654 matches
-
-l ucideți. Ce înseamnă asta?" Xiang Yu s-a simțit rușinat. Liu Bang, prefăcându-se că iese să-și facă nevoile, a fugit la Bashang, în tabăra lui. Supărat că n-a reușit să-l ucidă, Fan Zeng s-a lamentat: "Xiang Yu nu va ajunge departe. Liu Bang va fi stăpânul țării." La acest banchet binecunoscut din istoria Chinei, Xiang Yu, sigur pe puterea armatei proprii, i-a permis lui Liu Bang să scape. Mai târziu, el s-a declarat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
aranjeze ca să mă Întorc acasă - plescăi din limbă, Într-un gest de oboseală. Îi ieșea sufletul pe ochi cînd se uita la mine și murea de teamă că nu mă voi mai Întoarce - s-ar fi zis că acum se lamenta pentru ceva care o durea cumplit. În fond, același lucru se Întîmpla și cu Rodrigo... Și cu Germán. Mă aveau; le aparțineam, și cu toate astea trăiau chinuiți de teama că aș putea să dispar În orice clipă - dădu din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
în suferință, trebuie să te lupți cu ea și să o stăpînești". Norocul său era că nu-i plăcea să întrerupă, buna educație de la firma Moit, și, neîntrerupînd, ajungea să-l audă pe altul zicînd cuvintele astea. Cel care se lamenta arunca o privire de cîine bătut, ceva între neînțelegere și recunoștință, și nu mai scotea un cuvînt. N-a înțeles ce gîndea un asemenea om pînă în ziua în care și-a dat seama că nu se poate lupta împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
greu, după el. — Vino puțin! îl ruga. Trebuie să-ți povestesc ce s-a-ntâmplat. Îi istorisi totul, lângă resturile pirogilor arse. Cand termină, Vetéa Pitó îl privi în ochi și îl întreba, neîncrezător: — Sigur nu-s scorneli? —Scorneli? se lamenta el. A fost cât pe ce să mă căsăpească. E o bestie uriașă, plină de tatuaje. —Tatuaje? se interesa scufundatorul. Ce fel de tatuaje? —Oribile! Ceva ce n-am mai văzut în viața mea. Și avea capul râs, cu excepția a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
-și tamponeze buzele. Gata, băuse și ultima picătură de citronadă. Acum ce avea să mai inventeze doamna avocat Trofin? Domnul meu, m-aș bucura dacă vreodată, aflat întâmplător prin târg mi-ați da un telefon. Ce scenă prost jucată, se lamentă în sinea ei Sidonia. Cât de neinspirată am fost. Sigur că n-o să-mi dea nici un telefon, în fine, asta este. Cât de firesc mi se păruse la început totul! N-a fost să fie. Am stat o jumătate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
stabilit dinainte. V-au rîs în față. În timp ce atenția populației era atrasă asupra mascaradei de la Baricadă și asupra așa-ziselor acțiuni revoluționare de stradă, ei își făceau nestingheriți planurile în culise. De aceea nu mai are nici un rost să te lamentezi, oricum ți ar fi fost imposibil să prevezi totul, să dibuiești toate firele care erau întinse pînă la Iași sau Timișoara. Apropo, că tot ți-ai stors creierii cine era de fapt infiltratul ăla de a fost poreclit Timișoara. Puțini
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
zice Roja, uite că ți-ai și amintit de mine, ca dovadă că totul a fost pură realitate. Sînt pierdut, o să înceapă iar după același scenariu, toată viața asta de popă e un mare căcat, e prea devreme să te lamentezi, nu i chiar așa de plîns, el o să-și ia doar cireșica de pe vîrful tortului și o să plece ca și cum nu s-ar fi întîmplat nimic. — Totul se plătește Părințele, prostuțule, măcar de ea să fi avut grijă, zice Roja, dar
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
aleg pe cea care mi se pare mai mică, se hotărî brusc dîndu-și seama că este prinsă deja între ciocan și nicovală. Se mai destinse puțin, la urma urmei, ce era mai bine? să stea pe tușă și să se lamenteze, să se plîngă că duce o viață nefericită sau să scape de toate complexele de femeie pusă la zid și să se implice în acțiune, să-și pună la cale propriile planuri, să-și îndeplinească propriile vise? — Nici nu știți
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
o formă de decădere morală. Chiar și în mereu triumfătoarea Americă s-a trecut, după cum bine observa Ovidiu Hurduzeu, de la un cult al eroului la un cult al victimei. Paradoxal și amuzant este faptul că Ștefan Doru Dăncuș însuși se lamentează de la prima până la ultima pagină a cărții. Chiar și în fotografia pe care și-a publicat-o in extenso pe copertă, astfel încât titlul volumului apare scris pe burta sa, ni se înfățișează ca un bărbat bosumflat, care nu mai așteaptă
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
treacă, ce, n-aveam voie? Altfel ai fi crăpat, da? Poate. Deci, te-ai amestecat în treburile naturii. Ia ascultă, dom'le, ce ai cu mine? Ajută-mă. Dinu devine moale. A luat puiul în brațe și începe să se lamenteze. Are ochii în lacrimi. Crezi că sînt de piatră? Acum ce fac? Te duc la doctor. Parcă vrăjit, Dinu se întoarce spre sat. Plînge și mîngîie ieduțul. Căprioara face cîțiva pași după el și vorbește: Mulțumesc, Dinule! Da, îmi mulțumești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
duc acasă, spune bondocul. Ion se întoarce și scuipă: Ptiu, loc afurisit, blestemat să fii! Peste un an Ion vine prin coclaurile natale. Pe deal un castel domină locul. O șosea asfaltată, curent, livadă, gazon... Ion privește și plînge. Se lamentează, supărat pe Dumnezeu. Doamne, de ce nu mi-ai arătat raiul în care trăiam? CAPITOLUL II Pasiunile roboților Pisici și cîini La secția lui Ion Donciu s-a încins o discuție filosofică adîncă de tot. Era ziua de naștere a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
vînzare-cumpărare la o valoare enormă, spre bucuria moșului Damian. Valoarea aceea se donează domnului Damian pentru construirea bisericii, de data asta cu doi ctitori. S-a marcat locul bisericii și a casei parohiale. Dar ce casă! De ce casa întîi? se lamenta moș Damian. Ca preotul să urmărească construcția bisericii, mințea deputatul. Dumnezeu nu bate cu bățul. Deputatul n-a mai fost reales. Preocupat de DNA, a curățat arma neatent și și-a luat catrafusele pe ceea lume. Moș Damian încearcă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
fost dată de doi judecători, contra unei opinii separate. Îngerul, idolul acela atît de adulat, a opinat că Iosif trebuie să plătească. Fiorosul, președintele, Doamne, ai grijă de el, a pledat pentru Iosif. Omule, cît am greșit față de tine, se lamentează Bostan. La biserici, la mănăstiri, Iosif aprinde lumînări pentru președintele acela, a cărui față începe să o uite. Avea o față de înger, sever, dar drept și era atît de... aproape de sufletul tău... După cîțiva ani, în mintea lui Bostan, omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ajuta la cărat și la desfăcut bagajele. Deodată vede o pereche de ghetuțe care aveau... o cataramă de alamă și niște curelușe inutile. Un cuțit l-a străpuns în inimă. Oare să fi fost eu chiar așa de prost? se lamentează Gheorghe. Unii spun că da, alții spun că nu. Sînt ghetuțe făcute în serie, se consolează Gheorghe. Păi nu? întărește și Gabi această ipoteză. Scorpiile Robert Ceaun, zis Parșivu, colindase toată Europa și își însușise de peste tot cîte un cuvînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
care se ținea mîndră tare. Au început să care în casă averea aceea și apoi căruțașul a dat binețe și a plecat. Și-a adus mîndră, mînca-l-ar viermii de hodorog, tuna Aneta. Și noi care credeam că a crăpat, se lamentau băieții. A luat-o de subțiori și a dat-o jos din căruță. Piei, Satană! scuipa în sîn Aneta. Le dau foc la casă. Casă muncită de mine, dată cu var, închistrită. Curățită... Eh, mamă, acum 15 ani. Dar crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
lui Iahve”. Cum se poate justifica teologic o asemenea „asburditate”? Ajungem astfel la o altă trăsătură a literaturii apocaliptice, și anume determinismul compensatoriu. Dumnezeu conduce lumea după un plan bine întocmit, dar neștiut de nimeni în afara Lui. Când Ezdra se lamentează că nu înțelege nimic din ceea ce se întâmplă în jurul său, acuzându-L pe Iahve de „trădare”, de nerespectarea Legământului încheiat cu poporul ales, îngerul Uriel coboară îndată din cer și-l pune la punct: un biet muritor nu poate pătrunde
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ceea ce am agonisit prin munca noastră de-o viață, vor să ne călcăm în picioare și conștiința! zise medicul Gutman, lovind cu pumnul în masă. Băiatul meu bun și drept nu poate să ajungă un netrebnic. Nu, asta nu..., se lamentă Amalia și își cuprinse fața în palme, suspinând. Tată, numai dumneata ne poți ajuta... Spune-ne ce-i de făcut?... glăsui Lia Gutman, uitându-se la tatăl ei cu ochi rugători. Dar Mișu Leibovici era el însuși într-o mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
făcuseră înaintea Paștelui. Dar Mafalda își vedea liniștită mai departe de treburi, dereticând prin toate cotloanele și bătând covoarele de le săreau fulgii. O dată vine și Nando pe la noi și tu ai vrea să-l primim cu casa nearanjată..., se lamenta ea, fără să stea o clipă locului. Că doar n-o fi pașa de la Vidin! bodogănea Ticu, săltând pe umăr covoarele și scoțându-le pe rând la bătătorul din fundul curții. Poate c-o să vrei să-i punem și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ceilalți. Cu gesturi calculate, Bianca își deschise poșeta, scoase din ea un pliculeț și i-l întinse. Citește, și nu da mai departe! îi porunci fata și, uitându-se spre Dobrescu, îi arătă limba. Mamă care m-ai făcut!... se lamentă prietenul lui Victor, luându-se cu mâinile de cap, de parcă cine știe ce nenorocire se abătuse asupra lui. Fără să-l bage în seamă, studenta de la filologie își privi ceasul de mână și se pregăti să plece, cerându-și scuze că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
în loc de o singură pereche, s-au conformat două. Au urmat urările cântate de La mulți ani cu sănătate! Să vă dea Domnul tot ce doriți! S-a băut puțin și s-a sorbit cu lăcomie multă zeamă de potroace. Cineva se lamenta de un acut deranj stomacal din cauza salatelor de fructe în combinație cu sorbeala. O doamnă și-a pierdut proteza dentară... În fața acelorași mese încărcate cu bunătăți, s-a săvârșit și ultima repetiție. Fraților! Se cuvine să ne exprimăm fără rezerve
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
dintre cei care îl așteptau. Întreaga scenă aflată în desfășurare a produs o impresie deosebită. Surpriza fu atât de mare, încât pionierii întrebau cui anume să-i ofere cele două buchete de flori, că n-o fi venit ambasadorul, se lamentau față de vajataia, mai ales că aveau și ceva întrebări pentru Excelența Sa. Surprindere, nedumerire și chiar dezorientare a stârnit neobișnuita descindere a acestui trimis american în Uniunea Sovietică și în rândul asistenței din sala de conferințe, dar și între oficialități. Că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
de-acum niște posibilități sporite de a o ajuta. Nu uita că mai vin și alții din urmă! Păzea! Bine-bine! Doar că nu toți se vor face doctori și ingineri ciberneticieni ca să ne oblige la cheltuieli prea mari. Nu te lamenta! Doar vezi că deocamdată s-au descurcat și singuri, fără să apeleze la vreun sprijin din partea noastră. I-adevărat! Dar gândește-te puțin și la viitor! Că aparatura costă, cabinetul costă, calculatoarele, instalațiile, dotările și alte drăcii și drăcovenii fără de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
implicare în activitatea criminală a transportului de materie primă pentru fabricarea drogurilor. Degeaba a încercat să se disculpe bietul Vasile! Ba că nu a știut! Ba că a fost păcălit! Ba că la el în contract scrie bumbac! Și se lamenta, și se jura, și se ruga, și blestema că poate-poate îi va îmbuna, că poate-poate vor înțelege situația! Fapta-i faptă! I-au spus polițaii. Toate circumstanțele le va stabili instanța! au pus capăt discuției oamenii legii și l-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
economiei reale pofta de profit, delirul puterii și corupția se răspândesc într-un mod până acum nemaiîntâlnit. Unele mijloace de comunicare fac propagandă exhibiționismului decadent, iar perversiunea este prezentată ca marfă normală de divertisment în cadrul sexualității. Nu vreau să mă lamentez și nu vreau să fac pe moralistul trist. Totuși, nu sunt singurul care constată că în această situație nu este ușor să promovezi viața în mod autentic bună și deci să fii de partea datoriei, a responsabilității și legăturilor care
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
sine, dezvoltarea și deplina realizare a propriului eu trebuie să fie acceptate în măsura în care nu conduc la narcisism, egocentrism și la o lipsă de respect de tipul celei autiste. Deseori, astăzi, ne enervează lucruri nesemnificative. Nu sunt unicul care să mă lamentez de persoanele lipsite de respect care, în public, în autobuz, tren sau avion, pe stradă și în piețe, deranjează cu telefonul celular, cu strigătele și gălăgia lor, dându-și libertăți care o limitează pe a celorlalți. Psihologii ne aduc la
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]