292 matches
-
poemelor din acest volum este modernist și te atrage în continuarea lecturii, odată ce ai citit prima pagină. Uneori, tristețile, ca și cum ar fi strict personale, lasă ceracăne de sare imaginară pe pagina de hârtie, dar nu este vorba, în context ,de lamentare în sine ci de un exercițiu aproape de catharsis, pe care,autorea îl face pentru a-și integra opera personală în opera generală. Zic operă și mă refer aici nu doar la partea de literatură, ci, respectând proporțiile, mai ales la
SILVIA BITERE PE „VIA DEL MAR” de MELANIA CUC în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374869_a_376198]
-
Greierele și furnica” din poezie. Ne pleacă, fără întors, principalele resurse, Prin școlarizări și prin burse. Ne pleacă pădurile, adâncurile și grâul, Ne pleacă oile și aurul și brâul. Prin conducte, prin vagoane, prin cale, prin cisterne, Lăsându-ne cu lamentările terne. Ne pleacă și serul din seringă și apa care irigă, Se pleacă fără de frică, prin tot ce curge și pică. Ne pleacă pământul din orașe și sate, Prin proprietari alogeni ai titlurilor de proprietate. În schimb, se concentrează nemernicia
POEME (1) de RĂZVAN DUCAN în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374052_a_375381]
-
crăpată, care de un ochi vânăt, ba chiar trebuiră să scoată și un dințișor ce fusese smuls din lăcașul său de o copită micuță dar fermă. Jertfa pe care o considerau necesară, nu stoarse nici o lacrimă micilor eroi. Doar câteva lamentări firești, imprecații involuntare și amenințări fioroase elaborate mai ales de micul viteaz, dar care nu avură nici un efect asupra micilor cornute. Consolarea veni tot din cuptorul fermecat, până la urmă. Parfumul amețitor al cozonacilor fu eclipsat cu șiretenie de turtițele coapte
ÎN OGRADA BUNICILOR de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374073_a_375402]
-
nu pentru că m-aș resimți după cine știe ce șoc, ci pentru că nu mă-ndur să abandonez numeroasele gânduri începute acolo. Căci în România încă mai experimentez febra cotidianului spumos, a orientării din mers și a continuei tatonări de alternative. Și, în ciuda lamentărilor precum că, pasămite, „ la noi nimic nu funcționează”, eu observ nu numai că totul merge, ci că o face într-un ritm accelerat. În România mă trezesc aprobând lucruri pe care altundeva le-aș critica. Demonstratul împotriva unui guvern ales
GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG [Corola-blog/BlogPost/375306_a_376635]
-
nu pentru că m-aș resimți după cine știe ce șoc, ci pentru că nu mă-ndur să abandonez numeroasele gânduri începute acolo. Căci în România încă mai experimentez febra cotidianului spumos, a orientării din mers și a continuei tatonări de alternative. Și, în ciuda lamentărilor precum că, pasămite, „ la noi nimic nu funcționează”, eu observ nu numai că totul merge, ci că o face într-un ritm accelerat.În România mă trezesc aprobând lucruri pe care altundeva le-aș critica. Demonstratul împotriva unui guvern ales
GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG [Corola-blog/BlogPost/375306_a_376635]
-
stării națiunii, ar constata cu oarecare surpriză că țara nu mai corespunde clișeelor străvechi. Nu mai înnotăm în masa amorfă de trecători indiferenți și apatici, nu mai avem oameni dispuși să rabde în tăcere, nu mai auzim la știri veșnicele lamentări pe marginea destinului nostru tragic, de popor situat la marginea dinspre prăpastie a Europei. Să se fi adeverit în fine chemarea din refrenul repetat până la exasperare, ”Deșteaptă-te române”? Sigur, nici salturi de bucurie nu facem, dar parcă ne uităm
GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG [Corola-blog/BlogPost/375306_a_376635]
-
stării națiunii, ar constata cu oarecare surpriză că țara nu mai corespunde clișeelor străvechi. Nu mai înnotăm în masa amorfă de trecători indiferenți și apatici, nu mai avem oameni dispuși să rabde în tăcere, nu mai auzim la știri veșnicele lamentări pe marginea destinului nostru tragic, de popor situat la marginea dinspre prăpastie a Europei. Să se fi adeverit în fine chemarea din refrenul repetat până la exasperare, ”Deșteaptă-te române”? Sigur, nici salturi de bucurie nu facem, dar parcă ne uităm
GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG [Corola-blog/BlogPost/375306_a_376635]
-
ea la plimbare prin pădurea Grinzingului, acolo era un teatru în aer liber, se juca Electra, lume multă, tineri studenți și fete din împrejurimile Vienei care priveau. Eroina, în toată măreția ei, își depăna diatribele față de mama ei, Clitemnestra, în lamentările corului. Coriștii erau îmbrăcați în pelerine negre, se plimbau cu mari lumânări în mână, un fel de torțe care ardeau, și declamau tragicele lor previziuni... Apoi se schimbară planurile, Electra era Eliza, fugise de lângă el pe scenă și-și striga
EMINESCU LA VIENA- ÎNTÂLNIREA CU VERONICA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347746_a_349075]
-
să o susțină. În mintea mea nu exista decât întrebarea, dacă noi însemnăm o familie, și tot eu îmi și răspunsesem că nu. Nu reușesc să îmi amintesc decât de faptul că am rugat-o să se oprească, îmi repugnau lamentările ei egoiste. Nu i-am reproșat nimic direct, dar mintea mea era plină de reproșuri, însă am reușit la acea vârstă, să dau dovadă de mult mai multă verticalitate decât propria mea familie și să imi concentrez întreaga atenție pe
DECREŢEII de GABRIELA CENUŞĂ în ediţia nr. 421 din 25 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346337_a_347666]
-
pe Transalpin; „Secret” de Antoine Poncet pe Chapelle du Bourg; „Marele cuplu” de Andre Raboud pe Grand Quai-Simplon; „Constelație” de Andre Ramseyer pe Place de Plaisance; „Vertical” de Maurice Ruche pe Octodure-Levant; „Simfonie” de Josej Staub la intersecția străzilor Simplon-Leman; „Lamentarea vântului” de Gillian White la ieșirea pe autostradă, strada Fully. Dincolo de calitatea sculpturilor, acestea contribuie la consolidarea imaginii orașului Martigny ca fiind un oraș al artei și culturii. Următoarele două lucrări sunt deja comandate și se află în lucru, grație
PARCUL DE SCULPTURĂ ÎN AER LIBER DIN ORAŞUL ELVEŢIAN MARTIGNY de TATIANA SCURTU MUNTEANU în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346481_a_347810]
-
creierul reușește să se programeze să accentueze aspectele pozitive și să le elimine pe cele negative. Pornind de la acest articol și citind mai mult despre gândirea pozitivă, am ajuns la concluzia că este inutil să ne pierdem timpul rămas în lamentări de tot felul, sau mai rău să ne autoizolăm de restul lumii pentru că nu suntem mulțumiți de viața pe care o ducem. Sigur că totdeauna va fi loc de mai bine, dar comunicarea, socializarea sunt absolut necesare. Nu suntem mulțumiti
DIN PREOCUPĂRILE PENSIONARILOR de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 1011 din 07 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348280_a_349609]
-
vedea biografia mai multor scriitori de pe Tărâmul Făgăduinței). O altă manifestare a nihilismului este orientarea spre fantastic și grotesc: secte, guru, droguri, megashouri etc. Un alt efect al „retezării vârfurilorˮ este apariția elitelor invizibile ce se ascund după „binele comunˮ. Lamentarea actorului Robert Redford devine de înțeles când ceea ce ai este doar „visul americanˮ: „Înainte ne simțeam în siguranță... Apoi, a venit asasinarea lui Kennedy, șocul. Continuam... fără a mai ști unde era adevărul. Războiul din Vietnam... Nu mai știam dacă
MODELUL DEFORMAT. AMERICA DE LA TOCQUEVILLE LA CARTER, DE THOMAS MOLNAR de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 2321 din 09 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376597_a_377926]
-
-o acum? Ori era avangarda soțului ei, ori simțea că scârțîie treaba între Eva Tibori și Theo Barna, pentru că nu putea crede că, pur și simplu, din senin îl apucase dragul de unica lui nepoată pe jumătate româncă. Îi ascultă lamentările stâlcite, cu toate că nu o interesa nici unde era plecat Barna acum, nici ce contract încheiase și cu cine pentru stagiunea teatrală viitoare și nici ce planuri de viitor avea cu Eva Tibori. Sau, o interesa? Deformare profesională, desigur. Strângea doar
(III) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376652_a_377981]
-
stării națiunii, ar constata cu oarecare surpriză că țara nu mai corespunde clișeelor străvechi. Nu mai înnotăm în masa amorfă de trecători indiferenți și apatici, nu mai avem oameni dispuși să rabde în tăcere, nu mai auzim la știri veșnicele lamentări pe marginea destinului nostru tragic, de popor situat la marginea dinspre prăpastie a Europei. Să se fi adeverit în fine chemarea din refrenul repetat până la exasperare, ”Deșteaptă-te române”? Sigur, nici salturi de bucurie nu facem, dar parcă ne uităm
ROMÂNIA ÎN VIGOARE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375278_a_376607]
-
se identifică drept unul singur, recunoscut și după umbră. Toată viața l-a chinuit boala, fără să se vadă aceasta! A tăcut, a luptat, a jucat teatru și film, are o familie exemplară, a biruit și nu a căzut în lamentări ce l-ar fi izolat în descurajare și renunțări. Și-a așternut viața pe file de carte, îngăduindu-și timp de repaus pentru aceasta. Cine-i citește cărțile cunoaște un om neînfricat, ce-a biruit, cunoaște, dincolo de actor, dârzenia și
VALENTIN URITESCU. O VIAŢĂ ÎN CARE DESTINUL A SĂPAT CREVASE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372588_a_373917]
-
ordinea pecetluită de interese și orgolii, de biografii făurite convențional și nu legitim. Unii oameni trăiesc o viață spectaculară, prin aceptarea situațiilor de înfruntare, neocolirea și asumarea intersectării cu dificultățile. Ei nu au conceptul timpului omogen, neînnoitor, al opririi în lamentări și decepții, al deplasării oportuniste după punctele cardinale ale profitului politic, și se confruntă cu mahării, riscând enorm. Sunt convins că localitățile ar pierde pe rând toate ocaziile reieșirii la lumină dacă s-ar lăsa cântate și zugrăvite numai de către
PĂRINTELE GHEORGHE BÂRJOVANU. OAMENI CUMSECADE! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1723 din 19 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372604_a_373933]
-
visare, starea metafizică, starea de meditație... Starea de nedeterminare, de nedumerire, de aflare pe o margine sau alta a sinelui, a lucrurilor apropiate ori îndepărtate, a vieții este imprimată și de expresia un fel de care lasă impresia de incertitudine, lamentare, nehotărâre. Să rămân aici în lumea mea/ cu o singură moarte cu toate ale mele, cu crescătoria mea de singurătăți ori poate ar fi mai bine să grăbesc plecarea mea către locul unde se spune că odihna e veșnică iar
MOARTEA, UN FLUTURE ALB DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372614_a_373943]
-
această pânză, poetul restaurează chipurile dragi prin desen, asemenea unui grafician: uneori există riscul să uit încât/ nu mai sunt capabil/ să-mi gestionez nopțile/ și atunci când/ nu mai am nimic de spus desenez/ desenez chipuri/ un fel de îngrijorare. Lamentarea aceasta a uitării și de-a fi dat uitării se continuă în poezia ca o corabie în derivă: în inima aceasta n-a mai locuit nimeni/ de ceva vreme/ miroase cumplit a mucegai/ .../ aerul închis decojește pereții/ cu un fel
MOARTEA, UN FLUTURE ALB DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372614_a_373943]
-
eresuri” - dar și „avalanșă de himere” și „inefabile chemări”. În legătură cu aceștia, poetul se exprimă fără milă: „Mulți criticăm pe stradă și pe „post” / Pe șarlatanii trădători de țară / Dar îi votăm tăcuți și fără rost / Pe veneticii impuși din afară...” (Lamentări). I-atâta obidă, atâta revoltă în glasul poetului protestatar! Dar puțini mai sunt poeții din ziua de azi care au curajul acesta de a striga adevărul. Împotriva tuturor acestora poetul este necruțător și merge până la măsuri extreme: „Țara n-are
POEMELE SURGHIUNULUI SUFLETESC de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374678_a_376007]
-
inventa câte un zeu protector, căutând cu înfrigurare acele cuvinte mirifice care așteptau ”să-și desfacă marile aripi”. Mi-am inventat un zeu/ pentru fiecare poem de iubire./ Diminețile se răsfăța în rouă,/ scuturându-se, - ca de friguri -,/ de toate lamentările unei inimi / devorată de sunetul alb / al ceasurilor goale...” ( Vânzătorii de taină). Austeritatea tonalității, voind parcă să denote o retragere în propria ei carapace, nu este decât o simplă perdea de fum. Dincolo de ea, sinceritatea și căldura sufletească reinițiază dialogul
AMURG SOLITAR. RECENZIE. ADRIAN ERBICEANU( MONTREAL) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1934 din 17 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379248_a_380577]
-
fără să mai aștepte vreun răspuns de la mine.... Amintea acele nume de „oameni mari" și le reproșa că nu-i dau pace, că nu-i oferă libertatea de a hotărî ce să facă cu viața ei. O parte din acea lamentare o mai auzisem. Rostea și alte nume. Unele cunoscute și de mine de prin presă ori din fotografiile văzute la Congresele PCR sau la manifestațiile ocazionate de ziua națională. S-a oprit după ce s-a mâniat și le-a tras
CUTREMUR (4 MARTIE 1977) ÎN AMINTIRI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377722_a_379051]
-
este bogată în compuneri ocazionale, acrostihuri, cântece de lume, stihuri erotice declarative; muza inspiratoare, mereu alta, a acestui permanent îndrăgostit este idealizată și impersonală, frumusețea ei, „nurii” îl îndeamnă la extaz și la exclamații superlative adunate în strofe sufocate de lamentări, oftaturi și leșinuri, pentru uzul saloanelor, dar și al serenadelor cu lăutari. În cea de a doua etapă, de după 1820, tonul devine meditativ, elegiile iau locul entuziasmelor celebrând iubiri pasagere, dragostea mistuitoare pentru Smaranda Negri, Zulnia, cum o alintă el
CONACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286353_a_287682]
-
stabilit fundamente pentru dezvoltarea industrială într-un grup privilegiat de țări slab dezvoltate. În celelalte, penetrarea capitalismului și impactul său au fost suficiente pentru a distruge modul de producție arhaic și a deschide calea progresului economic. Într-o expresie simplă, lamentarea acestor gânditori este: „de ce nu ne-au colonizat pe noi?”. Opinia dezvoltării dependente sau asociate este cea mai recentă interpretare a teoriei dependenței. Susținătorii ei arată că, în anumite condiții, relațiile de dependență pot conduce la o creștere economică rapidă
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
retrage valoarea celuilalt. Primul argument arată că teoria politică liberală reprezintă cu acuratețe practica socială liberală. Societatea liberală este fragmentarea în practică, comunitatea fiind exact opusul, locul coerenței, conectării și capacității narative. "Aceasta este tema comună a tuturor comunitarismelor contemporane: lamentarea neo-conservatoare, acuza neo-marxistă și neoclasică sau frământarea mâinilor în stil republican" (Walzer, 1996: 55). În condițiile în care societatea actuală ar fi descompusă, cea mai bună cale de a rezolva problema ar fi politica liberală. Deși mai dificil de acceptat
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
o repari printr-o simplă scuză.) Nu se leagă câinele cu cârnați. (Nu se formează deprinderi sau obișnuințe trainice Într-un regim de indulgențe, de concesii În raport cu noi Înșine sau cu ceilalți.) În zadar țipă pasărea după ce a fost prinsă. (Lamentările nu pot nici consola, nici scuza imprudența de care am dat dovadă la un moment dat: „Să-ți pară rău când făptuiești, nu când te pocăiești”.) Soția să fie aleasă mai degrabă cu urechile decât cu ochii. (Ochii pot fi
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]