaua subsioară. Am fost recunoscut abia când l-am îmbrățișat; în camera cu focul arzând în divan-sobă și pe laița de lângă ea, mama recitea Baltagul lui Sadoveanu...și focul ardea ca-n poezia lui Coșbuc... Gheorghiță Savel, ajuns acasă, n-a mai găsit-o în viață pe scumpa lui mamă, care crescuse cu atâta dragoste pe feciorașul ei, chipeș
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
Își alege oricare odorul. Ș-acum țiue, scripcăe, sun-zurăind, Se rotesc și foșnesc, șusăesc șfîrîind, Țistăesc, poșpăesc, șopotesc, svîrîind. {EminescuOpIV 493} Conțișorul privește și sigur El crede că zace în friguri. Ș-cum clappai și dappai și rappai, așe De laiți, scaune, mese. La masa cea mare oricare ar vre Să stea lângă puicele-alese. Ș-aduc cârnăciorii, jamboanele mici Și păsări și pești și fripture pitici Și vinul înconjură mesele mici, Și vuesc, gălăgesc pîn-dispare Întreag-arătare-n cântare. Vreți ce s-a-ntîmplat mai
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
era format dintr-o scară șubredă dar necesară ori de câte ori cineva mai curajos se Încumeta să urce În pod. În cameră trona roata bunicului, roată ce avea o lungă poveste. Pereții și spațiile În general, erau judicios Înțesate de rafturi și laițe pe care se așezau oalele „moi”, „mânuite” numai de cel care le „lucrase”. Alături de cele două „cuptioari” de ars oale, pe un scaun vechi cu trei picioare, cu nelipsita-i „țâgarî” -Întotdeauna răsucită personal din „tiutiun” la pungă și foițe
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
și animale și a pus capac la vinul consumat la târg, cu un rachiu, a plecat În bordei, olăria propriu zisă, acolo unde avea roata olarului, scânduri (șchelea) pe care erau oale aflate În diverse stadii de uscare și o laiță pe care dormea bunicul. După ce și-a șters ochii ei luminoși și frumoși, de femeie de patruzeci de ani, l-a privit pe Va, i-a făcut cruce pe pernă și l-a culcat spunândui vorbe despre Domnul Isus și
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
la gândul că fata aceea frumoasă pe care o iubea ca pe ochii din cap ar fi murit și spuse Înfiorat și Împăciuitor: Ilenuță-fa, ămâia mătii, ne-om descurca noi ca și-n alte dăți! Am să „instalez” roata și laița În chileri, văleu câtă treabă o să fie! Brava, Ghiță, te-om ajuta și noi că doar navem de prășit! Apoi, așa ca numai pentru ea, din sufletul frumos și neîmplinit al unei mame care vede cu durere nefericirea celui mai
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
bună de „făcut lut”, este „neștiutoare și proaspătă”, ș-apoi ... femei nu sunt pe-aici?! Scăp de multe griji În privința lui Va, numai de nu ar respingi-o! La un semn al tatălui său, Va Își mută culcușul sărăcăcios pe laiță, toată lumea s-a culcat și au adormit pe rând, fiecare cu gândurile și nedumeririle sale! Victor nu știa cum s-o prezinte pe Maria, pentru că așa se numea fata aceea despre care Va credea că poate fi bună pentru orice
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
săpat, Înmuiat, călcat, sârmuit, iar călcat și până la predarea către Victor, sub formă de „boți mari”, Va, oamenii din familie și din sat nefiind de acord cu acest nume care nu le spunea nimic, Începuseră ai spune Valerică, dormea pe laița sa, se mai juca, urmărea În amănunt și cu mare atenție miracolul prin care tăticuțul lui transforma boțul de lut Într un „chiup de douăzeci de kilograme, cu capac”, Îl fascinau mulțimea formelor și dimensiunilor luate de lut până la finalitatea
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
cum s-Învaț?! Victor preocupat să nu strice chiupul mare, tocmai acum când era spre final zise, așa ca să scape de copil: Pe tine te cheamă Va, și dând cu latul palmei la o parte flecii netezi o suprafață micuță de laiță, din dreapta sa și cu fichejul (scula plată și rotunjită cu care se finisează oalele din lut) desenă cu linii simple un V și un A zicând: Ăsta-i numele tău! Băiatul a tăcut, dar ceva frumos și o stare de
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
va trebui să Înveți Încă trei, ia arată trei! Copilul, Înțelegând destul de repede ce-s literele și cam la ce folosesc, arătă trei degețele ridicate și spuse: Hai, scrii?! Fără prea mare speranță, Victor netezi o suprafață mai mare de laiță și scrise MAMICA. Copilul se Împotmoli la M pentru că avea mai multe linii și la C pentru că apăruse linia curbă, neexersată Încă, ba chiar i-a dat serios de furcă, dar „căpățânosul și Încăpățânatul” nu s-a lăsat până nu
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
era neschimbată, dădea rezultate de care erau mândri iar satisfacțiile aveau caracterul de „neașteptat de bine”. Va se trezea, mânca ceva rămas de seara și cu ochii sclipind de dorință spunea: Gata! Victor Îi desena cele câteva litere mari pe laița cu un strat fin de fleci, spunând: Atenție, mânzule (alte ori zicea „soldat”, „fecior”, „puiule”, „mă băiatule” și alte substantive și diminutive care În mintea lui Va aveau un Înțeles comun, „Dragu’ tatii” adresat de toți tații cunoscuți copiilor lor
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Bine, mânzule! Scrie toate literele mari pe „un caiet”, cât poți mai corect, În ordine .... ar fi voit să spună alfabetică dar băiatul nu știa. Peste ceva timp, Va se conformă, iar Victor Își amenajă o „coală de hârtie” pe laița de făcut oale și scrise un „A” mare. Întreabă cu Încredere: Ce am făcut eu aici? Un „A” mare. Dar aici? ?! Un „a” mic! Încearcă să-l faci cât mai corect pe alt caiet și apoi mai vedem noi! Vezi
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
spre diamant, privea cu iubire respirația ritmică și se dădu jos de la roată pentru a-l privi de-aproape și a-i șterge cu o batistă transpirația ușoară. Când s-a trezit și s-a dezmeticit bine, Va a privit laița și cele două străchini-caiete, apoi a spus: Mergem mai departe, mânzule!, imită el cât putea mai bine pe Victor. Ba nu!, spuse Victor. Este suficient pentru azi și nu vreau să le Încurci pe toate și să faci În cap
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
sub grinzile colibii? Marta mînue cociorbe Iar Maria toacă hribii, Iar ciobanu-și pune gluga, Mai îndrugă câte - ndrugă, Ese-n noaptea cu scântei Ș-o tuli urât de fugă, Parcă-i dracul în călcăi. Iar la colțul marei vetre Stau pe laiți, lângă spuze, Un moșneag și trei cumetre, Povestesc mișcând din buze. Tinerica puica nașa Prejmuește tot pe moașa, Pe când spală la un blid, Iar bătrâna gată fașa Și cumetrele se râd. - Măi ciobane ortomane, Unde-mi mergi așa pe frig
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
caii, își simți ca prin minune capul treaz. 324 {EminescuOpVI 325} Spre miezul nopții se-ntoarse acasă, mână caii în grajd, îi încuiă și intră în odaie. Pe vatra cuptorului, în cenușă mai licurea cîți-va cărbuni. Baba sta întinsă pe laiță și înțepenită ca moartă. El gândi c-a murit ș-o scutură. Ea era ca trunchiul și nu se mișca de loc. El trezi fata ce dormea pe cuptor. - Uite, zise el, ți-a murit baba. - Aș! asta să moară
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Da el zice: - Doamne, mamă, tare mi-i a mânca. Am niște pere și niște mere, da m-a durea la inimă să mănânc. Da el n-o luat sama că ele-s de aur. Le-o svîrlit sub o laiță. - Mamă, iacă am o chee, decât tare-i ruginită; mamă, șterge-o și vinde-o și cumpără-mi o pîne. N-o apucat a o freca o leacă și-o intrat v-o cinci oameni de fier în casă. - Ce
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
un măgar. Da să nu zici pîn-acasă: măgar baligă-te. - N-oi zice. Se-ntoarce el iar pe la omul cela. Da omul cela-l ospătează și-i dă vin să bee, și omul s-o chefăluit și-a adormit pe laiță. Da erau niște țigani cu șatra acolo ș-avea măgar și omul s-o dus ș-o cumpărat ș-a schimbat măgarul. Omul a doua zi se scoală, ia măgarul și se duce - acasă și-i zice: măgar, fa bani
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
deși voinică, sleită de puteri, abia că mai gemea la îndemnurile ei. Anton, pădurarul, umbla bezmetic prin odaie, frământându-și pumnii, în neputința lui de a-și ajuta nevasta. Bătrânul Toma Chiuariu, tatăl lui Anton, cu cotul stâng răzimat de laiță și cu tâmpla sprijinită în pumn, stătea așa, de ceasuri bune, neclintit, uitându-se când la flăcările din vatră, când la nora lui. În răstimpuri ofta. În sobă, flăcările focului mistuie la iuțeală lemnele sub loviturile gerului de afară. În
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Casă veche, cu tindă între două odăițe, lipite pe jos cu lut galben, în capăt un iatac cu un ochi de geam ce dă în livadă, pereții și bagdaliile albe, prispă, de jur-împrejur... În odăița de o austeritate monahală, două laițe pe colț, cu așternuturi, oglinda veche, tocmai de când s-a jucat nunta Săfticăi la poartă, după obicei -, cu apele îmbătrânite... o sobă cu ocniță albă, ușor coșcovită, cotruța și strachina mâțelor. Ca orice om al singurătații, din îndelunga nevoie de
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]