1,613 matches
-
continuat cu modificările. S-au pus grilaje sub ferestre și stilul Baroc Târziu s-a făcut simțit în camere. În sec. al XVIII-lea s-a modificat din nou fațada cu Eckrisaliten și pilaștri (Reisenpilastern). Mai târziu palatul a găzduit legația bavareză și muzeul de stat federal Niederosterreichi. Stricăciunile provocate de bombardamentele din timpul celui de al doilea război mondial au fost reparate și în același timp s-a mărit suprafața curții. În 1982 a fost din nou restaurat. Foarte puține
Palatul Mollard-Clary () [Corola-website/Science/322469_a_323798]
-
la acestei țări la Budapesta ca parte dintr-un aranjament prin care numirea lui Wallenberg era acordată la schimb cu scăderea presiunilor diplomatice americane asupra Suediei neutre în vederea desființării politicii de liber schimb cu Germania. Când Wallenberg a ajuns la legația suedeză din Budapesta în iulie 1944, campania împotriva evreilor maghiari era deja în desfășurare de câteva luni. Între mai și iulie 1944, Eichmann și asociații săi reușiseră să deporteze peste 400.000 de evrei cu trenurile de marfă. Dintre cei
Raoul Wallenberg () [Corola-website/Science/307560_a_308889]
-
purtătorii lor ca cetățeni suedezi ce așteptau reptrierea, evitând astfel deportarea lor. Deși nu aveau nicio bază legală reală, aceste documente păreau oficiale și erau în general acceptate de autoritățile germane și maghiare, care adesea trebuia să fie și mituite. Legația suedeză din Budapesta a reușit și să negocieze cu autoritățile germane ca purtătorii acestor pașapoarte protectoare să fie tratați ca cetățeni suedezi și să fie exceptați de la obligativitatea purtării insignei galbene obligatorii pentru evrei. , publicist și esperantist din Budapesta, împreună cu
Raoul Wallenberg () [Corola-website/Science/307560_a_308889]
-
agent neoficial de legătură între OSS și (MFM), o mișcare de rezistență antinazistă. Mesajul OSS notează contactele lui Wallenberg cu Geza Soos, un lider de rang înalt al MFM și explică mai departe că Soos „poate fi contactat doar” prin intermediul legației suedeze la Budapesta, unde lucra Wallenberg și care servise și drept centru operațional pentru încercările lui de a-i ajuta pe . Aserțiunea aceluiași mesaj că Wallenberg „va ști dacă el (Soos) nu este în Budapesta” este curioasă, mai ales că
Raoul Wallenberg () [Corola-website/Science/307560_a_308889]
-
problema autorităților române era de a obține nu numai informații cu caracter general, ci informații detaliate cât mai precise cu privire la fiecare din abuzurile părții maghiare, pentru a putea înainta comisiei reclamații cât mai bine fundamentate. Una din sarcinile importante ale legației române din Budapesta și a consulatelor române de la Cluj și Oradea era tocmai să obțină informații. În condițiile în care locuitorii români din zonele în care se produseseră abuzuri erau împiedicați să se deplaseze la legație sau la unul din
Eugen Filotti () [Corola-website/Science/305015_a_306344]
-
din sarcinile importante ale legației române din Budapesta și a consulatelor române de la Cluj și Oradea era tocmai să obțină informații. În condițiile în care locuitorii români din zonele în care se produseseră abuzuri erau împiedicați să se deplaseze la legație sau la unul din consulate iar personalul unităților diplomatice nu știa care erau locurile vizate, sarcina de a documenta situațiile concrete era dificilă. Eugen Filotti s-a străduit organizeze un sistem prin care că colecteze informațiile necesare pentru a le
Eugen Filotti () [Corola-website/Science/305015_a_306344]
-
cazuri când românii din Ardealul de Nord erau duși la muncă forțată în Ungaria, de cele mai multe ori pentru lucru la șosele. Aceștia aveau voie să scrie acasă și comunice unde se aflau. Aceste informații erau apoi și ele transmise la legația română din Budapesta și ministrul Eugen Filotti se deplasa personal cu mașina legației să vadă condițiile în care trăiau și lucrau acești români. Au fost frecvente cazurile în care gărzile militare care îi păzeau pe români l-au bruscat pe
Eugen Filotti () [Corola-website/Science/305015_a_306344]
-
Ungaria, de cele mai multe ori pentru lucru la șosele. Aceștia aveau voie să scrie acasă și comunice unde se aflau. Aceste informații erau apoi și ele transmise la legația română din Budapesta și ministrul Eugen Filotti se deplasa personal cu mașina legației să vadă condițiile în care trăiau și lucrau acești români. Au fost frecvente cazurile în care gărzile militare care îi păzeau pe români l-au bruscat pe Eugen Filotti, neținând seama de statutul său diplomatic. Abuzurile de pe teritoriul Ungariei nu
Eugen Filotti () [Corola-website/Science/305015_a_306344]
-
germane situate pe malul iugoslav, iar spre nord, trupele germane și cele maghiare ocupaseră Aradul și înaintau pe valea Mureșului. În sfârșit, conform convențiilor internaționale, trebuia organizat schimbul de diplomați între țările beligerante. Acest schimb de diplomați urma să afecteze legațiile de la Berlin, Budapesta, Bratislava și alte capitale aflate încă sub controlul Germaniei. Tratativele pentru acest schimb se duceau prin intermediul legațiilor din diferite țări neutre, în special Elveția și Suedia. Deși s-a ajuns la un acord cu guvernele țărilor respective
Eugen Filotti () [Corola-website/Science/305015_a_306344]
-
În sfârșit, conform convențiilor internaționale, trebuia organizat schimbul de diplomați între țările beligerante. Acest schimb de diplomați urma să afecteze legațiile de la Berlin, Budapesta, Bratislava și alte capitale aflate încă sub controlul Germaniei. Tratativele pentru acest schimb se duceau prin intermediul legațiilor din diferite țări neutre, în special Elveția și Suedia. Deși s-a ajuns la un acord cu guvernele țărilor respective, în cele din urmă schimbul nu a mai avut loc, deoarece majoritatea diplomaților din Ungaria și din alte țări au
Eugen Filotti () [Corola-website/Science/305015_a_306344]
-
-a infanterie motorizată SS a ordoant ca patrulele germane să traverseze Dunărea cu bărcile gonflabile, podurile de peste fluviu fiind distruse. Soldații germani au intrat în capitală fără să întâlnească rezistență. La ora 17:00, patrulele au înălțat steagul german pe legația Reichului. Cam peste două ore, primarul Belgradului a predat în mod oficial orașul în mâinile lui Klingenberg, care era însoțit de un reprezentant al Ministerului de Externe, eliberat după ce fusese arestat de iugoslavi la începutul conflictului. La cartierul general al
Invadarea Iugoslaviei () [Corola-website/Science/309726_a_311055]
-
și Paul Hazard. Devine doctor în litere la Sorbona (Doctorat d'État, 1939) cu o teză intitulată "L'Arioste en France". Lector de limba și literatura română la Universitatea din Lyon (1938 - 1940) și consilier cultural (apoi doar atașat) al Legației române din Paris (1940). Întors în țară, este pentru scurt timp secretar al Institutului de Istorie Universală din București (până la moartea lui Nicolae Iorga). Este numit Director literar la Editura Contemporană (1942 - 1945). În aceeași perioadă este secretar general al
Alexandru Ciorănescu () [Corola-website/Science/297632_a_298961]
-
Universul" (1942 - 1945). Fișele întocmite pentru realizarea acestei lucrări, care trebuia să apară în 24 de volume și din care nu s-a publicat decât sumarul articolului de la litera A, s-au pierdut. Revenit la Paris în calitate de consilier cultural al legației României (la începutul anului 1946) și destituit în 1947, ia decizia de a nu se mai întoarce în țară, nu înainte însă de a mai colabora cu "Scrisori din Franța. Esențe franceze" la revista Viața Românească (numărul 2, februarie, 1946
Alexandru Ciorănescu () [Corola-website/Science/297632_a_298961]
-
5 noiembrie 1888 în Arsenalul Marinei din Galați. Nava, a cărui echipaj în epoaca respectivă era format din 14 ofițeri și 23 grade inferioare, a făcut parte din flotila internațională în Primul Război Balcanic și a asigurat protecția Consulatului și Legației României de la Istanbul. În Primul Război Mondial, crucișătorul Elisabeta a fost bazat în portul Sulina asigurând apărarea antiaeriană și împiedicând pătrunderea navelor inamice pe Dunăre (respingând, printre altele, atacul crucișătorului german "SMS Breslau"). Nava a fost scoasă din serviciu în
Crucișătorul Elisabeta () [Corola-website/Science/313325_a_314654]
-
000 de ruble pentru «La Roumanie»”". Acordarea acestor stipendii de către Ambasada Rusiei la București a continuat și sub mandatul următorului ministru al Rusiei la București generalul Aleksandr Mossolov care în memoriile sale arăta că" „domnul Take Ionescu era totdeauna la Legație «personna grata», care primea din când în când ajutoare financiare pentru partidul al cărui lider era”". Soarta averii lui Take Ionescu, în condițiile lipsei unor urmași direcți, a stârnit o serie de controverse, în special după 1990. Se menționează existența
Take Ionescu () [Corola-website/Science/297438_a_298767]
-
pe care le-a scris. Palatul a fost reinaugurat, astfel, în 1927, unele lucrări interioare continuând, însă, până în 1935. În timpul celui de Al Doilea Război Mondial, palatul a fost loc de întâlnire al diplomaților aliați, fiind, pentru câteva luni, închiriat legației elvețiene din România. După 6 martie 1945, moșia a fost naționalizată forțat de guvernul comunist, Martha Bibescu obținând de la autorități declararea ca monument istoric a palatului, pe care încă îl mai deținea. Prințesa a plecat însă definitiv din țară în
Palatul Mogoșoaia () [Corola-website/Science/303365_a_304694]
-
printre alții pe Ștefan Augustin Doinaș, Ion Caraion și Ion C. Pena, „Gândirea”, „Rampă”, „Bis”, „Artă nouă” etc. În aprilie 1945 se căsătorește cu Miră Simian. În octombrie 1946 pleacă, împreună cu soția sa, în Elveția, ca atașat de presă al Legației României de la Berna. Colaborează la reviste literare din Elveția. În anul 1949 pleacă în America Latină, la Rio de Janeiro - Brazilia, unde devine redactor la un important ziar, Tribuna da Imprensa. Despre această perioadă din viața sa, scrie o carte intitulată
Ștefan Baciu () [Corola-website/Science/299014_a_300343]
-
atașat cultural al guvernului Antonescu pe lângă guvernul de la Vichy. Tot acolo își scrie și teza de doctorat „Tema morții și a păcatului în poezia franceză” pe care nu o va susține niciodată. Numirea sa în postul de atașat cultural la legația României din Paris se datorează politicii pe care Mihai Antonescu, ministrul de Externe a dus-o de a salva mai mulți intelectuali români, trimițîndu-i ca să lucreze în diplomație în țările de care erau legați sufletește, pe filo-germani în Germania sau
Eugen Ionescu () [Corola-website/Science/297105_a_298434]
-
La sfârșitul aceleiași luni, unii oameni au afirmat că l-ar fi zărit la nord de Constanța, intrând în Marea Neagră și înotând. Soarta sa rămâne necunoscută. În februarie 1941 Mircea Eliade a fost numit în postul de consilier cultural la Legația Română de la Lisabona, părăsind astfel Anglia, ca urmare a ruperii relațiilor diplomatice între România și Marea Britanie. Scriitorul a locuit în această perioadă la Lisabona, dar în vara anului 1941 a închiriat casa de vacanță a avocatului Costa Pinto de la Cascais
Un om mare () [Corola-website/Science/327155_a_328484]
-
diplomat german, orientalist de specialitate, subsecretar de stat la Oficiul de afaceri externe al Germaniei și, în această calitate, șef al diplomației germane pentru o foarte scurtă perioadă, între 25 iunie - 16 iulie 1881. În anii 1885 - 1888 a condus legația Germaniei la București. Dr.Klemens August Busch s-a născut la Köln într-o familie catolică germană, ca fiu al capelmaistrului Johann Michael Busch și al lui Barbara născută Philippart. A studiat dreptul, științele politice și limbile orientale la universitățile
Clemens Busch () [Corola-website/Science/319361_a_320690]
-
ca fiu al capelmaistrului Johann Michael Busch și al lui Barbara născută Philippart. A studiat dreptul, științele politice și limbile orientale la universitățile din Bonn și Berlin. Din 1861 a fost trimis la perfecționare la Serviciul de traducători (dragomanat) de pe lângă Legația Prusiei la Constantinopol. În 1872 a fost numit consilier și consul la legația germană la Sankt Petersburg, iar în 1874 a fost rechemat pentru a îndeplini funcția de consilier la secția politică a Oficiului de afaceri externe al Imperiului German
Clemens Busch () [Corola-website/Science/319361_a_320690]
-
A studiat dreptul, științele politice și limbile orientale la universitățile din Bonn și Berlin. Din 1861 a fost trimis la perfecționare la Serviciul de traducători (dragomanat) de pe lângă Legația Prusiei la Constantinopol. În 1872 a fost numit consilier și consul la legația germană la Sankt Petersburg, iar în 1874 a fost rechemat pentru a îndeplini funcția de consilier la secția politică a Oficiului de afaceri externe al Imperiului German. În 1875 s-a căsătorit la Berlin cu Margarethe Bendemann-Friedländer, văduva fostului consul
Clemens Busch () [Corola-website/Science/319361_a_320690]
-
afaceri externe al Imperiului German. În 1875 s-a căsătorit la Berlin cu Margarethe Bendemann-Friedländer, văduva fostului consul german la Constantinopol, Justus Friedländer (strănepotul lui David Friedländer), pe al căror copil, Fritz, l-a adoptat. Trimis iarăși în 1877 la legația din Istanbul, în 1878 a fost rechemat la Berlin pentru a face parte din echipa cancelarului Otto von Bismarck la lucrările Congresului de la Berlin. După ce a îndeplinit pentru scurtă vreme funcția de consul general la Budapesta, și pe cea de
Clemens Busch () [Corola-website/Science/319361_a_320690]
-
dar favorabilă părții ruso-române (atitudine în urma căreia a primit apoi Bosnia și Herțegovina). Astfel, Austro-Ungaria a fost primul stat care a recunoscut independența Principatului României. La 11 septembrie 1878 agenția diplomatică română de la Viena a fost ridicată la rangul de legație (ambasadă). Reprezentanța română de la Viena a devenit astfel prima ambasadă a României. Primul ambasador român în străinătate a fost ambasadorul Ion Bălăceanu, iar primul ambasador străin acreditat în România a fost contele László Hoyos-Sprinzenstein. Principalele divergențe au fost legate de
Relațiile dintre România și Ungaria () [Corola-website/Science/328923_a_330252]
-
a apăra coastele Toscanei și Corsicii. În februarie 825, la Marengo, Lothar I a emis o "Capitula de expeditione corsicana", în vederea apărării insulei. În 828, Bonifaciu a primit titlurile de "prefectus" și "tutela" asupra insulei Corsica de la Lothar, ca și legația papală din partea episcopului de Luni. În iulie și august 828, el a condus o mică flotă, cu misiunea de a găsi pirați sarazini. Negăsind nimic în largul mării, flota a debarcat în Sardinia, iar acolo a luat decizia de a
Bonifaciu al II-lea de Toscana () [Corola-website/Science/324849_a_326178]