574 matches
-
i-au rămas împietrite, numai ochii i se dilataseră și-i clipeau des, strivind între marginile pleoapelor o lacrimă caldă, care i-a căzut pe umărul obrazului. „Ce, ce spui?...” Prin ceața deasă, care-i împăienjenise ochii, o zărea pe Leana care se mlădia ca o nuia de alun pe deasupra jarului dogoritor, când și-a ridicat puțin bărbia, mișcându-și capul înainte, dar oricât încerca să-și deschidă ochii, nu putea distinge fața muierii cu care pătimise atâtea. Se străduia să
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350387_a_351716]
-
grijă de el, o trezea pe Rodica noaptea, că plânge băiatul și să-i dea țâță. Uite ce foame îi este, cum caută cu gura, hai, fă, trezește-te odată. - Fă, o să-ți vorbească băiatul limbi străine, i-a zis Leana a lui Oblete lui Rodica. În timpul războiului, americanii au trântit o bombă, în miez de noapte, peste casa lui Istina, toți au murit, numai ea a scăpat, de atunci vorbește o limbă numai de ea înțeleasă. În duminica Paștelui, pe
ARIPI FRÂNTE de PETRE IOAN CREŢU în ediţia nr. 1194 din 08 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348585_a_349914]
-
rostească mai multe. “Ce să mă fac eu acum?” Nu plângea. Privea în gol repetând în neștire: “Ce să mă fac eu acum?” “Taci din gură, țață Mario, zi bodaproste c-ai scăpat cu viață și n-ai pățit ca Leana. Ai văzut cum a chemat-o moartea? Nu stătea ea bine la spital? Dar ea nu și nu, să îi dea doctorii drumu să vina acasă ca să cadă zidul pe ea”, o îmbărbăta un vecin. Câte nenorociri nu trec peste
BLESTEMUL APELOR de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348007_a_349336]
-
Ne face poftă de viață. Leanca mea așa îmi zise, Când abia mi se trezise: - „Ilie, s-a dus speranța, Pulbere e ALIANȚA!!!... Că nici dracu` nu-i adună Să mai facă treabă bună...” - Noroc cu țuica de prună! Srigă Leana lu` Furtună: Model pe voi să vă ia Guvernul se va salva. În CRÂȘMA vă simțiți bine... Că-n ALIANȚĂ vă ține; De casă uitați cu anul, La crâșmar îi faceți planul, Că în două cincinale, I-ați băut zeci
SCRISOARE DESCHISĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1159 din 04 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347641_a_348970]
-
rămâne surprins de noua înfățișare a celorlalți fiindu-le greu să se mai recunoască. Prea puțini sunt încântați de chipul din fotografia făcută pentru carnetul militar, noul act de identitate. Fiecare primește în dotare propria sa armă automată AKM-ul, „ Leana ” - iubita de care, în luptă sau în orice teatru operațional, nu te poți despărți decât cu prețul vieții sau al sentinței necruțătoare a Tribunalului Militar nemaivorbind de sentimentul apăsător al dezonoarei. Fiecare ia în serios avertismentul. Sentimentul de responsabilitate le
VII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365287_a_366616]
-
trebuie să afle sub nici o formă adevărul; altfel, unde îi stau picioarele îi va sta și capul. Știe prea bine că soțul ei dă semne de senilitate. Cunoașterea adevărului i-ar agrava starea mentală. Este momentul din care, pentru ea, Leana Ceaușescu, idealurile tovarășului ei nu au mai au nicio valoare, momentul din care ambițiile ei au ocupă un loc primordial, momentul din care, încet-încet, pe următorul loc trece disprețul ei față de popor. * Referință Bibliografică: XXIV. ECOU RĂTĂCIT / Adrian Lițu : Confluențe
XXIV. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365384_a_366713]
-
să fie învățat să ucidă, nu el ceruse să fie învățat să urască dușmanul imaginar, să tragă, să tragă, să împuște până și aviația inamică chiar dacă încărcătorul pistolului automat era lipsit de muniție. Și-a strâns la piept AKM-ul, „ Leana ” - iubita de care, în luptă sau în orice teatru operațional, nu te poți despărți decât cu prețul vieții sau al sentinței necruțătoare a Tribunalului Militar. Pe oricine ar fi încercat să-l dezarmeze l-ar fi ucis fără remușcări, oricine
XVII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365363_a_366692]
-
buzunarul de la piept, în dreptul inimii. Și-a imaginat că este încolțit de cei porniți în urmărirea lui. S-a văzut trăgând în ei, fără milă, pănă la penultimul cartuș. Ultimul era pentru el, pentru inima lui, ca o dovadă că „ Leana ” ultima lui iubită, îi răspunde cu aceeași dragoste, până ce moartea îi va despărți. A lăcrimat, pentru moartea celor uciși imaginar, pentru moartea lui imaginară. * Batalionul de pază este în alertă. Alarma este reală. Atât de reală încât dacă ar exista
XVII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365363_a_366692]
-
cap de om nu va pieri până nu-i prins criminalul, sau va plăti și el în fața Ta pentru crima săvârșită. Cum de-am putut să fiu atât de câinos?!... N-ar fi fost mai simplu să-i las viața? Leana era liberă să plece în lumea largă; ce m-ar fi interesat de ea că nu mi-a fost credincioasă. Ce drept aveam eu să iau viața unui om? Dacă-o iubea, putea s-o ia. De ce a trebuit să
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A TREIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 960 din 17 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364923_a_366252]
-
al doilea război mondial. Așa că m-am retras la casa mea și am trăit cu spaima în suflet... neuitând crima pe care am comis-o ca un descreierat ce nu mai văzuse și altă femeie în ochii lui, decât pe Leana destrăbălata. Din toate cercetările pe care le-am făcut pe ascuns, fără să dau de bănuit cuiva, am aflat de la niște veleșteni că pădurarul Costică Pavelescu ar fi fost mobilizat pe loc (probabil plecase la Craiova cu niscaitreburi de-ale
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A TREIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 960 din 17 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364923_a_366252]
-
fi-ntors de pe front Costică Pavelescu, ți-ar fi lăsast tot codrul de pădure dintr-a-Bisericii; doar știi că eram vecin cu neica Mitru, nu numai ale cioturi de pe cei cinci stânjeni... după care plângi. Ce om a fost... Era văr cu Leana ta, mi se pare mie... după mamea bătrână. Parcă-l văd cum trecea pe la nevastă-ta, când erai plecat la răzbel și-i aducea de-ale gurii, că nu se găsea nici fărâmă de mălai ca să poți face o mămăligă
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A TREIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 960 din 17 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364923_a_366252]
-
pe ea lângă el. Acum sufăr, dar nu-i nimeni vinovat, eu mi-am făcut-o cu mâna mea”. O altă împunsătură ca de lance i s-a răsucit între coaste și, fără să doarmă, a auzit cum îi vorbea Leana, că s-a retras speriat. - Andrei, nu te mai minți!... s-a auzit glasul Leanei, venit din direcția icoanei Sfântului Dumitru. A tresărit. Nu putea să se-nșele, era vorba ei pe care o auzise de atâtea ori când îl
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A TREIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 960 din 17 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364923_a_366252]
-
multe detalii. Spune că nu ți-am ghicit gândul? - Doamne, bine mă femeie!... ce rost mai are să dezgropăm morții? „Cum de vorbește, stafia?!...” O frică groaznică a pus stăpânire pe el, tremura din tot corpul. Chiar dacă n-o vedea pe Leana, și-o imagina că devenise uriașă: nu mai încăpea în casă, se revărsa spre el ca un val de pământ, gata-gata să-l sufoce. - În prima seară, când eu nu mai eram în casă, te-ai îmbătat ca un porc
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A TREIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 960 din 17 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364923_a_366252]
-
cap de om nu va pieri până nu-i prins criminalul, sau va plăti și el în fața Ta pentru crima săvârșită. Cum de-am putut să fiu atât de câinos?!... N-ar fi fost mai simplu să-i las viața? Leana era liberă să plece în lumea largă; ce m-ar fi interesat de ea că nu mi-a fost credincioasă. Ce drept aveam eu să iau viața unui om? Dacă-o iubea, putea s-o ia. De ce a trebuit să
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A TREIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 960 din 17 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364923_a_366252]
-
al doilea război mondial. Așa că m-am retras la casa mea și am trăit cu spaima în suflet... neuitând crima pe care am comis-o ca un descreierat ce nu mai văzuse și altă femeie în ochii lui, decât pe Leana destrăbălata. Din toate cercetările pe care le-am făcut pe ascuns, fără să dau de bănuit cuiva, am aflat de la niște veleșteni că pădurarul Costică Pavelescu ar fi fost mobilizat pe loc (probabil plecase la Craiova cu niscaitreburi de-ale
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A TREIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 960 din 17 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364923_a_366252]
-
fi-ntors de pe front Costică Pavelescu, ți-ar fi lăsast tot codrul de pădure dintr-a-Bisericii; doar știi că eram vecin cu neica Mitru, nu numai ale cioturi de pe cei cinci stânjeni... după care plângi. Ce om a fost... Era văr cu Leana ta, mi se pare mie... după mamea bătrână. Parcă-l văd cum trecea pe la nevastă-ta, când erai plecat la răzbel și-i aducea de-ale gurii, că nu se găsea nici fărâmă de mălai ca să poți face o mămăligă
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A TREIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 960 din 17 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364923_a_366252]
-
pe ea lângă el. Acum sufăr, dar nu-i nimeni vinovat, eu mi-am făcut-o cu mâna mea”. O altă împunsătură ca de lance i s-a răsucit între coaste și, fără să doarmă, a auzit cum îi vorbea Leana, că s-a retras speriat. - Andrei, nu te mai minți!... s-a auzit glasul Leanei, venit din direcția icoanei Sfântului Dumitru. A tresărit. Nu putea să se-nșele, era vorba ei pe care o auzise de atâtea ori când îl
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A TREIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 960 din 17 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364923_a_366252]
-
multe detalii. Spune că nu ți-am ghicit gândul? - Doamne, bine mă femeie!... ce rost mai are să dezgropăm morții? „Cum de vorbește, stafia?!...” O frică groaznică a pus stăpânire pe el, tremura din tot corpul. Chiar dacă n-o vedea pe Leana, și-o imagina că devenise uriașă: nu mai încăpea în casă, se revărsa spre el ca un val de pământ, gata-gata să-l sufoce. - În prima seară, când eu nu mai eram în casă, te-ai îmbătat ca un porc
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A TREIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 960 din 17 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364923_a_366252]
-
de făcut decât să se avânte cu capul înainte. N-a apucat să vadă mișcarea iute a Mitrului. Plecase capul înainte de a-l lovi pe Mitru în piept pentru a-l doborâ. A simțit cu nedumerire, cum capul îi pleznește. Leana, femeia lui Bică, a țipat întâi scurt, apoi prelung, ca după aceea glasu-i ascuțit să nu-i mai contenească cu nici un chip. Mitru, nevenindu-i să creadă că înfăptuise ceea ce anticipase că ar fi posibil să facă, a lăsat jos
III. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365159_a_366488]
-
Țipetele Leanei ar fi trezit și morții din mormânt. Cu atât mai repede l-au trezit pe Bică. Aburii băuturii i s-au risipit, în parte datorită loviturii primite, în parte datorită efectului terapeutic al tratamentului aplicat de femeia lui. Leana a preluat comanda. Urmată de Bică a pornit să-l caute pe Mitru. L-au găsit și oarecum l-au surprins; doar că acum, Bică ataca împins fiind doar de țipetele Leanei. Mai aprigă, Leana și-a înfipt adânc unghiile
III. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365159_a_366488]
-
tratamentului aplicat de femeia lui. Leana a preluat comanda. Urmată de Bică a pornit să-l caute pe Mitru. L-au găsit și oarecum l-au surprins; doar că acum, Bică ataca împins fiind doar de țipetele Leanei. Mai aprigă, Leana și-a înfipt adânc unghiile în spinarea Mitrului. Au început să apară martori. Alertați, vecinii au sărit să liniștească lucrurile. * Cum, mai ales între vecini, totul trebuie să se rezolve în mod civilizat, bineînțeles că nu puteau ajunge decât la
III. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365159_a_366488]
-
a greșelilor gramaticale făcute de Ceaușescu. Cel din urmă, așa cum și era pentru tineri, nu era decât personaj de bancuri, snoave și bășcălie, pentru reușita acestora apelând, nu de puține ori, la cea care avea tendința să devină personaj sinistru ; Leana Ceaușescu. Constrânși să ovaționeze, la mitinguri și defilări, strigau din răsputeri, cu elan tineresc, ca orice român de bună credință : ,,Ceaușescu pe cer e !... Ceaușescu pe cer e !... Ceaușescu pe cer e !... Erau încântați de personalitatea lui Adrian Păunescu, de
I. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2059 din 20 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365175_a_366504]
-
vândut(!) Mă săturasem, muică, până-n gât, De muncă eram frânt de tăbărât Și cum avui și-o noapte tare grea, Un pui de somn, să mor, om mă făcea; Parcai sub dud măgaru', nelegat, (Florică mă-nțelege minunat!) Însă cu Leana-i lucru de prisos, Muierea le-nțelege tot pe dos, Păi cât vrusei să dorm vr'o oră-n pat, De patru ori, mă vere, m-a sculat! Bă' ... și-i spusei doar clar, pe românește: ... tu-l pe ăla
FEMEILE ... ... . de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 963 din 20 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364997_a_366326]
-
vite și desigur nu părea să obosească, dar seara adormea cum ajungea la stâna lor, imediat după ce mânca seara. Beldie nu avea nici haine prea strălucite, astfel că prin grija lui moș Lică a început să aibă ,,garderoba” sa. Baba Leana surda îi împletise din lână un pulover să-l aibă pentru vreme rea. Pe de alta parte Grapă prin diverse cunoștințe i-a făcut rost de mai multe cămăși, pantaloni lungi dar și scurți. Astfel că iarmarocul putea să vină
BELDIE LA IARMAROC de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366583_a_367912]
-
a întâmplat, De-așa necaz să fie să ai parte, Când niciodată Ion nu s-a mișcat, De-atâta cât e satul, mai departe?! Cu întrebarea asta, dragii mei, Aproape să nu dorm, fir-ar să fie! Noroc avui cu Leana lui Matei, Ca mă-ntalnii cu ea la prăvălie Și-mi povești cu bob și amănunt (Ea fiind vecină-n gard cu răposatul) Cum Ion, de pe grămadă de pământ, Cu moartea lui a speriat tot satul. Trecea un avion... puțin
MOARTEA LUI ION... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 232 din 20 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361630_a_362959]