272 matches
-
imens succes, fiind apreciate atât de autorități, cât și de publicul amator de divertisment. Corurile școlare, orchestrele, cântecele patriotice, muzica militară, defilările, jocurile naționale, costumele populare au Încântat din plin mulțimile Întrunite În grădinile publice ale orașelor Împodobite cu steaguri, lampioane, arcuri de triumf, candele și făclii . Elogiile nu au Întârziat să apară și ele au fost inspirat sintetizate În afirmațiile vremii: „Sunt vrednice de toată lauda asemenea serbări și ar trebui repetate În toată țara” sau „Fiecare a plecat de la
SĂRBĂTORIREA ZILEI DE 10 MAI ÎN ŞCOALA ROMÂNEASCĂ HARETISTĂ. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ALINA ŞTEFANIA BRUJA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1284]
-
nu a receptat-o cu entuziasm (mai ales Călinescu, Lovinescu, Perpessicius), M. aduce unele tentative de inovare tehnică romanescă și, mai ales în nuvele, elementul fantastic. Casa cu geamurile portocalii, ca și nuvelele și povestirile din Măști de bronz și lampioane de porțelan (1920) și Cetiți-le noaptea (1930), parțial și romanul Bărbierul regelui Midas (1931) au o scriitură de factură postsimbolistă (în linia Henri de Régnier, Marcel Schwob, Albert Samain, Huysmans, Maeterlinck), cu filoane romantice (E.A. Poe, Nerval, E.T.A
MINULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288163_a_289492]
-
cea mai sonoră și declamatoare poezie din literatura noastră actuală. E. LOVINESCU SCRIERI: Romanțe pentru mai târziu, București, 1908; Casa cu geamurile portocalii, București, 1908; De vorbă cu mine însumi, cu ilustrații de Iser, București, 1913; Măști de bronz și lampioane de porțelan, București, 1920; Pleacă berzele, București, 1921; Lulu Popescu, București, 1921; Roșu, galben și albastru, București, 1924; Manechinul sentimental, București, 1926; Allegro ma non troppo, București, 1927; Spovedanii, București, 1927; Amantul anonim, Craiova, 1928; Corigent la limba română, cu
MINULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288163_a_289492]
-
goale zâmbeau trecătorilor, ambianța festivă era obligatorie. Alături de scaunul pe care fiecare femeie se expunea privirilor, când îndepărtând genunchii, când îngenuncheată pe scaun și rotunjindu-și crupa, se afla câte un pomișor de Crăciun, luminat de o ghirlandă sclipitoare de lampioane multicolore... Înainte de a mă instala în braseria unde urma să mă întâlnesc cu agentul de legătură, m-am pierdut printre chioșcurile din lemn, sat împodobit și zgomotos care ocupa întreaga piață a catedralei. Căldura recipientelor pentru încălzit era tăiată de
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
unde stăteau la pândă era de mult ciuruită de urmele lăsate de tocurile cui. „Într-o bună zi, îmi spuneam, vor avea și ele dreptul la o vitrină încălzită și chiar la un pomișor de Crăciun cu ghirlanda lui de lampioane...“ La câteva clădiri distanță de hotel, am fost prinși în valul cu miros de vin al unui banchet ce se revărsa pe trotuar. Vreo douăzeci de bărbați și femei râdeau în hohote, felicitându-se pentru ideea ce le trecuse prin
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
încă de pe atunci cu părul sur, construiam prinzători pentru păsări (Adela avea colivii, semințe, cunoștea obiceiurile și gusturile tuturor zburătoarelor); făceam zmeie mari că abia le putea ține, cărora le trimiteam pe sfoară inele cu "scrisori" sau batiste și, noaptea, lampioane venețiene, confecționate de ea; mă urcam în copaci să-i aduc fructele cele mai frumoase, retrase parcă anume, ca-n poveste, pe vârful crengilor greu de ajuns; ne plimbam cu barca pe iaz, "ancorînd" pe la adâncuri, în umbra verde a
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
a oprit încet. Ultimele picături s-au scurs în bazinul cel mai de jos, revărsându-se puțin peste buză. A urmat un ultim gâlgâit, plescăitul unui pește agitat, după care singurul zgomot care s-a mai auzit a fost bâzâitul lampionului de pe stradă. Mike a rămas pe loc. Era îngrozit de faptul că intrase prin efracție pe o proprietate privată și pentru că și-a dat seama că nu avea ce mare lucru să facă. De dimineață, vecinii aveau să iasă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
viață e asta ? De ce n-ai plecat, pur și simplu ? Zach a sărutat-o pe creștet. În sfârșit, știa răspunsul corect: N-aș fi putut să plec niciodată fără tine. Zach mergea ca și când drumul i-ar fi fost presărat cu lampioane, ca și când ar fi fost ziua-n amiaza mare. În trecut, Jina era nevoită s-alerge ca să țină pasul cu el. Acum, din fericire, Zach își mai scurtase pașii, cei doisprezece ani îi mai încetiniseră mersul. A condus-o dincolo de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
fost și șampanie... Un chiul meu știa să pri mească, era un senior. Suzanne, care era prea mică să ia parte, se uita de la geam.“ La 80 de ani, ea îi mărturisea Manuelei că sus, de la acea fereastră, privise vrăjită lampioanele care luminau în noapte peluza și ascultase cu nesaț muzica lăutărească, pe care n-a mai putut s-o uite niciodată. În casa Manuelei am întâlnit-o de câteva ori pe Suzanne. Venea din când în când de la Paris să
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
poet, dar trebuie să recunosc că zeița Fortuna, în aleasa-i mărinimie pentru noi, lăzăriștii, a hotărât ca, în această noapte de pomină, care va rămâne probabil înscrisă în letopiseții Curții de Argeș, să ne călăuzească pașii cel mai reușit lampion chinezesc pe care l-a imaginat vreodată cineva: Luna, domnilor, sărmana bastardă a acestui moșneag cumsecade care e Pămîntul! Ei bine, în această noapte cu o lună așa de minunată, cum nu cred să fi admirat-o nici Julieta, când
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
fost și șampanie... Un chiul meu știa să pri mească, era un senior. Suzanne, care era prea mică să ia parte, se uita de la geam.“ La 80 de ani, ea îi mărturisea Manuelei că sus, de la acea fereastră, privise vrăjită lampioanele care luminau în noapte peluza și ascultase cu nesaț muzica lăutărească, pe care n-a mai putut s-o uite niciodată. În casa Manuelei am întâlnit-o de câteva ori pe Suzanne. Venea din când în când de la Paris să
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
darurile aduse tribut împăratului. Toate șapte executăm ceremonia de salut și ne așezăm în genunchi. Mă simt ca și cum tocmai aș fi urcat pe o scenă. Deși îmi țin capul plecat, văd vazele minunate, picioarele magnific sculptate ale bazinelor de apă, lampioanele de pe podea, cu cozile din dantelă atingând pământul, și imensele mănunchiuri aducătoare de noroc împodobite cu mătase din colțurile încăperii. Mă aventurez să arunc o privire către Fiul Cerului. Împăratul Hsien Feng arată mai tânăr decât mi-am închipuit. Pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ca ziua nunții Majestății Sale, împăratul Hsien Feng. Aseară, Kuei Hsiang a făcut o plimbare pe străzile Pekingului și a fost entuziasmat de ceea ce a văzut. — Se sărbătorește peste tot, povesti fratele meu. Fiecare familie a agățat în fața ușii un lampion mare de ceremonie. De pe acoperișuri se trage cu focuri de artificii. Oamenii sunt îmbrăcați în roșu aprins și verde. Principalele bulevarde sunt decorate cu lampioane pe mile întregi. Pe toate steagurile ce flutură în aer scrie: „Îi dorim căsătoriei imperiale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
văzut. — Se sărbătorește peste tot, povesti fratele meu. Fiecare familie a agățat în fața ușii un lampion mare de ceremonie. De pe acoperișuri se trage cu focuri de artificii. Oamenii sunt îmbrăcați în roșu aprins și verde. Principalele bulevarde sunt decorate cu lampioane pe mile întregi. Pe toate steagurile ce flutură în aer scrie: „Îi dorim căsătoriei imperiale să dăinuie veșnic!“. Orașul Interzis își începe sărbătoarea în zori. De la o poartă la alta au fost așternute covoare roșii pentru primirea mireselor și oaspeților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
își începe sărbătoarea în zori. De la o poartă la alta au fost așternute covoare roșii pentru primirea mireselor și oaspeților. De la Poarta Zenitului până la Palatul Armoniei Supreme, de la Palatul Purității Cerești până la Palatul Plenitudinii Universale sunt sute de mii de lampioane din mătase roșie, decorate cu imagini reprezentând stele și topoare de luptă. De asemenea, sunt agățate umbrele confecționate din satin de culoarea caisei brodat cu flori de lotus. Coloanele și grinzile sunt decorate cu mătase roșie, brodată cu caracterul shee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
perete. Perdelele patului, lungi până la pământ sunt brodate cu glicine albe. Pe bordura roșie sunt brodați bujori roz și verzi. Îl zăresc pe eunucul-șef Shim trecând pe lângă fereastră, urmat de un grup de tineri eunuci. De ce nu sunt aprinse lampioanele? se arată elnemulțumit. Apoi mă vede prin fereastră. Cu un zâmbet umil pe chip, eunucul-șef Shim se lasă în genunchi și zice: Doamnă Yehonala, sclavul Shim la dispoziția voastră. — Ridică-te, te rog. Ies afară în curte. — Sclavii s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
în noapte s-ascult zvonuri de păsări. Primăvara nu-i încă verde, Dar părul meu cărunt se vede. Despărțirea noastră e prea lungă ca inima mea s-o mai plângă. Trecutul apare iarăși și iarăși În noaptea fabulosului Festival al Lampioanelor. 7 Prima lună trece repede. În fiecare dimineață, când razele soarelui ating perdeaua camerei mele, mă trezesc și îmi găsesc pisica, pe Zăpada, lângă mine. M-am atașat de această ființă blândă. Știu cum îmi va trece ziua. Va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
fost antrenați de eunucul-șef Shim să fie surzi și muți în astfel de situații. Camera e mare și nemobilată. În mijloc se află un vas galben frumos sculptat și pictat. Seamănă cu un pepene mare. În colțurile încăperii sunt lampioane micuțe, iar pereții sunt împodobiți cu draperii brodate cu flori albastre și albe. Am mare nevoie, dar nu pot să fac. Nu există fereastră care să lase mirosul să iasă. Servitoarele stau în jurul meu, fixându-mă cu privirea. Le spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
și-au așezat unele peste altele coșurile cu fructe și legume stricate. Îmi ascund fața în spatele unei eșarfe și pășesc repede alături de Fann Sora cea Mare și An-te-hai. Ne oprim în fața unei clădiri vechi. De la etajul al doilea atârnă un lampion pe care scrie Casa Lotusului. Intrăm toți trei într-un hol slab luminat. Interiorul e acoperit cu picturi murale înfățișând dormitoare sofisticate în care oameni îmbrăcați opulent se desfată în toate modurile imaginabile. Personajele sunt desenate cu stil. După ce ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
de a se scufunda, căci ochii îi sunt complet închiși, iar gura sa zâmbește ușor. Are în mâini celebra cupă a înțelepciunii. În dreapta tabloului se află un raft albastru pentru cărți, plin până la refuz. Din tavan atârnă până la pământ două lampioane decorate cu caligrafii. Totul e sculptat și îmbrăcat cu aur. Prin toată încăperea sunt imagini cu dragoni și cocori, iar pe panouri aflate de o parte și de alta a ferestrelor stă scris: Noroc an după an și Pace în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
speranța cu care m-am pregătit. Nu mi s-a acordat șansa de a executa dansul evantaiului. Dacă împăratul Hsien Feng m-ar fi dorit, simt că l-aș fi putut face fericit. Întinsă lângă, el privesc cum lumânările din lampioanele roșii se sting una după alta. Încerc să nu mă simt înfrântă. La ce mi-ar folosi dacă mi-aș da voie să cedez? Împăratul nu ar fi decât mâniat. Mâhnirea mă scufundă în tăcere. Inima îmi plutește pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
să nu mă simt înfrântă. La ce mi-ar folosi dacă mi-aș da voie să cedez? Împăratul nu ar fi decât mâniat. Mâhnirea mă scufundă în tăcere. Inima îmi plutește pe un ocean strangulat de alge. Lumânarea din ultimul lampion pâlpâie și se stinge: în cameră se face întuneric. N-am băgat de seamă până acum că norii au acoperit complet luna. Cântecul din yoo-hoo-loos e însoțit de acela al altor insecte. Simfonia acestei nopți este minunată. Stau în întuneric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
superstițioasă, aș crede că numele în sine e o previziune. Celebrarea a început a doua zi după ce s-a născut și va dura o lună întreagă. Orașul Interzis s-a transformat peste noapte într-o sărbătoare. De toți copacii atârnă lampioane roșii. Toată lumea e îmbrăcată în roșu și verde. La palat sunt invitate cinci trupe de operă pentru a da spectacole. Tobele și muzica inundă aerul. Reprezentațile se țin lanț zi și noapte. Beția e ca acasă printre bărbații și femeile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Tung Chih în univers. În noaptea de dinaintea evenimentului, palatul îmi este decorat de către eunuci, care înfășoară căpriorii și streșinile cu țesături vopsite în roșu și verde. Până la ora 9 dimineața totul este aranjat. În fața porților și pe holuri sunt agățate lampioane roșii în formă de dovleac. Sunt foarte bucuroasă, căci mama, sora mea Rong și fratele meu Kuei Siang au primit permisiunea de a-mi fi alături. E prima lor vizită de când am intrat în Orașul Interzis. Îmi închipui ce încântată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
încă, ar face orice pentru a-și vedea soția fericită. An-te-hai se oferă să se strecoare afară din Jehol și să o contacteze pe sora mea. Peste o săptămână, dis-de-dimineață, Rong se află lângă mine. Burta ei e cât un lampion, o strălucire sănătoasă i se oglindește pe chip. Ne aruncăm una în brațele celeilalte și plângem. Rong îmi spune că a reușit în misiunea ei. — La început, Su Shun nu a vrut să ne lase să intrăm, evocă ea. Ch
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]