327 matches
-
era un strigăt de alarmă și protest împotriva pretențiilor nerealiste ale erudiților români, de la începutul secolului al XIX-lea, de a fi continuatori "curați" ai romanilor. Aceste pretenții exagerate, disproporționate, au iritat, pe bună dreptate, pe adversarii Școlii ardelene, ai latiniștilor, ceea ce i-a provocat să pună din nou în circulație ideile lui Sulzer. Aceste idei au fost elaborate într-un sistem nou, bine închegat, cu adăugarea de noi amănunte, de către Robert Roesler (1836-1874), filolog și istoric german. Lucrarea sa principală
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cincea călătorii, îl prinde dorul de țară. În august 1845 se întoarce la București. După un timp, în anul școlar 1847-1848 e institutor pe numele său, Ioan Codrea, la o școală elementară din Ploiești. Câștigat de tezele lingvistice ale școlii latiniste, C.-D., semnând Ioane Germaniu Codru, scoate acum o lucrare de morfologie, Rudimentele gramaticei române (1848), respectând cu sfințenie principiile lui Aug. T. Laurian. În timpul revoluției de la 1848, N. Bălcescu îl trimite comisar de propagandă în județul Prahova. Un patetic
CODRU-DRAGUSANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286319_a_287648]
-
aceea iubește - cum și spune - poporul român cu o „ură grea”. Ura grea îl silește sau îl stimulează - ceea ce este, în fapt, cam același lucru - să părăsească vechile drumuri și vechile idei în privința specificului național. C. se desparte și de latiniștii, și de daciștii noștri, de răsăriteni și de occidentaliști, nu laudă oaia noastră sfântă (Miorița), nu invocă baladele (catedralele noastre verbale), nu se grăbește să scoată o filosofie majoră de existență din „ba da”, „ba nu” (cum face Mircea Vulcănescu
CIORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286266_a_287595]
-
Strajanu, N. Gabrielescu. O preocupare stăruitoare a C.l. au constituit-o problemele limbii române din cea de-a doua jumătate a secolului al XlX-lea. Se continuă, cu argumente științifice, lupta începută de A. Russo și V. Alecsandri împotriva curentelor latiniste, fiind combătut cu vehemență dicționarul elaborat de I. C. Massim și A.T. Laurian. Elocvent în acest sens este, prin seriozitatea demonstrației, studiul din 1871 al lui N. Ch. Quintescu. În ce privește îmbogățirea vocabularului literar, se recomanda limba vorbită de popor, cât
CONVORBIRI LITERARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286404_a_287733]
-
la „Revista contimporană” (1873) și Oratori, retori și limbuți (1902). Despre graiurile populare s-au publicat studii speciale, semnate de A. Lambrior, T. Maiorescu, Miron Pompiliu. O importanță aparte a acordat revista Junimii chestiunilor de ortografie, reușind să oprească tendințele latiniste și să impună un fonetism temperat, adoptat ulterior pe întreg teritoriul de limbă română. În această direcție sunt de amintit argumentările lui T. Maiorescu, V. Burlă, A. Lambrior, I. A. Rădulescu-Pogoneanu. Continuând orientarea celor mai multe din publicațiile anterioare, C.l. a avut
CONVORBIRI LITERARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286404_a_287733]
-
în totalitate a variantelor, spre a se putea alcătui un corpus, util pentru studiile etnografice, istorice și lingvistice. Atitudinea este caracteristică tuturor lucrărilor despre folclor tipărite în C.l., care a respins orice interpretare falsă, făcută din punctul de vedere al latiniștilor. Așa au procedat, de exemplu, I. D. Caragiani, G. Vârnav-Liteanu, G. I. Pitiș, M. Strajanu. Spre a feri, pe viitor, folclorul de răstălmăciri, mulți dintre cei ce au publicat aici literatură populară au notat, mai mult sau mai puțin complet, locul
CONVORBIRI LITERARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286404_a_287733]
-
adoptarea unei ortografii unitare. Publică frecvent sau reproduce scrieri din celelalte provincii, încurajează discuțiile despre limbă și literatură, utile în aflarea unei orientări comune. B. este un discipol al lui Petru Maior, ceea ce îl determină să se îndepărteze de purismul latinist și să aibă, în general, o atitudine moderată. Tot el recomandă culegerea, cât mai fidelă, de obiceiuri vechi, povestiri, cântece, „frazuri, proverburi și ziceri originale românești”, descântece etc., indicând astfel un program de adunare a creațiilor populare, văzute, herderian, ca
BARIŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285644_a_286973]
-
figură a Ardealului cultural în secolul al XIX-lea a fost Timotei Cipariu. Mai mult un pasionat al cărții decât un om de acțiune [...], Timotei Cipariu a fost urmașul cel mai autorizat al Școlii Ardelene, al acelor fanatici ai crezului latinist, la truda cărora el a adăugat o remarcabilă lărgime de orizont. Prin el și prin adepții lui s-au deschis drumuri noi curentului de idei inaugurat la începutul secolului al XIX-lea de învățații de la Blaj. RADU BRATEȘ Cipariu e
CIPARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286272_a_287601]
-
analogiile indicate de alți cercetători, formulează însă amănunțit deosebirile dintre cele două eflorescente ale speciei în Antichitate. Pluralitatea formelor românești va transmite prelungiri în așa-numitul român creștin, în cel medieval și în cel modern - este concluzia demonstrată convingător. Preocupările latinistului, predominanțe, gravitează în jurul epocii lui Nero, extinzându-se treptat. Este și cazul monografiei Seneca (1972), în care reia cercetările din teza de licență. Concepută pozitivist, lucrarea va păstra acest caracter cu toata strădania de modernizare, detectabila mai ales în stratul
CIZEK-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286289_a_287618]
-
bune cadre din rîndul învățătorilor și profesorilor. Dintre toate ramurile Internaționalei sindicale roșii, cea mai solidă și mai bine implantată între cele două războaie mondiale va fi cea a celor din învățămînt, condusă de Georges Cogniot, mentor al conducătorilor și latinist practicant.54 Realitatea militantă și votantă a "Mișcării muncitorești" corespunde în final destul de puțin uvrierismului de referință. Chiar dacă idealul comunist între 1920 și 1960 era muncitorul autodidact care devine secretar de celulă, merge la școala federală, apoi centrală a partidului
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
datini și obiceiuri românești în mitologia latină. Astfel, el vede în colindă urme ale unui vechi cult al soarelui, trecut de la romani direct în folclorul românesc, care l-ar fi păstrat fără modificări. Cu toate acestea, studiile sale, depășind orientarea latinistă, reușesc să aducă numeroase date și fapte noi. M. este cel dintâi care, înaintea lui S. Fl. Marian, s-a ocupat pe larg de obiceiurile de înmormântare la români, în studii precum Strigarea zorilor la mort, Petrecerea mortului, Moșii sau
MANGIUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287980_a_289309]
-
alfabetului și ortografia română (1885). Conferențiază, în prezența regelui, la Societatea Geografică Română, unde a rostit conferința Nomenclatura utopică a județului Vâlcea (1885), șocantă prin noutatea unor puncte de vedere, astăzi pe deplin acceptate. A intrat astfel în polemică cu latinistul D.A. Sturdza, unul dintre puternicii zilei și prieten până atunci, care propusese etimologii fanteziste pentru toponimele Caracal și Turnu Severin. Aceasta a constituit, poate, unul dintre motivele imediate ale expulzării lui G. (16 octombrie 1885), pe lângă activitatea desfășurată pentru emanciparea
GASTER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287172_a_288501]
-
erau profesori universitari sau de liceu. Liderii grupului (P.P. Carp, Ț. Rosetti, Ț. Maiorescu) deveniseră la apogeul carierei lor miniștri (și prim-ministru), membri ai Academiei, rector universitar. Grup afirmat În opoziție cu cultura universitară oficială, ridiculizând naționalismul liberal, pretențiile «latiniste» și hegemoniile noilor instituții, a Academiei În special, cenaclu Închis devenit la sfârșitul secolului o asociație de notabilități, fracțiune luminată a partidului conservator. Junimea reprezenta o ruptură În raport cu exercițiul diletant și «cultural» al literaturii, grație În special practicii constante a
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
Iași și numit inspector general al școlilor. L. are merite deosebite în reorganizarea învățământului din Moldova. Redactează numeroase manuale de istorie, dintre care Istoria românilor (I-III, 1853) a cunoscut mai multe ediții, deși a fost foarte criticat pentru excesele latiniste. În urma unor conflicte cu Gh. Asachi, apoi cu fostul său prieten Simion Bărnuțiu, demisionează în 1858 și se mută la București. Profesor de limba și literatura latină la Colegiul „Sf. Sava”, redactor la revista pedagogică „Instrucțiunea publică” (1859), devine curând
LAURIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287756_a_289085]
-
filologiei, contribuția sa este însă remarcabilă. În tradiția Școlii Ardelene, al cărei continuator se considera (este editor al cronicii lui Gh. Șincai, 1853-1854), a inaugurat, alături de M. Kogălniceanu și N. Bălcescu, studiul sistematic al istoriei naționale, văzută, în concepția lui latinistă, ca o continuare a istoriei romanilor. Aceeași perspectivă domină și studiile lingvistice și mai ales dicționarul, care rămâne totuși o lucrare importantă în istoria lexicografiei românești, impunătoare prin erudiție și calitatea definițiilor. SCRIERI: Discurs la deschiderea cursului de filosofie în
LAURIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287756_a_289085]
-
N.N. Beldiceanu, Al. Lascarov-Moldovanu, Ștefania Zottoviceanu ș.a. Sunt publicate sau reproduse multe contribuții critice și de istorie literară: E. Lovinescu (Cornelius Tacitus, Judecata lui Tacit asupra împăraților, C. Hogaș, Mihail Dragomirescu, Matei Cantacuzino), Th. D. Speranția (Școala Ardeleană și curentul latinist), Aurel C. Vasiliu (Eminescu, un mare neînțeles, Faze în evoluția literară și sufletească a lui Eminescu, Ideile lui Eminescu în perioada 1869-1874), Em. Elefterescu (Samuil Micu-Clain, Gheorghe Șincai, Petru Maior, Ion Barac, Timotei Cipariu, Simion Bărnuț), Paul I. Papadopol (Anton
LIMBA ROMANA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287810_a_289139]
-
cursurile ținute de profesorii Facultății de Litere și Filosofie a Universității din București: Titu Maiorescu (Istoria filosofiei franceze contemporane), N. Iorga (Istoria medie), C. Rădulescu-Motru (Estetica și Psihologia experimentală), Ion Crăciunescu (Pedagogia), Pompiliu Eliade (Istoria literaturii franceze), Ovid Densusianu (Școala latinistă, Samuil Micu, Gh. Șincai, Petru Maior), D. Evolceanu (Limba latină), Gh. Pop (Istoria literaturii germane) ș.a., precum și note privitoare la seminariile ținute de Ioan Bogdan și N. Ch. Quintescu sau conspecte ale unor studenți (Al. G. Dumitrescu, F. Buricescu, V.
REVISTA UNIVERSITARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289271_a_290600]
-
social-istoric al acestuia, Sclăvie, vecinătate și boieresc, ca și prin multe dintre paginile lui V. Alecsandri (Un salon din Iași) și C. Negruzzi (Ochire retrospectivă și Istoria unei plăcinte). R.l. duce, de asemenea, înaintea Junimii, o adevărată campanie împotriva exagerărilor latiniste prin textele lui Alecu Russo (Cugetări), D. Ralet (Limba noastră), C. Negruzzi (Slavonisme) și Al. Papadopol-Calimah (Limba românească). Se marchează astfel una din etapele cele mai de seamă ale opoziției pe care scriitorii o fac latinismului și italienismului. Apar traduceri
ROMANIA LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289324_a_290653]
-
Ungureanu - i se dă ce i se cuvine. De ziua lui, i se închină în Vasiova o poezie entuziastă: " Pentru astă trudă mare/ Vecinic recunoscători/ Am venit astăzi la tine/ Noi, ai tăi admiratori/ Ca să poți ridica neamul." Bineînțeles că latinistul nostru nu era tocmai cel chemat pentru a ridica neamul, dar să ne închipuim aceste versuri recitate cu glas tunător în pragul cancelariei profesorale! Cum nici la matematică urmașii lui Tata Oancea nu se descurcau - sau, poate, fiindcă Tata Oancea
O epopee critică eroi-comică by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17157_a_18482]
-
și chiar versuri despre trecutul îndepărtat al românilor. A doua lucrare a lui S. este Gramatică românească sau Observații gramaticești asupra limbei românești pentru școalele normale și ghimnaziale (I-III,1833-1834), care, deși tipărită cu chirilice, lasă la vedere tendințele latiniste ale autorului, intenția de a schimba fizionomia limbii, ca în secțiunea consacrată etimologiei, unde dă liste întregi cu forme de neologisme pe care le vrea introduse după propriile idei lingvistice, fără să înțeleagă cât de rebarbative erau aceste „înnoiri”. O
SAULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289514_a_290843]
-
de sursă latină. Extrapolarea demersurilor pentru învederarea caracterului latin a dus, prin exponenți din a doua generație ai Ș.A. - Timotei Cipariu, August Treboniu Laurian, Ioan Massim, cărora, de altfel, le revin merite importante în întemeierea lingvisticii românești -, la apariția curentului latinist, ce urmărea crearea unei limbi artificiale, curent combătut de personalități proeminente ale culturii naționale, ca Alecu Russo, Vasile Alecsandri, A. I. Odobescu, B. P. Hasdeu, Titu Maiorescu. Esențial pentru aprecierea corectă a Ș.A. este a ține seama de angajarea ei totală
SCOALA ARDELEANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289563_a_290892]
-
narație și explicitând în note de subsol idei filosofice, sociologice, masiva operă formulează, în grai ardelenesc, principii ale iluminismului lansate de Voltaire, Montesquieu, D’Holbach, Rousseau. Repere bibliografice: Iorga, Ist. lit. XVIII, II, 130-222, 230-261, 377-391; Mario Ruffini, La scuola latinista rumena, Roma, 1941; D. Popovici, La Littérature roumaine à l’époque des Lumières, Sibiu, 1945; ed. (Literatura română în epoca Luminilor), în Popovici, Studii, I, 90-140, 193-316, passim; Romul Munteanu, Contribuția Școlii Ardelene la culturalizarea maselor, București, 1962; Al. Piru
SCOALA ARDELEANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289563_a_290892]
-
artă. A mai scris câteva recenzii și articole, între acestea unul foarte elogios despre Petre Dulfu, pe care îl recomanda lui Vasile Alecsandri. Mai substanțiale sunt studiile de folclor ale lui S., unde se conturează apartenența sa la curentul mitologizant latinist. Considerând literatura, în general, și folclorul, în special, drept cea mai fidelă oglindă a unei națiuni, el studiază multiplele aspecte pe care le poate revela cunoașterea creației populare (Însemnătatea literaturii române tradiționale, Românul în poezia sa poporală). Artă, însă în
SILASI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289668_a_290997]
-
numere, sunt Monumente limbistice ale Măhaciului din comitatul Turda-Arieș (în principal despre Codicele Sturzan), Elemente ungurești în limba română (pe baza Lexiconului de la Buda și a lucrării lui B.P. Hasdeu Etymologicum Magnum Romaniae), Elemente române în limbile străine și Curentul latinist (o analiză aprofundată pornind de la gramatica lui Samuil Micu, Elementa linguae daco-romanae sive valachicae), ambele de Lazăr Șăineanu. Interesant prin amănuntele inedite comunicate despre adevăratul descoperitor al Codicelui Voronețean, despre tribulațiile manuscrisului intrat în cercetarea lui I.G. Sbiera până la publicare
UNGARIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290340_a_291669]
-
limbă și Codicele Voronețean și, complementar, Rotacismul în genere și în Codicele Voronețean (iscălit Dan). Preocupări filologice mai ilustrează articolele Limba română (despre locul, modul și timpul de formare al românei, evoluția și influențele străine receptate în provinciile istorice, tendințele latiniste și rolul normativ al Academiei) și Principiile lui Cipariu (despre principiul etimologic aflat la baza sistemului filologic al acestuia și contribuția gazetei „Organul luminărei” din Blaj la propagarea ideilor școlii etimologico-istorice) - ambele nesemnate. Se mai pot menționa necrologurile George Sion
UNGARIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290340_a_291669]