978 matches
-
restul paharului și-și lăsă capul pe pernă, ca și cum vorbele rostite l-ar fi secat de energie. - Poate că ai dreptate și am greșit și eu - își regăsi cu greu vorbele Florin, aruncându-i o privire neliniștită, dar gestul de lehamite al lui Vadim de a tăia cu brațul aerul din cameră, îi reteză efortul de a mai argumenta ceva. - Măcar dacă ai avea bunul simț să taci, că nicio scuză nu poate micșora răul pe care deja l-ai făcut
SUB CERUL MUT de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380112_a_381441]
-
ființa asta să-și arate talentele tocmai pe el? ș.a.m.d. Orice tentativă de autodomolire îi eșua și basta! -Hai, acum să văd, care pe care! Cum e Papa, șoricelul?! Înfuriat? Zemos?! se auzi dinspre Diplomat curiozitatea pseudo-amicală. Cu lehamite, Papa apucase căpșuna-șoarece de un picior-scobitoare și-o introdusese în întregime în gură, începând s-o mestece răzbunător. Flower-Power se alarmă din ochi, dar gestul i se termină în țipătul lui Papa: -Ce e asta?! M-ai otrăvit?! Nu era
CAP.6 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377157_a_378486]
-
mă, cum se strigă? a insistat nea Mitică. Atunci ne-am umflat și am tras un „Câțu-Mâțu/ două ouă-ncondeiete...” de am speriat un miel ce dormea lângă un gard. -Știam eu că habar n-aveți! a dat din mână a lehamite nea Mitică. Iar am luat poziția de vițel, cu ochii-n sus la nea Mitică. Făcând pe supăratul, ni s-a adresat, ridicând o sprânceană: -Bă! Vreți să umpleți coșul cu ouă? Vreți să vină femeile la poartă cu ciurelul
POVESTIREA CÂŢU-MÂŢU (PARTEA-NTÂI) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377171_a_378500]
-
cei mai mulți ) un om și atât. Iată de ce Nik Gărdean își putuse exersa nestingherit condiția sa umilă de om, bucurându-se când de avantajele ei nebănuite, când de inconvenientele ( uneori destul de contondente!) ale acesteia, tratându-le cu aceeași îngăduință egalizatoare, aproape de lehamite. Împlinise de curând douăzecișipatru de ani fără să se fi ales cu ceva în viață, fără să fi urmărit (în mod special! ) atingerea vreunui obiectiv ( în afară de terminarea facultății, care trebuia terminată oricum, dacă tot o începuse!). La capătul celor patru
URMEAZĂ-ȚI VISUL ( ROMAN FOILETON ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382243_a_383572]
-
aceea a omului rațional, a intelectualului dubitativ confruntat cu absurdul, cu lipsa de logică a unor realități strivitoare. Expus vexațiunilor de tot felul în viața cotidiană, el și ființele cel mai mult îndrăgite, soția și fiica, "troienit de scârbă, de lehamite și - ceea ce e mai grav - de deznădejde", se refugiază în scrisul zilnic, în lecturi și în muzică, după cum și în cercetarea istoriei. Poate că aici găsește cele mai solide puncte de sprijin moral, aici și în filozofia populară care îi
Un jurnal din "Epoca de Aur" by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8243_a_9568]
-
ne place, să stai în moarte, ca și cum nu ai fi / plecat, să fii / cu iubitele vii și cu iubiții vii, și cu iubitele moarte, și cu iubiții / morți", cu toate că "limbajele te enervează, și toate te enervează". Așadar un plictis, o lehamite se extind precum umori caracteristice. Dar, de remarcat, cu aceeași ambiguitate, ca și cum acestea n-ar bruia numai condiția umană, ci și jocul expresiv, la un moment dat saturat, obosit de propria-i mișcare pentru a se face că ține pasul
O acuitate dureroasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8553_a_9878]
-
ce se vrea normă structurantă a unei perspective consolatoare în răspăr, prin performanța sa formală. E o acrobație deasupra abisului a unui "imaginar roșu cu piercing în limbă". Primejdia acestui monolog nu e virtuozitatea cruzimii aneantizatoare sub raport moral, ci lehamitea, acedia epuizantă ce poate atinge o dură incantație dincolo de care nu mai e nimic: "Mîncăm sfințișori de post / și bem L'âme russe pe lada mortului / și de ce spunem Tatăl Nostru pe de rost? // ...ochi și priviri și flori de
O poezie mizerabilistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7785_a_9110]
-
tristă, mutilată realitate" (Drumul spre rai). Dar "Românica" nu e cu toate acestea osîndită pînă la capăt, ci chemată la condiția sa de naturalețe. Dacă "din pînda / care te dezbracă încet încet de zile / se naște prezentul din fereastră", iar lehamitea îți este "doctor de familie devreme ce îți prescrie droguri prosociale", patriei i se adresează următorul îndemn mușcător-sentimental: "privește-mă în ochi, țara mea, și fii te rog / iarba care crește și mă acoperă" (}ara mea). În contul dispoziției sfidătoare
O poezie mizerabilistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7785_a_9110]
-
și în distribuțiile multor filme Divorț... din dragoste, regia: Andrei Blaier; Păcală se întoarce, regia: Geo Saizescu; Viața fără ea, regia: Gina Lazăr; Niki Ardelean, colonel în rezervă, regia: Lucian Pintilie; Aici nu mai locuiește nimeni, regia: Malvina Urșianu; Această lehamite, regia: Mircea Daneliuc; A fost prietenul meu, regia: Andrei Blaier; Septembrie, regia Timotei Ursu; Între oglinzi paralele, regia: Mircea Veroiu; Baladă pentru fiul meu, regia: Constantin Dicu.
O mare doamnă a scenei: Am vrut să nu plâng, astăzi, de emoție by Ion Voicu, ionvoicu () [Corola-journal/Journalistic/79880_a_81205]
-
ale lui Virgil Mazilescu) și procedee formale ale liricii anilor '80 (atitudinea cerebrală, lipsa afectelor, ironia, cinismul, citatele și aluziile culturale, detașarea autorului de problematica propriu-zisă a versurilor). Parafrazele după poeții generației '70 și nu numai, sar în ochi. Poezia lehamitea începe cu un vers care trimite, voluntar sau involuntar, cu gândul, la un foarte celebru volum al lui Mircea Dinescu ("mi-a fost greață ca după o beție cumplită cu dumnezeu"), marginea poartă în efigie chipul lui Dosoftei ("la marginea
Spleen-ul cerebral by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8143_a_9468]
-
golaș în pântecul meu/ nu-mi șterg ochii în batiste evanghelice/ nu am făcut copii/ nu port centură de castitate/ vreau o insulă grecească flori sălbatice/ bărbatul meu/ pâine și vin/ asigurare pe viață nu mi-am făcut." (p. 152) Lehamitea, scârba, mizeria fiziologică, golul existențial provocat de lipsa comunicării corupe și aneantizează totul, inclusiv dragostea, care, în timp, se transformă într-o anticameră a morții. Procesul poartă un nume, înnegrirea, și este descris în poemul omonim: "neagră sunt eu/ neagră
Spleen-ul cerebral by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8143_a_9468]
-
fapt, parte a strategiei PDL. Democrat liberalii ar vrea să inducă în eroare nu numai proprii membri de partid, dar și opinia publică. „Atât Vasile Blaga, cât și Elena Udrea sunt două personaje, la fel de blamate și contestate, care transmit aceeași lehamite în rândul opiniei publice și care au fost aspru sancționate, împreună cu toți candidații PDL, la votul pentru alegerile parlamentare. De altfel, fiecare dintre ei este susținut de câte o grupare a fostei camarile din PDL, care se regăsește atât în
Codrin Ștefănescu: Scandalul Blaga-Udrea, strategie a PDL by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/39287_a_40612]
-
două căi care duc spre cunoașterea de sine și spre mîntuire. Poemul nu poate deveni rugăciune decît după ce autorul lui a cunoscut exacerbarea simțurilor, trăind într-o realitate înșelătoare de umbre și lumini. „Cine trăiește acum seamănă cu uriașa mea lehamite/ contemplativii plecînd/ au rămas să ne privească gropile/ dragostea murind/ face azi ultima mărturisire/ că nu ea, că nu ea...” Poetul nu-și duce ideea pînă la capăt, lăsînd cititorului să completeze fraza lăsată în suspensie. Prima propoziție care-ți
Negru pe negru și negru pe alb by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/4299_a_5624]
-
propoziție care-ți vine în minte e: „că nu ea e de vină...” Dacă nu ea, atunci cine? Gropile care ne privesc din asfalt? Despre ce fel de gropi e vorba totuși? Despre gropile din conștiință: ele sădesc în suflet „lehamitea de-a fi”, în timp ce „la o terasă, în plină amiază, lumina taie gîtul/ domnișoarei deală turi, domnul de la masa vecină e foarte preocupat să-și deschidă venele...” Probabil că domnul de-alături e chiar poetul, care a trăit, prin intermediul privirii
Negru pe negru și negru pe alb by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/4299_a_5624]
-
un povârniș. — Lecanoșt, deța! Todor Jivkov! Nu zaieț, nu pagadi! urlă Motanu spre ei. Ăia se opresc. Unul, în pantaloni scurți și cu o mutră de pițigoi, zbiară și el ceva, arătându-ne degetul mijlociu. Motanu dă din mână a lehamite, scoate o țigară boțită dintr-un buzunar și-o aprinde cu gesturi de expert. Trage adânc în piept de două ori și mi o întinde. N-apuc să trag nici un fum. În spatele lui Motanu apare, ca din pământ, plutonierul Ciocoiu
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Îi părea acum rău că-l luase, sau, și mai exact, că el, cu afurisita lui boală de-a iscodi, o făcea pe ea să-i destăinuie lucruri pe care n-ar fi dorit să le spună. O apucă o lehamite neagră, o silă de toate, atât de răvășitoare, că nici nu-și putea striga cel puțin dezamăgirea și indiferența să se răcorească. Ai dreptate! Aveți cu toții dreptate... Hai să ne-ntoarcem. De ce? Acum? După ce... Dacă vrei să te duci, du
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
a individului se va produce. Dar, ca la noi, la nimeni: preotul, indiferent din ce colț de țară, îți va spune că trebuie mai întâi să te spovedești, să ții post și abia apoi te va împărtăși. Ți se face lehamite și renunți, mai ales că, după spovedanie, s-ar putea să ți se spună că nu meriți decât agheazmă sau nici atât, pentru că fumezi, de exemplu. Bine, eu știu că fumatul nu e sănătos, dar fumez de 40 de ani, asta
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
președinte și pe noi toți. Vă mulțumim tuturor Celor care ne ajutați! 24.05.2006 Se întâmplă într-adevăr multe fenomene în ultimul timp, fenomene care se succed cu rapiditate destul de mare în raport cu letargia care a cuprins România. Este o lehamite și o renunțare la luptă și o acceptare tacită a tuturor relelor ce ni se întâmplă. Toată lumea oftează, plânge, se plânge, cerșește sau ridică doar din umeri și merge mai departe într-o acceptare necondiționată șu resemnată a implacabilului, cu
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
președinte și pe noi toți. Vă mulțumim tuturor Celor care ne ajutați! 24 mai 2006 Se întâmplă într-adevăr multe fenomene în ultimul timp, fenomene care se succed cu rapiditate destul de mare în raport cu letargia care a cuprins România. Este o lehamite și o renunțare la luptă și o acceptare tacită a tuturor relelor ce ni se întâmplă. Toată lumea oftează, plânge, se plânge, cerșește sau ridică doar din umeri și merge mai departe într-o acceptare necondiționată și resemnată a implacabilului, cu
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
un fel de nepăsare în glas și se așeză pe bancă, lîngă Virgil. L-am întîlnit ducîndu-se cu vaca la pășune. Plîngea și zicea că numai Bărzăunul ne-a băgat pe noi în toată grozăvia asta. Bărzăunul se strîmbă a lehamite și aruncă cu o pietricică după o cioară. Sigur că da, zise Tomiță uitîndu-se la el ca la un spin otrăvit, ție nici nu-ți pasă! Ați venit, mă? se auzi vocea domnului Nicanor de pe terasa primăriei. Nimeni nu răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
ducă, eu? întrebă doctorul făcîndu-i lui Nuțu semne cu degetul la obraz. Dr-dr-dracul să se ducă, c-c-că eu nu mă mai duc! Și ieși din casă luînd-o la fugă spre casa bunicilor. Dați-o-ncolo de canistră, zise Matei a lehamite. Găsesc eu alta pînă dimineață. Bine c-am scăpat cu viață din grozăvia asta! Dar a mai rămas vin în ea, frate, nu-i vorba de canistra propriu-zisă, glăsui plin de regrete doctorul. Și încă ce vin! Dar nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
după noi târziu, cu ochii pierduți undeva printre șireturile pantofilor. Între timp, eram Lea și cu mine. Și o bibliotecă mare. Și grădina. Mai târziu, când nu mai rămăseserăm decât mama și cu mine, mă duceam singur, de câte ori îmi era lehamite să merg acasă. De câteva ori am și rămas peste noapte, fără ca mama să se fi îngrijorat. Poate că nici nu observase. Sau poate că Lea o anunțase că sunt la ea. Nu știu. Pe el îl mai vezi? am
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
GETA (plînge): Oho! BUNICA (cu mîinile în șolduri amplifică): Ohoho! Hoho! Hoho! FANE (o îngînă): Ohoho...(sec) N-am model. O să fac totul din mintea mea! BUNICA (Getei): Poftim! Ai auzit? Ai auzit ce-i umblă dumnealui prin minte? (cu lehamite) Mintea lui...ce să spun... GETA: Măi Fănică! (tristă) Ai tu fantezii dintr-astea? FANE: Dacă aveam bani de model nu era bine, dacă fac din minte, iar nu e bine...Cum e bine? BUNICA (didactică, severă, aprobată prin gesturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
Pentru el sfârșitul lumii trecuse. 7 Desigur, se gândea Îngrozit la ce se va Întâmpla când va citi la marele cenaclu, Își zicea că, oricât de laș ar fi, trebuia să Îi Înfrunte, trebuia să le arunce În față disprețul, lehamitea pe care i-o inspirau, dar știa el să fie subtil? Va avea forța de a o Întâlni pe Ionela, dacă sărmana fată va mai fi În stare să dea ochii cu el, să zdrăngăne din chitară În timp ce el Își
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
lui. — Eu am plecat, soră-mea e singură acasă... — Lașule, i-a șuierat Ionela, du-te să dai raportul... Șarpe. Dar Cristian părăsise deja Încăperea, și la fel Costel Costan, și avocatul Baculovschi, și Tronaru, care bombă nea plin de lehamite, și În scurtă vreme toți ceilalți, cuprinși de groază, de gândul la consecințe... Ce l-a apucat, dom’le? Să-mi facă mie una ca asta... Copilul ăsta aduce numai belele. Să nu uiți să stingi luminile, Ionela! a mai
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]