1,262 matches
-
de la secta evreiască a esenienilor, cu un secol înainte de nașterea lui Isus Hristos, până la lăstarii cei mai recenți, recenzați în timpul ultimelor alegeri prezidențiale din Franța-troțkistul Olivier Besancenot, altermondialistul Josî Bovî și secretara generală a Partidului Comunist Francez*, Marie-George Buffet. Cea a leninismului, formă dominantă a „Ideii” în secolul XX, a impus comuniștilor din lumea întreagă o remarcabilă unitate ideologică, organizațională și strategică. De ce comunismul în Rusia anului 1917? Dacă e ce credem ce susține marxismul, clasa muncitoare* este actorul fundamental al revoluției
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de la proletariatul din țările colonizatoare, fie de la o revoluție în Occident. în 1924, Stalin declară: „Țările dependente și coloniale trebuie să se transforme din rezervă a burgheziei imperialiste în rezervă a proletariatului revoluționar, să-și facă un aliat din acesta [...]. Leninismul recunoaște existența în mișcarea de eliberare națională din țările oprimate, a unor aptitudini revoluționare și consideră că este cu putință ca ele să fie utilizate în vederea răsturnării dușmanului comun, imperialismul”. în materie de susținere, criteriul rămâne poziția sovietică în raport cu marile
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în interior ca și în exterior, China alege ofensiva. în 1959, Mao îl înlătură pe ministrul Apărării, Peng Dehuai, pe care Moscova îl aprecia, iar apoi Hrușciov anulează acordul atomic. Ca răspuns, în 1960, China dă o lecție publică de leninism Uniunii Sovietice care, în noiembrie, își retrage experții tocmai când era la ananghie. în 1963, propaganda Beijingului denunță „revizionismul” sovietic, dar diplomația chineză nu reușește să slăbească autoritatea sovietică decât în rândul PC asiatic. Mao se convinge că revizionismul din
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
izolate ca Serghei Kovaliev. Alesi președinți ai țărilor lor imediat după dispariția blocului sovietic, foștii disidenți V. Havel, J. Jelev și L. Walesa au trebuit să cedeze locul unei noi generații de oameni politici veniți câteodată din postcomunism. DICTATURA PROLETARIATULUI → LENINISM E ECONOMIA COMUNISTĂ DISTRUGEREA ECONOMIEI DE PIAȚĂ Dacă fondatorii marxismului au consacrat multă atenție economiei, aceasta înainte de toate pentru a descrie și critica sistemul capitalist. Dar, începând din 1917, marxiștii sunt pentru prima oară în situația de a inventa o
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
își publică memoriile sau, mai rar, își aduc contribuția la istoria comunismului: în 1964, cu teza sa Originile Partidului Comunist Francez, Annie Kriegel inaugurează cercetările universitare asupra PCF; Franșois Furet zdruncină istoriografia marxizantă a Revoluției Franceze; Alain Besanșon explorează rădăcinile leninismului. Vom regăsi un fenomen identic la stângiști după consumarea fazei intense a evenimentelor din mai 1968*. Unul din cazurile cele mai simptomatice este cel al lui Boris Souvarine care, în Buletin comunist se proclamă „exclus, dar comunist”. Curând, el trece
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
partidului, el critică alianțele încheiate în numele antifascismului* și consideră URSS* drept un „stat capitalist”. Stalin* reia criticile la adesea stângismului și se servește de ele în lupta sa pentru putere între 1924 și 1930. El impune o interpretare ortodoxă a leninismului* - marxism-leninismul* - și se poziționează în centrul partidului, la egală distanță de cei mai radicali și de cei mai moderați. Aceasta este poziția de pe care își combate adversarii, calificându-i respectiv de „deviaționișți de dreapta” și de „stângiști”. Aceeași tactică este
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și Gabriel Cohn-Bendit publică Stângismul, un remediu pentru boala senilității comunismului, un răspuns dat a posteriori textului lui Lenin. Denumirea trimite acum la noi practici în raporturile sociale și la o concepție a politicii care, în confuzia ideologică, amalgamează adesea leninism, stalinism, troțkism, maoism, castrism și anarhism. Radicalitatea ieșită din Mai 1968* propovăduiește un mod de viață alternativ care dă naștere unor forme de contra-cultură: viața în comunitate, refuzul societății de consum, respingerea fenomenelor de oprimare specifice care dau naștere mișcărilor
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
audiență, iar apoi chiar să cucerească puterea. Traumatismul generat de război împinge o fracțiune, deloc neglijabilă de altfel, a mișcării muncitorești europene să întoarcă spatele propriilor sale tradiții pentru a experimenta aventura grefei bolșevice. Dar, conform principiilor de bază ale leninismului, aceste rezultate sunt obținute pe baza unor gigantice erori de apreciere și care se află la originile dezamăgirilor ulterioare. Din martie până în noiembrie 1917, susținerea adusă de bolșevici voinței unei părți a maselor de a pune capăt războiului este principala
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
legitimitatea luptei comuniste nu este fondată pe o ideologie, ci pe o știință obținută dintr-o dogmă provenită din texte sacre - îndeosebi de-ale lui Marx - a căror decriptare cade în sarcina intelectualilor revoluționari. Amestec de scientism și de utopie*, leninismul* și apoi marxism-leninismul* devin creuzetul unei credințe laice care va permite să se explice și să se justifice totul. După Revoluția din Octombrie* și publicarea în 1924 de către Stalin a Principiilor leninismului, marxism-leninismul a fost extins ca ideologie - „sistem global
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
intelectualilor revoluționari. Amestec de scientism și de utopie*, leninismul* și apoi marxism-leninismul* devin creuzetul unei credințe laice care va permite să se explice și să se justifice totul. După Revoluția din Octombrie* și publicarea în 1924 de către Stalin a Principiilor leninismului, marxism-leninismul a fost extins ca ideologie - „sistem global de interpretare a lumii istorico-politice” (R. Aron) -, la ansamblul partidelor* comuniste, și apoi la întregul sistem comunist mondial. Funcțiile esențiale ale acestei ideologii sunt duble. în partidele-stat*, ea este în inima procesului
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
această dictatură avea la bază o ideologie scientist-mesianică bine structurată și un partid de revoluționari de profesie - elemente fundamentale de care momentul iacobin al Revoluției Franceze nu dispunea - fapt care n-a întârziat să ducă la apariția prototipului regimurilor totalitare. LENINISM/MARXISM-LENINISM/STALINISM Leninismul este înainte de toate un model teoretic al revoluției* din Rusia, așa cum se degajă din ansamblul scrierilor lui Lenin* dintre 1899 și 1923 (45 de volume în ediția franceză a Operelor sale). Acest model se referă la ideologie
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
la bază o ideologie scientist-mesianică bine structurată și un partid de revoluționari de profesie - elemente fundamentale de care momentul iacobin al Revoluției Franceze nu dispunea - fapt care n-a întârziat să ducă la apariția prototipului regimurilor totalitare. LENINISM/MARXISM-LENINISM/STALINISM Leninismul este înainte de toate un model teoretic al revoluției* din Rusia, așa cum se degajă din ansamblul scrierilor lui Lenin* dintre 1899 și 1923 (45 de volume în ediția franceză a Operelor sale). Acest model se referă la ideologie*, la organizare* și
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în sânul partidului, în martie 1921, transferă acest monopol exclusiv conducerii partidului și biroului său permanent al cărui șef este Stalin. Acum regala este aceea a unanimității, definită printr-un oximoron: „centralismul democratic”. După moartea lui Lenin, Stalin publică Principiile leninismului (1924), o teoretizare a bolșevismului dinainte și după 1917. Definirea ortodoxiei* leniniste devine una din mizele luptei pentru putere între succesori. Astfel, în 1925, Zinoviev publică Leninismul, în timp ce Troțki revendică numai pentru sine adevărata filiație. Curând apare expresia „marxism-leninism”, destinată
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
definită printr-un oximoron: „centralismul democratic”. După moartea lui Lenin, Stalin publică Principiile leninismului (1924), o teoretizare a bolșevismului dinainte și după 1917. Definirea ortodoxiei* leniniste devine una din mizele luptei pentru putere între succesori. Astfel, în 1925, Zinoviev publică Leninismul, în timp ce Troțki revendică numai pentru sine adevărata filiație. Curând apare expresia „marxism-leninism”, destinată să precizeze interpretarea leninistă a marxismului - transformată de Stalin în ortodoxie - și să se stigmatizeze ca eretice pe toate celelalte. în 1924, Stalin își impune propria teorie
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
1938 Materialismul dialectic și materialismul istoric - o viziune sumară și mecanicistă a marxismului - și Tratat de istorie a PC(b)US - o rescriere pro domo a istoriei bolșevismului. își completează opera de transformare a marxism-leninismului în dogmă publicând Probleme ale leninismului, o culegere îmbogățită mereu cu noi reflecții pe marginea problemelor de actualitate. După război, el le adaugă unele teorii extreme, cum ar fi teoria celor două științe*. între 1928 și 1943, releul acestei ideologii este Internaționala Comunistă. Ulterior, între 1945
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
cu mai mult succes pe Stalin cel de după 1934. Continuitatea teoretică este parțial întreruptă și, în 1959, în URSS apare un manual Fundamentele marxism-leninismului în care dezvoltările cele mai excesive ale lui Stalin sunt trecute sub tăcere. Utilizarea polemică a ,leninismului” reapare în 1960 când, în cadrul conflictului chino-sovietic, Mao* publică un editorial intitulat ,Trăiască leninismul!”, în care sovieticii sunt denunțați ca ,revizioniștii moderni”; maoiștii*, care recuperează figura lui Stalin, se reclamă de la maxism-leninism, aceasta fiind considerată singura teorie revoluționară înainte ca
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și, în 1959, în URSS apare un manual Fundamentele marxism-leninismului în care dezvoltările cele mai excesive ale lui Stalin sunt trecute sub tăcere. Utilizarea polemică a ,leninismului” reapare în 1960 când, în cadrul conflictului chino-sovietic, Mao* publică un editorial intitulat ,Trăiască leninismul!”, în care sovieticii sunt denunțați ca ,revizioniștii moderni”; maoiștii*, care recuperează figura lui Stalin, se reclamă de la maxism-leninism, aceasta fiind considerată singura teorie revoluționară înainte ca ,gândirea mao tzedun” să vină să măture totul în vâltoarea Revoluției Culturale*. ELIBERARE REVENIREA
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
monopoliza în profitul ei exclusiv organizarea vieții sociale și de a-i confisca, prin chiar acest fapt, clasei muncitoare posibilitatea, teoretic recunoscută, de a-și scrie propria istorie. Dacă legătura dintre marxism și totalitarism* rămâne parțial problematică, cea care unește leninismul* și totalitarismul este indiscutabilă. Astăzi e acceptată ideea că marxismul revoluționar și-a cam trăit traiul. Chiar dacă el a inspirat experiențe și utilizări diverse, nu există niciuna care să fi rezistat erodării în timp și să nu fi fost expusă
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
practicii, și ar fi ingrozit să constate soarta pe care i-o rezervă acum cea mai mare parte a universităților din Occident: aceea aunui autor respectabil care se cuvine a fi studiat, cam ca un Aristotel sau un Montesquieu. MARXISM-LENINISM → LENINISM/MARXISM-LENINISM/STALINISM MIȘCAREA COMUNISTĂ INTERNAȚIONALĂ începând din 1919, mișcarea comunistă a fost gândită într-o dimensiune mondială și a fost organizată în consecință: Internaționala Comunistă* (IC) a fost constituită ca un pact mondial al revoluției. Dizolvată în 1943, IC a
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și la teroarea economică”. în 1929, Stalin* estimează că puterea comunistă este îndeajuns de puternică pentru a porni din nou la asaltul țărănimii. NEP ia sfârșit și începe colectivizarea* forțată. OPOZIȚII COMUNISTE Odată cu succesul Revoluției din Octombrie* în noiembrie 1917, leninismul*, care nu este decât unul dintre numeroasele curente ale marxismului* în cadrul celei de-a II-a Internaționale, devine în mod evident dominant, chiar din cauza succesului său politic. Totuși, suscită încă de la început critica altor bolșevici*. încă din 1918, Buharin și
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Karl Liebknecht. Apare atunci un curent de idei, mai încrezător decât Lenin în spontaneitatea revoluționară a maselor, luxemburghismul. începând de la mijlocul anilor 1920 și la îndemnul lui Stalin*, marxism-leninismul* este erijat într-o intangibilă ortodoxie, dar, deși rămân legați de leninism și de partidul comunist, mai mulți lideri emit o serie de critici. Unii sunt pur și simplu expulzați din mișcare, ca Troțki* - fondator al troțkismului*, activ și astăzi - sau ca șeful PCI*, Amedeo Bordiga, care dă naștere unui mic curent
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
o dogmă în care textele lui Lenin slujesc drept referință absolută. Recursul la ortodoxie într-o elaborare dintre cele mai rafinate și mai apropiate de expresia ei religioasă este instituit de acela care cucerește puterea. în 1924, Stalin* redactează Principiile leninismului, unul dintre textele sacre pe care fiecare cadru al partidului are datoria să le fi citit. Acesta instituie fundamentele ortodoxiei doctrinale - marxism-leninismul* -, completate de câteva lucrări de referință care definesc doxa și epurate de unele dintre textele devenite eretice, precum
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
își schimbă statutul de militanți cu acela de aparatcici și abandonează etica dezinteresului pentru aceea a noii elite privilegiate și atotputernice, dar care datorează supunere absolută față de partid. Pe de altă parte, sub presiunea circumstanțelor care favorizează predispoziția totalitară a leninismului*, partidul devine monolitic încă din martie 1921, când Lenin interzice fracțiunile și îl conduce ca autocrat, prin intermediul unui Politburo care ia deciziile în locul și pentru Comitetul Central. în sfârșit, devenit instanță supremă monolitică, „PARTIDUL” dobândește un caracter sacru, proclamat încă
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
comune aproape tuturor formațiunilor: o situație de concurență și de presiune în raport cu stânga democratică, cu tactici de alianță electorală, de toleranță guvernamentală sau de asociere la putere pe plan național, regional sau local. Pe terenul ideologic, aceste partide au abandonat leninismul*, noțiunea de partid de avangardă, centralismul democratic și încearcă să-și modernizeze programele și principiile de organizare. Se vor eterogene, acceptă curente și, din lipsă de bani, își reduc aparatul la un nucleu foarte profesionalizat. Prezintă o dublă față electoralistă
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
câteva elemente puternice: marxismul* - cel al tânărului Marx* și al Manifestului - rămâne principalul punct de referință. Utopia* comunistă este și-acum acceptată ca ideal, deși eșecul modelului sovietic este afirmat ca fiind definitiv. Stalinismul este condamnat, dar natura totalitară a leninismului este trecută sub tăcere. Cultura muncitorească este abandonată, ca să se țină seama de mutațiile sociale în curs. Definindu-se ca anticapitaliste*, antiimperialiste, pacifiste, antifasciste și antirasiste*, aceste partide propun reconstruirea stângii în jurul unui „pol de radicalitate” și caută să se
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]