822 matches
-
eseuri întinse care nu trasează cu adevărat o interpretare cu premise și concluzii, care nu refac traseul mistic sau biografic al straniului Aubrey de Vere, ci doar extind, pe câteva coordonate simbolice, mostre de text matein. Mostre, altminteri, după cum știm, lapidare și absconse. Sunt, între acestea toate, observații sclipitoare, pe care Cornel Mihai Ionescu le camuflează cu intenție în spatele unor fraze cu mult mai liniștite și mai lipsite de violența ideii. Disimularea e într-atât de rulată de la o pagină la
Ce rămâne din iubirile noastre by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8747_a_10072]
-
să bată în retragere, lăsîndu-mă singur în spațiul ireal al eului meu. Credeam că mi-a sosit ceasul." (pp. 205-206) Restul întîmplărilor de la Canal intră în suita "clasică" a nenorocirilor penitenciare. Nu ele impresionează, ci maniera în care sunt descrise: lapidar, fără acuze retrospective și fără risipă de lamentări inutile. Autorul nu pare să fie o natură afectivă: din dispozițiile fondului său sufletesc, ironia e umoarea predilectă, umorul salvîndu-l de pericolul de a aluneca în zone vindicative. Adrian Oprescu are tactul
Un povestitor remarcabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8805_a_10130]
-
și preia conducerea Industriei Metalurgice Române. Din 1911 funcționează ca director al fabricii de cherestea "Sylva". Tot în 1911, la 5 martie, se căsătorește cu Antoinette (Tony) Neuman. Despre existența unui frate al lui N. Steinhardt se găsesc câteva mărturisiri lapidare în textele autobiografice ale acestuia. După cum se știe, Steinhardt își începe colaborarea la Revista Fundațiilor Regale în 1936, cu un eseu intitulat " Elementele operei lui Proust", în urma unei recomandări a lui Camil Petrescu. Cel care mediase relația dintre tânărul debutant
Acasă la Sigmund Freud by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/8817_a_10142]
-
goliarzi (cînd Stelaru îi arată zdreanța de cămașă sub trenciul ținut cu strășnicie pe el, Olimpianul se prăbușește "toate cele opt etaje ale blocului", căci un astfel de spectacol nu mai văzuse niciodată) și îi detectează, imperturbabil, "capacitatea de expresie lapidară", asociațiile de "idei poetice personale greu de reconstituit". Criticul merge cu entuziasmul pînă la a-i proclama "versurile de scurtă respirație" drept semne ale înălțării spirituale, "pure, fără noroiul vieții". Că există la D. Stelaru o fațetă lămurită (în sens
Martie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/9806_a_11131]
-
prea dese piruete stilistice, într-o risipire de energie ce nu e răsplătită de mesajul pe care îl transmite. Gazetarul se cheltuiește prea mult ca să spună puțin, fiind logoreic acolo unde poate fi parcimonios, și grafoman acolo unde poate fi lapidar ca un grefier. Îmi vine să spun că Vianu Mureșan e manierist prin temperament și calofil prin deformare profesională. Căci atunci cînd predai toată ziua filozofie, simți la un moment dat nevoia să compensezi uscăciunea conceptelor cu doze cumpănite de
Admirație ultragiată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9818_a_11143]
-
goale" (Iubire albă a spațiilor goale), ori "părea că nu sânge, rășină-nghețată mi se risipește-n artere,/ în oase - doar vânt" (Labirint). Veritabilul poet care este Ioan Flora poate fi reperat în nenumărate locuri de elecție ale acestei cărți lapidare, prin specifica sa rostire "mută", indisolubil legată de corelativele sale obiective, precum acea prăbușire (de două ori pomenită) a porumbeilor "stinși de sete", peste grădina cu fragi (Fragii); rostire care, aparent aceeași, figurează emoția, fără a se repeta, de fapt
Desprinderea de sine by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8967_a_10292]
-
modestă observație la finele unei prime lecturi a masivei cărți datorate d-lui Gheorghe Grigurcu, Fișele unui memorialist, (Ed. "Timpul", Iași, 2006), lucrare edificată în memoria mamei sale, cu o scurtă introducere de "conferințe (numai pentru prieteni)", de câteva tot atât de lapidare "însemnări de zile grele", iar apoi de 77 de capitole în liberă concurență tematică/ memorialistică, sub formă de fișe de variate dimensiuni. Cele mai multe aparțin autorului, altele sunt citate din autorii preferați, cât și din presa curentă, câtă vreme ideea ar
În laboratorul alchimistulu by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9134_a_10459]
-
care conține, ca-ntr-un veritabil joc dada, un număr de ópusuri desprinse din albumul cu partituri egal cu recurența cifrei 21, adică 12 compozitori. Myriam Marbe, de pildă, (în Tristan Tzara XIV pentru tenor, clopote și pian) e la fel de lapidară și de ludică precum în ópusurile Ciclu, Vocabular, Incantatio, sortite a iniția interpreții în tainele improvizației colective (Freies Zusammenspiel); Aurel Stroe (Valse-Métamorphose pentru voce și pian) e mai aproape de Derrida prin destructurarea la care este supus materialul sonor, deconstrucție ce
Muzici pentru Tristan Tzara by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9340_a_10665]
-
să te investești într-o muncă de concepție și de construcție, fără deadline-uri și fără un public imediat. Iar de obicei - ca să rămânem pe teritoriul acestor utile poncife - mutația stilistică e ajutată de imperative academice de toate soiurile (de la destul de lapidare lucrări de licență ori disertații la întinse și proverbiale teze de doctorat). Altminteri, puțini cronicari ar intra de bună voie în cursa pentru statutul - cu bogată tradiție - de critic literar. Sau poate că nu e numaidecât o regulă... Ne-o
Formula 1 by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9394_a_10719]
-
abordare decentă, cuviincioasă, fără puseuri destabilizante, o frazare turnată pe logica principiilor simetriei și ale cvadraturii clasico-romantice, dar și pe legitățile antinomice desprinse din gândirea filosofică germană, au condus la recompunerea unei partituri dificile tocmai datorită complexității sugestiilor compoziționale: expresia lapidară, concisă, stilul concertistic sobru, concentrat (din prima parte); discreția, chiar intimitatea de tip "Schwermutt" (din partea mediană); atmosfera dansantă, stenică, uneori spumoasă (din ultima parte). Dar poate că cel mai important aspect al performanței realizate de pianista română a fost grija
Miscellanea by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9434_a_10759]
-
coadă la Apocalipsă pîinea se dă numai celor sătui de pîine poezie numai celor sătui de poezie luna este lăsată să treacă pentru toți/ sîntem ucigași din plăcere toți sîntem plătiți să existăm în vreun fel victimele își scriu jurnalul lapidar cu salivă pe limbă și pe cerul gurii/ mă văd nevoit să dau afară un bîlbîit de complex care îmi interzice să-i strig pe oameni pe numele lor prenatale/ tot omul are o porcărioară de ascuns de ceilalți și
Întuneric moral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9493_a_10818]
-
Într-o doctă prefață, îngrijitorul ediției, Vasile Docea, reface traseul acestui jurnal rămas inedit vreme de aproape un veac. Istoria și istoriile pe care le ascunde sunt, la rândul lor, pasionante, lăsând loc imaginației să umple goluri pe care notațiile lapidare ale regelui le suscită din plin. Absența intenționalității în redactare conferă scrierii un caracter de obiectivitate și expresivitate care vor trebui consemnate ca atare. "Autorul nu urmărește o idee anume, ci redă cu fidelitate fapte din viața zilnică. Aprecierile personale
"Barbarul cel bun" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9513_a_10838]
-
de poveste și de găselnițe, dacă vom contabiliza alături de autoare prezențele și nuanțele unui cuvânt cu dus-întors cum e "comédie", dacă vom lua enorma listă de gazete din scrierile caragialești în sensul ei propriu și-o vom include într-un lapidar who's who al epocii. Care e - de fapt - tehnica subtilă a Ioanei Pârvulescu și de ce trebuie ea corect decriptată? Primul pas e cel al documentării atente. Personaje, gesturi, ticuri sunt înregistrate laolaltă și sistematizate atent. Apoi în jurul acestora se
Lumea lui Caragiale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9561_a_10886]
-
convoiu-a pornit:// cai de lemn și dric de ciocolată,/ popa cu barba de vată/ un arlechin, cu haine bizare/ și sora madonei, mai mare." Pe urmă, alte exerciții, în proză. Contemporane cu poezia și dincolo de ea: 1927-1938. Fragmente eseistice, meditații lapidare, expediate în cîte-o constatare cu valoare definitivă: "Oamenii sînt proști și inumani." Sau: "Duceți-vă de-a tăvălugul, ambiții, aspirații, bucurii, tristeți, nu mai am ce să fac cu voi!". Scene de anecdotă tragică, de revoltă consumată în sfidări fără
Exerciții de recunoaștere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9620_a_10945]
-
de astăzi. Deși, din 1977 încoace, a publicat vreo 25 de cărți de poezie, proză, teatru, memorialistică, în masivul Dicționar al scriitorilor români, coordonat de Mircea Zaciu, Marian Papahagi și Aurel Sasu are parte doar de un comentariu mai degrabă lapidar. Nici după 1989, cărțile sale nu au avut un destin mai bun, ele fiind comentate cu destulă parcimonie în revistele literare care contează. Nici în faimoasele sinteze "generaționiste" nu e ușor de dat peste numele acestui autor. Vina îi aparține
Destine în derivă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8032_a_9357]
-
este inutilă, în context. Clubul de diamant demarează aproape vulgar, cu o notă de umor involuntar (clubul de diamant, zice poetul, e "de golf sau de streap-tease, nici nu mai știu"), dar se salvează printr-un vers de o stranie, lapidară expresivitate ("Dresuri, și eresuri. Frumusețe, lesturi"), cu melodicitatea și jalea sfâșietoare ale cântecului popular. În fine, Lumea amăgitorului. 1. Dulce otravă ar fi putut să fie o bijuterie, dacă autorul n-ar fi conceput un final "autoironic" care distruge atmosfera
Sex și mistică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9631_a_10956]
-
de emoții care răvășesc sufletul unor oameni ce nu s-au văzut de trei ani și care pierduseră orice speranță de a se revedea vreodată. Sorina a plâns tot timpul Îmbrățișându-și tatăl, Întrebări Întretăiate de suspine și răspunsuri calde, lapidare și care nu doresc să amplifice sau să rănească. Rică l-a Îmbrățișat, a rostit un „mizerabilii” și un „nerecunoscătorii” finalizând cu o reflecție normală: „muncești până la epuizare, Îți neglijezi familia, Îți storci creierii zi și noapte, uiți de copii
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
Partea I: Originile rețelei Când senatorul PSD Cătălin Voicu începea să pună la cale câte ceva, folosea un fel de parolă: acum vorbesc ca să înțelegeți dumneavoastră. Interlocutorii ciuleau urechile, citeau printre rânduri și traduceau în gând. După fraza avertisment, discuția devenea lapidară, codificată. Apoi, tăcută și eficientă, rețeaua se punea în mișcare. Stenogramele publicate în premieră de HotNews.ro descriu un sistem mafiot, simptomele unui cancer în metastază care a cuprins instituții-cheie din stat. Avem astăzi prima hartă detaliată a unei rețele
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
Într-un cearșaf și lovită cu pietre aruncate de către zeci sau chiar sute de „călăi” care, În numele lui Allah, execută sentința cu entuziasm, fără nici o mustrare de conștiință. Legea În cauză conține prevederi inclusiv legate de dimensiunea pietrelor folosite În lapidare care trebuie să fie Îndeajuns de mari pentru a răni, dar suficient de mici pentru a nu ucide din prima lovitură, procedura fiind menită să cauzeze o moarte agonizantă, lentă și dureroasă. De același „tratament” au parte și homosexualii, prostituatele
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
didactice: Ce părere au colegii mei de introducerea în școala noastră a unui curs de limbă engleză pentru adulți? Ar trebui întrebată și domnișoara Simona Deleanu, nu credeți, rosti directorul pe un ton conciliant. Fără să se anunțe Simona răspunse lapidar: Nu va fi posibil. Sorbonista, tonul nu era lipsit de ironie, e înscrisă la universitate. Roti ochii către mai mulți bănuiți persiflatori, care din umbră îi atribuiau apelativul de sorbonistă, așa cum erau etichetați toți cei care urmaseră doar cursurile unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Deleanu a fost mutată disciplinar la o școală din mediul rural. * Cele două luni de concediu trecură repede. În această perioadă, Simona făcu mai multe încercări de anulare a sancțiunii. Se adresă chiar și Ministerului învățământului, de unde primi un răspuns lapidar: Situația dumneavoastră intră în competența Inspectoratului școlar". ,,Birocrație", își spuse Simona, ,,Ministerul mă trimite în gura lupului. Mulțumesc de așa sfat!" Astfel, la 1 septembrie Simona fu nevoită să se prezinte la noul post. Merse cu un autobuz până la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
se și îmbolnăvească. Adormi târziu. Dimineață nu-i sună ceasul și întârzie la seviciu. Fetele bănuiau de ce, dar toate se prefăcură a nu observa. * Nici Simona nu se putea lăuda că i-au înflorit crinii în poartă. Primi o telegramă lapidară care o zdruncină cumplit: Mona dragă, vino urgent. Adă și băiatul! Tata Nu știa ce să creadă. Nu avea un tren potrivit decât a doua zi, pe la unsprezece. Porni la drum cu Răducu de mână, toată un ghem de neliniști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
-i așa? -, îi și răspundeam, căci vorba unui frumos principiu de drept: A tăcea înseamnă a consimți. Tăcerea întotdeauna este o armă tăioasă, foarte disprețuitoare. De aceea, am și folosit-o eu atunci, răspunzându-i în treacăt cu un „da” lapidar numai. Dar uite că n-am apucat să-mi flexez genunchiul pentru următorul pas, căci dânsul m-a interpelat din nou (de această dată, însă, întrebândumă ceva ce, probabil, în mintea lui sărac mobilată, chiar îi crea puternic sentimentul de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
sine însuși, dublată de izolarea din cotidian, la fel ca și Silvestru din Patimă primejdioasă, care, cu inteligența sa remarcabilă, era un „idealist neegalat”. În Invidie mocnită, cadrul acțiunii este reprezentat de un „loc abject, scârbavnic și de nesuportat”, descris lapidar, cu maximă obiectivitate, prin doar trei epitete foarte bine selectate, pentru a se găsi un final pe măsură: „În ziua aceea, n-am mai fost în stare să fugăresc niciun șobolan.” Toate drumurile străbătute de către personajele lui Rareș Tiron conduc
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
să semnați aici confirmarea că v-am anunțat, spuse acesta sec. Lucrătorul îi întinse o hârtie, așeză mapa drept suport și așteptă ca inginerul să-și depună semnătura. Alex citi mai întâi conținutul depeșei, ce se dovedi a fi destul de lapidară. Nu spunea nimic mai mult decât îi relatase omul în uniformă albastră. După ce semnă, curierul salută și se retrase. Alex intră în curte, mângâie câinele ce îi ieși în întâmpinare dând vesel din coadă la vederea stăpânului, gudurându-se și
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]