350 matches
-
zburat din pagină o cronică literară la poetul Gheorghe Istrate. Folosisem mult incriminatul cuvînt oniric. Peste noapte, oniricii erau tratați ca dușmani ai statului, iar Lerești devenise, tot peste noapte, onirocenzor. "N-ai citit tezele? Reacționaro!", a dat tare sonorul Leandru, să-l audă cei care făceau note informative la Securitate. Abia după '89, la coliva unui poet (Ioanid Romanescu), am aflat de la Fluturel: "Practic, nu mai aveai drept de semnătură în revistele ieșene". Practic ăsta mi-a sunat ca dracu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ca și cea a Lisellei. Livingul era împărțit. Pe locul vitraliului Rusalin două dulapuri de scînduri (ale ocupanților). Acoperite, pe partea noastră, cu scoarțe basarabene; mama bucătărea pe holul de la intrare, la o lampă cu gaz. Unde se lăfăie acuma leandrul frunzos. Se stătea la coadă, 3-4 ore zilnic, pentru combustibil. Într-o tabletă (din "Adevărul"), Arghezi își muiase condeiul nu-n oficiala "limonadă roz", ci-n gazul cu pricina. A scos la iveală "tinichelele" păzite zile-n șir. Lucru' dracului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
mai căuta cheia". "N-o să-mi spui că habar n-ai cine-i Bebe Sex, cine-i Antofiță, cine-i Turcitu... Horia Zilieru se recomandă el însuși lancu Păun. E cineva să nu știe că magistrul Ț e Țațomir, că Leandru e... Bășinică al nostru, de la "Ora", că Magda U. e Magda U., că Ioana Holda e profesoară universitară în cărți de tarot și-n dicționare de vise?" "Iago!" i-am zis în față. "Ei, puțină confuzie nu strică, a ținut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
lucrat la revistă. Că șurubul se strîngea lent, pînă cînd a cedat: i-a plesnit moral filetul. În faza Diță-Lerești, revista își schimbase chipul. Devenise ternă, obedientă, slugarnică. Funcționa pe principiul: despre vii, ca și despre morți, numa' de bine. Leandru o băgase în unghi mort. Și încă nu venise la conducere Genosse, prostul deplin, mai intolerant decît un molah. Eu însămi, cînd am început să scriu recenzii, credeam că trebuie să fiu sobră și erudită, egal antipatică. Primul redactor șef
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Pasăre, adjunctul, te dojenea că n-ai destul entuziasm pentru tezele de la Ceaușescu cetire ("Cum? Socialismul e o tragedie? Nașterea a fost grea, dar de ce să pui accent numai pe victime, cînd am ajuns la România-armonia?") și cam atît. Dar Leandru pîndea orice ezitare ideologică, orice subtext subversiv, orice strănut contra vîntului. Deforma texte. Și avea cadru politic, juridic, organizatoric. Redactorul șef răspundea de tot: de la angajarea redactorilor (cu urechi lungi de auzit), pînă la orientarea și activitatea lor. Se înspuma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cadru politic, juridic, organizatoric. Redactorul șef răspundea de tot: de la angajarea redactorilor (cu urechi lungi de auzit), pînă la orientarea și activitatea lor. Se înspuma să-l înlocuiască, în rol de cenzor, pe Turcitu. Tare mai era atent la fitile Leandru! "Ora", sub Cornel Șoitu, era plină de fitile. După ce l-au "rotat", să scape de el, Fitiliada a încetat. Dacă-l speriau atîta provocatorii/provocările, dacă-i sărea inima la orice notă apolitică, dacă-l munceau grijile așa, de ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Cornel Șoitu, era plină de fitile. După ce l-au "rotat", să scape de el, Fitiliada a încetat. Dacă-l speriau atîta provocatorii/provocările, dacă-i sărea inima la orice notă apolitică, dacă-l munceau grijile așa, de ce nu se întorcea Leandru la catedră? Doar cumula funcții: la universitate și la revistă. De ce? Din calcul social. Arta combinațiilor, Combinatoria o deținea la perfecție. Șeful de turmă majoritară nu semna condica de prezență, iar avantajele materiale nu erau de disprețuit. Merita să cureți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
să verific dacă l-a întrebat asta și pe Steinhardt: "Ce aveți pe șantier?" Revista nu supăra (programatic) pe nimeni. "Ești nocivă sau naivă? Ce te iei de Zoe Dumitrescu-Bușulenga? Nu știi că-i doamna de companie a Elenei?" După Leandru, lăudam pe cine nu trebuia, criticam pe cine nu trebuia. Mai strecurasem și o poezie de dragoste a lui Ovidiu Genaru, unde poetul băcăuan își exprima cam așa sentimentul: "Ard ca Jan Pálach, mistuit de viu, în focul..." Or, protestatarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de secretari cu propaganda? Era așa de frustrant să intri ca scriitor socialist la un prim și să discuți cu un coniac Milcov la cot (amar-fiere!) "realizările" pământești? Și cum făceai? Scriai recenzia pentru volumul omagial (băgat pe gît de Leandru) și acasă, pentru jurnal, descriai tabloul sumbru al cozilor? Ciracii prilejuali§§§§§§§§ ai lui Leandru Diță-Lerești însăilau ca la un semn foiletoanele și articolele de fond. Numai proletculții mai dezbăteau așa tema și subiectul: despre contribuția (benevolă) la "estetica stradală", despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
un prim și să discuți cu un coniac Milcov la cot (amar-fiere!) "realizările" pământești? Și cum făceai? Scriai recenzia pentru volumul omagial (băgat pe gît de Leandru) și acasă, pentru jurnal, descriai tabloul sumbru al cozilor? Ciracii prilejuali§§§§§§§§ ai lui Leandru Diță-Lerești însăilau ca la un semn foiletoanele și articolele de fond. Numai proletculții mai dezbăteau așa tema și subiectul: despre contribuția (benevolă) la "estetica stradală", despre venituri ilicite și pedepsiri exemplare, despre "grațiații" întorși din pușcării la locul de muncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
se zvonea după vizita lui Caisă la Mao. Urma să purtăm salopete? Să mîncăm la cantine? Să scriem cărți colective, sub pseudonim? Dumnezei-Popeștii păreau puși pe reduceri de tiraje, mai ales la traduceri, pentru "autofinanțarea unităților de cultură". Pe marxturbări*. Leandru venise de la București (cred că asta era prin iulie '72) cu vestea că cinci scriitori ("Niște puțoi, n-au talent! Ați auzit de Gabriel Iuga?") fac greva foamei în Bulevardul Kiseleff, numărul 10. "Să-i ia dracu'! Din cauza lor o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
era prin iulie '72) cu vestea că cinci scriitori ("Niște puțoi, n-au talent! Ați auzit de Gabriel Iuga?") fac greva foamei în Bulevardul Kiseleff, numărul 10. "Să-i ia dracu'! Din cauza lor o să ne arate nea Nicu pisica". Și Leandru se dădea de ceasul morții să le afle numele, nu cumva să intre-n pagină o referință la vreo "javră". "Tovarășa Fericeanu, fă-mi legătura cu tovarășul Marandu". Un minimum de cod al presarului (să nu dezinformezi; să nu minți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ce era adevărat părea minciună sfruntată. "Mă Dana, a strigat după mine, în Piața Unirii, Cornel Șoitu. Ce-i cu b "Ora"? Cîntă în struna celor cu pîinea și cuțitul mai ceva ca "Flacăra -b Iașului"". "Cu pîinea și briceagul! Leandru l-a angajat și pe Briceag. S-a mutat cu tot cu rubrica "Așa da! Așa nu", de la ziar". "Ar fi bine să părăsești și tu barca". Cînd plecase de la revistă, îi spusese lui Lerești: "O să te condamne istoria presei pentru ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
condamne istoria presei pentru ce faci". "Eu o scriu. Și n-am timp de discuția asta. Mă așteaptă tovarășul Marandu pe telefon". "Știi ce? Ești un pîrț. Te dai b bășină mare, da' ești un pîrț". O face și-acuma Leandru. Scrie, adică, istoria, pînă la sfîrșitul ei. "Eu voi da sama de ale mele cîte scriu"? Un depășit, Miron Costin. Nu mai e în chestie. A fost singurul universitar ieșean care a omagiat-o pe Elena cea savantă. Și ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
îndoiesc a cui e coada, a cui e întîmplarea. Și-a potrivit mai bine ochelarii cu lentilă mică și mi-a spus cu voce bine timbrată: Deși în "Ora" era posibil să apară orice. Cealaltă greșeală, de-adevăratelea, fusese... Gravă! Leandru putea să mă dea afară pe mine, atunci. De la revistă a plecat singur, după un stagiu de acoperire în poalele Socolei, la spitalul bătrînului psihiatru zis Charcot. Dialogul ăsta l-am purtat la Bolta Rece, spre prînz, cînd Lucian mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
un număr cu sculptură în lemn. Redactorul de arte, Lucian Foișor, scria despre aceeași sculptură. Aprecia îndemînarea bardei, simbolica grea, gîlgîirea materiei fruste, făcînd trimitere la "capul de lemn de la pagina întîi". Mica ironie a sorții (ajutată de "partinitatea" lui Leandru) a făcut ca fotografia sculpturii să se schimbe cu poza lui Ceașcă. Aceea cu ambele urechi la vedere. Corectura n-a intervenit întru corijare, așa că sintagma "capul de lemn" de la "a-ntîia" i s-a atribuit cui i se potrivea: celui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
pînă-n '89; el a plecat singur, cum am spus. La timp, cînd revista devenise mai goală (de atitudine polemică) decît Eva, dar era lăudată și de "Scînteia" mare, și de "Scînteia" mică ("Ce se taie nu se fluieră", rîdea sîsîit Leandru). M-am simțit bine sporovăind. Sporovăiala mai înseamnă (dacă mi-a adus starea de bine) un remediu. Pe vremea cînd înfloreau toți polimerii, a însemnat chiar un adăpost mental. Ne făceam unii altora pozne. Poznele ca o acnee juvenilă de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Grădina Botanică: Plantă toxică. Șparleam lingurițe cu gaură (le ștanțau ca să nu se fure) din "bardezi". De la micile slăbiciuni ca pahare UNIREA, borcane cu muștar, scrumiere și scobitori, Daniel și Georgel au ajuns la hoție în regulă. Gazda de hoți, Leandru Diță-Lerești. Le eliberase legitimații de reporteri, ca să circule peste tot, nestînjeniți. Ciupeau din salariile noastre la chenzine, ne găbjeau rachetele de tenis; pe urmă, spărgeau boxe. Mie îmi dispăreau curent ștergătoarele de la mașină. Îmi făceau hatîrul să mi le vîndă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Știu de la Iordan că semnase un memoriu, lîngă Mișu Jora, și tatăl meu. Nici un coleg n-a intervenit pentru mine. Nici cînd m-a anchetat securitatea, nici în ședințele de "înfierare" pentru neglijență. Organizate ad-hoc, timp de-o lună, de Leandru. Matutinal, vorba lui. La ședințele de plan nu mai aveam voie să particip. "Amicul" Daniel a dat în scris, sub semnătură, că n-am citit numărul. Ce mai conta, la cîte-mi furase, că-mi fura și locul din schemă? Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Cuza. Mai am unul la fel, prin mansardă: jobenul tatei. Ți-l dau, să-l ai rezervă. O mulțime de amănunte scapă din rețeaua neuronilor mei, slăbită de vîrstă, ca să revină cînd vor ele. Amănuntele! De pildă, un telefon de la Leandru, să mă întrebe cum se numește romanul lui Țoiu, Galeria cum? Voia să-l menționeze la cărțile anului. Nu-l citise, dar de dat cu părerea își permitea să dea. Îmi aud vocea de-a doua: În fapt, i-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
aici, duduie Iordana, o iau eu de la capăt. Știți (a trecut el de pe un picior pe altul) că și pe mine m-au anchetat? Am spus drept, că n-aveți nici o vină. V-a aranjat Bucălău, la comanda lu' toarșu Leandru". Gest cu verzale, dragă Ciușcă, să-mi cedezi locul la coadă. Ani în șir mi s-a părut absurd ce mi se întîmplase. Nu mă dezmeticeam din nedreptatea aceea. Îmi lipsea vechea amiciție, din faza "cutezătorilor". Îmi lipsea apelativul "mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
redacției. Se poate descifra orice în colajele mele: un fluture înghițind un elefant, o libelulă ori un Concorde, harta României într-o gură de rechin, o gură căscată a urlet, un elefant cu gît de girafă. Așa e. Fariseul de Leandru Diță-Lerești, care-și mărturisește religia pentru cARTE (urît mai îmbătrînește: obrajii fleșcăiți, conjunctivita, pavilioanele urechilor galbene) ne-a făcut să nu mai comunicăm între noi. De-aș fi avut SIDA și nu m-ar fi ocolit așa Fluturel. La puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
conjunctivita, pavilioanele urechilor galbene) ne-a făcut să nu mai comunicăm între noi. De-aș fi avut SIDA și nu m-ar fi ocolit așa Fluturel. La puțin timp după ce-a plecat Șoitu, nici nu mai eram o echipă. Leandru introdusese relații unfair, ca-n universitate. Ne monta unii contra altora. Careva n-avea studii superioare, altcareva nu mai semna demult ("Ce, Socrate a scris vreun rînd și-i ăl mai mare", se justifica Mihoc; după '89, Mihok, apoi Miok
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
a scris vreun rînd și-i ăl mai mare", se justifica Mihoc; după '89, Mihok, apoi Miok a ajuns rector de universitate particulară: "În viață nu contează să ai cărți bune, ci să le joci bine pe alea din mînă"). Leandru le-a folosit magistral pe cele din mînecă. Lucian Foișor a fost amenințat, lui Fluturel i-a promis că scapă de "poșta-redacției" și de paginile de proză. A închis ochii la agramatismele lui Briceag. Cred că folosea vreo mie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
amenințat, lui Fluturel i-a promis că scapă de "poșta-redacției" și de paginile de proză. A închis ochii la agramatismele lui Briceag. Cred că folosea vreo mie de cuvinte Gil în reportaje, dar era "ancorat în imediatitate", cum îl lăuda Leandru. L-am descoperit printre "listașii" publicați de "România liberă", în noiembrie '98. Pe Carmen Fericeanu a protejat-o, deși n-a scris nici o recenzie măcar. Era de nerestructurat, ca și sediile PCR construite de soț, prin Moldova. Minte nebuloasă, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]