1,196 matches
-
coincideau În mod cu totul spectaculos: era ceea ce se vedea. Prin sfârcurile cafenii ale sânilor Îi ieșeau la lumină două fire subțiri de fum alb cu miros de cedru sau santal. Vulcanul Violeta era gata să erupă pașnic. Cam câtă lavă s-ar ascunde În adâncul ei? În orice caz mai puțină decât În Vezuviu, Își spuse el, ceea ce era bine Întrucât orașul lor n-ar fi avut la o adică soarta Pompeiului, iar el ar fi putut lua astfel ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
puțină decât În Vezuviu, Își spuse el, ceea ce era bine Întrucât orașul lor n-ar fi avut la o adică soarta Pompeiului, iar el ar fi putut lua astfel ceva din ființa ei inaccesibilă: puțină cenușă și o pietricică de lavă Împietrită. O putea admira fără teamă din creștet până În tălpi. Ea rămânea concentrată doar la ce se Întâmpla În măruntaiele sale și nu la ceea ce se vedea afară, ca și cum suprafața nu Îi aparținea decât cu totul Întâmplător și doar pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Pop. Floarea cuminte, "sărăsoarea" s-a transformat într-un ochi rău. Flămînd nu de soare, ci de sînge. Un bărbat încearcă să strîngă recolta de aur, dar aurul se lichefiază, clocotește, îl înghite. Sîngele uman se cunună cu șuvoiul de lavă. "Cu dragoste pentru Ana, femeia mea de vară", așa stă scris pe spatele tabloului cu adevărat ultimul. Și-a prefăcut penelul în armă. Cristoase, cît și-a dorit să moară omul ăsta dacă și-a spart ochiul ca pe-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
uluitor de repede. Și, pe măsură ce înainta, bulboanele de lumină se revărsau pe la colțuri în afara chenarului ei, și o spumă tot mai densă de cristale de lumină se revărsa peste câmp și deopotrivă peste cer, și cobora ca un fluviu de lavă albă până la picioarele lui. El era deja intrat adânc în spațiul ferestrei. Și fereastra crescuse cât lumea de mare, nu mai putea percepe nimic dincolo de marginile ei. Simțea doar acea spumă cristalină cum urca până la glezne, apoi până la genunchi, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
poroasă vulcanică ce formează pereții și gura plajelor. Leii de mare erau atât de mulți, încât trebuia să-ți potrivești fiecare pas să te poți strecura printre ei. Se răsfățau în soare pe nisipul fierbinte sau pe stâncile labirintice de lavă și o purtau cu gândul la descrierile din "Bătrânul și Marea" și de-acolo la Santiago al ei, bărbatul cu umerii puternici și rotunzi. Și ea și-l imagina rostogolindu-se pe nisipul fierbinte, printre focile ce forfoteau lasciv și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
războiul pentru teritorii. Plaja va rămâne pentru totdeauna a lor. "Vine regele! Pleacă regele!" Soarele va desena în umbre aceleași jocuri pe nisipul fierbinte, marea va clipoci la fel din ochiurile de apă construite cu migală de vânturi, timp și lavă. Santiago Santiago era mereu absent, cufundat în gândurile lui. Și ea ar fi dorit să poată intra în gândurile lui, să fie mai aproape de delfinii ce dansau pe valuri sau de leii de mare ce se răsfățau la soare, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
jumătate regurgitat. Unele din ele își purtau chiar și prin aer, ca pe un stindard, gușa uriașă, roșie și gonflată ca un balon, semnul bărbăției și al împerecherii. Aidoma prostituatelor, bărbătușii fregați își scot lampioanele roșii la strada pavată cu lavă și-și îndreaptă semeț gâturile către cer, ca într-un fel de erecție, întocmai parcă pentru a face cât mai mult loc balonului roșu să crească sub efectul luminii și al căldurii. Cu ele vor ademeni la estru femelele cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Any Palade, Chirilă, Halipa, Năsuc, Samaliot, Stoian, Teodor, Nilă, Prunilă și, dând târcoale pe dinafară, seralista Mioara Alimentară. În alte cuști se văzu alături de aceeași gașcă și, în spatele întregului grup, profesorii pe scaune înalte și suple, împietriți în poziții ca și cum lava unui Vezuviu dezlănțuit îi surprinsese în atitudinea locuitorilor din Pompei, domestice sau înspăimântate, în aceleași robe roșii, fără măști. Lunecă într-o fântână, îi putea vedea îmbucăturile cilindrilor de beton, până când simți că sparge cu capul o pojghiță de gheață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cerurile înalte să vorbească puțin cu mine. Desene jucăușe, armonice haotice vor să-mi bucure și ochiul. Tentativă eșuată, doar auzul este stăpîn pe mintea mea, pe amintirile mele, pe eul meu. Cezar Ivănescu cîntă. Eu văd un crater cu lavă fierbîndă. Pe ici, pe colo, izbucnește un jet de flăcări, stropi incandescenți se întorc în lavă și par că mor. Uriașul cazan își reia efortul, alt jet, alți stropi se urcă timid, cad și apoi mor. Vocea lui Cezar îndrăznește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ochiul. Tentativă eșuată, doar auzul este stăpîn pe mintea mea, pe amintirile mele, pe eul meu. Cezar Ivănescu cîntă. Eu văd un crater cu lavă fierbîndă. Pe ici, pe colo, izbucnește un jet de flăcări, stropi incandescenți se întorc în lavă și par că mor. Uriașul cazan își reia efortul, alt jet, alți stropi se urcă timid, cad și apoi mor. Vocea lui Cezar îndrăznește să sfideze înălțimile, ca apoi să curgă în rîuri liniștite, resemnate. Mă simt bine singur, par
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
neașteptate, cu revolte înăbușite, cu eforturi spre a atinge Cerul. Este Cezar, așa cum l-am înțeles cînd l-am avut companion la îndelungi taifasuri, cînd ni se părea că sîntem o bună bucată din veșnicie. Vocea se stinge, cîntecul amuțește, lava este iar rece și eu mă duc să înfrunt noaptea adîncă, pentru a muri puțin. Am adormit și o nouă existență (ireală?) îmi este oferită de părți misterioase ale minții. Din clar-obscur, din contururi imprecise apare Cezar. Este trist și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Sigur, îmi pare rău că am murit. În sîmbăta aceea trebuia să vin la tine. Bine că ai reușit și azi. Cezar începe să cînte. Izbucniri vocale țîșnite spre ceruri se sting în unduiri blînde de vînt primăvăratic. Jeturi de lavă care revin reci în lava cu pojghița neagră. Jumătăți de revoltă, resemnare de drum spre veșnicie. Cîntecul se oprește și insatisface foamea de a înșela construcția lumii acesteia. Vezi, coane, mi-au ucis trupul, dar nu-s supărat pe nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
am murit. În sîmbăta aceea trebuia să vin la tine. Bine că ai reușit și azi. Cezar începe să cînte. Izbucniri vocale țîșnite spre ceruri se sting în unduiri blînde de vînt primăvăratic. Jeturi de lavă care revin reci în lava cu pojghița neagră. Jumătăți de revoltă, resemnare de drum spre veșnicie. Cîntecul se oprește și insatisface foamea de a înșela construcția lumii acesteia. Vezi, coane, mi-au ucis trupul, dar nu-s supărat pe nimeni. Știu, Cezar. Dacă... Dacă, ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
iubirea, aer respirat direct de pe buze, mai aproape, tot mai aproape, pașii se atingeau, se suprapuneau, o singură plutire: Mângâierea este înaintea atingerii, înaintea atingerii ce este oare? Cum se numește lumina ce topește doi munți într-un ocean de lavă și cum se numește lava ce se întrupă într-un munte de lumină? S-au oprit la mijlocul întunericului, câteva becuri oarbe abia mai puteau stoarce umbre. Păienjenii se deșirau în voie prin toate ungherele, prea puțină țesătură pentru o asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
buze, mai aproape, tot mai aproape, pașii se atingeau, se suprapuneau, o singură plutire: Mângâierea este înaintea atingerii, înaintea atingerii ce este oare? Cum se numește lumina ce topește doi munți într-un ocean de lavă și cum se numește lava ce se întrupă într-un munte de lumină? S-au oprit la mijlocul întunericului, câteva becuri oarbe abia mai puteau stoarce umbre. Păienjenii se deșirau în voie prin toate ungherele, prea puțină țesătură pentru o asemenea porție de noapte. Puțină și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
plâns incontrolabil, convulsiv, isteric; ploaia de Sfânt Ilie brăzda obrajii. Genele, ca o pădure răvășită pe timp de furtună; stânci despicate de trăsnet, buzele; fântâni săpate în soare, ochii; tot corpul îi ardea ca un munte cu venele înfundate de lavă. Cătălina a luat tămâie și cărbune în podul palmei și s-a întâmplat minune fără foc, mireasma ca o lumină s-a înălțat la cer. Îngerii, alergici, strănutau la fereastră. Domnișoara director, trezită ca din hipnoză, și-a șters ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
așa de frumos... Apoi, să-și așeze cele câteva pietricele aduse de tata de acolo erau cenușii, dar le culesese el de pe coasta muntelui unde lucra și, când era mică, îi spusese că erau de foc (acum înțelegea că era lavă solidificată), pe urmă... Dar ce s-a întâmplat cu cei doi îngerași? Erau doi îngerași mici, de porțelan galben aurii, în cămășuțe lungi, cu aripioarele întinse a zbor și care-și dăruiau unul altuia, inimioara lor... de porțelan. Îi adusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
frecând Într-un dor de gol oprit. Frunzele-s ude, iarba e rece, Încetișor, mireasmă caldă se ridică din pământ, Apa e înțepenită în a morții simulare, Nu realizez dacă-i aievea sau visare Clipocitul apei line curgătoare Sau tumultul lavei temătoare./ Să nu îți plângi de milă, Biată lăcrămioară, Tu pe care Luna e geloasă foc Și după care Soarele nu mai poate sta-ntr-un loc, Cât ești tu de fină și cât de frumoasă, Veșnic necontestată a pădurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Ce mă fac în lumea asta plină de vagabonzi sau ignoranți? Însă e bine că a plecat Acum nu îmi mai vede lacrima. Simți pericolul? Nu acel fior de gheață ce îți face trupul să suspine, ci acea avalanșă de lavă de ghiolbani? Respect. Se încălță și merse pe linoleumul rece, purtând încă geaca gri, lungă. Trebuia să mănânce ceva, dar nu-i era foame. Sau îi era o foame continuă, o foame ce o rodea la stomac. Își încălzi apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
vedea deopotrivă mânie și regret, căci acum nu mai era el singurul posesor al gândurilor și al zbaterilor sale interioare, ce nu-i dădeau pace cu niciun chip, gânduri și zbateri ce doreau parcă, ca într-o învolburare năprasnică de lavă dintr-un vulcan, să iasă furtunos la iveală și să împroaște totul în jur. În acel moment, o încremenire cumplită puse stăpânire pe intrus - în speță, pe mine -, căci un fel de fluid începuse a-mi străbate tot trupul, ca
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
atins de grația divină", pune întrebări asupra absolutului existenței, precim și a primatului credinței: " Situația îl depășește pe acel popă taciturn și bărbos care o ține la distanță cu o furcă pe această străină cu ochi intenși și cuvinte de lavă. Fosta ei familie adoptivă o respinge. Domnișoara nu încetează să leșine. La spital, medicii nu o internează. Ce se ascunde în spatele tuturor acestor lucruri? Diavolul, probabil. Ce înseamnă acest fel de a critica ritualurile ortodoxe? Lista păcatelor devine tot mai
Le Figaro: "După dealuri, un film al dracului de bun" by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/80736_a_82061]
-
egal lui căruia nu-i place preamărirea și nu are nas pentru fumul de tămâie care nu știe nu cunoaște trâmba de fum înalt și gros a vulcanilor care nu întru gloria celui de sus se ridică ci pentru că aruncă lavă mistuitoare și fac din măruntaiele cele mai adânci ale pământului... și... (11 septembrie 1970)
Frază neterminată by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7408_a_8733]
-
Un grup de cercetători condus de microbiologul și astrobiologul Radu Popa, de la Universitatea Portland (SUA) a găsit dovada posibilității existenței vieții pe planeta Marte, mai precis în gheața din galeriile de lavă vulcanică. Autor: Gabriela Florentina Boghian Asemenea formațiuni se găsesc atât pe Pământ, cât și pe Marte, iar condițiile microclimatice sunt foarte asemănătoare. Popa, doctorand al Facultății de Ecologie a Universității București, și echipa sa au găsit 10 specii de microorganisme
Există viaţă pe Marte! () [Corola-journal/Journalistic/67600_a_68925]
-
Asemenea formațiuni se găsesc atât pe Pământ, cât și pe Marte, iar condițiile microclimatice sunt foarte asemănătoare. Popa, doctorand al Facultății de Ecologie a Universității București, și echipa sa au găsit 10 specii de microorganisme în gheața din „conductele” de lavă din craterul Newberry, localizat în Munții Cascadei, Oregon, SUA, la o înălțime de 1.530 metri. Între microorganismele descoperite acolo se numără și Pseudomonas, una dintre cele mai comune specii de bacterii de pe Pământ (se găsește efectiv peste tot, inclusiv
Există viaţă pe Marte! () [Corola-journal/Journalistic/67600_a_68925]
-
fără nutrienți considerați elementari pentru suportul vieții, precum zahărul. Dar atunci, cu ce se hrănesc? Răspunsul este uimitor: cu fier! Fierul este, alături de magneziu, componentă a olivinelor (silicați cristalizați verzui), care se găsesc din belșug în gheața din galeriile de lavă vulcanică. „Am tot căutat în ultimii 10 ani dovezi ale existenței vieții în olivine și acum am găsit o mulțime”, a declarat, cu satisfacție, Radu Popa. Astrobiologul și-a început cariera explorând peșterile din România și a fost cel care
Există viaţă pe Marte! () [Corola-journal/Journalistic/67600_a_68925]