165 matches
-
urmașii săi nu au putut să-și dovedească drepturile decât la 26 octombrie 1458, când a venit Ștefan cel Mare în scaunul Moldovei, satul Temeșești revenind nepoților lui Stan Poiană. La 26 octombrie 1452, Mihul cumpără trei seliști lângă granița leșească. Domeniul logofătului Mihul sporește spectaculos prin cumpărăturile pe care le face la 20 iunie 1453. Din formula de întărire reiese cinstea deosebită de care se bucura Mihul la curtea domnească: acest “adevărat și prea cinstit și al nostru credincios boier
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
prisăci, iezere, gârle, mori și țigani. Era unul dintre cele mai mari domenii din Moldova, realizat timp de 30 de ani, din 1424 până în 1455. Așa cum se poate vedea pe hartă, satele acestui domeniu se aflau de la granița cu Țara Leșească până la Galați și de la Fălticeni până la Nistru, remarcându-se două grupări de sate în județele Vaslui și Iași. Felul în care Mihul și-a mărit domeniul, prin danii domnești, dar mai ales prin cumpărături, nu trebuie să surprindă. Un sat
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
o mânăstire de maici. Problema, care se pune, era aceea de a atrage oameni, care să se așeze în satul mânăstirii, din care cauză se arată în privilegiu că “pe oricine vor chema, sau din țară străină sau din Țara Leșească sau din țara noastră, toți acești oameni, câți vor fi la această mânăstire, să fie slobozi să își are și să semene grâne și să cosească în țarina târgului Suceava, ca și oamenii târgoveți”. Se acorda scutire de dări și
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Alexandru cel Bun ni s-a păstrat un document, în care aflăm că patru „pani” din țara Litvei (Lituania), Stanislav din Vronovo, Pașco Albul, pan Micolai și pan Mihul și cei care îi vor însoți, vor primi câte cinci grivne leșești de lance, pe lună. Mercenarii slujeau la curtea domnilor. În Letopisețul lui Ștefan cel Mare se arată că la Valea Albă, în 1476, pe lângă alți viteji și boieri „și tinerii husari viteji s-au prăpădit atunci”. C. C. Giurescu consideră că
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
înalt, salvarea noastră ca neam, el s-a arătat foarte atent cu soarta supușilor săi. La 8 februarie 1470, domnul da “această carte a noastră tătarului și robului nostru, care a fugit de la noi și din țara noastră în Țara Leșească, anume Oană tătarul și copiilor lui, pentru aceea ca el să vină de la sine înapoi și cu copiii lui, la noi și în țara noastră, iar de robie să fie iertat, el însuși și copiii lui, în vecii vecilor, și
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
decât turcii”. Urmașul lui Ștefan Rareș, ales de boieri ca domn, după tradiția Țării, a fost cumnatul acestuia, Alexandru Lăpușneanu (1552-1561, 1564-1568), ales de „tot poporul, căpeteniile oștilor, episcopi și boieri și tot sfatul”, dar și cu „ajutorul de la craiul leșesc”, după cum menționau cronicarii Eftimie și Azarie. În prima domnie, voievodul a stat mai mult în Țara de Jos. Pe când se găsea la Huși, și-a pus pecetea pe două documente, unul din 4 aprilie 1552, al doilea din 9 mai
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
da țara în pradă, fără nice o nevoie! Numai pentru frica ce blăstămățască și chivernisala lui au socotit, de au iernat tătarîi în țară până-n primăvară!” . Dar tătarii nu au fost singurii năvălitori, căci prea adeseori prădau aici și oștile leșești, și cele căzăcești ori turcești, iar mai târziu cele austriece sau ruse. 2. Campania polonă în zona hușeană (1686) La sfârșitul veacului al XVII-lea, turcii înaintaseră spre Centrul Europei și asediaseră iarăși Viena (1683), de unde au fost respinși, spre
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
înconjurau, experiența unor comandanți germani, ca Janus și Rönne, n-a știut mai mult decât atâta. Moldovenii nu puteau fi astfel, măcar niște buni călăuzi”. Istoricul a semnalat faptul că țarul a pierdut prea mult timp în Polonia cu „nunta leșească”, la Iaroslav. După sosirea la Iași, a pierdut zile întregi cu cercetarea monumentelor orașului și cu petreceri în care monarhul rus întrecea pe oricine. Deși era un strateg experimentat, Petru I a făcut greșeala să înainteze în „ținuturile pustii” ale
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
curechi!146 Ho! Tatarilor, ienicerilor, bașbuzucilor!147... Ce, ați venit să-mi pustiiți ograda? strigă Manolucă desperat. Dacă nu ni se dă de bună voie, noi rechiziționăm ca la război. Auzi, mă rog, re-chi-zi-ți-o-nați!... Mi-ați ucis tocmai rața cea leșească și găinele cele bătrâne, care se ouau în toate zilele. Apoi găina bătrână face zama bună. Așa o fi, da știți voi ce pagubă mi-ați făcut cu gluma asta? Nu-i nimic, moi rechiziționăm și plătim bani gheață. La
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
mi stârnise în piept, a înrâurit puternic scrierea mea, precum de asemenea și cadrul Brădățelului care punea și mai mult în relief frumusețea ei. Apoi, după ce am isprăvit compunerea și am făcut pe Ștefan să moară de un plumb 212 leșesc 213 pe câmpiile Basarabiei și pe Maria să dispară ca o dragalașă nălucire lăsând în urmă-i numai un eco al cântecului ei de jale, care parcă răsună și astăzi în raiul Brădățelului, am luat manuscriptul subsuoară și cu multă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
al meu, care semnează "Un bucureștean", mi-a adresat, nu prea de mult, o scrisoare provocată de un articol al meu despre Iași. "D-voastră, îmi spune anonimul meu corespondent, cunoașteți foarte bine mentalitatea ieșenilor: amestec de arivism și îngâmfare leșească... O, câți dintre pretinșii intelectuali de acolo, ajunși la București grație ocultei și spiritului de gașcă, atât de dezvoltate la ieșeni, sunt în adevăr oameni stimabili și se impun altfel decât prin pălăria cât roata și lavaliera anahronică? Mulți dintre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
de jidani”, cărora nu le place mirosul florilor, ci sunetul banilor și putoarea usturoiului. „Apucă-te a cultiva usturoi - Îl sfătuiește amicul - ; la astă plantă vei avea cumpărători cât păr pe cap, fiindcă jidanii, mai ales habotnicii rusești, nemțești și leșești, de care vă e plin orașul [Iași] și Moldova, țin mult la ea din punctul de vedere religios, iar În realitate produce copii mulți.” „Eu bucuros aș cultiva pentru acest neam - răspunse cultivatorul - și zece soiuri de plante, Însă din
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de uniforma lor, care e pentru ei articol de lege”, precum și că ei „ar vrea să moară cum s-au născut, cu tichia de catifea și cu toate celelalte rămășiți din Evul Mediu”. „Ar trebui - continuă Russo - ovreilor moldovenești și leșești un om mare, destul de puternic, ca să-i facă să-și schimbe costumul ; aceasta ar face, fără Îndoială, ca mulțimea [de creștini] să nu mai aibă pentru ei simțiminte așa de dușmănoase” <endnote id="(366, pp. 322 și 132)"/>. Un astfel
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
și mai elocventă În Țara Românească. Cei doi misio nari scoțieni amintiți mai sus observau că, În București, „nouă din fiecare zece dulgheri sunt evrei” <endnote id="(382, p. 391)"/>. Într-un recensământ al plătitorilor de impozite din „obștea ovreilor leșești [= așkenazi]”, realizat tot În București În perioada 1834-1844, procentul de mese riași era de 73,7% (mai ales croitori, cizmari, șepcari, tâmplari, tinichigii, zugravi, zidari, argintari, alămari, sticlari, cărăuși etc.), În timp ce procentul de negustori și cămătari era de numai 9
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Programul Statului Etnocratic [1937], ediție Îngrijită de Constantin Schifirneț, Editura Albatros, București, 1997. 603. Parlamentari evrei În forul legislativ al României (1919-1940). Documente, volum editat de Ion Șerbănescu și colectiv, Editura Hasefer, București, 1998. 604. Leon Volovici, „Polonii și Țara Leșească În literatura română”, În Anuar de Lingvistică și Istorie Literară, tom XXVIII, B, 1981-1982, Universitatea „Al.I. Cuza”, Iași, 1982, pp. 57-64. 605. Pentru „mândria leșilor”, ca stereotip etnopsihologic cu conotații negative În cultura română („semeție”, „trufie”, „pohvală” etc.), vezi
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
fratelui său vitreg Ștefan, a uneltit să-l otrăvească pe Iliaș, ca să-și vadă feciorul încoronat. Iliaș-Vodă a înșfăcat-o de păr și a înecat-o în hârdăul cu apă de ploaie din curtea Cetății... Ștefan, fiul Stancăi, cu ajutor leșesc îl înfrânge pe Iliaș și-și răzbună mama, arzându-i lumina ochilor cu fierul înroșit tortură de la bizantini învățată. Iliaș, cu ochii scurși, a orbecăit ani și ani pipăind zidurile Sucevei, blestemând de ură neputincioasă, până și-a făcut sama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
acatiste peste acatiste "pentru iertarea păcatelor", doar-doar o potoli mânia Cerească și ardoarea stafiei "iubitului frate Iliaș" ce-i bântuia nemilos, nopțile... Nu s-a liniștit decât atunci când Roman, fiul lui Iliaș cel Orb, l-a răzbunat tot cu ajutor leșesc și trădare boierească. L-a măcelărit pe Ștefan Vodă despicându-l în două ca pe porci de i-a rămas porecla "Voievodul răzbunării". Dar va veni și pentru Roman Vodă, răsplata... Petru, fiul lui Ștefan-Spintecatul, vine cu oaste ungurească, îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
turnat pe gât un pocal de vin în care topise o teribilă otravă venețiană ce pe dată i-a înghețat sângele în vine... Șirul crimelor fratricide, continuă. Alexăndrel, alt frate al lui Roman Răzbunătorul, măcar că era necopt -, vine cu oaste leșească și, cu ajutorul acelorași boieri trădători, își răzbună fratele otrăvit, înjunghiindu-l pe Vodă-Petru, aici, chiar în ăst paraclis în timp ce se ruga. Se ruga, poate, să-l ierte Domnul pentru păcatul de moarte: "uciderea de frate"... Cu pumnalul împlântat în spate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
au pus patima mai presus de țară. Răul cel mare a fost că au țipat după ajutor străin și, astfel, ploconindu-se în dreapta și-n stânga, umblând cu pâra la Înalta Poartă, au dat cale liberă oștilor străine: ba cea leșească, ba cea ungurească, ba cea turcească, ba chiar a fraților muntenești. Tatarii, văzând că Moldova-i sat fără câini, năvăleau și o prădau sălbatec, o despuiau... Străinii făcuseră cale bătută, hălăduiau, jecmăneau, batjocoreau, pângăreau Moldova și nimeni, nimeni nu le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
legată de rană de sabie, făcută de Timuș, umbla ca fără sine." Observația generală se sublimează în aforisme, în cea mai mare parte scoase din Biblie: "Neștiutoare firea omenească de lucruri ce vor să fie pre urmă..."; Zice un cuvânt leșesc: sula de aur zidul pătrunde"; "...Zice Isus Sirah: Vai de acea cetate unde este domnul tînăr!"; "...Zice moldoveanul: Nu sunt în toate zilele Paștile"; "nasc și în Moldova oameni". Nicolae Costin († 1712), fiul lui Miron, suferă de pedanterie, și predoslovia
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
clerul avea mare nume de învățătură și de evlavie"1, iar aiurea, dîndu-și seamă totodată și de influența salutară a Apusului și parcă voind să afirme că progresul românismului e concomitent cu influența apuseană, zice: "De la Costinești, crescuți în țeara leșească, și până la noi, tot drumurile Apusului sunt bătute de pruncii ro-mîni"2, ceea ce e o justificare a celor spuse de noi, că 1 Cugetări, "Romînia literară", p. 201. 2 Amintiri, "Romînia literară", p. 313. influențele salutare au venit din Apus
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
siliște (loc de sat n.n.) din Crețesci ce este pe Lohan la ținutul Fălciului spre aceea ca să aibă a-și chiema oameni străini de altă țară, din țara Turcească și din țara Muntenească, și din țara Ungurească, și din țara Leșească, și din partea Căzăcească. Și despre alte părți hie ce limbă vor hi să aibă a veni și a se strânge câtu de mulți. Și dacă vor veni și se vor așeza la cea Siliște, ce mai sus scriem de la Domnia
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
că le intră în sate de le pradă vecinii și-i ciobotesc fără ispravă". Instituția este mult mai veche. Cronicarul Ureche înșirând atribuțiile boeriilor fixate de Alexandru cel Bun, spune între alte boierii: „Pârcălabul de Hotin, la margine despre țara leșească și căzăcească, judecătorul tuturor la acest ținut." Ocupându-se de războiul lui Ștefan cel Mare contra turcilor pentru dobândirea cetăților Alba și Chilia, tot cronicarul Ureche scrie: și așa amândouă cetățile cu multă vărsare de sânge le dobândi, care le-
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
XV-lea și al XVI-lea". Și detaliază: „Pe lângă moneda de argint și de aramă care au bătut-o voievozii noștri în trecut, avut-au curs la noi în țară tot felul de bani străini: unghii ungurești, zlotul tătărăsc, groșul leșesc, goltânul venetic, talerul nemțesc, cum și banii turcești de mai apoi; mai umblau apoi patronicul, costanda, asprul, tultul, tuzlucul, izenilicul icosarul etc. etc. că e lung pomelnicul tuturor banilor ce au avut curs la noi în țară" (Opinia, 12 decembrie
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
Neamul moldovenilor" chiar și Miron Costin, cronicarul, menționa multitudinea monedelor din circulație, scrie Vasile Plăcintă în lucrarea citată: „Iar banul ce s-a aflat mai gios de Roman, la naruiturile unei cetăți, de mare cât șiștacii cei de patru bani leșești, ce mai osos de aramă roșie, și chipul sub pălărie nemțească și împrejur slove sârbești". Devine explicabilă încercarea lui Alexandru Ioan Cuza, când ajunge domn, de a scoate din circulație monedele străine, pentru a emite una națională, care a rămas
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]