224 matches
-
măzăriche și seamănă chimen? Nu pune el grîul în rînduri, orzul într-un loc deosebit, și alacul pe margini? 26. Dumnezeul lui l-a învățat să facă așa, El i-a dat aceste învățături. 27. Măzărichea nu se treieră cu leasa, și roata carului nu trece peste chimen; ci măzărichea se bate cu bățul, și chimenul cu nuiaua. 28. Grîul se bate, dar nu se bate necontenit; împingi peste el roata carului și caii, dar nu-l sfărîmi. 29. Și lucrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
dădaca, trebuia să mă duc în odaia ei și să-i țin de urât "cîteva minute", care uneori se prelungeau atâta, că doamna M... mă dădea pur și simplu afară. Programul sindrofiei cu Adela la patul ei îngrădit cu o leasă verzuie era foarte puțin variat. De obicei îi spuneam o poveste comandată de ea, mereu aceeași, de care nu se sătura niciodată. Era vorba, se înțelege, de un moșneag, de o babă, de două fete. Bucuriile și indignările ei erau
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
căci altfel se duce fără să ierte pe lumea cealaltă... Și s-a apropiat baba și îndemnau vecinele, ș-a venit și Ion - da’ Ileana făcea cu dosul mânii semn de împotrivire spre ușă: Nu! nu! - și șoptea: — Să mă lese, să mă lese să mor în pace! Și n-a vrut să beie apă din pumni - ș-așa nici pe baba Gahița n-a iertat-o, nici pe barbatu-său nu l-a iertat - ș-a murit. Și când au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
duce fără să ierte pe lumea cealaltă... Și s-a apropiat baba și îndemnau vecinele, ș-a venit și Ion - da’ Ileana făcea cu dosul mânii semn de împotrivire spre ușă: Nu! nu! - și șoptea: — Să mă lese, să mă lese să mor în pace! Și n-a vrut să beie apă din pumni - ș-așa nici pe baba Gahița n-a iertat-o, nici pe barbatu-său nu l-a iertat - ș-a murit. Și când au scăldat-o, știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mie? Mama și fata îl priveau uimite. De mulți ani nu rostise Leiba Sanis atâtea cuvinte. El știa atâta: când se înturna acasă de la abator, scotea de prin buzunări și de prin turetci bucăți de carne și le arunca pe leasa care aștepta sub tingirile de aramă, pe urmă tropăia cu cizmele-i pline de sânge, se așeza la locul lui și nu zicea nimic, pânăce nu-l chema nevastă-sa la mâncare. Atunci își îndesa în cap pălăria spartă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
te zbați așa?... Fata o privi țintă cu spaimă, o vreme, apoi începu să geamă: — Ah! mamă! n-am vrut să cred! n-am vrut să cred! M-a lăsat așa și s-a dus! Nu se poate să mă lese așa! Trebuie să mă duc până la dânsul! În genunchi am să mă duc până la el! De ce m-a lăsat așa? S-ajung și eu ca fata picherului! Mamă! mamă! spune-mi ce să fac - căci am păcătuit! Mi-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Culi urmărea pașii hoțului, foarte interesat și foarte atent. Când a ajuns în pisc, a scuipat: —Ptiu, drace! Martin era acolo, subt o muche de cremene. Iar a întors numai un ochi, o clipă, și s-a dus, fără să lese bucata de cal. —Hurun-burun! Părea că se rostogolește un tunet prelung, domolit și stâns, în râpa oablă unde își dăduse drumul. Culi se oprise. Mai departe, de-a dreptul, nu putea trece. Ar fi trebuit să ocolească pe la capătul pârăului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
în lada săniei, întindea bine cergile. Tropăia cu bocancii lui grei, din când în când își trecea un pumn pe sub nas, întorcea ochii vii spre stăpânu-său, aștepta un cuvânt. Vedea că stăpânul său e într-un ceas crâncen. Ca să nu lese nici o clipă neîntrebuințată și să nu rămâie un gol în care mânia paznicului s-ar fi putut prăvăli, Bezarbarză tropăi repede în casă și ajută pe femei să iasă. — Stăi să vie și stăpână-tău! țipă aprig nana Floarea. Lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
crede că te-ai rătăcit ș-or fi cu grijă. Așa că, din trei, trebuie să alegem una. Dacă scutim înapoierea, ne mai rămân două. Ducându-mă îndărăt, îi vestesc pe dumnealor unde te afli dumneata și dânșii or rămânea la leasa lui Crăciunete. Dacă poftesc, îi aduc și pe dumnealor unde te duci acum dumneata. Am întrebat zâmbind: Unde m-oi fi ducând eu, Ștefan Gâdea? —Dumneata te duci acum în Fundul Lintiții, răspunse barcagiul. Este acolo colibă și polog. Dormi bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
nu mă gândeam, nici nu mă hotăram. Barcagiul a înțeles și asta. — Mergem în Fundul Lintiții. —Bine; să mergem. —Și să mă duc să vestesc pe ceilalți domni? — Cred că trebuie să-i vestești. Și să-i las să doarmă la leasa lui Crăciunete? — Fie; lasă-i acolo, ca să nu se mai ostenească. —Altfel nici nu-i chip, a scuturat din cap Gâdea. Am și eu destulă cale îndărăt; și trebuie să mă abat și pe la tovarășii mei. Mâni, când se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
închinau rudărașii soarelui de sânziene, au urmat poiana și grindul unde își întocmiseră satul meșterii de albii. Era o așezare de nomazi; cai, porci și vaci umblau slobod în jurul căruțelor. Coviltirele erau ridicate de pe draghini și așezate pe stâlpi. Pe lesele de subt aceste coviltire se aflau dormitoarele familiilor, ferite de dihăniile și jivinele luncilor și de viiturile apelor la vreme de noapte. Focuri ardeau în toate părțile. Femei cu fuste colorate se învârteau între vetre și căruțe, pregătind cina. Meșterii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
facă. Au venit unii din ei, care fuseseră bătuți și alungați de alții. Mă nene, pe noi ne-a alungat ăia și au pus ei stăpânire aci. Să alcătuiți voi o căscioară de pânză rară. S-o puneți pe o leasă, sus, ca s-o sufle boarea. Acolo nu vă pasă; îi înjurați și le dați cu tifla. Așa am făcut noi polog. Intri în el dumneata c-un capăt de stuf aprins, ca să vezi goangele ce s-au furișat odată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și eu redevenisem ceea ce fusesem dintotdeauna, savurând sărutul de noapte bună și vreo două aluzii sinistre înainte să mă întorc la hotel. Bombardat cu impresiile furnizate de simțuri, cu fața licărind în timp ce își regiza preocupat filmul ultrarapid, Shadow încerca limita lesei, ca și alte limite ale mirosului, văzului și auzului. Apoi câinele s-a oprit să-și facă treaba lui de câine, cu picioarele îndoite. Nici o problemă pentru Shadow - nu ca mine, cu Morning Line, cu țigara, cafeaua, chinul obișnuit. — Bravo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
terenului, arătat de bătrân, am răspuns: De-ar fi să culegem păstaie cu păstaie. Vorba ceea: ce-i a tunde chelbosul? Atunci, la fapte, dragule! Curpenii culeși îi așezăm colea la soare. Când vor fi bine uscați, îi bat pe leasă și boabele le pun la păstrare pentru iarnă. Pe când înserarea se furișa prin desișul pădurii, neîndrăznind încă să năpădească poiana, noi ne ghiloseam deja în apa iazului... La noapte vei dormi neîntors fiule. Nici visele nu vor putea ajunge la
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
un chipeș cavaler într-un moment de maxim avânt eroic. Dădu semnalul de pornire. În aburul răsuflărilor și prin ceața pădurii sunetele aveau ecouri prelungite, ca și cum ar fi trecut prin mai multe spații, din ce în ce mai rarefiate. Auzind semnalul, copoii ținuți în lese de copoiari se porniră să latre de-a valma. Guibert porni în urma tuturor. Nu se grăbea. Detesta vânătoarea, fie ea și cu șoimi dichisiți. Ideea de a dresa o pasăre ca să ucidă o altă pasăre doar pentru plăcerea dresorilor i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
adevărate? Nu voi să știu. Comedia vieții are trebuință de arta școalei celei mai înalte. și mai fericit acel ce-și știe juca mai // bine rolul pe care soarta i-l dă în mod absolut și fatal, fără ca să-i lese cel puțin plăcerea alegerii acelui rol. Simțit-ai d-ta vreodată cât de puțin pentru mine - nu știu; mi-ați spus însă și eu am crezut; și astăzi, de puneți d-voastră vreun interes cât de mic pe acele scrisori
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
țara s-o-mpăciui Tu acasă că-i veni Și eu iară te-oi iubi. 176 Auzit-am, auzit Dintr-o albă albioară, Că m-or scris domnii cătană. Eu m-aș ruga florilor Să se roaje domnilor Să mă lese pân la toamnă, C-am o mândră ca și-o doamnă, La față ca și-o icoană: Cine-i coată-n față moare Că-i la ochi cam negrioară. 177 Când maica că m-o-mbăiat 209 {EminescuOpVI 210} C-un picior m-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Prin umbre răcori, Prin cărări de flori, Iată, mări, iată, Că-mi dădeai de-odată D-un pom de grădină Cu flori de lumină, Ce-nflorea în zori Pe la cântători, Iar la zi-n amiază Scutura de raze Înflorita-i leasă, Iar la miez de noapte Rodia mere coapte, Mere de - aur mari Cu sâmburii tari De mărgăritari. 274 {EminescuOpVI 275} VIȚĂ CĂTĂNUȚĂ Pe culmița dealului, Dealului Ardealului, Primblă-mi-se, mări, primblă Dali cine mi se primblă? Dali Viță Cătănuț
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
nici la cântecul nevinovat al copilului, nici la surâsul plin de amor al soției lui tinere, nici la poveștile bătrâne și glumețe a ostașilor înălbiți în bătălie și nevoi. Se simțea slab, se simțea murind și n-avea cui să lese moștenirea urei lui. Trist se scula din patul împărătesc, de lângă împărăteasa tânără, - pat aurit, însă pustiu și nebinecuvîntat, - trist mergea la război cu inima neîmblînzită, - și împărăteasa sa, rămasă singură, plângea cu lacrimi de văduvie singurătatea ei. Părul ei cel
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mai uita? Cred că ești ușoară, cu puțină minte, Astfel sunteți toate, nu e vina ta, Patima mea, soro, este făr-de moarte: Ce-am iubit odată nu mai pot uita. Ah! dacă-ntîmplarea va voi v-odată Rele c-ale mele lese-ți de-a gusta, Inima-ți atunce, de va zice-ndată - Nu era minciună, nu mă va uita. 20 Ah noroc, noroace, Lasă-mă în pace Să mai pot trăi; A ta răutate Sufletu-mi nu poate A mai suferi
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
năvăleșt [e] spre ușă, - În fereastă: Băh! Când dă să iasă pe ușă, Nicodim zice: - Uite-l mă, uite-l, repede ușa-napoi ș-o închide cu lăcata. - În fereastă: Băh! Popa scutura de ușă, oamenii țineau vârtos, ca să nu lese pe dracul să fugă... - Vezi, mă! Trăsni-l-ar crucea lui Dumnezeu, Necurat, cum mi-o fript mânica, zice cu spaimă Buchilat. - D-apoi cum puțea în biserică, zice Nicodim, gândeai c-o dat cineva foc [la] biserică. - Necuratul! Putoarea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Îi va topi, Spuneți lui cu-ndemînare Că-ntr-o noapte de amar A venit o doamnă mare Și m-a luat pe al ei car. Că În roche de mireasă Ea pe mine m-a-mbrăcat, Și mi-a pus pe frunte leasă De lilițe de grenat.” Păstorul, rău filozof, face reflecții despre viața ce trece repede și despre junia ce trebuie să se grăbească: „—... să iubim, Omul un minut trăiește Timpul nu Îl mai găsim!” Alt păstor, care face aceeași facilă teorie
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cancelariului său că Rusia i destul de tare pentru a putea ceda, că el dorește pacea și concordia. Cancelariul observă că el va urma consiliile suveranului său, dar că Rusia trebuie să ție pace de bunăvoie, că nu trebuie să, se lese silită la pace, că trebuie să o mănție memorandul din Berlin. - Când sultanul îl va fi acceptat, atunci autocratul tuturor Rusielor poate să-și manifesteze înaltele sale intenții, să fie element și îngăduitor. Gorciacoff ar fi paralizat poate dorința lui
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
nu a acelora cari din aceste suferințe și sacrificii s-au folosit și astăzi ca totdeauna. Cine nu-și varsă sângele pentru petecul său de pământ strămoșesc poate să precupețească înainte chibrituri și vax, dar va face bine să ne lese în pace. Puterile europene au recunoscut înșile că pretențiile evreilor în România sunt neîndreptățite. Austria și Rusia au încheiat deja tractate în acest senz cu România, cine nu le va încheia tot astfel poate să ne scutească cu dragostea. Conferința
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
regimul vechi subprefecții drept că nu erau lucru mare, dar, pentru plata minimă ce-o căpătau, ei îndeplineau o funcție administrativă bine hotărâtă. În epoca de atârnare economică, în care ușor se putea ca țăranul supraocupat cu munca boierescului să lese să 'nțelenească ogorul propriu, subprefecții îngrijeau deci ca fiecare țăran să-și aibă ogorul său propriu pe deplin cultivat. Deși starea de lucruri nu era nimic mai puțin decât invidiabilă, deși țara era guvernată de-o clasă de privilegiați care
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]