235 matches
-
unei singure narațiuni, ci a narațiunilor picturale. Despre narațiune și naratologie A spune că picturile românești povestesc prin cărțile vechi, covoarele, pernele de divan, vasele de aramă gospodărești, oalele țărănești de ceramică, discursul urbanistic sau rural al timpului, zidăria sau lemnăria edificiului românesc sau că narează în detaliul recuzitei din grădina casei cu umbrelă de soare și fotoliu de răchită sau cerdacul în care așteaptă cana și farfuria de ceramică, în ornamentația vremii, culorile la modă, vestimentația epocii, mobilierul de mici
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
o poveste, lucrarea pleacă de la premisa că într-un fel numai al lor, picturile românești povestesc prin cărțile vechi, covoarele, pernele de divan, vasele de aramă gospodărești, oalele țărănești de ceramică, discursul urbanistic sau rural al timpului, prin zidăria sau lemnăria edificiului. Lucrarea presupune că într-un fel numai al lor picturile românești narează prin detaliile recuzitei din grădina casei cu umbrelă de soare și fotoliu de răchită sau prin imaginea cerdacului în care așteaptă cana și farfuria de ceramică, prin
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
unei singure narațiuni, ci a narațiunilor picturale. Despre narațiune și naratologie A spune că picturile românești povestesc prin cărțile vechi, covoarele, pernele de divan, vasele de aramă gospodărești, oalele țărănești de ceramică, discursul urbanistic sau rural al timpului, zidăria sau lemnăria edificiului românesc sau că narează în detaliul recuzitei din grădina casei cu umbrelă de soare și fotoliu de răchită sau cerdacul în care așteaptă cana și farfuria de ceramică, în ornamentația vremii, culorile la modă, vestimentația epocii, mobilierul de mici
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
puțin, ca apoi, să se odihnească măcar câteva zile într-un dispensar militar, riscul era totuși prea mare. După executarea misiunii, toți trei trebuiau, cu orice preț, să usuce undeva echipamentul de pe ei; dar unde? Soluția era un atelier de lemnărie sau, mai precis, o dogărie, situată la marginea satului. Ura! erau salvați. În câteva minute, în pas alergător, au ajuns cu bine. În curtea din jurul atelierului, un fel de baracă din lemn, tencuită prin interior, deasupra căreia se vedea de la
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
în sat la noi un orb, Gică Moșuleț îi spunea, care avea o armonică din care se întreținea dar care se strica mereu și tot Costache Buraga i-o repara cu mare meșteșug. S-a mai ocupat de lăcătușărie, fierărie, lemnărie, grădinărit, creșterea păsărilor și a animalelor dar toate acestea bineînțeles cu sprijinul soției și al copiilor. în toamna anului 1951, tata s-a integrat din nou în învățământ la școala din Dănești - și mama deasemenea unde a lucrat până la pensionare
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
și ies la lume, torcînd cîteva firicele cu scop ca cum se va mira lumea de ele că lucrează dumineca, așa să se mire peștele de ele și să iasă de pe la maluri să vie la tîrboc să-l vadă. Toată lemnăria de năpatcă* să o furi dacă vrei să ai noroc la prins pește. Cînd cineva se duce la prins pește, pe cel dintîi ce-l prinde îl dă prin păr sau barbă, ca să prinză atît de mult, cît păr e
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
atunci se lăudau cam așa: „...s’a învelit cu țiglă casa văduvei de război Veronica Moraru din comuna Munteni de Sus - Vaslui unde Organizația a contribuit cu suma de (nu scrie în document, n.n.) cu care s’a cumpărat țigla, lemnăria, cuele și sârma necesară. A avut un efect moral f. mare printre populația acestei comune în care majoritatea sunt reacționari (a se citi gospodari serioși, n.n.)”. La „concluzii”, tov. Vasile Bălteanu a reamintit faptul că „...am format echipe pentru lămurirea
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
sesizare făcută de primarul Andriescu, cu referire asupra comerțului cu cherestea din urbe, aflat, oarecum, în conflict de interese cu necesitățile militare: „...am onoarea a vă face cunoscut că în Huși a fost blocată numai cantitatea de 240 m.c. lemnărie. Negustorii își pot procura cantitățile necesare și apoi să le vândă neatingându-se de stocul de mai sus. Lor însă nu le convine să aibă marfă moartă și pentru aceasta vor să vândă din cea blocată”. Concluzia finală a înaltului
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
și femeilor. Prezentăm mai jos o sinteză a acestor informații: la fabrica de teracotă a fraților Apostol (din strada Tirului) - condiții igienico-sanitare bune; nu este utilizată munca femeilor sau a copiilor; numărul total al muncitorilor - 4; la atelierul mecanic de lemnărie din strada Pavel și Ana Cristea - nu este utilizată munca femeilor sau a copiilor; „fumul scos de mașina de vapori se răspândește la vecini și chiar la spital”; numărul total al muncitorilor - 5; la fabrica de sumane „N. Moga” (din
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
evrei din Huși „fabrica de azimă”, un obiectiv foarte important de vreme ce și aici sau investit mari sume de bani. Astfel, prin „Ordonanța de plată” nr.74, comunitatea plătea comerciantului M. Țipris suma de 2.620 de lei pentru „...material de lemnărie pentru dușamea și mese la fabrica de azimă”. Iată ce esențe de lemn achiziționase comunitatea de la „Depositul de lemne Mendel Țipris” din Huși, strada Cuza Vodă, nr.80: „Dulapi de stejar și de tei și țăruși de stejar”. Leiba Alaman
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
din proiecte pentru extragerea materialelor fiind mici”, inginerul-șef cerea forului superior „...cca. 100 de prizonieri cu garda respectivă”, cărora le putea asigura „...cazarea în casele din satul Gura Bohotin, întrucât pentru construcția baracamentelor este lipsă complectă în localitate de lemnărie, scândură, cuie”. Răspunzând chestionarului trimis de la Iași, la punctele 3, 4, 5 și 6 șeful serviciului fălcian spunea că „...hrana se poate aduce din târgurile Răducăneni, Drânceni și orașul Huși”; starea de sănătate a prizonierilor va fi controlată de către „...medicul
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
să câștig niște bani. Îmi erau neapărat necesari căci hainele de pe mine se rupseseră. Locul de muncă era la Policlinica C.F.R., mai jos de Râpa Galbenă, pe dreapta, cum urci niște scări în deal. Maistrul punea niște dușumele și repara lemnăria de la ferestre și uși. Mi-a dat să fac o treabă ușoară: să scot cu o teslă cuiele din niște scânduri și să le îndrept cu ciocanul pe o piatră netedă. Am făcut eu treaba asta mai multe zile, după
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
se încălzească greu iarna, ceea ce, din nefericire, îi obliga pe proprietari să majoreze plata caloriferului. Vara, din pricina ferestrelor imense, apartamentul era literalmente violat de lumină, jaluzelele lipseau. Proprietarii renunțaseră la ele, descurajați, fără îndoială, de înălțimea ferestrelor și de prețul lemnăriei. La urma urmei puteau fi foarte bine înlocuite cu niște perdele groase, care nu le puneau nici un fel de problemă în legătură cu prețul de cost, de vreme ce erau plătite de chiriași. Proprietarii, de altfel, nu pregetau să le vină acestora în ajutor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
ei la cale. Cârmaciul era rob, așa că n-avea să țină cu stăpânii. După ce vor socoti că Mpunzi a ajuns, unul din ei să se ducă ceva mai departe de țărm, acolo unde pescarii își întind năvoadele la uscat, pe lemnăria dulgherilor de corăbii. În liman sunt totdeauna câteva corăbii pescărești și alte câteva noi, abia date la apă. Așa spunea Mpunzi. Sunt însă păzite totdeauna de câțiva pescari. Dar năvoadele nu le păzește nimeni. Utnapiștim se va strecura până la ele
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
la apă. Așa spunea Mpunzi. Sunt însă păzite totdeauna de câțiva pescari. Dar năvoadele nu le păzește nimeni. Utnapiștim se va strecura până la ele, va face focul și va aprinde un braț de ierburi uscate, de la care va lua foc lemnăria. Atunci Utnapiștim va ieși din ascunzătoare și alergând spre țărm va striga din răsputeri: "S-a aprins lemnăria! Ard năvoadele!... Săriți!" Planul era bun. Acest rob își uimi tovarășii, care numaidecât și-l aleseră căpetenie. Când veni noaptea, toate se
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Utnapiștim se va strecura până la ele, va face focul și va aprinde un braț de ierburi uscate, de la care va lua foc lemnăria. Atunci Utnapiștim va ieși din ascunzătoare și alergând spre țărm va striga din răsputeri: "S-a aprins lemnăria! Ard năvoadele!... Săriți!" Planul era bun. Acest rob își uimi tovarășii, care numaidecât și-l aleseră căpetenie. Când veni noaptea, toate se petrecură după planul lui Utnapiștim. Auzind pe neașteptate strigătele și zărind focul, pescarii alergară de la corăbii și din
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
proaspăta lor căpetenie Utnapiștim. - Să-i așteptăm, spuse Mpunzi. Cârmacii se uitară îndărăt. Nu mai erau urmăriți, așa că puteau să aștepte. Coborâră pânzele. Valurile îi legănau. Cele două corăbii lunecau încet spre larg, împinse de vântul care le lovea numai lemnăria. Oamenii se uitau cu grijă spre țărm. Nu se zărea prin noapte nici o pânză, nu se auzea nici un plescăit al apei. Nimeni nu putea să-și închipuie de ce s-au întors pescarii din urmărire. Deodată, în tăcerea întunecată a nopții
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
vânt sălbatic dinspre miazăzi, apoi își schimbă mersul spre răsărit. Vântul începu să urle ca o mie de fiare rănite. Marea se cutremură, aruncîndu-și valurile spre cer. Cele două corăbii se învîrteau pe coame de talazuri, gata să-și sfarme lemnăria. Soarele, care se pregătise să răsară, nu mai răsări. Acum trebuia să fie ziuă, dar lumina se vedea numai ca o geană subțire spre răsărit. Robii de pe corăbii socotiră că zeul lor, scufundat sub pământ, oprise soarele să mai răsară
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
-i vedem. - Cum? strigă iarăși Utnapiștim. Nu cumva peste ei!? Acolo e strâmtoare... I-a acoperit apa? - Nu știu! rosti cu glas stors năucitul cârmaci și de aici încolo se zăvori în tăcere. Corabia lor cu pânza zdrențuită și cu lemnăria zdruncinată din încheieturi abia se mai ținea pe fața apelor, aici în sfârșit mai liniștite. Gurile de râu de la miazăzi erau într-adevăr ale lui Hapi. Dar nu traseră hodorogita lor corabie la țărmul țării Ta Kemet. Foștii sclavi voiau
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
principală și am coborât scările înghiocate și maiestuoase. Cobo-rînd treptele, mângâiam cu palma spinarea balustradei: cât de sfărîmicioasă! ce încrustată de licheni! Totul era putred în conacu-ăsta de țărână aglutinată. Șobolani, libărci, urechelnițe săpaseră milioane de galerii și pori în lemnărie și-n stucatură. Fețele heruvimilor erau mâncate de lepră și scrofuloză. Amforele din capul scărilor erau atât de triste, de scrijelite, de galben-verzui, încît nu puteau conține decât mumiile prăfoase ale unor copii morți de sute de ani. Conac al
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
al revolverului. Am râs tot drumul până Silverlake. • • • Buena Vista era un grill-bar în forma unui rancho spaniol - avea pereți văruiți din chirpici, și turnulețe împodobite cu beculețe de Crăciun, puse cu șase săptămâni înainte de sărbătoare. Interiorul era plăcut, cu lemnăria închisă la culoare. Chiar lângă holul de la intrare era un bar lung din lemn de stejar, iar în spatele lui un tip lustruia pahare. Lee îi flutură insigna pe la nas și întrebă: — Bruno Albanese? Tipul îi făcu semn spre partea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Sunt francez, nu calendar. După sâmbătă vine duminică. Fă tu calculul! — Continuă. — În fine, Dalia, Johnnie și cu mine stăm de vorbă puțin, după care eu o invit la hotel. Ajungem acolo și gândacii sunt liberi, cântă și mușcă din lemnărie. Dalia zice că nu-și desface picioarele decât dacă-i ucid. Pun mâna pe Johnnie și încep să le dau la cap cu el, iar Johnnie zice că nu-l doare. Dar pizda de Dalia nu vrea să-și desfacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
În palmă și a mirosului de câine ud. Pe dinăuntru era chiar mai părăginit decât afară: scaune de plastic murdare, de un portocaliu mizerabil, un linoleum lipicios cu urme de arsuri de țigară și găuri adânci până la podeaua de beton. Lemnărie atât de impregnată cu fumul a generații Întregi de țigări Încât era de un negru lipicios. Tejgheaua până la Înălțimea pieptului străbătea Încăperea, ținându-i pe pariori departe de hârțogărie, de casele de bani și de ușa către camera din spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
că va fi bine până la urmă. Capitolul L Thom îl primi pe Lon Sellitto în holul de la intrare, unde Lincoln Rhyme era așezat în scaunul său de culoarea merelor roșii glasate, mormăind către muncitorii în construcții să fie atenți la lemnărie, în timp ce aceștia cărau la parter deșeurile rezultate de pe urma lucrărilor de reparație în plină desfășurare în dormitorul său afectat de incendiu. În drum spre bucătărie, unde avea de gând să pregătească masa de prânz, Thom mormăi drept răspuns: - Lasă-i în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
plină desfășurare în dormitorul său afectat de incendiu. În drum spre bucătărie, unde avea de gând să pregătească masa de prânz, Thom mormăi drept răspuns: - Lasă-i în pace, Lincoln. Nici că se putea să îți pese mai puțin de lemnărie. - E o chestiune de principii, îi replică pe un ton sfătos criminalistul. E lemnăria mea și neîndemânarea lor. - Mereu se poartă așa după ce termină un caz, îi spuse asistentul lui Sellitto. Ai vreun jaf complicat sau vreun asasinat pentru el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]