414 matches
-
vărul său Matei Pârâianu și s-au săvârșit în zilele prea luminatului domn Grigore Dumitru Ghica Voievod și arhiepiscop Ungro-Vlahiei al acestui loc Kir Neofit, episcopul Râmnicului Severin, mai ajutorând și vecinii din prejur cu ce s-au putut, la leatul de la Adam 7333, iar de la Hristos 1825 august 31. Am scris eu, smeritul între diaconi, diaconul Gheorghe zugrav ot Crăpături.” Așa ne întâmpină pisania Bisericii cu hramul Întâmpinării lui Hristos și Sfinților Voievozi din comuna Livezi, satul Pârâienii de Mijloc
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/369498_a_370827]
-
nu mai luminează ceasul ca o amiază. Poate Maica Precestă o ieși pe secetă cu Isus feericul, s’alunge întunericul. ----------------------------------------------- Publicată în „DRUM”, anul I, nr. 11 și în „PREPOEM”, ambele din mai 1940 SCRISOARE DIN ORAȘ Comuna mea cu leat pierdut în ciață, Cu liniști mari, cu case de argilă, Prin visul meu, prin alba dimineață Te năzăresc îndepărtată și umilă. Eu am plecat în larguri de migdale Din anii mici ca nasturii și melcii Tu ai rămas pe coastele
POEZII PUBLICATE ÎN DIFERITE ZIARE ŞI REVISTE ALE VREMII de ION PENA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370153_a_371482]
-
și spre îmbrăcăminte, iar domnii sale și părinților domnii sale, veacinică pomenire”13). Voievodul Matei Basarab nu va reuși însă, în timpul domniei sale, să ridice pe moșia de la Dobriceni un schit. Acest lucru îl va face pe Ștefan, egumenul Arnotei „la leat 7218 (1710) iunie 20”. Acesta a fost un „harnic, învățat și duhovnicesc călugăr”, cunoscător al limbii slavone și înzestrat cu multe calități 14). Satul Dobriceni fiind în întregime în stăpânirea mănăstirii Arnota, se explică de ce cu timpul monahii pioși au
SCHITUL DOBRICENI DE PR. CONSTANTIN MĂNESCU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1251 din 04 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354054_a_355383]
-
s-au zidit din temeliia ei întru pohfala sfinților mari arhierei Vasile cel Mare, Gligorie Bogoslov și Ioanu Zlatoustu, între zilele prealuminatului domnu, Ioan Costandin Basarab voivod Brâncoveanu și fiind ostenitoriu chir Ștefan eromonah egumen ot Arnota; iunie 20 dăni, leat 7218”15). Despre acest metoh avem foarte puține cunoștințe, asupra vieții lui duhovnicești și asupra stării lui materiale. O catagrafie de la 1829 arată că în interior „biserica este zugrăvită peste tot, numai tinda din afară este sadea, nevăruită, cum și
SCHITUL DOBRICENI DE PR. CONSTANTIN MĂNESCU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1251 din 04 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354054_a_355383]
-
le e bine și sumețiți feciorii le cer curați să-i ție mândruței obrăjorii să nu se dea bătută sau vai să se-ntărâte prin sat cu cine știe sau chiar să se mărite că-s duși doi ani cu leatul s-aștepte le îndeamnă și împăcați cu Domnul s-or cununa la toamnă despovărați de grijă revin cu noi năframe spre împlinirea nunții se cern din cer arame *** Ciclul "Arama" Volumul "Clopotul, limbaj universal" Referință Bibliografică: plecau flăcăi la oaste
PLECAU FLĂCĂI LA OASTE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1529 din 09 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353685_a_355014]
-
a ajutat cu greu nepoata să descalice de pe mârțoaga pe care o închipuia și începu să protesteze: - Grea soartă au bieții bidivii! Uite cum mă înțeapă genunchii. Dar șalele! Deh, încheieturile oaselor mele, dar mai ales ale celor de-un leat cu mine, au de-acum nevoie de unsoarea aceea care se vinde la farmacie, continuă să se plângă, în timp ce-i aranja fetiței rochița șifonată de cocoașele umerilor săi. - Ce, bunicule? De ce m-ai coborât? Ai găsit urma vulpii? - Nu încă
UN BĂTRÂN ŞI DOI COPII de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 445 din 20 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354664_a_355993]
-
afla mai mult de la mamaie, așa că, în gândul meu mi-a apărut tataie, singurul capabil să mă pună la curent cu istoria cozii și cea a măritatului. -Ce faci cu hârtiile alea, mamaie? -Astea sunt scrisorile Marii de la flăcăii de leatul ei, când erau militari. Am simțit dintr-o dată cum șarpele geloziei îmi mușcă din inimă. Nu puteam accepta ideea că și alții o iubiseră pe mami. Mi-am strâns buzele în semn de nemulțumire. Mamaie m-a privit și a
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
de lupii lungi ai fricii prin calendarul minții cu-un tic tremurător mă răsfoiesc prin toamne ce parcă nu au fost aș ascuți din nou uitatul meu topor dar gândul mi-l întorc știind că n-are rost prietenii și leatul copiii-și duc la școală și frații mei mai mici toți luptă să și-i crească doar eu însingurat, ca dărâmat de-o boală mă flutur printre toamne ca-ntr-un ținut de iască mă răsucesc prin toamna asta ca
DIN MITOLOGIA MEA (POEME) 1 de ION IANCU VALE în ediţia nr. 747 din 16 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359376_a_360705]
-
mai multe? - E unul singur, dar mare de tot! Iar pe unde am fost eu, nu trece trenul! E vorba de deportații din Bărăgan! Ați auzit ceva? - Nu știu nimic. - Ehe! O mare tragedie! M-am născut în 1939. - Suntem leat! - Da, dar dumneavoastră ați avut alt traseu. Mie mi s-a tras de la o sticlă de... secărică! - Ce e secărica? - Era o băutură prin anii `30-`50. Tata era cârciumar într-un sat de lângă Dunăre, aproape de Orșova. Avea o cârciumă
Fragment din romanul Vârtejul dansului, vârtejul vieţii… de Iulian Popescu () [Corola-blog/BlogPost/339661_a_340990]
-
Italia. Lucrări în colecții particulare: România, Ungaria, Israel, Germania, Elveția, Italia, Egipt, Turcia, Grecia, Slovacia, Austria, Suedia, Finlanda, Statele Unite ale Americii, Canada, Chile, Ecuador... Pe sărbătorit îl cunosc de o viață. De mai bine de 50 de ani! Suntem același leat... și amândoi (consider!) mari iubitori de artă. Domnia Sa = profesionist! Prieten bun! Veșnic săritor să te ajute. Veșnic preocupat de destinele semenilor săi și ai comunității din care face parte. Dacă îl întâlnești pe corso-ul orădean îți vine să-l
MAGISTER DURGHEU ’70 – FINIS CORONAT OPUS! de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1789 din 24 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340067_a_341396]
-
acordate acestora orașului datau încă din anul 1215, de pe vremea lui Radu Negru voievod: "... Așijderea orășenii cămpulungeni să nu dea vamă din ce vor vinde, să scrie în hrisov, după cum au fost iertați de răposatul Radu voievod, cănd au fost leatul 6723 (1215). Așa se scrie și pe Crucea de piatră existentă și astăzi în piața orașului Câmpulung, cunoscută sub numele de Crucea Jurământului". Avem aici dovada sigură că la Câmpulung se cunoștea scrierea, desigur în limba slavonă, încă din primul
ŞTIINŢA DE CARTE LA RUCĂR ÎN SEC. XIV-XVI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340803_a_342132]
-
loc cu Iuda și cu Aria și cu alți nelegiuiți în veci. Și pentru adevărata credință ne-am pus degetele și iscăliturile mai jos ca să se crează. Am scris eu popa Bratu cel bătrân din Rucăr, luna martie 28 zile, leat 7162<1654>. Martori: Eu Stanciul, Eu Vlad, Eu Vlad, Eu Stan, Eu Oprea, Eu Sosav, Eu Stanciu pârcălb, Eu Stoica. Eu Radu pârcălab (urmează semnăturile). După cum observăm, acest act este scris de popa Bratu care ține să adauge că era
ŞCOALA DIN RUCĂR ÎN SEC. AL XVII-LEA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 261 din 18 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340831_a_342160]
-
nu se ținea cont de gabarit sau înălțime, am nimerit o rubașca cu mânecile scurte până la coate, un pantalon scurt până la genunchi și o centură de pânză ruptă pe la mijloc, două fire de câlți o mai ținea. Așa a pornit "leatul"la prima lucrare de construire a unui gard de împrejmuire a unității cu stâlpi de beton de 400 kg. și cum eu aveam 1,83 m înălțime toată greutatea stâlpului se lasă pe mine. Răni și coaje am avut pe
CAP.4 de IONEL CADAR în ediţia nr. 2216 din 24 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/343094_a_344423]
-
munci fără acel tânăr frumos cu acei ochi albaștri plini de un aer de umanism autentic. Acest incident s-a întâmplat în mare parte și datorită faptului că caporalul de schimb, sau sergentul de servici erau soldați gradați din acelaș leat cu soldații care făceau gardă și când nu mai erau alte cadre prin preajmă practic, nu mai aveau nici o autoritate asupra soldaților. În alte unități am văzut că erau sergenți angajați și asta făcea diferența în corpul de gardă. Sosi
PORTRETUL UNUI SOLDAT de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 641 din 02 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343525_a_344854]
-
gardă și când nu mai erau alte cadre prin preajmă practic, nu mai aveau nici o autoritate asupra soldaților. În alte unități am văzut că erau sergenți angajați și asta făcea diferența în corpul de gardă. Sosi și ziua liberării pentru leatul lui Andrei dar el a rămas închis în arestul corpului de gardă la o unitate alăturată. Îl vedeam uneori când îl duceau la proces s-au prin curtea unității mereu acompaniat de un soldat înarmat. O schimbare se produsese în
PORTRETUL UNUI SOLDAT de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 641 din 02 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343525_a_344854]
-
Dumnezeu. De o fi cu mine, scot un volum mare, doar să am putere și ceva mâncare, să-mi fie copiii tot că până-acum, să aibă serviciu, să nu stea în drum. Să-mi fie alesul, cel de-un leat cu mine, pe picioare, zdravăn și să-i fie bine, să nu mai bolească că m-a omorât, sufletul în beznă mi l-a zăvorât. Că de-o fi așa, Doamne, scriu române, uit de bătrânețe, de nesomn, de foame
MI SE SCURGE VIAȚA de DORA PASCU în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378506_a_379835]
-
broboadă, Necăjită de amar. Stă cu mâna tremurândă Întinsă pentru un ban, Că de trei zile flămândă A zăcut într-un canal. Pe soț, cu mulți ani în urmă, Gangrena l-a mistuit. Era poate cel din urmă Dintr-un leat care-a pierit. În Italia un fiu, după altul dispărut, A fost spulberat pe zebră. Și, din lanț o verigă s-a mai rupt - Fetița - care-o mai ținea în... vervă. Ce greu i-au mai trecut anii... Ultimii i-
AMĂRÂTĂ BĂTRÂNICĂ ! de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 2006 din 28 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378905_a_380234]
-
încovoiat sub cruce. Că sub povara vremilor opacă Se rezvrătește-un vis nestins cu anii Și sângele nu poate să mai tacă Vândut din nou în codrii Gesetmani. Că va renaște neamul ca un soare Sub boltă, ca la început de leat Peste pământ și’n inimi iar tresare Eternul imn: Hristos a înviat ! Referință Bibliografică: IMNUL ÎNVIERII / Marin Mihalache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2299, Anul VII, 17 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Marin Mihalache : Toate Drepturile Rezervate
IMNUL ÎNVIERII de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2299 din 17 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380343_a_381672]
-
era chiar un motiv ca s-o termine cu viața; erau încă femei prin sat mult mai bătrâne decât ea și tot umblă ca fetele mari... Ileana lui Vasile, Parascheva de peste drum, Tanța lui Ghiță, Maricica lui Ilie...tot un leat ! Veștejite și uscate, cu picioarele strâmbe, unele fără dinți, altele aduse din spate... Ptiuuu! Își făcu semnul crucii, scuipă în sân și deschise ușa chilerului . Aici era locușorul ei, refugiul în ceasul greu al încercărilor, aici își petrecea puținul răgaz
MARELE PREMIU LA CONCURSUL INTERNATIONAL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379417_a_380746]
-
era chiar un motiv ca s-o termine cu viața; erau încă femei prin sat mult mai bătrâne decât ea și tot umblă că fetele mari... Ileana lui Vasile, Parascheva de peste drum, Tânta lui Ghiță, Măricica lui Ilie...tot un leat ! Vestejite și uscate, cu picioarele ... Citește mai mult Războiul de țesut- bunicii mele Măriuca -Zorile se iviseră de mult și animalele zbiereau de foame în curte dar ea trăgea de ea încă să se ridice... O moleșeala nemaiștiută o lipise
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379428_a_380757]
-
era chiar un motiv ca s-o termine cu viața; erau încă femei prin sat mult mai bătrâne decât ea și tot umblă că fetele mari... Ileana lui Vasile, Parascheva de peste drum, Tânta lui Ghiță, Măricica lui Ilie...tot un leat ! Vestejite și uscate, cu picioarele ... XXVII. CÂȘTIGĂTORII CONCURSULUI INTERNAȚIONAL DE POEZIE, ESEU, PROZA SCURTĂ ȘI DRAMATURGIE “MEMORIA SLOVELOR“, EDIȚIA A II-A, 2016, de Ion Nălbitoru , publicat în Ediția nr. 2067 din 28 august 2016. CÂȘTIGĂTORII CONCURSULUI INTERNAȚIONAL DE POEZIE
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379428_a_380757]
-
aur o îmbracă, Un vânt sfios, pătruns în vie, Împrăștie buchet de busuioacă. Un stol de grauri de pripas, Ca un penel stropind grăbit Un rest de tuș în el rămas, Pătează cerul în pepit. În nucul cel de-un leat cu veacul Se-oprește-o zburătoare pe furiș Și-n urma ei, de-a berbelecul, O nucă zornăie pe-acoperiș. O nouă toamnă-adaug iar La anotimpurile-mi grele, O altă filă-n calendar Foșnește-n degetele mele. Și-n toamna care mă
GHEORGHE PÂRLEA [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]
-
de aur o îmbracă,Un vânt sfios, pătruns în vie, Împrăștie buchet de busuioacă.Un stol de grauri de pripas,Ca un penel stropind grăbitUn rest de tuș în el rămas,Pătează cerul în pepit.În nucul cel de-un leat cu veaculSe-oprește-o zburătoare pe furișși-n urma ei, de-a berbelecul,O nucă zornăie pe-acoperiș.O nouă toamnă-adaug iarLa anotimpurile-mi grele,O altă filă-n calendarFoșnește-n degetele mele.Și-n toamna care mă cuprinde,Ceasornicul cel hămesitîmbucă-nghițituri avideDin
GHEORGHE PÂRLEA [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]
-
broboadă, Necăjită de amar. Stă cu mâna tremurândă Întinsă pentru un ban, Că de trei zile flămândă A zăcut într-un canal. Pe soț, cu mulți ani în urmă, Gangrena l-a mistuit. Era poate cel din urmă Dintr-un leat care-a pierit. În Italia un fiu, după altul dispărut, A fost spulberat pe zebră. Și, din lanț o verigă s-a mai rupt - Fetița - care-o mai ținea în... vervă. Ce greu i-au mai trecut anii... Ultimii i-
ION I. PĂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/380888_a_382217]
-
doliu, o broboadă,Necăjită de amar.Stă cu mâna tremurândă întinsă pentru un ban,Că de trei zile flămândăA zăcut într-un canal.Pe soț, cu mulți ani în urmă,Gangrena l-a mistuit.Era poate cel din urmăDintr-un leat care-a pierit.În Italia un fiu, după altul dispărut,A fost spulberat pe zebră.Și, din lanț o verigă s-a mai rupt -Fetița - care-o mai ținea în... vervă.Ce greu i-au mai trecut anii...Ultimii i-
ION I. PĂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/380888_a_382217]