333 matches
-
fiecare dată aveam un morcov sau un măr pentru el...S-au stins lămpile în casă, de ce ? Gândește-te Mircea ! Gândește-te ! Speriat la culme am intrat în cameră.La masă stătea un bărbat , lângă el încă unul apoi pe laviță mama.Cine erau acei oameni ? Stiam din propria experiență că tata nu mi-ar fi permis să pun întrebări fără urme de bici pe spinare așa că am ales direct patul.Cred că am adormit, o mână caldă s-a lipit
AL TREILEA CERC..P1 FRAGMENT de FLORIN CIPRIAN ISPAS în ediţia nr. 625 din 16 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343646_a_344975]
-
Acasa > Poezie > Familie > BUNICA Autor: Oana Adriana Alexandrescu Publicat în: Ediția nr. 2353 din 10 iunie 2017 Toate Articolele Autorului În odaia inundată de mirosul de gutuie Dar frumos amestecat cu acela de tămâie.. Pe o laviță,tăcută croșeta bunica mea... Împletind gânduri și ață cu o antică andrea... Aplecată,gârbovită de atâtea griji și muncă Retrăiește anii vieții..peste firul ce-l aruncă Peste deget înc-o dată...fară însă a vedea Împletește la ciorap fir cu
BUNICA de OANA ADRIANA ALEXANDRESCU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377649_a_378978]
-
vedere. Cei mai mulți oameni erau îmbrăcați în straie bune. Căruțele de negustori care se îndreptau spre târg erau pline de mărfuri alese. Tinerii pășeau cu voioșie pe bulevardele largi și pietruite ale orașului. Nerun se opri și privi visător de pe o laviță din fața unei biserici la lumea cea nouă și fericită din jurul lui. Din păcate, această fericire a primelor clipe se termină foarte repede. Se apropia seara iar el trebuia să se gândească la un adăpost pentru noapte. Mai avea ceva bănuți
BALADA LUI NERUN (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379872_a_381201]
-
pentru o singură noapte depășea toate socotelile sale făcute pe drum. Trebuia deci ca a doua zi să se apuce neapărat de treabă, doar pentru asta a și venit. Prin urmare, a doua zi, încă devreme dimineața, Nerun găsi o laviță potrivită în apropiere de intrarea în târg, și-și întinse pânzele pe care el le socotea cele mai frumoase. Altele rămâneau strânse în sul. Uimirea îl copleși, însă, pe Nerun degrabă, căci văzu cum trecătorii, deși se uitau cu interes
BALADA LUI NERUN (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379872_a_381201]
-
situație îi frământă mintea neîncetat, și nici nu mai putea dormi de grijă. Dimineața se trezi cu capul tulbure. După încă vreo câteva zile petrecute în același mod Nerun ajunsese la capătul puterilor. Era nedormit, căci acum dormea pe o laviță, de mâncat abia mai reușea să-și cumpere câte ceva. Era deprimat din cale-afară. Cum va putea el să strângă atâta avere din munca lui, dacă abia câștiga câteva părăluțe care nu-i ajungeau nici pentru mâncare? Cum stătea el așa
BALADA LUI NERUN (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379872_a_381201]
-
câteva părăluțe care nu-i ajungeau nici pentru mâncare? Cum stătea el așa deprimat, îngândurat și cu mintea dusă, iată, pe ulița care venea dinspre niște case amărâte, apăru o cerșetoare, bătrână și slabă care, poticnindu-se, se opri aproape de lavița pe care ședea Nerun. Aceasta, cu niște ochi ageri, remarcă de îndată pe bietul băiat cu pânzele întinse alături. Dintr-o privire, văzându-l mâhnit, se lămuri cu cine are de-a face și despre ce era vorba. Se apropie
BALADA LUI NERUN (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379872_a_381201]
-
Apoi am pornit-o pe plaiul pe care urcasem prima oară. Mergând încet pe drumul coborâtor, la un moment dat aud zgomot de roți în urma mea. Mă întorc și zăresc o căruță gonind la vale cu un om șezând pe lavița din față. Când s-a apropiat, l-am recunoscut pe nea Macovei care tocmai smuci cât putu hățurile calului, reușind astfel, cu mare greutate, să domolească goana aceea. - Unde mergi, Mariane?... - Plec la oraș! - La oraș? Prrr!... Urcă-te aici
FINAL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379958_a_381287]
-
la fiecare mișcare de prin apropiere și, mai ales, la orice deschidere de ușă. Într-un colț se afla o sobă mare, bătrânească, în care duduia focul sub un ceaun cu laptele abia pus la fiert. Lângă foc, pe o laviță, ședea o fată tânără, cu o broboadă înflorată pe cap, așa cum poartă fetele la țară. Mi-a fost prezentată ca fiind Maria, fata lor. Nu mi s-a părut cine știe ce frumusețe fata aceia. Avea o frunte frumoasă, un păr castaniu
PUTEREA RAZEI ABASTRE (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379906_a_381235]
-
de lapte proaspăt, de iarbă căzută sub coasă, de fanul urcat în sură, de cânepă uscată la soare, de pere coapte. Auzeau la fel că ieri tocând țapine-n păduri pe coasta, scârtâitul albastru sculptat în vechea poartă. Vedeau pe lavița, zidiți parcă-n așteptare doi bătrâni curtați de dor și uitare. Cum treceai podul se zarea casă și gemul de la odaia unde dormeau și mâncau bunicii. Ana privi spre geam, acolo stătea el în dupamiezile de odihnă cu pipă între
PODUL de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380551_a_381880]
-
murmura; " Înainte de Florii o să curăț fântâna, o să refac gardul din spatele casei, o să schimb balamaua de la poartă, o să..." Își ținea respirația ca într-o rugă îndreptată înspre Dumnezeu. Ne privi pe toți cei cinci copii așezați după mărime și ani pe lavița din fața sobei, apoi continuă;" O să schimb și scândura de la pat, dacă...mă va ajuta bunul Dumnezeu". Patul era unul din scândură cu saltea de pânză umplută cu paie și-l moștenea de la bunicii din partea mamei.Pe ceilalți nu i-am
DE CE, TATĂ? de TEODOR DUME în ediţia nr. 2032 din 24 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381179_a_382508]
-
De pe sub poartă, de pe sub pom. Iată că omul cel dolofan, Încet, încet se conturează. Și apare mândru pe maidan, Iar copiii îl decorează. Pe al său cap o oală i-au pus, Ce au luat-o în mare grabă, De pe acea laviță de sus, Ce o avea în curte-o babă. Cu toții apoi i-au potrivit Pe față un nas mic de morcov Și ca podoabă ei l-au gătit Punându-i la gât, fularul mov. Iar apoi din vatră ei au
POVESTE DE IARNĂ de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 2213 din 21 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371632_a_372961]
-
citească de la un cioban de la stână, care murise de mult și care, în tinerețea lui, fusese pentru un timp învățător în satul Tilișca. Am rămas uimit de toate cărțile pe care le avea rânduite pe rafturile de deasupra patului și laviței vechi, în care își ținea hainele, printer care și un costum popular vechi și două perechi de opinci. Rafturile erau confecționate de mâna lui, și toți cei care urcau la el îi aduceau cărți, un dar de preț pentru toate
ÎNDEMNUL CA FAPT ȘI ÎNSEMNUL CA ROST RITUALIC PETRECUT ÎN VIAȚA OMULUI DE LA SATE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372754_a_374083]
-
s-au hotărât să meargă la culcare. - Dapă-i, Neculai, oi fi tu învățat să dormi pe cearceafuri albe, dar aici, fratele meu, dormi fără pijamale și nici papuci nu ai la capătul patului. Ia uite, ai să te întinzi pe lavița iasta și de învelit ai o pătură. Lasă că în timpul războiului tot cu pătură te înveleai și uneori mai era și plină de păduchi, de erai numai pișcături pe tot corpul. - Măi, Miroane, la voi oștenii poate erau, dar noi
BACIUL MIRON de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2185 din 24 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344810_a_346139]
-
înaintea căruia au curs lacrimi în rugăciuni, mie, personal, mi-au smuls multe emoții din piept. Războiul de țesut, diferite modele de cuverturi și ștergare țărănești, covata unde se frământa pâinea, fierul de călcat ce funcționa cu jar, roata, vârtelnița, lavița, patul pe care se odihneau străbunicii noștri, suveica și multe alte obiecte pe care doar în casele unde tradițiile sunt încă vii se mai regăsesc, au făcut să reînnodăm povești spuse de bunicii noștri, care au întotdeauna un farmec aparte
COMOARA NEPREŢUITĂ A ROMÂNILOR- de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 824 din 03 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346035_a_347364]
-
prin împrejurări eu cu duduca și-am dorit să vizităm și noi Moldauercapelle, să punem o lumânare la capul răposaților! Duduia e din partea locului, tot din ținutul Năsăudului... -Păi dacă-i așa, poftiți dumneavoastră înăuntru, să stați românește pe-o laviță! Și de unde zici că-i duduca? -Din Năsăud, tatăl meu a luat parte la răscoala lui Iancu și-a fost omorât de honvezi! - răspunse Veronica. -Și mie mi se trage tot de la ei, tălică ești fata Câmpeanului? -Da! -Păi eu
EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 5-6) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1208 din 22 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347869_a_349198]
-
tanti Maria de la magazin ...... Doamne câți și câte îmi vin acum în minte! Oftez și intru în curte. Parcă nimic nu mai e cum era de dimineață! Văd casa cu prispă , cu tindă și odaie, văd celarul de lângă ea, văd lavița de sub măr, bicicleta ,,Tohan” a tatălui meu, evident CFR-ist,îl văd pe el trebăluind prin curte.... văd pârleazul dinspre bunici și câinele cel negru legat lângă el,îl trec și-l văd pe bunicul lucrând un cojoc sau vreo
AMINTIRI I de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376856_a_378185]
-
ar fi ferit: „Băiatul, taichii!..., umflându-se în pene ca după cine știe ce înfăptuire măreață și renunțând la abordări costelive, sentențioase pe care le folosea mai mereu când venea vorba de băiatul surorii sale mai mici, Vergina. Se așeză apoi pe lavița de lângă blidarul cu linguri de lemn și străchini de pământ, trase peste genunchi petecul scămoșat de dimie care acoperea cele câteva scândurele încleiate, se proțăpi cu spinarea în scaunul cu răzmătoare simplă, cu o mână numărând firele împletite ale ciucurilor
BASTARDUL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372100_a_373429]
-
COLIBA DIN MUNȚI Autor: Urfet Șachir Publicat în: Ediția nr. 1689 din 16 august 2015 Toate Articolele Autorului COLIBA DIN MUNȚI de Urfet Șachir III John rătăcitorul Ajuns acasă, unchiul Stump îl puse pe Darius, care adormise între timp, pe laviță și ieși după căprioare. - Behehehe! - Dragele moșului, veniți încoace! Azi vă așteaptă un festin, căci tare bucuros mai sunt! Inima mea cântă pentru prima oară, în viața mea nu am mai simțit ceva atât de frumos și cald care să
COLIBA DIN MUNŢI de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1689 din 16 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374771_a_376100]
-
lovi, a răni, a omorî; părți ale casei: grindă, prag, coș, sobă; unelte agricole: plug, coasă, greblă, hârleț, fierăstrău, lopată, sită, dârmon, bardă, topor, clește, pilă, osie, daltă, suveică, vârtelniță, blid, răboj, tigae, desagă, rogojină, toiag, nicovală, cumpănă, lanț, sanie, laviță, drojdie, țuică, covrig, colac. Cuvinte și relații ostășești: viteaz, voinic, ceată, tabără, șatră (cort), steag, prapur, iscoadă, oblânc, prieten, vrăjmaș-dușman (turanic), primejdie, pagubă, strajă, pază, chivără, sabie, surlă, trâmbiță, bucium; agricultură: ogor, lan, hat, toloacă, pârloagă, brazdă, loviște, prăjină, potcoavă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Era călduță. Charlotte a simțit o amețeală plăcută. Voia deja să se lase să lunece lângă sobă, când, pe masa din scânduri groase, înnegrite de ani, a observat o carte deschisă. Un volumaș vechi cu hârtie aspră. Sprijinindu-se de laviță, s-a aplecat asupra paginilor deschise. Curios, literele au început să tremure, să dispară - ca în noaptea din tren în care visase strada pariziană unde locuia unchiul ei. De data aceasta nu mai era vorba de vis, ci de lacrimi
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
unde locuia unchiul ei. De data aceasta nu mai era vorba de vis, ci de lacrimi. Era o carte franțuzească. Bătrâna cu broboadă neagră a intrat și nu a părut să se mire văzând tânăra aceea subțiratică sculându-se de pe lavița ei. Crengile uscate pe care le ducea sub braț lăsau să cadă pe dușumea dâre lungi de zăpadă. Chipul ei veșted semăna cu al oricărei țărănci bătrâne din ținutul siberian. Buzele, acoperite cu o rețea fină de riduri, i-au
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
și s-a întors spre sobă. Șoarecii, mai știi? Sunt tot aici... Mai târziu, ghemuită în fața focului care se întețea după ușița de fontă, Albertine a murmurat ca pentru sine, fără să se uite la Charlotte, care se lungise pe laviță și părea adormită: - Așa-i făcută țara asta. Intri în ea ușor, dar de aici nu mai ieși niciodată... Apa caldă părea ceva nou, necunoscut. Charlotte întindea mâinile spre firicelul pe care mama ei i-l turna încet pe umeri
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
bun. Nu știa de ce, dar presimțea că prezența spionului imperial într-un moment atât de delicat precum rodirea de Dumnezeu nu avea să aducă nimic bun. ― Nu despre toate astea voiam să vorbim, Maria. ― Și-arunci? Stin se așeză pe lavița care îi ținea loc de pat, adunîndu-și picioarele sub el. Tăcu pentru câteva clipe, concentrîndu-se la mărul pe care îl luase din coșul Mariei. Mușcă apoi brusc și zgomotos din fruct. ― M-au pus să judec un caz... ― Un caz
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
dar eu nu sunt soldat. Nu-l voi putea apăra pe Mos... Sunt prea mulți. ― Cred că veți fi chiar mai iscusit decât el în a crea o diversiune, Înălțimea Voastră. O să vedeți. Acum, dați-mi documentele! Kasser alese de sub lavița sub care dormise hârtiile care povesteau despre primii quinți și despre Bogannus. Pe aceea în care se vorbea despre cei O Mie de Voluntari și-o îndesă însă la piept, într-un buzunar secret. ― Mult noroc. Ți-aș strânge mâna
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Xtyn se întoarse și intră grăbit în adăpostul lui. Își aruncă veșmântul shu peste resturile unui fruct negru și nu-și putu stăpâni un surâs când își simți haina cum începe să digere cu poftă substanțele hrănitoare. Se întinse pe lavița care îi ținea loc de pat și își aținti privirea în tavan. Nu avea prea multe amintiri din copilărie. Crescuse destul de chinuit, și numai un noroc făcuse ca tribul să nu îl supună consacrării la vârsta de șase ani, ca
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]