146 matches
-
arăta un om de o asemenea virtute, pe tronul imperiului roman lâncezea un despot slab și desfrânat, nerăbdător la muncă, cu inima fricoasă, iubind a se preumbla mai mult prin orașe decât a sta în lagăre, a fi purtat în lectică decât a se urca pe cal, a-și purta războaiele prin generali, iar el a zăbovi în trândăvie. Imperiul roman era mare, dar regele său mic; acel al Dacilor restrâns însă condus de un geniu. Se compensau deci pozițiile ambelor
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
dușmani Îi avertiza că, dacă nu vor sta gata să-i Îndeplinească vrerile, Îi va ucide. Iar de Asasini nimeni nu putea scăpa. Niz³mu’l-Mulk, primul-ministru al sultanului, pe când cruciații se osteneau Încă să cucerească Ierusalimul, În timp ce era purtat În lectică spre locul unde se aflau femeile lui, este Înjunghiat mortal cu pumnalul de un ucigaș ce se apropiase de el travestit În derviș. Ata-begul din Hims, În timp ce cobora din castelul lui ca să se ducă la rugăciunea de vineri, Înconjurat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
balanțe și mese de cântărit mai multe decât toate cele existente în întreaga Italie. În timp ce ne îndreptam spre casa lui Giuliano, eram zăpăcit de zarva vocilor într-un babel de limbi, de zumzete, culori, mirosuri, de un du-te-vino de trecători, lectici, călăreți, animale și care. M-a luat pur și simplu amețeala, și a trebuit să mă sprijin oleacă de zidul unei case, asta și ca să nu fiu luat pe sus. Din puzderia de minunății despre care voi scrie ulterior, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
adus din nou la palat. Giuliano nu se întorsese acasă, și nici Calinic, ceea ce a avut darul să mă îngrijoreze foarte tare. Pe drum ne-am întâlnit cu un pâlc de gardieni ai împăratului, trimiși să-l ia cu o lectică pe Garibaldo. Acesta a refuzat-o. Încet, încet am ajuns la porțile de bronz, și doi funcționari cu un aer servil ne-au condus până la Boukoleon. Atriumul era gol, dar, imediat ce-am apărut noi, ușa camerei s-a deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cu ochii umflați de nesomn. Am făcut o plecăciune. Nimeni n-a zis nimic. Garibaldo a schițat doar un mic gest de salut și încă o dată m-a prins de braț. Heraclion a spus: - Medic arogant, călugăr încăpățânat, de ce refuzi lectica? De ce nu rămâi aici? Garibaldo a făcu din nou un gest mut de salut cu mâna, fără să se-ntoarcă, și a surâs. Pe drum m-a întrebat: - Când pleci, Stiliano? I-am răspuns: - Peste două zile. A făcut semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
găurit, ni s-a alăturat arhidiaconul Pompeianus, oficialul cancelariei papale care-i ținea locul cardinalului Adeodato, imobilizat de o gleznă scrântită și pe care l-am întâlnit la sosirea în palatul papal de la Laterano. Și-a făcut apariția într-o lectică purtată de doi servitori zdraveni. Era îmbrăcat cu veșmintele modeste ale benedictinilor și, mai tânăr ca mine, se simțea jenat de felul în care era silit să se prezinte. Sub tonsură, fața i se sfârșea printr-o lungă bărbie ascuțită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
înainta ca într-un fel de marș, și patru dintre ei duceau un scaun pe care e purtat papa. Ne-am dat într-o parte și, în timp ce treceau pe lângă noi, am observat că era o veche și roasă de molii lectică de stejar, decorată cu dungi de fildeș sculptat. Papa Onoriu ne aștepta înconjurat de cardinali și de episcopi în odăjdii somptuoase. Nu era bătrân, cum mi-l închipuiam, cred să fi avut cam cincizeci de ani sau chiar mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
tăcere, prea obosiți să mai protestăm. Asta a durat preț de trei zile, și doar atunci când regina a căzut la pat, neputând să se mai țină pe picioare de slăbită ce era, am avut acordul lui Rotari să trimit o lectică după Amos. Purtarea lui a amintit de cea a lui Iisus față de neguțătorii de la templu; a pus pe fugă toți preoții, bizuindu-se pe protecția mea. Regele n-a mai îndrăznit să intervină, văzându-l atât de mânios, în ciuda bătrâneții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
confesiunile și-au deplâns împreună regina. Înainte de a fi scoasă din palat, Rotari a dorit să o acopere el însuși cu mâinile lui, cu un văl scump egiptean. A fost dusă cu alai mare în biserica San Giovanni, pe o lectică îmbrăcată în flori. Rotari mi-a îngăduit s-o sărut pe frunte, după care a rămas singur cu ea. A stat până la apusul soarelui, când fiul său s‑a dus să-l aducă. Eu m-am retras să mă rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și m-a ciupit de obraz. După cuvântul „circumcizie”, n-am mai auzit nimic altceva. Îmi vuia capul, iar inima îmi bătea să-mi sară din piept și m-am repezit în marele hol unde Re-mose era așezat pe o lectică lângă scaunul lui Nakht-re. S-a uitat la mine și mi-a zâmbit repede, fără urmă de durere pe față, care era acum o altă față cu totul. Trecuseră aproape cinci ani de când mă părăsise și băiețelul era acum un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
meu să-și viziteze rudele pe care nu le văzuse de zece ani, de când le oferise adăpost împotriva foametei din Canaan. Călătoria cu Zafenat Paneh-ah nu semăna deloc cu cea făcută în copilăria mea. Fratele meu era purtat într-o lectică de către militarii din garda lui, iar fiii lui erau călare pe măgari. Eu și Benia, care mergeam pe jos, eram înconjurați de servitori care ne ofereau bere și fructe proaspete fie și numai dacă ne ridicam mâna la frunte să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
viitor. Am plecat din casa lui Iacob simțindu-mă mult mai bine decât Iosif. Dimineața, Iuda a început pregătirile pentru ca trupul lui Iacob să fie înmormântat alături de părinții lui în Canaan. Iosif a urmărit cum i-au pus trupul în lectica aurită, pe care el o adusese pentru călătoria de înmormântare. Înainte ca Iuda să plece cu trupul tatălui său, el și Iosif s-au îmbrățișat pentru ultima oară. Mi-am întors privirea de la acea scenă, dar, înainte de a ajunge la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
în măsura în care lămurește o chestiune de epistemologie: cum determină imagi nea dialectică o modalitate de cunoaștere? Secțiunea N (Erkenntnistheoretisches, Theorie des Fortschritts) din Passagen-Werk conține în esență răspunsul la această problemă. În primul rând, este vorba de justificarea faptului că dia lectica istorică a secolului al XIX-lea capătă caracterul unei ima gini, nu al unui „discurs“ sau al unei „argumentații“. Dia lectica hegeliană, de exemplu, stă sub o altă presupoziție: aceea a devenirii conceptului în forma judecății. Desfășurarea dialectică este justificată
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
din Passagen-Werk conține în esență răspunsul la această problemă. În primul rând, este vorba de justificarea faptului că dia lectica istorică a secolului al XIX-lea capătă caracterul unei ima gini, nu al unui „discurs“ sau al unei „argumentații“. Dia lectica hegeliană, de exemplu, stă sub o altă presupoziție: aceea a devenirii conceptului în forma judecății. Desfășurarea dialectică este justificată la Hegel de necesitatea „încheierii“ ei spe culative. Raționalul nu este văzut, în logica speculativă, ca iden titate abstractă a determinațiilor
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
Unfertigkeit des gesellschaftlichen Produkts sowie die Mängel der gesellschaftlichen Produktionsordnung sowohl aufzuheben wie zu verklären.“ Fantasmagoria astfel precizată induce o imagine dialectică, tradusă acum în percepția obiectelor-marfă și a artefactelor lumii urbane. Mecanismul celor două fenomene este același, anume dia lectica reprezentărilor istorice, eliberată de iluzia „păcii“ conceptuale și de coerența unui act reflexiv intențional. Fixa rea prin gândire a unei constelații eterogene de determinații este metoda de cunoaștere prin care Benjamin recunoaște formele materiale ale secolului al XIX-lea și
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
este amintit, la Benjamin, și caracterul lor reproductibil. Tehnicile de reproducere devin un element constitutiv artei, din perspectiva materialismului istoric. Astfel, tehnica devine un element definitoriu al lumii moderne și al „conștiinței“ acesteia. În consecință, odată ce cunoașterea istorică devine dia lectică, obiectul artistic capătă două mărci esențiale: caracter public și material. Benjamin vorbește, de exemplu, de „unersättliche Materialhunger“ a lui Fuchs. Asumarea istoriei în cadrul unei experiențe cu caracter dialectic, necontemplativ, este posibilă plecând de la o astfel de înțelegere a obiectelor, iar
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
cu două degete, luau două picături de sânge pe care le înălțau spre zeul astru, Quetzalcoatl. Îmi imaginez și scena întîlnirii lui Cortes cu Moctezuma petrecută într-o dimineață de noiembrie. Conchistadorul coborând de pe cal. Și împăratul aztecilor coborând din lectica de aur, în vreme ce slujitorii așterneau în calea lui țesături de bumbac, iar mulțimea se prosterna la pământ. Aceeași mulțime care, câteva luni mai târziu, când Moctezuma, prizonier al lui Cortes, a ieșit pe zidurile palatului să liniștească revolta împotriva spaniolilor
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
iar de acolo se îndrepta pe Via Sacra, presărată cu flori, spre Capitolium. Cortegiul acela nu era însă o paradă; era o poveste feroce a războiului în imagini, realizată cu un spirit pre-televiziv. Mai întâi apăreau, încărcate în care și lectici, prăzile de război, comorile, latura exclusiv utilitară a războiului. Veneau apoi, purtate sus, desupra capetelor mulțimii, mari tablouri pictate ce ilustrau cetățile cucerite, bătăliile, asediile, actele de eroism individuale, dușmanii perfizi: imaginea războiului viril și eroic. După aceea veneau, puși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de iarnă, se vedeau colinele Albani, munții Lepini și, spre miazăzi, insulele și coasta golfului Partenopeo. Nero fu exilat pe învecinata insulă Pontia, numită astăzi Ponza. Lumea povestea că Agrippina făcuse călătoria în lanțuri, cu escortă militară, însă într-o lectică închisă, pentru ca nimeni să nu se poată apropia de ea. Și, parcă printr-o îndelungată cenzură, paginile lui Cornelius Tacitus care îi povesteau obiectiv destinul au fost smulse, au dispărut. Despre procesul acela rapid, despre acuzații și martori, despre felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și al lui Marcus Antonius, singurul supraviețuitor de parte bărbătească din familia imperială -, cu ajutorul armat al pretorienilor, al flotei, al legiunilor lui Germanicus și cu aprobarea umilă a Senatului, cucerise imperiul. Pe neașteptate, Tiberius vru să plece de la Capri. În ciuda lecticii capitonate, a sclavilor și medicilor, coborârea de la Villa Jovis până în port fu obositoare, iar îmbarcarea și navigarea se dovediră și mai dificile. Toți își amintiră - iar cei ce nu-și aminteau auzeau, uimiți, de la ceilalți - sinistra profeție făcută cu ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
să moară dacă avea să încerce să se întoarcă la Roma. Tiberius nu se întoarse nici o clipă să privească înapoi, spre insula care ani în șir fusese vizuina lui inaccesibilă. Dacă aruncă o privire, o făcu de după perdelele groase ale lecticii, fiindcă pe mare sufla un vânt schimbător de început de martie, un vânt dinspre răsărit care venea din munți și care, după spusele marinarilor, prevestea ploaie. Ascuns în spatele perdelelor, împăratul debarcă în formidabila bază navală de la Misenum, centrul de apărare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
fiecare zi, obsedant, la Capri, fură înlocuiți de prefectul ce comanda celebra Classis Praetoria Misenatis, Armata Mediteranei occidentale, și de oamenii lui, care prin tradiție constituiau escorta imperială în porturi și în timpul călătoriilor pe mare. Cortegiul călare se formă în spatele lecticii împăratului bolnav. Gajus sări pe cal fără vreun sprijin, așa cum învățase în castrum, atrăgându-și astfel admirația militarilor. Puternicul praefectus îl privi, iar Gajus observă că lăsase liber locul de lângă el, iar acum aștepta. Liniștit, își îndrumă calul spre locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pentru a-l distruge pe Gaetulicus... Germani Corporis Custodes, o fortăreață mișcătoare... Documentele blestemate ale lui Tiberius, făcute publice în felul acela; pe unii dintre noi oamenii îi urăsc atât de mult, încât trebuie să vină în Curie închiși în lectici, cu perdelele trase, fiindcă nu mai îndrăznesc să se arate în For; alții s-au retras la țară... Iar el merge călare ca un barbar; în patru ani a călătorit mai mult decât alții în douăzeci. A străbătut călare toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
sunt cazaci, se poate călca pe ei. În cele din urmă, găsiră În spatele mânăstirii o grădină mică și plăcută, În care era o tavernă grecească, cu o terasă umbrită de frunze de viță și mese aranjate. Printre mese erau așezate lectici. Dând la o parte perdelele uneia, Fima Își văzu soția făcând dragoste, În lacrimi, dar pasional cu un bărbat sfrijit, negricios, care era Întins sub ea și scotea gemete slabe. Brusc, Într-o străfulgerare, Înțelese cu oroare că se Împerechea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
tiran nu În accepția strâmtă de azi, ci ca „atotputernic și binefăcător, judecător și providență!” -, loc uman Înalt, În care se concentrează voința și predestinarea, istoria ce prinde chip uman, deși acest chip nu e decât o figură purtată pe lectici, pe brațe viguroase și anonime sau reflectată de cartoane șlefuite și Încadrate solemn sau de o sticlă, servilă și ubicuă. Egipul vechi și popoarele Asiei au avut nevoie, se pare, de o asemenea formă de „organizare” și „Înaintare” În istorie
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]