897 matches
-
putere și gestionarea ei, Vladimir Tismăneanu observă, fapt reconfirmat de recentele bătălii mediatice și reale din campania dusă în noiembrie pentru președinție, lipsa de disponibilitate pentru negocieri și pentru împărțirea puterii. Se reia, cumva, chiar și în actualitatea imediată, clișeul leninist iliescian al anilor 90: „Nu am făcut plăcinta ca s-o mănânce alții”, par să spună urmașii comunist-liberali ai lui Iliescu. Într-adevăr, după recentele alegeri prezidențiale, discursul învinșilor, desemnând o falimentară alianță comunist-liberală, a rămas tot inflexibil și tot
DESPRE 1989. NAUFRAGIUL UTOPIEI DE VLADIMIR TISMANEANU SAU PUTEREA CELOR FARA PUTERE de ANGELA FURTUNĂ în ediţia nr. 74 din 15 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345027_a_346356]
-
din criză și pentru modernizarea statului de drept. Teoria lui Vladimir Tismăneanu a fost, astfel, o dată în plus, reconfirmată.„ Ce alternanță, ce power-sharing, în condițiile în care se spunea foarte clar: Nu suntem dispuși să împărțim nimic”? Este principiul tradițional, leninist, al lui care-pe-care”....Toate-s vechi și nouă toate, reiterează Vladimir Tismăneanu, în 2004, în 2007, apoi în 2009, cu volumul de față...Însă perspectiva autorului nu este deloc pesimistă, în ciuda semnalelor emise de sistemul politic românesc, de media, de
DESPRE 1989. NAUFRAGIUL UTOPIEI DE VLADIMIR TISMANEANU SAU PUTEREA CELOR FARA PUTERE de ANGELA FURTUNĂ în ediţia nr. 74 din 15 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345027_a_346356]
-
nivel statal, dictatura comunistă, pe tot parcursul ei, ca fiind ilegitimă și criminală?”(p.196). Așadar, realismul politic și pasiunea morală pot conduce la expresivități politice creatoare, ca soluții locale de rezolvare a rezistenței opuse de regimurile ce conțin ideologii leniniste mascate și care se opun insidios modernizării, iar cazul României devine emblematic în acest sens, prin răsturnările spectaculoase de situații. În același capitol, intitulat Cum se exorcizează demonii comunismului, și care conține dialogul dintre Vlad Stoicescu și Vladimir Tismăneanu, analistul
DESPRE 1989. NAUFRAGIUL UTOPIEI DE VLADIMIR TISMANEANU SAU PUTEREA CELOR FARA PUTERE de ANGELA FURTUNĂ în ediţia nr. 74 din 15 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345027_a_346356]
-
Foreign Policy Research Institute din Philadelphia, când preda și la University of Pennsyilvania, ținând cursuri despre sistemele politice comuniste, despre marxism, revoluții, utopii. „În 1988 publicasem la editura Routledge cartea Mizeria utopiei, în care susțineam teza eroziunii ideologice a sistemelor leniniste drept factor crucial într-o iminentă prăbușire. Urmăream cu mare atenție ce se întâmpla în URSS, reîncepusem să studiez limba rusă pentru a putea citi în original Pravda și Literaturnaia Gazeta. Îmi amintesc perfect că în vara anului 1989 am
DESPRE 1989. NAUFRAGIUL UTOPIEI DE VLADIMIR TISMANEANU SAU PUTEREA CELOR FARA PUTERE de ANGELA FURTUNĂ în ediţia nr. 74 din 15 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345027_a_346356]
-
arătat astăzi disidenței anticomuniste de mulți beneficiari ai revoluțiilor din 1989: „Ethosul disidenței, disprețuit și ponegrit astăzi de mulți beneficiari direcți ai revoluțiilor din 1989, este de fapt unul al opoziției față de orice forma de violență, o respingere a machiavelismului leninist și o asumare a unei viziuni întemeiate pe ideea că „e mai bine să accepți propria suferință din mâini străine decât să provoci tu însuți suferință”. Acest ethos al disidenților și al societății civile poloneze, arată mai departe autorul, nu
DESPRE 1989. NAUFRAGIUL UTOPIEI DE VLADIMIR TISMANEANU SAU PUTEREA CELOR FARA PUTERE de ANGELA FURTUNĂ în ediţia nr. 74 din 15 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345027_a_346356]
-
declară aceleași finalități și au suprapuneri în cele mai multe aspecte. Diferența este aceea că Marx vedea nașterea revoluției proletare ca un proces firesc rezultat din crizele provocate de evoluțiile tehnologice, astfel că implicarea factorului politic era oarecum secundară, pe când în viziunea leninistă revoluția politică este elementul declanșator, dealtfel nici nu s-ar fi putut vorbi de crize provocate de tehnologie, când aceasta era aproape o metaforă pentru Rusia anului 1917. Debutând cu o lovitură de stat, comunismul în URSS se instaurează sub
CATEVA REFERINTE DESPRE CREDINTA SI SPIRITUALITATE IN UNIVERSUL CONCENTRATIONAR COMUNIST de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 14 din 14 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344934_a_346263]
-
și Eugen Luca la „Contemporanul”, Traian Șelmaru, Sergiu Fărcășan, Ileana Vrancea și Victor Bârlădeanu la „Scânteia”, N. Bălănescu, Andrei Strihan, Vicu Mândra și Savin Bratu la „Scânteia tineretului”, H. Deleanu și D. Hâncu la „Veac nou”, Andrei Băleanu la „Tânărul leninist”, Mihai Gafița la ce mai rămăsese din „Universul”, N. Barbu și Iancu Aronescu la „Iasul literar”, ziariști ideologici, adică politruci direcți la „Munca”, „România liberă”, „Lupta de clasă”. Până la urmă, s-a speriat și el de întorsătura pe care o
CRITICA DE DIRECŢIE A LĂMURIRII ŞI DUMIRIRII (I) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345172_a_346501]
-
Pauker s-a supus deciziilor lui Stalin și Gheorghiu-Dej. Plenara Comitetului Central al partidului, din 3-5 martie 1949, decide programul de transformare socialistă a agriculturii. Mijloacele pentru începerea acțiunii implică și presupun rolul partidului și promovarea militanților. Baza programului este leninistă. Contrar sensului preconizat de toate reformele agrare din România, din 1864, din 1920 și din 1945, reforma din 1949 proslăvește distrugerea micii proprietăți. Or, în 1948, mica proprietate reprezintă 92% din totalul pămînturilor și 80% din suprafața agricolă. Factor de
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
a ceea ce este bun este inseparabilă de denunțarea inamicului, în context, chiaburi, echivalenți cu kulacii (ruși), țăranii bogați. Lozinca " Noi ajutăm țărănimea săracă, facem alianță cu țărănimea mijlocașă și ducem o luptă neîmpăcată contra chiaburimii" este o expresie a ortodoxiei leniniste. Alianța se încheie între clasa muncitoare și țărănimea muncitoare. Această afirmație teoretică se concretizează într-o practică a terorii la sate, ca și cum pentru conducători, dintre care mulți proveneau dintr-un mediu rural sărăcit, trebuia distrus un trecut rușinos, originile detestabile
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
fotografie a manifestațiilor de la Atena împotriva bazelor americane. Logica românească asupra războiului rece acoperă, fără întrerupere, întreg deceniul opt. Propaganda denuclearizării nu este afirmarea unui pacifism care ar marca sfîrșitul doctrinei sovietice a coexistenței pașnice: ea trimite la o concepție leninistă. Pacifiștii nu se înșeală și manifestă în Suedia, la Lund, cu ocazia reunirii Convenției pentru dezarmare nucleară în Europa, din 29 iunie 2 iulie 1988, împotriva regimului român care ar trebui exclus din "casa comună europeană". O delegație maghiară a
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
progresivă a satului de oraș, a condițiilor de viață de la sate de cele de la oraș". În 1988, el programează aplicarea practică a acestor principii. Proiectele sînt susținute printr-o enormă campanie pedagogică internă: sistematizarea sau modernizarea bazată pe o lectură leninistă a diferențelor dintre orașe și sate este prezentată ca "parte integrantă a dezvoltării socialiste a țării". Concret, sistematizarea implică reducerea numărului satelor urmau să dispară 7000-8000 de sate și mutarea țăranilor în blocurile moderne ale comunelor. Material, țara sărăcită nu
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
este perfectă: partidul este dizolvat pe 22 decembrie și se anunță alegeri libere. Ecuația dintre strigăt și răspuns rămîne larg deschisă: noile autorități lichidează partidul, introduc formele unui nou sistem instituțional, păstrînd cuceririle socialismului, o ierarhie socială și reflexele culturale leniniste. Adepții strigătului "Libertate!" visau la o radicalitate a scopului fără mijloacele ideologice sad materiale ale epurării și reconstrucției. Larga deschidere apărută în decembrie 1989 între puterea apărută în urma revoluției și revoluționarii care strigau că nu vor să mai plece acasă
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
ca urmare a ofertei făcute de sculptorul Brâncuși, prin care acesta donează statului român întreaga-i operă. Tovarășii academicieni: G. Călinescu, I. Iordan, C. Petrescu, Al. Rosetti, A. Toma, G. Oprescu, V. Eftimiu, Al. Graur ș.a., în virtutea proaspetei teze "Teoria leninistă a reflectării și arta", cu toată intervenția argumentată a lui Ion Jalea în favoarea marelui sculptor, mai viind la urmă și tov. acad. Sadoveanu, starostele secției, cu prestijul său ante și post belic, refuză, cu îndreptățită mîndrie patriotică, darul decadentului de la
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
despre decadentul pictor Mandrian. Mondrian, tovarășe profesor, strigau șolticii dîmbovițeni din fundul sălii. Lăsați, lăsați, îi liniștea "prafesorul", acela-i altu'... Profesorul Al. Dima, discipol al lui Vianu, făcea vogă în anii cînd universitatea ieșeană avea rectori marxiști și portari leniniști. Discursul lui despre literatura lumii fascina orașul. "Parantezele" lui (cînd ruga studenții să nu mai noteze, bănuiți de ce!) făceau deliciul galeriei. Îi plăcea și să se alinte, alintările lui Falstaff în preajma jupînițelor. Părăsea catedra, se-apropia de prima bancă, unde
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și a șoferului. A șoferului dar și a întregii garnituri, de sus, de la C.C., pînă la portarul fabricii de cherestea. Pardesiul? Paltonul? Da. Dar sobre, tovarăși, nu cu guler burjuiesc, de vizon, ci cu reverașe cuminți, demne, urmașe ale tunicilor leniniste. Elegante, nu? Regele Mihai, adolescentul în uniforma comandantului armatei române, își inspecta frontul, pilotîndu-și singur avionul. Ce vedetă a Hollywood-ului putea concura atunci această eroic maiestuoasă talie... Ostașul român arată oarecum altfel după '89. Aproape am și uitat ținuta soldatului
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
adusese omenirii cea mai cumplită urgie. Stalin, sufletarul ce avea să-și urască visceral părintele (spiritual), trebuia să rupă definitiv cu lumea veche. Tunica! Asta trebuia. Tunica insului în permanentă stare de atac. Vi-l imaginați pe tătucul roșu cu leninista cravată mic-burgheză? Și ce-a mai prins moda asta! Dacă Ghiță Dej a rămas, în sumbra noastră amintire, cu griul lui costum de burjui, Ceaușescu a reintrodus garderoba stalinistă: tunica, încheiată maoist-militărește pînă sub gușă, șapca trasă bine pe urechi
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
terorii comuniste. Cîntînd în strună mafiotelor structuri activiste și securiste, dar și păturilor defavorizate, acest personaj vetust se vrea, pînă la mormînt, eroul urcat în însîngeratul scenariu decembrist al manipulării pe strapontina improvizată a Pieții, dînd din mîini și perorînd leninist. Resemnarea și răbdarea sfetnici nedemni în timpul dictaturilor roșii de după război se pare că nu mai au șanse acum. Cînd scenariul Europei inclusiv al celei răsăritene e deja scris. Notam cîndva, într-un context sportiv, o scenă: intrat cam fraudulos pe
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
dosar muncitoresc-țărănesc. Hărăzită de noua istorie să pună țara la cale, dar să și dea strălucire zaiafeturilor de partid. Cocul à la Găinușă, costumul à la cioclu, trebuiau să impună ștaiful proletar, recurgîndu-se însă, mde, tot la ținuta burgheză (Tunica leninistă era doar pentru vizitele de lucru). Unsprezece ani de viață (aparent) fără dictatură au modificat, iarăși radical, tiparul. Aceleași împerecheri insolite. Odraslele foștilor "factori de răspundere", călătorite în Occident (unele chiar reîntoarse) au acum același aer, oarecum civilizat, cu lumea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
după război. Să fi visat (ducă-se pe pustii!) as'noapte chiar pelicula Mosfilm Omul cu arma, de m-am trezit cu întrebarea-cartuș a lui Ilici?! Ia-te cu lumea! m-ar cuminți amicul din falanga ce răspunde pozitiv la leninista întrebare pusă acum maeștrilor culturii de Ilici al nostru, emanatul. Și, ca apostrofarea-i (cu degetul la buze) să aibă temei realist, și-o suplimentează: ce legătură vezi, bre, între cei doi... Ilici (ca să merg pe veninoasa ta onomastică)?! Da
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cavalerii de modă nouă... Dincolo de parafrazele noastre glumețe la întîrziatul leninism iliescian, ceva se vede totuși cu ochiul liber. Și numește exact actuala stare de spirit impusă de puterea criptocomunistă instalată după '89. Dacă imediat după lovitura de stat (alintată leninist revoluție), staffurile securist-partinice au trăit momente de spaimă și derută, iată că după cincispreze ani de asiduă lucrare subterană lucrurile intră în normal. În normalul avut în vedere de staffuri. De ce, așadar, nu ar veni acum și punerea moțului?! Asta
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de ultimă oră nu contestă valoarea intrinsecă a vocației lor romanești, valențele strategice narative ale construcției, originalitatea indubitabilă. Ceea ce interesează, după atîta vreme de la scrierea operei, nu e atît derapajul fățiș sau fardat înspre o dictatură care-i curta cu leninistă perfidie, cît alterarea valorii în sine, prin silnica împăcare a unor criterii morale și estetice de neîmpăcat. Dacă la Marin Preda lucrurile par, doar par, ceva mai simple, în sensul depistării unor oricum dezonorante slăbiciuni de caracter, de altfel profitabil
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Cubă cîndva paradis pămîntesc, dar enclavizîndu-se mizerabil și lăsîndu-se infestată de morbul moscovit al secolului. Prin chiar acest maniac întîrziat, de altfel înrudit cu alți sud-americani rudimentari, cu niște Che Guevara rătăciți într-un veac ce vrea să uite modelul leninist. Că trînta bărbosului premerge, simbolic, iminenta dispariție nu pare să mai lase loc dubiului, altceva însă interesează după ce scaunul habanez va rămîne gol. Dacă bolșevismul moscovit mai dăinuie, mascat sau fățiș, în cîteva enclave asiatice și, primitiv ascuns, în cîteva
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
distanța miilor de kilometri transoceanici, dimpotrivă, de blestemata vecinătate a stepei kalmuce, prin invazia tancurilor. În trena cărora, lepădăturile autohtone, disponibile, au decimat, înainte de toate, în cel mai pur stil stalinist, elitele, cele atît de incomode la impunerea odiosului proiect leninist. României, iată, îi trebuie mult mai mult timp decît ne imaginam în urmă cu șaisprezece ani pentru a-și reveni istoric. Alterarea nervurii adînci arată că doar o generație nu este suficientă s-o readucă la sănătatea ei milenară. Ceea ce
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
poate fi discutat numai de un singur tovarăș. Vreau să subliniez faptul că, așa cum se specifică în raport, după hotărârea Plenarei C.C. al P.M.R. din august 1953, putem spune că în cadrul regiunilor, raioanelor s-a întărit și mai mult principiul leninist al conducerii colective, se respectă și s-a întărit democrația internă de partid și că toate acestea au fost un factor pozitiv asupra activității maselor membrilor de partid. Se respectă tot mai mult normele leniniste ale conducerii colective ce sunt
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
întărit și mai mult principiul leninist al conducerii colective, se respectă și s-a întărit democrația internă de partid și că toate acestea au fost un factor pozitiv asupra activității maselor membrilor de partid. Se respectă tot mai mult normele leniniste ale conducerii colective ce sunt prevăzute în statutul partidului nostru. Vreau să arăt că, cu toate aceste mari succese ce s-au obținut în ceea ce privește conducerea colectivă, noi avem încă multe lipsuri și aceasta din cauză că încă în activitatea noastră practică, cu toate că
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]