396 matches
-
ei. Când fu anunțat Mitsuhide, focul fu răspândit de la o feștilă la alta, până când numărul luminilor păru să se multiplice aproape la nesfârșit. Apoi, ținând torțele sus, servitorii plecară unul după altul, urmând avangarda. După ce străbătură cam o jumătate de leghe, începu ploaia, stropii împroșcând flăcările torțelor. — Se pare că oaspeții din castel încă nu s-au dus la culcare. Poate vor petrece toată noaptea. Mitsuhide nu remarca ploaia. Când se răsuci în șa, privind înapoi spre lac, enormul donjon al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
se afla drept în față. Mitsuhide dădu ușor din cap, ca și cum ar fi observat deja. Deși Sakamoto se afla destul de aproape de Azuchi pentru a se putea întoarce în loc să vadă până acolo, Mitsuhide arăta de parcă ar fi străbătut o mie de leghe. În timp ce stătea în fața castelului comandat de vărul său, Akechi Mistuharu, avea senzația că scăpase din bârlogul tigrului. Însoțitorii săi, însă, erau mult mai îngrijorați de tusea periodică a lui Mitsuhide decât ar fi putut să fie de ceea ce avea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
a nu sfârșit ca seniorii clanurilor Araki sau Sakuma îl ajutase să justifice totul ca pe o măsură de legitimă apărare; era ca un animal încolțit, forțat să atace primul pentru a rămâne în viață. De la capelă erau doar cinci leghe până la Templul Honno, unde locuia dușmanul său cel atât de slab apărat. Era un prilej unic în viață. Coștient că trădarea lui putea să pară oportunism, Mitsuhide nu se putea concentra asupra rugăciunii. Dar nu-i era greu să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
oamenii se cutremurară de atâta simțire. Îl felicitară zgomotos, conform datinii onorate de vremuri la plecarea pe front. Yomoda Masataka ridică privirea spre cer, apoi îndemnă oamenii să se pregătească sufletește: — În curând va fi Ora Cocoșului. Avem cam cinci leghe până în capitală. Dacă o luăm pe scurtături, am putea înconjura Templul Honno lacrăpatul zorilor. Iar dacă ne ocupăm de Templul Honno înainte de Ora Dragonului și apoi distrugem Templul Myokaku, totul ar trebui să fie gata până la micul dejun. Se întorsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
conform lui Nagamasa, mesagerul plecase din Kyoto la amiaza zilei trecute și sosise chiar acum, la Ora Mistrețului. Acest lucru însemna că avusese nevoie de o zi întreagă și jumătate și o noapte întreagă pentru a străbate cele șaptezeci de leghe dintre capitală și tabără. Nu era ușor, nici chiar pentru un curier. Fără îndoială, nu mâncase nici nu băuse pe drum și călărise toată noaptea. — Hikoemon, adu lampa puțin mai aproape. Hideyoshi se aplecă și desfășură scrisoarea lui Sojin. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
și Kobayakawa să reconsidere problema încă odată, azi dimineață? Presupun că va juca rolul hotărâtor, între pace și război. Când Kanbei puse problema astfel, Ekei se simți obligat să acționeze. Tabăra lui Kikkawa de la Muntele Iwasaki era doar la o leghe distanță. Tabăra lui Kobayakawa, la Muntele Hizashi, se afla la nici două leghe. Nu peste mult, Ekei își îndemnă calul s-o ia la galop. După ce-l văzu pe călugăr plecând, Kanbei se duse la Templul Jihoin. Privi în camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
rolul hotărâtor, între pace și război. Când Kanbei puse problema astfel, Ekei se simți obligat să acționeze. Tabăra lui Kikkawa de la Muntele Iwasaki era doar la o leghe distanță. Tabăra lui Kobayakawa, la Muntele Hizashi, se afla la nici două leghe. Nu peste mult, Ekei își îndemnă calul s-o ia la galop. După ce-l văzu pe călugăr plecând, Kanbei se duse la Templul Jihoin. Privi în camera lui Hideyoshi și constată că dormea. Lampa se stinsese, cu uleiul consumat. Kanbei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Arăta de parcă în sfârșit s-ar fi simțit în siguranță; acum, își putea canaliza toate forțele într-o singură direcție. Armata reveni la Himeji în dimineața zilei a opta. Plini de noroi, apoi udați de furtună, soldații parcurseseră douăzeci de leghe într-o singură zi. — Primul lucru pe care vreau să-l fac, le spuse Hideyoshi slujitorilor săi, e o baie. Guvernatorul castelului se prosternă în fața lui Hideyoshi. După ce-l felicită la întoarcere, îl informă că sosiseră doi mesageri, dintre care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
tace și el,” își spuse Mitsuhide în timp ce stătea la Onbozuka, privind prin întuneric spre Yamazaki. Îl încerca o profundă emoție și tensiune la gândul că armata lui Hideyoshi se afla acum în fața lui, la o distanță de nici jumătate de leghe. Stabilind Onbozuka drept punctul focal al întregii sale forțe și folosind Castelul Choryuji ca bază de aprovizionare, Mitsuhide își desfășură trupele în linie, de la râul Yodo în sud-vest până la râul Emyoji, ca și cum ar fi deschis un evantai. La vremea când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Șasea, la o oră atât de matinală încât pe drumul spre Yamazaki încă nu se auzea nici măcar un nechezat de cal. Privind din tabăra principală a lui Mitsuhide de la Onbozuka, soldații puteau vedea dealul Tennozan cam la o jumătate de leghe înspre sud-vest. Patrea sa stângă era îmbrățișată de drumul către Yamazaki și de un râu mare - Yodo. Tennozan era abrupt, având cam trei sute de metri până la piscul cel mai înalt. În ajun, când principala armată a lui Hideyoshi înaintase până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
epuizați. Ajunseseră deja aproape de Yamashima și, de-ar fi putut numai să ajungă la Otsu, aveau să fie în siguranță. Și continuau să se îmbărbăteze astfel, dar pentru oamenii frânți de oboseală distanța părea să aibă peste o sută de leghe. Am intrat într-un sat. — Trebuie să fie Ogurusu. Treceți în liniște. Ici și colo se vedeau colibe muntenești, cu acoperișuri groase de stuf. Partizanii lui Mitsuhide ar fi preferat să evite cât mai mult posibil asemenea așezări omenești, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
de la amiază, căutând locul unde s-ar fi putut ascunde mama și soția stăpânului său. Sakichi îngenunche cu respect în fața lui Hideyoshi. Potrivit raportului său, mama lui Hideyoshi, soția sa și restul personalului casei se ascundeau în munți, la zece leghe și ceva distanță de Nagahama. Se părea că abia își mai păstrau firea. — Ei bine, haideți să ne pregătim imediat de plecare. Dacă mergem acum, ar trebui să putem ajunge acolo până mâine seară, spuse Hideyoshi, ridicându-se. Abia se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
că nu merita să se alarmeze, le ordonă oamenilor cu făclii s-o ia înainte. Părăsind poarta castelului, porniră pe drumul mărginit cu copaci, spre nord-est. Călărind prin noapte până cam prin al patrulea schimb, Hideyoshi înaintă pe drum cinci leghe, fără prea mare grabă. Grupul ajunse la Templul Sanjuin la miezul nopții. Hideyoshi crezuse că aveau să-i ia complet prin surprindere pe călugări dar, spre uimirea lui, când aceștia deschiseră poarta principală, văzu că interiorul templului era viu luminat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
rugându-se în fața statuii lui Kannon. Deodată, auziră luptătorii alergând pe-afară. Mama lui Hideyoshi se întoarse surprinsă, iar soția lui ieși pe verandă. — Vine Domnia Sa! Strigătele santinelelor răsunau prin toată incinta. În fiecare zi, străjerii coborau cam la două leghe în aval, să stea de pază. Cu toții păreau să fi căzut pe burtă după ce intraseră în fugă pe poarta principală dar, când o văzură pe Nene în verandă, începură să strige la ea de unde seafla, ca și cum n-ar fi avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
de munți aflat la miazănoapte de două lacuri lacul mai mic Yogo și mai marele lac Biwa. Din satul Fumuro, aflat la poale, până în vârf, e o diferență de altitudine de aproape opt sute de metri și o distanță de peste două leghe cu piciorul. Călătorul care dorește să-i escaladeze panta abruptă trebuie să-și planifice cel puțin o jumătate de zi. — Pleacă! — Unde se duce, așa, dintr-o dată? Războinicii care-l păzeau pe Hideyoshi îi observară pe pajii care se îndepărtau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
aducă pe calul său favorit. Însoțit de zece luptători, porni imediat spre tabăra principală de pe Muntele Nakao. Drumul recent construit între Muntele Yukiichi și tabăra principală de la Nakao avea cam patru metri lățime și șerpuia pe o distanță de două leghe, de-a lungul lanțului muntos. Verdeața primăvăratică a munților umplea ochii războinicilor și, în timp ce-și îndemna calul înainte, până și Genba fu cuprins de o stare poetică. Tabăra principală de la Muntele Nakao era înconjurată de câteva palisade. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Shogen cu invective, dar acesta se lupta ca și cum nu s-ar fi temut de moarte. Tăind din mers o brazdă de sânge, până la urmă reuși să scape din cușca de fier. Biciuindu-și calul din răsputeri cale de vreo două leghe, se alătură curând armatei lui Yasumasa, care aștepta din seara trecută. Dacă asasinarea lui Hayato s-ar fi încununat cu succes, cele două fortărețe de pe Motoyama ar fi fost atacate și cucerite la apariția focurilor de semnalizare ale lui Shogen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
mâncând pământul. Ce conduită rușinoasă! Ce le trecea prin cap? Lui Niwa i se făcu milă de zăpăceala lui Kuwayama. — Și s-a întâmplat chiar adineaori? îi întrebă el pe săteni. Nu pot fi mai departe decât o jumătate de leghe, răspunse un agricultor. — Inosuke! strigă Niwa un servitor. Fugi după unitatea lui Kuwayama și vorbește cu Seniorul Shigeharu. Spune-i că am venit și că vom apăra Shizugatake împreună. Ordonă-i din partea mea să se întoarcă imediat! Da, stăpâne! Omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
făcea pe un general cu adevărat curajos să dorească lupta cu atât mai mult. — Va fi interesant. Genba dădu la o parte perdeaua de tabără și ieși. Privind peste vredeața prioaspătăa munților, văzu Shizugatake la o distanță de vreo două leghe spre miazăzi. Mai aproape, sub loculunde stătea el, un general urca de la poala muntelui, însoțit de câțiva aghiotanți. Comandantul apărării de la poarta barierei din lemn se grăbea înainte, arătându-i drumul. Genba țistui din limbă, bombănind: — ăsta trebuie să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
să părăsești Muntele Oiwa cât mai repede cu putință. Făcu această rugăminte prosternat în afara perdelelor îngrăditurii. Genba, însă, judecase situațai astfel: chiar dacă Hideyoshi fusese informat despre incident și pornise grăbit dinspre Ogaki, avea totuși de străbătut o distanță de treisprezece leghe dintr-un loc în celălalt și avertismentul n-ar fi putut ajunge înainte de căderea nopții. Prin urmare, cel mai apropiat moment imaginabil pentru încheierea acelei preschimbări a pozițiilor de pe teren avea să fie în seara zilei următoare sau în zorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
primi ordinul lui Katsuie și-și îndemnă imediat calul spre Muntele Oiwa. Lunga zi se întuneca în sfârșit, iar focurile de tabără începeau să licărească în umbra frunzelor tinere. Reflectau sentimentul din adâncul pieptului lui Katsuie. La întoarcere, cele două leghe puteau fi străbătute cât ai clipi din ochi, cu un cal rapid, iar Yaso se întoarse numaidecât. — I-am spus că e ultimul dumneavoastră cuvânt și l-am mușstruluit strașnic, dar Seniorul Genba n-a consimțit să se retragă. Al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
trimise primul raport la tabăra lui Hideyoshi din Ogaki. Azi dimineață, a forță a lui Sakuma de opt mii de oameni a urcat pe cărările de munte și a pătruns adânc pe teritoriul nostru. De la Kinomoto până la Ogaki erau treisprezece leghe și, chiar și pentru un esager călare, curierul fusese uluitor de iute. Hideyoshi tocmai se înapoiase de pe malul râului Roku, unde se dusese să bserve nivelul în creștere al apei. În ultimele câteva zile, în Mino căzuseră ploi torențiale, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Hideyoshi. În acel răstimp, Hideyoshi preschimbase o înfrângere din partea de miazănoapte a provinciei Omi într-un prilej de victorie. Crease pe loc o strategie nouă pentru întreaga lui armată. Instruise curieri și-i trimisese cu ordine pe drumul de treisprezece leghe până la Kinomoto - drumul care avea să-l ducă pe el spre totul sau nimic. Fusese decis atât la minte, cât și la trup. Cu elanul acestei hotărâri, Hideyoshi și o armată de cincisprezece mii de oameni se repezeau drept înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
În acea perioadă a anului, erau cele mai scurte nopți. Înainte de a se lăsa întunericul, armata principală își instală bivuacul la Imajo, în Echizen. Avangarda continuă să meargă înainte, însă, având ordin să avanseze până la Wakimoto - cale de încă două leghe și ceva - în timp ce ariergarda se opri la Itadori, cam la aceeași depărtare în spatele armatei principale. Astfel, tabăra din acea noapte se întindea pe o distanță de patru leghe între avangardă și ariergardă. În noaptea aceea, Hideyoshi se lăsă furat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
înainte, însă, având ordin să avanseze până la Wakimoto - cale de încă două leghe și ceva - în timp ce ariergarda se opri la Itadori, cam la aceeași depărtare în spatele armatei principale. Astfel, tabăra din acea noapte se întindea pe o distanță de patru leghe între avangardă și ariergardă. În noaptea aceea, Hideyoshi se lăsă furat de un somn mulțumit - pe care nici chiar cântecul cucului de munte nu putea să i-l tulbure. „Mâine vom ajunge la Castelul Fuchu,” își spuse Hideyoshi, chiar înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]