554 matches
-
încă reglează relații, ierarhii, când părinții sunt cei ce hotărăsc căsătoriile, iar copiii au doici atente care se ocupă de creșterea lor. Autoarea a creat personaje interesante, originale, demontând ca în joacă tipologiile știute din asemenea tip de proză. Rodolfo Lax are o ascensiune socială spectaculoasă, iese din sărăcie și ajunge unul dintre marii constructori și industriași ai orașului, fără să fie însă parvenitul fără scrupule. Căsătoria cu Maria del Roser Golorons, propusă de familia ei se dovedește o reușită, căci
Casa poveștilor desferecate by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3232_a_4557]
-
leagăn, pe parcurs ura sporește, încât, în loc să se ocupe de afacerile familiei, alege viața monahală. Fiica, Violet, moare tânără de leucemie, întunecând pentru totdeauna armonia și echilibrul casei. Nici iubirea frumoasei Teresa, nici căsătoria nu-i aduc fericirea lui Amadeo Lax, deși cei doi se simt atrași de timpuriu unul de celălalt, de când el o pictează pe fetița aflată încă la vârsta copilăriei. Fiul lor născut târziu crește marcat de personalitatea strivitoare a tatălui și de absența mamei, despre care lumea
Casa poveștilor desferecate by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3232_a_4557]
-
târziu crește marcat de personalitatea strivitoare a tatălui și de absența mamei, despre care lumea știe că și-a abandonat familia, fugind cu prietenul cel mai bun al soțului ei în America. Iar fiica lui Modesto, ultima descendentă a familiei Lax refugiată la Chicago, are numele frumoasei fete dispărute atât de tânără. Ea a trăit drama despărțirii părinților, conflictele cu o mamă care a ales modul de viață american și alt soț, fascinația față de un tată plin de șarm, cuceritor, fin
Casa poveștilor desferecate by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3232_a_4557]
-
fascinația față de un tată plin de șarm, cuceritor, fin cunoscător al artei. De-a lungul celor patru generații, pasiunea pentru artă se rafinează, pe măsură ce se dizolvă coeziunea familiei și spiritul practic, patima averii și prosperitatea. Pictorul cu multe secrete Violeta Lax se întoarce la Barcelona, când casa familiei se transformă în muzeu pentru a găzdui opera bunicului ei. Dar în cursul renovării, muncitorii dezgroapă scheletul ascuns într-o încăpere ferecată, pe zidul căreia Amadeo Lax pictase în frescă ultimul portret al
Casa poveștilor desferecate by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3232_a_4557]
-
prosperitatea. Pictorul cu multe secrete Violeta Lax se întoarce la Barcelona, când casa familiei se transformă în muzeu pentru a găzdui opera bunicului ei. Dar în cursul renovării, muncitorii dezgroapă scheletul ascuns într-o încăpere ferecată, pe zidul căreia Amadeo Lax pictase în frescă ultimul portret al Teresei. Nepoata începe să cerceteze tainele trecutului și află că scheletul este al bunicii ei, care nu părăsise casa în noaptea fatală când a ars marele magazin al orașului și bogatul lui proprietar, pretinsul
Casa poveștilor desferecate by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3232_a_4557]
-
cerceteze tainele trecutului și află că scheletul este al bunicii ei, care nu părăsise casa în noaptea fatală când a ars marele magazin al orașului și bogatul lui proprietar, pretinsul ei amant, a dispărut pentru întotdeauna. Pivotul romanului este Amadeo Lax, a cărui personalitate nepoata vrea să o reconstituie. Revelațiile o intrigă întâi, apoi o uluiesc ca în final s-o șocheze. Copil, o domină pe doica lui și-i exploatează afecțiunea, adolescent învață să riposteze, refuzând să se lase terorizat
Casa poveștilor desferecate by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3232_a_4557]
-
-i încredințau doicilor să-i alăpteze, ceva prisosește chiar de la început în devotamentul absolut al Conchitei, care l-a pus la sân după ce-și pierduse copilul abia născut. Romanul lasă câmp liber presupunerilor și deducțiilor privind formarea lui Amadeo Lax ca pictor, felul cum și-a găsit propriul stil, liniile de evoluție. Tablourile sale - imaginate probabil de autoare - luminează forța unui artist, viziunea proaspătă adusă în pictură și manierele de creație ce se deosebesc de la o etapă la alta. Autoarea
Casa poveștilor desferecate by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3232_a_4557]
-
cu secretara ei cea exasperată, din mesajele venite din Italia, ce-i oferă o potecă neștiută spre trecutul bunicului ei, spre perioada șederii sale în străinătate. Alternanța prezent-trecut deschide porțile timpului: reînvie pasiunea Mariei Roser pentru spiritism, priceperea lui Rodolfo Lax pentru afaceri prospere, scena vizitei regelui în casa familiei ca să aibă un răgaz de odihnă, ședințele în care Teresa îi pozează lui Amadeo și apoi suferința, prezența discretă a lui Octavio, prietenul lui Amadeo, cel îndrăgostit atât de intens, dar
Casa poveștilor desferecate by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3232_a_4557]
-
în prietenie, că vrea să plece pe alt continent ca să nu distrugă tot. Nu doar mail-uri și scrisori compun romanul ci și documente oficiale, acte ale guvernului catalan care se ocupă cu întârziere și în salturi de casa lui Amadeo Lax, tot mai ruinată, cataloage inventariind și descriind tablourile pictorului. Scrisorile din Italia o determină pe Violeta să călătorească și să descopere misterul altei iubiri a bunicului ei și splendida colecție de pânze necunoscute, ce-l arată cu unul dintre îndrăzneții
Casa poveștilor desferecate by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3232_a_4557]
-
și imaginar, pe care poeta tinde totuși să le grupeze sub blazonul unui sens: ,fragmente ce se destramă/ cerșind îndurarea întregului" (Puzzle); ,într-un întreg/ se adună miniaturile clipei" (Pânza de păianjen). Semnificația aceasta scapă însă mereu, de unde senzația de lax, de indeterminare, iar atingerea sa (privilegiu arareori experimentat) ține de zonele impalpabile ale spiritului, situate dincolo de formă, de febrilitatea gesticulației, de orice ostentație: ,Prea multă rostire/ vorbe sălbatice culori la care/ nu ajung nici văzul/ nici timpanele șubrede// ochii adulmecă
Caligrafie de iarnă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/11113_a_12438]
-
sau, mai simplu, săgețile sînt grijile insului, întrebările dramatice pe care tocmai și le pune?), de aceea poate Ťare un mers clătinatť - aidoma ultimilor pași ai cuiva care se va prăbuși". Cu toate că nu iscodirea generalității, a categoriei lejere și eventual laxe alcătuiește preocuparea de căpetenie a d-lui Ilie Constantin. Nu o dată, cu o grațioasă pedanterie (spunînd așa sperăm că inoportuna aci sicitate a substantivului e neutralizată de adjectivul ce i-l aninăm), d-sa caută a explica particularul, a desluși
Un exemplu de obiectivitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11117_a_12442]
-
Diverse muzee europene practică senin această formulă. Poziția curatorilor MNAC, legată de "depozitați", se dovedește contraproductivă chiar și față de proiectele agreate. Căci tânăra artă video promovată la MNAC va fi durabil subminată în credibilitatea sa europeană (sic!) cât timp levitează lax deasupra unui spațiu umbros de producții ocultate. Pe de altă parte, nu poate fi ignorat impactul depozitării "Depozitaților" asupra învățământului de artă. A împiedica pe studenți să cunoască temeinic creația artiștilor care reprezintă cel mai consistent plastica românească de azi
Școala din depozit by Matei Stârcea Crăciun () [Corola-journal/Journalistic/11146_a_12471]
-
justa lor valoare etc..." Cronicarul vă propune un joc de imaginație, deloc gratuit, găsind pentru fiecare dintre categoriile de mai sus reprezentanți și ai criticii literare. Din textul lui Alex Leo Șerban să reținem două formulări gemene, curajoase în contextul lax al criticii culturale actuale: Există voci care susțin că publicul este la fel de îndreptățit să aibă un punct de vedere ca și un specialist; dar ce disfuncție logică ar trebui să ne facă să ținem cont de părerea cea mai puțin
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11176_a_12501]
-
lor criminală l-a constituit Decretul din 14 ianuarie 1950, care prevedea crearea „unităților de muncă” destinată celor „care prin faptele sau manifestările lor, direct sau indirect, primejduiesc sau încearcă să primejduiască regimul de democrație populară” (a se reține formularea laxă, aptă a deschide o poartă largă abuzurilor). Drept consecință, în noaptea de 5/6 mai 1950 au fost ridicați din casele lor un mare număr de politicieni, academicieni, istorici, economiști, militari, ziariști, guvernatori ai Băncii Naționale, spre a fi transportați
Un „element dubios by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3056_a_4381]
-
toate dau roată, purtate în ritm de blues, tango, cha-cha ori samba de nămet de pantofi pentru domni, doamne, fini balerini, escarpeni, botine, chiar cizme... Zvăpăiatele umbre sunt filtrate de privirea-mi, avidă să le țintuiască prin textura opacă și laxă din draperii și perdele. Urechea-mi le simte, și-s gata să jur că dansul aici e în toi, stăpânii pierduți, iar tot ce-i rămas e nepăsător de griji, de nevoi! Către zori, când lumina prin firide tresaltă spăimoasă
INTRIGA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382831_a_384160]
-
iar În patru ore se pot Întâmpla multe. Îmi zburau prin minte felurite gânduri, care de care mai năstrușnice, nici unul Însă cu totul aberant sau imposibil În circumstanțele date, când granițele a ceea ce numim Îndeobște normalitate se dovedeau atât de laxe. De pildă: unde scrie că mă aflam departe de Paris? N-aveam nici o dovadă că, pe timpul cât mă găseam sub efectul substanței morfeice administrate după plecarea de la aeroport, autoturismul rulase, Într-adevăr, Îndepărtându-se de metropola franceză și nu stătuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
calcarea primei prorunci din Decalog, "închinarea" la falși d-zei, idoli, făcută din vanitate (vanitoșii sunt persoanele care aleargă după lucruri zădarnice, pentru a-și satisface orgoliul hipertrofiat, pentru că se supra-apreciaza, pentru că au complexe de inferioritate sau limite parentale prea laxe; a te consideră mai mult decât ce ești, e o cale sigură spre psihoza). Pentru fanatici, D-zeu e proiecția părintelui bun pe care probabil nu l-au avut și după care tânjesc. Pentru că noi oamenii suntem d-zei (conform
DEPENDENTA EMOTIONALA de SANDA PANAIT în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361076_a_362405]
-
prezenței lui Dumnezeu, drumul pe care mergem se prăbușește în abis - el este deja un abis”. Adam Smith afirma undeva că în orice societate civilizată coexistă în competiție două sisteme morale: cel strict ori auster, bazat pe înfrânare; și cel lax, liber de scrupule, înclinat din instinct spre plăcere și gratificări imediate. Societatea de înaltă productivitate și prodigioasa afluență existentă azi în Occident s-a clădit în timp, pe valorile celui dintâi sistem, fiind rezemată pe vechi valori etice, printre care
„CE SE PIEREDE ATUNCI CÂND CEVA SE CÂŞTIGĂ?” de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 170 din 19 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367247_a_368576]
-
cenusă: “la marginea/unei alte așteptări/hrănește pescărușii/cu tăcere/apele nu-i mai ajung/să-și spele îndoielile/în suflet și-a tatuat/o singurătate/a lăsat doar un loc/cât/să rostogolească o mare”. Iuliana Linte preferă soluția laxă a textelor comune de muzică ușoară:”Prea aproape ești de mine./ Prea departe se cuvine/Să ne-ntoarcem vrei, în rai,/Luna, stelele să-mi dai” . Totuși, în haiku, autoarea e ceva mai aproape de începutul frumuseții: “drum și răbdare - / furnicile
ANTOLOGIA LIRA 21 de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364651_a_365980]
-
extinderea cadrului de valori propus umanității. De mai bine de un mileniu și jumătate, umanitatea occidentală trăia în cadrul valoric al umanismului clasic, îmbogățit cu valorile adăugate de tradiția iudeo-creștină. Ea viețuia, mai mult sau mai puțin, mai intens sau mai lax, în jurul valorilor propuse de greci și preluate de romani, adică în Adevăr, Bine și Frumos. (1) Chiar din primul veac, acestora s-a adăugat Sentimentul creștin al sacrului. (2) Nu fără dificultăți, dacă ne amintim că a fost o chestiune
DESPRE MODERINITATEA ŞI MODERNIZAREA ROMÂNIEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364701_a_366030]
-
mai plină lună plină E în noaptea siderală Când în palida lumină, Noctambulă, albă, goală, Cu mișcări ca de felină, Voluptoasă și carnală, Îngerița mea divină Intră-n patu-mi cu sfială De perversă balerină Profanată și sacrală, Supurând adrenalină Caldă, laxă, umorală... Estromană și calină, Fără jenă și morală, Penetrând-o mă fascină Când exultă și exală... Între coapse mă înclină Devenind și mai vocală, Ea mă mușcă, ea suspină Când mai iute, când domoală Până-i vine să îi vină
CEA MAI PLINĂ LUNĂ PLINĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349293_a_350622]
-
în: Ediția nr. 713 din 13 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului S-a stins prematur utopia Pentru vreun scop mărunt și practic Și după gheața ce-o topi ea Se-anunță iarăși gerul arctic N-ai să găsești o dogmă laxă Să te oblige la frumos Când tot ce-ai învățat din praxă La fel e de insidios Pierdute cheile comorii Deși mai mulți vin să ne-nvețe Cum cântă noaptea sicomorii Cu stricte reguli de strictețe Și ne întoarcem iar
PRAXISM de ION UNTARU în ediţia nr. 713 din 13 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365736_a_367065]
-
alcătuirea strâmbă, uneori apăsătoare, opresivă, alteori doar rizibilă, a societății, l-a modelat ca scriitor. Toate acestea “s-au sedimentat”, remarcă autorul monografiei: momente decisive din parcursul biografic, gruparea, alături de alți confrați, în jurul unor “programe” artistice (al unor atitudini) mai laxe, mai permisive față de înnoiri, dinamica căutării propriei poetici. În paralel, discursul critic dezvăluie configurarea unui anume program estetic: încrederea în virtuțiile prozei scurte (pe care Mircea Proza a practicat-o cu fidelitate). Proza scurtă, susține el, teoretizând, are capacitatea de
OLIMPIA BERCA, CREAŢIE ŞI ANALIZĂ de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 1170 din 15 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353619_a_354948]
-
interesului general. Pentru că acesta din urmă este invocat (și n-ar ar trebui să fie!) drept numitorul comun al tuturor luărilor de poziție, atitudinilor, ieșirilor în media, scrâșnirilor din dinți și uităturilor închiondurate, ocaziilor jenante și la limita încăierării, înjurăturilor laxe, batjocurii elaborate, qui-pro-quo-urilor pe care le etalăm zilnic, cu necesara doză de viclenie cât să permită bagatelizarea, desființarea, pulverizarea a tot ce mișună prin preajmă (adversari, fapte, procese, întâmplări etc). N-aș fi adus în discuție lucruri care se petrec
CINE PE CINE VERIFICĂ !? de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 226 din 14 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360105_a_361434]
-
propriile ei principii și măsuri pe care (voit sau nu) de abia le abandonase! Nu vorbesc neapărat de cameleonism dar las loc unei (ne)obișnuite mirări și nu mai aduc vorba despre principii și doctrine care au ajuns atât de laxe că încep să nu se mai diferențieze prea mult între ele. Cu câtva timp în urmă am rămas surprins de ușurința cu care un parlamentar părăsea partidul pe listele căruia fusese ales, trecând în tabăra celorlalți și făcând să se
POLITICHIA NOASTRĂ DE FIECARE ZI de ION UNTARU în ediţia nr. 461 din 05 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359123_a_360452]