127 matches
-
Marea Neagră, Panonia, Bosfor, Bulgaria - evident, pentru trenuri internaționale. O serie de nume ar putea fi considerate istorico-geografice, pentru că evocă prin toponime momente și perioade din trecutul mai îndepărtat - Dacia, Ister - sau mai apropiat: Grivița. Între acestea, sînt destule nume medievale latinizate (atestate de documente), preferate pentru diverse trasee în Transilvania, probabil tot din motive de discurs polemic pe tema continuității: Partium, Claudiopolis (pentru Cluj), Corona și Brasovia (pentru Brașov); spațiul dobrogean preferă numele coloniilor grecești - Histria Callatis, Tomis. Puține nume provin
Trenuri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17766_a_19091]
-
despre leacurile folclorice găsite `n sate. Convingerea care îi însuflețea cercetarea nu era străină de rădăcinile franceze, căci Laugier era încredințat că românii sunt descendenții direcți ai celților, ba mai mult că, în mijlocul românilor, oltenii reprezintă nucleul superior al celto-dacilor latinizați, un neam privilegiat sub unghiul virtuților religioase. Prin urmare, a-i pune efortul doar pe seama unui interes antropologic în virtutea căruia medicul aduna vestigii de mentalitate tribală este o greșeală. Cînd se afla în rîndul obștilor rustice, Laugier nu se comporta
În mintea babelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2766_a_4091]
-
lor în cultură, în tipăriturile de la Blaj, Buda sau de la Viena avea drept țel integrarea limbii române în latinitate. Ei au fost cei care au suținut că notația fonemelor â, ă, ț, ș etc. (care, după ei, erau... slave!) trebuiă latinizată. Și au propus: â în campus > câmp), î (în rivus > rîu), ê (în foenus > fên), ô (în fontana > fôntâna) și û în... sûnt (cu timpul, accentul circumflex a fost uitat). Aceste propuneri reprezentau cel dintîi efort românesc de a conferi
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
cazul a trei dintre ei, Grete Tartler să le traducă pentru prima dată în limba română cîte o lucrare de bază. Cei patru filozofi ai Evului Mediu arab sînt: Al-Farabi, Ibn Sina, Ibn Bagga și Ibn Tufayl. Respectînd ordinea, varianta latinizată a numelui lor este: Alfarabius, Avicena, Avempace și Abubacer. Neîndoielnic, urechilor noastre numele lui Avicena ne sună cel mai familiar, ceilalți neavînd pentru majoritea dintre noi privilegiul de a putea să iște, la pronunțarea numelui lor, vreo reprezentare mentală. Însă
Prima poruncă a lui Allah by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10017_a_11342]
-
o definiție simplă conceptului de națiune: "O comunitate de simțire, exprimată într-o limbă obștească, un sentiment de legătură între generații. Națiunea e o familie mai mare" ( N. Iorga). Încă din 1939, criticul vorbește despre vechimea noastră: Noi suntem geți latinizați, adică un popor străvechi din Europa și trebuie să cultivăm acele simboluri care ne amintesc străvechimea noastră", așa cum o fac francezii, italienii, germanii" ( "Mica soră latină"). Este greșit a invoca o tradiție de câteva sute de ani și a trata
G. Călinescu despre cultură și națiune by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13662_a_14987]
-
de latinizare și se manifestă în special în țările în care latina avea o circulație intensă. Ø Numele personalităților din epoca Renașterii sunt menționați în vedetă în forma cea mai cunoscută. Ø Excepție fac autorii cunoscuți cu precădere sub forma latinizată: Nicolaus Olahus, Nicolaus Olahus, Nostradamus, NOSTRADAMUS Ø Numele autorilor bizantini se menționează în vedetă începând cu numele personal sau cu porecla, în forma latinizată 4.Autori menționați prin pseudonim În cazul în care un autor semnează una sau mai multe
BIBLIOTECONOMIE ÎN ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/452_a_876]
-
în vedetă în forma cea mai cunoscută. Ø Excepție fac autorii cunoscuți cu precădere sub forma latinizată: Nicolaus Olahus, Nicolaus Olahus, Nostradamus, NOSTRADAMUS Ø Numele autorilor bizantini se menționează în vedetă începând cu numele personal sau cu porecla, în forma latinizată 4.Autori menționați prin pseudonim În cazul în care un autor semnează una sau mai multe lucrări sau toate lucrările cu un pseudonim, vedeta uniformă se stabilește la forma sub care autorul este cel mai cunoscut 4.1. Pentru autorii
BIBLIOTECONOMIE ÎN ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/452_a_876]
-
ceea ce numesc eu „proză poetică“. Tragem pe dreapta la un birt de pe marginea drumului, în Dover, New Jersey, exact în clipa când Toleranța se apucă să-i apere pe negrotei pentru felul cum miros. Sunetul propriei mele retorici umaniste, milostive, latinizate, aliterative, umflată până la irecognoscibil de Thesaurus-ul Roget (primit cadou de la soră-mea, de ziua mea) - plus acești zori de ziuă și faptul că asist și eu la acești zori - plus tipul plin de tatuaje de la tejghea, căruia Morty îi zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
colonialismului cultural, reflex al unui imperialism de tip oriental: secolele de ocupație fanariotă au lăsat urme adânci în mentalitatea balcanicilor. Pentru a-și găsi locul, pe care cu toții sperăm că-l merită, între națiunile civilizate ale lumii, țara noastră, superficial latinizată, dar profund otomanizată, va trebui să renunțe la una dintre cele mai degradante practici inventate vreodată. Desigur, primii și cei mai importanți pași în direcția însănătoșirii morale presupun identificarea și inventarierea atentă a simptomelor. Dar, pentru ca perspectiva însăși a bolii
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
la propriu ceea ce oamenii rostesc la figurat.” J. W. Goethe 169. „Se întâmplă cu anii, cum s-a întâmplat cu cărțile sibiline: cu cât arzi mai mulți din ei, cu atât devin mai scumpi.” J. W. Goethe 170. „Cartesius (forma latinizată a numelui Descartes) și-a transcris de mai multe ori cartea sa <<De Methodo>> și nici cum arată ea acum nu ne poate fi de vreun ajutor. Oricine persistă o vreme cu bună credință în domeniul cercetării, trebuie cândva să
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
printre multe alte biografii, al cărții Diego Velázquez und sein Jahrhundert (în rom.: Diego Velázquez și secolul său, trad. de Radu Berceanu, Meridiane, 1980, 2 vol.). Gr. hapax [legómenon], cuvânt care apare o singură dată în operele unui autor. Numele latinizat al lui Ibn Rushd, Abu’l Walid Muhammad (1126-1198) celebrul filozof arabo-andaluz, comentator al lui Aristotel. Potrivit teoriei sale, individul nu are intelect activ, nici posibil, ci numai dobândit. Intelectul este, cantitativ vorbind, unul singur și există ca substanță separată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
autohtonii (substratul), elementele romanice dominante (stratul) și cuceritorii barbari (germani, slavi)-adstratul. Neamul românesc este un popor romanic (neolatin), alcătuit din trei straturi etnice: tracii (daco-geții), care locuiau în nordul și sudul Dunării, ei au fost supuși de romani și latinizați, iar la începutul evului mediu (secolele VI-VII), slavii au cucerit ambele maluri ale fluviului și au reușit să desprindă romanitatea orientală de restul ei, iar latinii de răsărit, detașați de masa romanității, au asimilat pe slavi și s-au
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
necunoscute (?), în vatra voievodală de la Argeș, o adunare de cnezi și voievozi, cu participarea "mai marilor țării", au desemnat un singur "mare voievod" în persoana lui Tihomir-Thocomer. El este amintit abia într-un document extern (latin) din 1332, sub forma latinizată "Thocomerius". Letopisețul cantacuzinesc vorbește, în sensul de mai sus, despre "lățirea" țării și despre "închinarea Băsărăbeștilor din dreapta Oltului (urmașii acelui Litovoi, menționat la 1247) în fața lui Radu Negru", de fapt, Negru Vodă. Contextul extern, amintit tangențial mai sus, era prielnic
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
renunța la căutarea etimologică a originilor latine, supraevaluate de către Școala Ardeleană și de tendințele latinismului epocii romantice, în favoarea interesului pentru structurile limbii. Susținătorii lingvisticii latine ies din spațiul Daciei pentru a cerceta mișcările popoarelor și a limbilor în totalitatea spațiului latinizat. Deschiderea și accentul pus pe circulația latinei vulgare au trezit, în măsura în care lectura maghiară 1-ar recupera în sensul unei origini sud-balcanice a românilor, un interes asupra tezei influenței directe a substratului dac, ireductibil în formarea limbii. Această ipoteză de lucru
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
alimenta cu multă înverșunare ura față de Roma, clocotind neîntrerupt, asemenea revoltelor iudaice, care au surprins slaba cucerire morală și spirituală a Romei, împiedicând pătrunderea spiritului latin în mijlocul lor. Renumitele civilizații antice, perșii, frigienii și parții, nu s-au lăsat niciodată latinizați; când n-au putut lupta împotriva Romei cu armele, au combătut-o prin doctrinele lor revoluționare sau religioase, privind-o totdeauna ca originea asupririi și acceptându-i stăpânirea doar în silă. Ca o reacție la atitudinea oprimantă și la veleitățile
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
periferia sa și îi sînt anterioare; principiul creștin vine din Asia, iar el nu se va răspîndi în Europa decît la finele primului său mileniu. Toate aceste principii aveau să fie frămîntate, zguduite, amestecate în învălmășeala de popoare cucerite, cuceritoare, latinizate, germanizate, slavizate, înainte de a ajunge să se înlănțuie și să se înfrunte. Atunci cînd cauți să afli esența Europei, nu găsești decît un "spirit european" evanescent și sterilizat. Cînd îți închipui că scoți la iveală trăsătura sa autentică, ești condamnat
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
din urmă dezintegrarea Imperiului Roman de Apus (476). Cu excepția Imperiului de Răsărit, între secolele al V-lea și al VIII-lea avea să domine un haos de regate barbare, o mare amestecătură de populații, unele ieșite din tuful preistoric, cîteva latinizate, altele germanice, în sfîrșit altele asiatice. Pornind de la aceste seminții avea să se statornicească și să se diversifice un mozaic cuprinzînd nenumărate etnii, care s-au implantat în teritorii extraordinar de disparate. Astfel, încă de la începuturi, textura Europei se înfățișează
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
legături care se stabilesc între ele iau naștere cele patru "fusuri ale Istoriei" identificate de Braudel: istmul rus, istmul polonez, istmul Zonei Centrale Înalte a Germaniei și istmul francez 7. În cele din urmă, în cadrul atît de divers al populațiilor latinizate, germanice, slave, de-acum statornicite, apar primele state și primele națiuni în formă embrionară. Acestea vor crea, într-un climat de dezbinare și război, Europa modernă. Astfel, odată cu trecerea de la Evul Mediu la Epoca Modernă, Europa se naște din divizări
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
, Alexandru (9.X.1827, Bezded, j. Sălaj - 23.X.1877, Sibiu), filolog și publicist. Este fiul Anei (n. Hodoș) și al preotului Ioan Bucur Pop, al cărui nume l-a preluat latinizat. Învață la Târgu Mureș, la Blaj, unde va deveni discipolul profesorului Simion Bărnuțiu, și la Cluj. Aici redactează, împreună cu alți colegi, un periodic, difuzat manuscris, „Zorile pentru minte și inimă” (1845-1846), în care își formulează orientările și îndemnurile spre clarificarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288680_a_290009]
-
o. În Dicționarul scriitorilor români, vol. IV, 2002, Döblin și Böll apar Înainte de Dobre, respectiv Bolliac, iar Durkheim Înainte de Dürrenmatt, ceea ce arată că autorul indicelui nu a fost consecvent În respectarea ortografiei limbii române. • În cazul unor scriitori cu nume latinizate (Densusianu, Hasdeu), la redactarea indicelui se va lua În calcul varianta grafică, nu cea fonetică (Densușianu, Hașdeu). 2.3. Ordonarea numerică Pentru „intrările” ce apar de mai multe ori, cifrele care indică pagina se clasifică În ordine crescătoare: Eminescu, Mihai
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
de Emil Gârleanu („Falanga literară și artistică“, vol I, 1910, nr. 8, 28 februarie), cu titlul și personajele dictate de însuși Caragiale, titlul piesei este Titircă, Sotirescu & C-ie, iar eroul se numește Rică Venturianu. Radicalul numelui patronimic a rămas latinizat, dar desinența s-a românizat. Subliniind faptul că toate numele patronimice terminate în -eanu derivă de la nume de localități, Venturianu își păstrează aspectul artificial. În mod particular, la Rică, numele propriu nu sugerează neseriozitatea unui fante de mahala - deoarece el
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
în aceeasi perioadă, în limba latină. Cercetând scrierile Sfântului Niceta de Remesiana, constatăm că numeroase cuvinte și expresii folosite de el au pătruns în fondul principal de cuvinte al limbii române. De asemenea, marele misionar a folosit multe cuvinte grecești, latinizate, care au intrat în vocabularul limbii române. Prin urmare, dacă ținem cont de informațiile Sfântului Paulin de Nola, de caracterul misionar al creștinismului primar, de stilul simplu, pe înțelesul tuturor, a scrierilor Sfântului Niceta, de ținuta sa sacerdotală, de zelul
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
său pentru Hippocrat nu i-a alterat analiza, nu există ramură medicală în care Galen să nu se fi afirmat. Să nu uităm că în orașul său natal, Pergam, domina statuia lui Asklepios pe care romanii îl adoptă cu numele latinizat Esculap (Aesculap). Dintre medicii greci și romanizați, mulți au ajuns creatori de școli. Rufus din Efes, de exemplu, scrie o operă remarcabilă. Receptat și de lumea arabă și iudaică, el trece ca maestru grec în lumea romană. A fost clinician
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
secolului al XIX-lea. Discursurile și apelurile sale din 1848, precum și cele ulterioare dezvăluie noblețe de gândire și înălțime de concepție, demonstrând, totodată, o bună stăpânire a frazării, supusă unei argumentări patetice și unor cadențe pasionate. În pofida unui limbaj câteodată latinizat, retorica simplă (metafore în stil popular, comparații ingenioase), pigmentată adesea cu sarcasm și ironie, întărește eficiența intervențiilor lui B., explicându-i, în parte, popularitatea. SCRIERI: Raporturile românilor cu ungurii și principiele libertăței națiunali, ed. 2, Viena, 1852; ed. (Românii și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285652_a_286981]
-
ne prezintă izvoarele, cursul și Delta cu 7 brațe și aduce o precizare foarte importantă în legătură cu numele Dunării: romanii îi spuneau Danubius, pentru partea de la izvoare la cataractele din Defileul Porților de Fier, porțiune locuită de daci, și Hister (Istros latinizat), pentru partea inferioară locuită de geți. Și unii și alții vorbeau aceeași limbă, precizează Strabon (Geografia, VII.3.12-13). Era, desigur, același popor, dar daci pentru romani și geți pentru greci, așa cum Dunărea era Danubius pentru unii și Istros pentru
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]