360 matches
-
morților, pref. Laurențiu Ulici, București, 1995; Françoise Choquard, Centaurul rănit, București, 1997; Milorad Pavić, Dicționar khazar. Roman lexicon în 100 000 de cuvinte, București, 1998, Peisaj pictat în ceai, București, 2000, Partea lăuntrică a vântului sau Roman despre Hero și Leandru, București, 2003; Drazen Katunarić, Ecclesia invisibilis, București, 2001 (în colaborare); Dusan Govedarica, Pe furiș, București, 2001; Martori suverani. Antologie de proză slovenă contemporană, București, 2002; Miodrag Bulatović, Amantul morții, pref. Laurențiu Ulici, postfața trad., București, 2003; Milos Crnjanski, Romanul Londrei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289907_a_291236]
-
greșeala de a nu fi putut împiedica moartea, dar, mai apoi, devine o figură de fecioară înțeleaptă care veghează și orientează pe cristofor cu lumina ei (astfel încât s-a putut vedea aici o versiune creștină a mitului antic al lui Leandru sau o reluare a iconografiei Sfântului Cristof). Focul de pe țărm devine metafora unui alt foc capabil să lumineze spiritul. Luminând țărmul, Clarice își răscumpără propria greșeală printr-o dragoste atât de mare încât strălucirea ei rispește obscuritatea tragicului destin al
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
un denunț extravagant al decrepitudinii vitale, al existenței contemporane maculate, ale cărei mecanisme sociale le contestă cu profund dezgust. SCRIERI: Manual de târâre, pref. Ana Blandiana, Oradea, 1992; Țara nimănui, Oradea, 1993; Fosforescența putregaiului, Cluj-Napoca, 1995; Poemele absenței, Cluj-Napoca, 1996; Leandrii Greciei, Cluj-Napoca, 1999; Cântecul lumânării, Cluj-Napoca, 2000. Repere bibliografice: Adrian Păunescu, Pentru poezia tânără, CNT, 1986, 42; Ciprian Chirvasiu, Scrisoare despre moarte și poezie, „Totuși iubirea”, 1990, 7; Ion Moldovan, „Manual de târâre”, F, 1993, 3; Mihaela Ursa, „Manual de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286203_a_287532]
-
era condiționat de cercurile aristocratice de la Roma, din care provenea și el, fie pentru că vedea de aproape amenințarea barbarilor, adică a longobarzilor. Tot atîta grijă a arătat față de episcopatele din Gallia și din Spania (vom vorbi despre prietenia sa cu Leandru, episcopul de Sevilia). La începutul pontificatului său, către 591, a scris Regula pastorală (Regula pastoralis), ca o normă pentru sine și pentru oricine și-ar asuma această sarcină dificilă, arătînd cum trebuie păstorite sufletele altora și cum să-ți rostuiești
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
unor grupuri de călugări care îl însoțiseră pe scriitor în timpul șederii sale la Constantinopol. El a revăzut aceste omilii după ce s-a întors la Roma, în 595, și le-a dat o formă scrisă, așa cum rezultă din prefața trimisă lui Leandru, episcop de Sevilia, căruia i-a dedicat opera. Grigorie nu credea că aceste predici pot fi rostite în fața oamenilor simpli, ci considera că sînt destinate doar lecturii și meditației; scrierea nu e un adevărat comentariu științific, ci constă într-o
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Augustin. d) Stilul literar gregorian Este citată de obicei, cînd e vorba despre interesul arătat (sau nu) de Grigorie pentru stilul literar, o sentință a sa, rămasă faimoasă, care se găsește în prefața descrierii Despre morală în Iov, dedicată lui Leandru de Sevilia: „Consider că nu e deloc un lucru de laudă să silești cuvintele oracolului lui Dumnezeu să se supună regulilor lui Donatus” (faimosul gramatic din secolul al IV-lea: Indignum vehementer existimo ut verba caelestis oraculi restringam sub regulis
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
un Epitaf (Epitaphium), șase versuri pentru propriul mormînt din bazilica Sfîntului Martin de la Bracara. Bibliografie. Ediții: PL 72; Martino di Braga, Contro le superstizioni. Catechesi al popolo (De correctione rusticorum), ediție îngrijită de M. Naldini, BPat 19, Firenze, 1991. 2. Leandru din Sevilia Printre scriitorii minori din Spania vizigotă îl putem aminti pe Leandru, originar din Cartagina, fratele mai mare al faimosului Isidor, episcop de Sevilia; Leandru a fost călugăr și a desfășurat o intensă activitate de convertire a vizigoților. El
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Bracara. Bibliografie. Ediții: PL 72; Martino di Braga, Contro le superstizioni. Catechesi al popolo (De correctione rusticorum), ediție îngrijită de M. Naldini, BPat 19, Firenze, 1991. 2. Leandru din Sevilia Printre scriitorii minori din Spania vizigotă îl putem aminti pe Leandru, originar din Cartagina, fratele mai mare al faimosului Isidor, episcop de Sevilia; Leandru a fost călugăr și a desfășurat o intensă activitate de convertire a vizigoților. El a fost sufletul conciliului din Toledo care a consfințit trecerea lor la catolicism
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
popolo (De correctione rusticorum), ediție îngrijită de M. Naldini, BPat 19, Firenze, 1991. 2. Leandru din Sevilia Printre scriitorii minori din Spania vizigotă îl putem aminti pe Leandru, originar din Cartagina, fratele mai mare al faimosului Isidor, episcop de Sevilia; Leandru a fost călugăr și a desfășurat o intensă activitate de convertire a vizigoților. El a fost sufletul conciliului din Toledo care a consfințit trecerea lor la catolicism ca urmare a convertirii regelui Reccared, în 589. Leandru fusese în 582 și
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Isidor, episcop de Sevilia; Leandru a fost călugăr și a desfășurat o intensă activitate de convertire a vizigoților. El a fost sufletul conciliului din Toledo care a consfințit trecerea lor la catolicism ca urmare a convertirii regelui Reccared, în 589. Leandru fusese în 582 și la Constantinopol, unde îl cunoscuse pe Grigorie, care apoi avea să devină papă; printre epistolele lui Grigorie cel Mare găsim și unele adresate lui Leandru, căruia i-a dedicat și tratatul Despre morală în Iov. Leandru
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
lor la catolicism ca urmare a convertirii regelui Reccared, în 589. Leandru fusese în 582 și la Constantinopol, unde îl cunoscuse pe Grigorie, care apoi avea să devină papă; printre epistolele lui Grigorie cel Mare găsim și unele adresate lui Leandru, căruia i-a dedicat și tratatul Despre morală în Iov. Leandru a scris și cîteva opere împotriva arienilor, însă pînă astăzi s-a păstrat doar un tratat, cel Despre educația fecioarelor și despre disprețuirea celor lumești (De institutione virginum et
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Leandru fusese în 582 și la Constantinopol, unde îl cunoscuse pe Grigorie, care apoi avea să devină papă; printre epistolele lui Grigorie cel Mare găsim și unele adresate lui Leandru, căruia i-a dedicat și tratatul Despre morală în Iov. Leandru a scris și cîteva opere împotriva arienilor, însă pînă astăzi s-a păstrat doar un tratat, cel Despre educația fecioarelor și despre disprețuirea celor lumești (De institutione virginum et contemptu mundi), dedicat surorii sale, Florentina și redactat în 589, la
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
la catolicism, se răsculase împotriva tatălui său; acesta însă l-a asediat și l-a învins la Sevilia în 583; doi ani mai tîrziu, Ermenegild, redus la condiția de simplu cetățean, este asasinat de regele Sisbert la Tarracona. De altfel, Leandru a fost consilierul lui Ermenegild și apoi al fratelui acestuia, regele Reccared. între timp, Isidor își începuse formația culturală sub îndrumarea lui Leandru, fratele său mai mare, și a fost impresionat, probabil, de episodul crucial din istoria Spaniei marcat de
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
tîrziu, Ermenegild, redus la condiția de simplu cetățean, este asasinat de regele Sisbert la Tarracona. De altfel, Leandru a fost consilierul lui Ermenegild și apoi al fratelui acestuia, regele Reccared. între timp, Isidor își începuse formația culturală sub îndrumarea lui Leandru, fratele său mai mare, și a fost impresionat, probabil, de episodul crucial din istoria Spaniei marcat de renunțarea lui Reccared la arianism și de proclamarea convertirii goților la catolicism, în 587-589, în cadrul conciliului de la Toledo. în 599, Isidor ocupă scaunul
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
probabil, de episodul crucial din istoria Spaniei marcat de renunțarea lui Reccared la arianism și de proclamarea convertirii goților la catolicism, în 587-589, în cadrul conciliului de la Toledo. în 599, Isidor ocupă scaunul episcopal al Seviliei, ca succesor al fratelui său Leandru, și rămîne aici pînă la sfîrșitul vieții (636), bucurîndu-se de prietenia și de stima regilor vizigoți. Sigur de autoritatea sa, organizează al doilea conciliu provincial de la Sevilia în 619 și conduce marele conciliu de la Toledo din 633. Convertirea goților la
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
un domeniu la altul, de aceea trebuie să ne gîndim că scopul său de a construi o enciclopedie creștină constă în combinarea tradiției antice cu gîndirea creștină. în fond, așa era formația sa, în care interveniseră cu autoritate fratele său Leandru, ca și regula monahală, însă un rol important a avut și bogata bibliotecă a episcopatului Seviliei unde, așa cum ne spune chiar Isidor în Versurile despre bibliotecă, se găseau opere sacre și opere profane. Din ele trebuie culese rozele, cum spune
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
1949. Cu destinație didactică, editează la Chișinău, frecvent în colaborare cu preotul Cicerone Iordăchescu, câteva „texte mici pentru prelegeri și exerciții de seminar” din scrieri ale lui Lactantius și Grigore din Nyssa. Traduce dialogul Gorgias de Platon, romanul Hero și Leandru de Musaios, texte din Lucian din Samosata, Dionisie Pseudo-Areopagitul ș.a. De asemenea, editează texte sanscrite în original, cu transcriere latină, versiune românească, și comentarii: sutre din Gramatica lui Pan.ini, originalele echivalentelor lui G. Coșbuc din Antologia sanscrită, sentințe și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289677_a_291006]
-
numele divine. Teologia mistică, Iași, 1936 (în colaborare cu Cicerone Iordăchescu); ed. postfață Ștefan Afloroaei, Iași, 1993; Apa vie (basm neogrec), Chișinău, 1937; Povestea lui Nala (episod din Mahabharata), Chișinău, 1937; Lucian, Toxaris (Despre prietenie), Chișinău, 1938; Musaios, Hero și Leandru, Chișinău, 1938; Herodot, Cresus, Iași, 1941; Bhagavadgita, București, 1944; Un dicționar al înțelepciunii, I-IV, îngr. Mihai Grădinaru, Iași, 1970-1975; ed. îngr. Cicerone Poghirc, Iași, 1979; Cultură și filosofie indiană în texte și studii, I, îngr. și pref. Cicerone Poghirc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289677_a_291006]
-
-lea și al XIX-lea (I-II, 1893) și, în 1896, după moartea lui Traian Demetrescu, scoate o ediție a versurilor acestuia, sub titlul Aquarele. Lasă o autobiografie, tipărită în 1924: Cartea băiatului meu. În presă a mai folosit pseudonimele Leandru, Rodin, A. Trestianu, Tristis ș.a. Versurile lui S.-R., proiecții ale dramei declasării și rupturii dintre două culturi, oscilează între sentimentalism și cinismul unui decepționat care reia motivele poeziei sociale și se angajează în direcția esteticii urâtului. În lirica erotică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289929_a_291258]
-
nordul Africii, la nivelul etajului altitudinal de deasupra stepei mediteraneene, este domeniul formațiunilor arbustive reprezentate de tufișurile de maquis, în hățișurile cărora vegetează arbori pitici ca stejarul de cârmâz (Quercus coccifera), măslinul (Olea europaea)și arbuști ca mirtul (Mirtus communis), leandrul (Nerium oleander), laurul (Laurus nobilis). În regiunile montane din Atlas și în munții Liban și Antiliban este dispusă altitudinal o vegetație mediteraneeană forestieră alcătuită din păduri sempervirescente cu arbori etajați în funcție de gradul de tolerare a frigului, element ce a determinat
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3050]
-
grupuri de călugări care îl însoțiseră pe scriitor în timpul șederii sale la Constantinopol. El a revăzut apoi aceste omilii după ce s-a întors la Roma în 595, și le-a dat o formă scrisă, așa cum rezultă din prefața trimisă lui Leandru, episcop de Sevilia, căruia i-a dedicat opera. Grigorie nu credea că aceste predici pot fi rostite în fața oamenilor simpli, ci considera, evident, că sunt destinate doar pentru lectură și meditație; scrierea nu e un adevărat comentariu științific, ci constă
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Augustin. d) Scriitura lui Grigorie Este citată de obicei, când e vorba despre interesul arătat (sau nearătat) de Grigorie pentru stilul literar, o sentență a sa, rămasă faimoasă, care se găsește în prefața descrierii Despre morală în Iov, dedicată lui Leandru de Sevilia: „consider că nu e deloc un lucru de laudă să silești cuvintele oracolului lui Dumnezeu să se supună regulilor lui Donatus” (faimosul gramatic din secolul al patrulea: „indignum vehementer existimo ut verba caelestis oraculi restringam sub regulis Donati
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Epitaf (Epitaphium), adică șase versuri pentru propriul mormânt din amintita bazilică a Sfântului Martin de la Bracara. BIBLIOGRAFIE Ediții: PL 72; Martino di Braga, Contro le superstizioni. Catechesi al popolo (De correctione rusticorum), ed. M. Naldini BPat 19, Firenze 1991. 2. Leandru din Sevilia Printre scriitorii minori (sau mărunți) din Spania vizigotă îl putem aminti pe Leandru, originar din Cartagena, fratele mai mare al faimosului Isidor, episcop de Sevilia; Leandru a fost călugăr și a desfășurat o intensă activitate de convertire a
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Bracara. BIBLIOGRAFIE Ediții: PL 72; Martino di Braga, Contro le superstizioni. Catechesi al popolo (De correctione rusticorum), ed. M. Naldini BPat 19, Firenze 1991. 2. Leandru din Sevilia Printre scriitorii minori (sau mărunți) din Spania vizigotă îl putem aminti pe Leandru, originar din Cartagena, fratele mai mare al faimosului Isidor, episcop de Sevilia; Leandru a fost călugăr și a desfășurat o intensă activitate de convertire a vizigoților. Într-adevăr, el a fost sufletul conciliului din Toledo care a consfințit trecerea lor
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
popolo (De correctione rusticorum), ed. M. Naldini BPat 19, Firenze 1991. 2. Leandru din Sevilia Printre scriitorii minori (sau mărunți) din Spania vizigotă îl putem aminti pe Leandru, originar din Cartagena, fratele mai mare al faimosului Isidor, episcop de Sevilia; Leandru a fost călugăr și a desfășurat o intensă activitate de convertire a vizigoților. Într-adevăr, el a fost sufletul conciliului din Toledo care a consfințit trecerea lor la catolicism ca urmare a convertirii regelui Reccared, în 589. Leandru fusese și
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]