434 matches
-
musta Cenvașă să strângă-n brață... * Tot picior după picior Că de asta mi-a fost dor. Hai mai iute și-i dai drumul Că s-anfuriat nebunul. * Floricică de pe șes Te-a iubit badea pe mers, Că Și-i mersul legănat și hurmuzul revărsat De bădișa cumpărat. Horele se organizau în zilele de sărbătoare și în celelalte sate ale comunei, fie în bătătura crâșmelor, fie pe imaș, locul de adunare a satului și teren de joacă pentru copii și tineri. Răzeșii
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
organizate de instituțiile abilitate. în Slobozia - Filipeni hora se organiza pe imaș, la fântâna lui Vasile Vasila (Costănoiu) și mai sus, unde a fost curtea Sofiei Boteanu. După câte îmi amintesc, muzicanții interpretau, de regulă, două melodii, una era hora legănată, mai domoală, alta era într-un ritm alert și se numea sârba. Foarte rar se interpretau tangouri sau valsuri care au pătrunsă târziu în lumea satelor, urmare a plecării multor tineri la școlile din oraș. S-a ajunsă la o
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Încă nu dădeau semne că i-ar fi observat prezența. El, În schimb, zări umbra unui al treilea bărbat, care venea dinspre celălalt capăt al podului. Înainta tăcut, măturând pietrele cu marginea de jos a hainei. Înalt, cu pasul ușor legănat, doctorul Marcello apucase să urce rampa opusă, apropiindu-se cu repeziciune. Cei trei se Întâlniră la jumătatea podului fără vreun gest de surpriză, ca și când și-ar fi dat acolo o Întâlnire secretă. După o clipă, Dante se alătură și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
vrui să-l mai alint, Întinsei o mînă-amară De plâns mult... și dârdâind, Două coarne de argint Răsucit se fărâmară. Că e ciunt, nu m-am uitat... Ci, în punga lui de bale, Cu-nsutite griji, pe cale L-am purtat Legănat: Pungă mică de mătasă... Iar acasă L-am pus bine Sus, în pod, ( Tot lângă mine) Ca să-i cânt din când în când Fie tare, Fie-n gînd: "Melc, melc, Cotobelc, Plouă soare Prin fânațuri și răzoare, Lujerii te-așteaptă-n crâng
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
toamna unde seara încheagă tonuri vii, Prin surda picurare a orelor târzii Îți vei purta tristețea, încet, pe Drumul Sacru. Nocturne bolți vor ninge, din slăvi, misterul lor. Ți s-o răsfrînge-n suflet tăria-ngîndurată Iar sfânta ta durere va trece legănată În ritmuri largi și grave, de corul sferelor. Pe Calichor, în templul încins de roci calcare, Acolo te așteaptă, cucernic, dorul meu; Acolo vei ajunge în Marea Noapte, greu De gânduri, de neliniști, de-adîncă-nduioșare. Mă vei urma... Cuvântul va depăna
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Coboară iar toamna Elena Marin Alexe Coboară iar toamna pe ulița mea, Cu pasul ușor legănat, Cad frunze uscate-n lucire de stea Prin griul din nori alungat. În aer arome îmbie la joc, Tacit invită pământul, Iar turtele coapte miros busuioc, Iarba-și bocește veșmântul. E-un aer plăcut, amalgam de culori Și vântul colindă
Coboar? iar toamna by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83374_a_84699]
-
Acasa > Versuri > Frumusete > ÎNTRE DOUĂ SPERANȚE Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 378 din 13 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Poezie de Al.Florin ȚENE Între două speranțe Sunt singur în barcă legănat de vânt Rotesc stelele valsuri și perinițe, Silueta ta a rămas difuză pe mal Și luna își despletește pe mare șuvițe. Înaintez în noapte înspre nici-unde Nu știu dacă la alt mal mă așteaptă o speranță Dar îmi este sufletul
ÎNTRE DOUĂ SPERANŢE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361288_a_362617]
-
ochi o cană de apă. Bău cu lăcomie și înghițituri sonore de care se jenă și pe care încercă să le disimuleze scârțâindu-și pantofii. Rabinul zâmbi pe sub mustățile colilii și-și împreună vârful degetelor mâinii drepte în acel gest legănat, specific oriental, care îndeamnă la răbdare. - Întoarce-te acasă! Ereț Israel are nevoie de bărbați adevărați ca tine! De minți luminate, de soldați curajoși, de investiții, de propășire... - Din păcate, rabbi, eu nu mă mai socotesc un bărbat adevărat. Chiar
ANTENTATUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363812_a_365141]
-
o privire absentă trecătorilor. Păreau a fi rămas încremeniți în așteptarea unui eveniment ce uită să se mai întâmple. Înfruntând zăduful zilei, pe trotuare continua să se scurgă șuvoiul de oameni. Cu multe spinări încovoiate, mulți pași șovăielnici și călcături legănate, greoaie. Cu toate acestea, nimeni nu părea să fi observat ce se întâmpla în jur. Și cum ar fi putut observa ceva, când plămânii tuturor se opinteau în încercarea de a absorbi puținul oxigen din atmosfera rarefiată, iar trupurile moleșite
DILEMA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363368_a_364697]
-
zbor. Din ce in ce mai sigur, ... X. TINEREȚE, de Anca Tănase, publicat în Ediția nr. 275 din 02 octombrie 2011. Îți amintești de calul ruginiu ce ne purta încet prin inserări și ierburi despletite prin poieni ? Pluteam ușor dintr-un amurg în altul legănați, purtând în ochi fântâni cu ape verzi Calul e mort... și noi pășim încă-amândoi pe-același drum ... Citește mai mult Îți amintești de calul ruginiuce ne purta încetprin înserăriși ierburi despletiteprin poieni ? Pluteam ușordintr-un amurg în altullegănați,purtând în ochifântâni
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/360739_a_362068]
-
Impresii > ELENA BUICĂ - LA CONCERTUL DE ANUL NOU ÎN VIENA Autor: Elena Buică Publicat în: Ediția nr. 1131 din 04 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Cine își imaginează că poate ajunge la concertul de Anul Nou la Viena în ritmul legănat al valsului „Dunărea Albastră” de Iohann Strauss junior va fi luat de apele imaginației și dus pe alte căi curgătoare. Ca să ajungi la împlinirea dorinței de a fi în sala de concert a Filarmonicii vieneze în ziua de Anul Nou
LA CONCERTUL DE ANUL NOU ÎN VIENA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364134_a_365463]
-
muză cântecelor de vecernie, nobilă certitudine, elementară vremelnicie, spic de grâu în mai, trandafir purpuriu, floare de lotus, rezonanță armonioasă a celestului par de cal blond-carmaz... Cerul se stinge, pământul zace în aspră savoare a sfârșitului de zi și tu, legănata de vraja, visezi, amica mea. Semplice come un abbandono, allettante come un richiamo, musa di cânți vespertini, nobile certezza, elementare transitorietà, spiga di grano a maggio, roșa purpurea,fiore di loto, risonanza armonica di celești crini fulvo-crèmisi... Îl cielo și
APUS de LUCA CIPOLLA în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364279_a_365608]
-
este senin, marea este albastră, dealurile și stâncile sunt clare, începând să strălucească. Căldura se intensifică. Natura pare cuprinsă de nemișcare. Mișcarea valurilor este o legănare lină, un ușor clipocit se sparge de țărm, pescărușii nu mai zboară, se lasă legănați ușor de valuri, alții se odihnesc pe acoperișul restaurantului vecin cu plaja, unul stă pe plajă, mândru de prada lui, un pește pe care îl ține în gură. Pe măsură ce soarele se înalță, stâncile devin din ce în ce mai albe și mai strălucitoare. La
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
loc auroral presărat cu piramide și cu lumi subpământene”, o „țară edenica situată undeva între Hyperboreea, Tracia, Helada, Egipt sau Babylon”. Poezia lui Râul Constantinescu, ne încredințează Ion Itu, e una incomoda, profumele de vechime potrivite unei muzici cu măsuri legănate întâmpinând aci, uneori, ruperi neașteptate de ritm, încordările rostirii, aș spune, insurgente, nemulțumite de realitatea strâmta în care le este dat încă să se miște. Tonul e, are dreptate din nou Ion Itu, oracular („ ... veni-va ziua mult așteptată/ ziua
ASTRA de RAUL CONSTANTINESCU în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367856_a_369185]
-
decembrie 2014 Toate Articolele Autorului CORBII A nins ieri și ninge azi, Neaua-mbracă munți și brazi, Corbii sunt nepăsători, Că au mai văzut ninsori, Lipsa soarelui pe cer, Norii alergând prin ger. Stau pe ramuri nemișcați, De vânt aspru legănați; Se gândesc că va veni Primăvara într-o zi. Fulgii cad ca și-alteori, Deși, mărunți și foșnitori, Punând vestă codrului Fără voia nimănui; Cad tăcuți din înălțimi, Delicați și anonimi. În peisajul alb, regal, Zburdă în poiană-un cal
CORBII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367925_a_369254]
-
și zburau. Le mai vedeam seara, dacă în Timișul Mort (un braț al Timișului, ce se prelungea până la capătul grădinii noastre) era apă. De era secetă, mai veneau de 2-3 ori pe zi, acasă. Urmau rațele. Favoritele mele! Cu mersul legănat, gălăgioase peste măsură, tulburau apa și făceau tumbe, alergându-se, până terminau și de mâncat, apoi plecau la baltă...sau pe stradă, tot bombănind. Urmau curcile. Leneșe, cu bătăi largi de aripi, adunau și ele ceva boabe. Când aveam curcani
VACANŢELE DE ALTĂDATĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367384_a_368713]
-
o savurează cerând alta, mereu a căutat să aibă la îndemână câteva. Acum crescuse și numărul de păsări, mai ales rațe și gâște care se bucurau de apa canalului din spatele curții. Cum se săturau de bălăcit, o luau în pas legănat, una în spatele celeilalte precum soldații la instrucție, la păscut iarbă grasă pe întinderea fostei bălți a Ialomiței, asanată și cultivată de către I.A.S. - ul din localitate. Găseau cu ce să se hrănească până seara când singure se întorceau de la păscut
PLOAIA CARE UCIDE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367399_a_368728]
-
iunie 2016 Toate Articolele Autorului Scutură floare de tei Scutură floare de tei Mireasmă din anii mei, Căci atât mi-a mai rămas Restul este de pripas. Vântul ruga îmi ascultă, Ani în floare vrea să-i ducă, Peste marea legănată, Stea...în fată preschimbată. Cântă în talaz sirene, Valurile-si plimbă trene, Soare arzător se-arată, De sărută marea toată. Scutură floare de tei Pe aripi de porumbei Vise cu mireasma lor, Lasă dorul călător, Până în pădurea deasă Umbră dorului
SCUTURĂ FLOARE DE TEI de NASTASICA POPA în ediţia nr. 2008 din 30 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367740_a_369069]
-
anii fug și nu știi când Deodată toți te-au părăsit Ș-ai să-i revezi numai în gând! Să-ți spună mama cum erai Când nani-ți tot cânta la pat Și cum tu, mulțumit, râdeai Și adormeai, blând, legănat. Cum nopți și zile alerga Să-ți pună masă-mbelșugată, La Domnul Sfânt cum se ruga Să nu te uite niciodată! Cum parcul nu-ți mai ajungea La jocul cu copiii dragi Și câtă grijă îți purta Să fii tu
MAI TRECI P-ACASĂ FIU IUBIT! de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367782_a_369111]
-
apărată, la distanțe bine chibzuite, de arnăuți înarmați, aflați în dreptul chioșcurilor de lemn. Abia din trăsură ispravnicul observă razele soarelui, care făceau să strălucească țigla smălțuită a acoperișului palatului. Oftă adânc, își rezemă capul de tetiera scaunului și-n mersul legănat al caretei se cufundă în gândurile lui. Rămași singuri, Vodă Mavrocordat, se întoarse către vornicul Radu Popescu și, cu supărare mare în glas, îi zise: - Ehei dragă vornice, s-ar ridica și alții care să-l înfrunte pe sultan, așa cum
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
sărbătoare, să-i primesc surâzătoare, cu plăcere, drăgăstoasă, pe cei dragi, la mine-n casă! PLOUĂ CU VISURI Am ieșit la promenadă este ora nouă... Sub umbrela mea albastră nu-mi pasă că plouă. I-am văzut de la distanță mersul legănat E înalt și poartă barbă, părul grizonat. Mi se pare amuzant, și privesc în zare... Este puțin amețit, sau mie îmi pare? Zâmbetu-mi trădează gândul prin conturul buzelor. Dar deodată el întreabă cu un glas domol: Vrei sa-mi dai
VREAU! de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 192 din 11 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367079_a_368408]
-
cere protecția și dragostea părinților; fiecare copil venit pe lume ne aduce fericirea. Sufletul unui copil este ca o grădină în care cresc întruna flori divers colorare și parfumate. Purtat în brațele părintelui el se simte ca într-un Paradis; legănat de brațele mamei are parte de cele mai frumoase vise. Mângâiat apoi, îmbrățișat, sărutat, sfătuit, încurajat, copilul crește frumos. Și parcă văzându-i cum cresc, știm mai bine pentru ce am venit pe această lume, știm mai bine ce avem
ZIUA COPILULUI de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 152 din 01 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367195_a_368524]
-
-nfiorau zgomote mici era să calc peste furnici. În ciripit de păsărele veneai cu două buchețele și îmi cereai pentu o floare să-ți dau în schimb o sărutare. O, câte sărutări ți-am dat și-n brațe tu mai legănat, eram atât de fericiți cu inocență-nlănțuiți. Acum, când anii au trecut, și știm ce-nseamnă un sărut, ne amintim cu duioșie iubirea din copilărie. Suntem maturi, dar uneori, când Soarele răsare-n zori, vedem în apele celeste castelul alb
TRANDAFIRII DRAGOSTEI de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 161 din 10 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367222_a_368551]
-
inimii era un bubuit. Și apoi toți, dintr-o dată! La dreapta că un val, ca o legănare, toți. Mâinile sus încleștate în umerii celor de alături. Un cerc că o roată. O roată cumplită. La stânga. Dreptul în aer. În așteptare legănata, o clipă, în aer bănuind o primejdie. Și apoi, brusc, se schimbau. Stângul sus, o așteptare legănata. Unduirea trecea că un frison prin umeri, se transmitea curent viu, de la un om la altul, frisonul trecea, ca un val, ca o
MARIANA BRĂESCU: „ÎMI AMINTESC ŞI-MI IMAGINEZ” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367269_a_368598]
-
toți. Mâinile sus încleștate în umerii celor de alături. Un cerc că o roată. O roată cumplită. La stânga. Dreptul în aer. În așteptare legănata, o clipă, în aer bănuind o primejdie. Și apoi, brusc, se schimbau. Stângul sus, o așteptare legănata. Unduirea trecea că un frison prin umeri, se transmitea curent viu, de la un om la altul, frisonul trecea, ca un val, ca o briză din marea caldă, ochii se întunecau și din pupilele adânci ieșeau fulgere iuți, primeau răspunsuri alte
MARIANA BRĂESCU: „ÎMI AMINTESC ŞI-MI IMAGINEZ” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367269_a_368598]