209 matches
-
de vânt răsfiră nisipul, ștergând desenul. Aruncă o privire de un cenușiu întunecat spre mare. Nu mai zărește nici o mișcare. Fata care înota mai devreme în valuri a dispărut. Marea a încremenit dintr-odată, cuprinsă parcă, brusc, de un somn letargic. Probabil mi s-a părut, își spune Eduard, mirat. O fi fost o năzărire de-a mea, așa cum a fost și cu scena aia cu mingea... E o zi senină, încă destul de rece, de aprilie. Dar în curând nici marea
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
sale. ă Recunoști aceste cărți? Virginski se uită cu apatie la cărți și aprobă. ă știi cui îi aparțin? Virginski dădu din cap din nou. ă Cum de le-ați obținut? se ridică să întrebe, pe o voce răgușită și letargică. Virginki nu arătă nicio curiozitate în privința răspunsului și își închise ochii. ă Le-am răscumpărat de la Limașin, spuse Porfiri. ă Imposibil, spuse Virginski, fără să-și deschidă ochii. ă De ce spui asta, Pavel Pavelovici? ă Fiindcă chitanța e la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
examinarea discrepanțelor dintre acest text și sursa sa, deși, la urma urmei, i s-a interzis să se mai ocupe de cazul lui Goriancikov, fapt care îi tăiase pofta de mâncare și care îl făcea să se simtă supus și letargic. Începea însă să simtă efectul stimulant al cafelei și se întreba de ce îl lăsase pe Zakhar să ducă sturionul înapoi. Își aprinse o țigară pentru a-și potoli foamea și pentru a-i ajuta la concentrare. Dar chiar și fumând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
puține ori, descriptivul, în formă îndelung cizelată, parnasiană, se convertește în sugestie, simbolistă, a unui spațiu infinit, misterios, clocotind de energie în aparența lui inertă, precum în Mi Cephei, Orionul, Palidul Selene, Nebuloasa din Andromeda, ori a unui fascinant „Nord letargic”, iluminat de fastuoase aurore boreale. Ulterior, D. a încercat să-și diversifice inspirația, în câteva elegii erotice și meditații, îndeobște discursive, diluate. Notabile mai sunt câteva sonete (Lui Ludovic II al Bavariei, Învinsul, Semper idem...) și poemul Statuia, deseori antologat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286830_a_288159]
-
se întreabă pe drept cuvânt Gh. Grigurcu, ideologii proletcultismului nu vorbeau la fel despre cultura burgheză decadentă? Un I. Vitner, un N. Moraru, un J. Popper nu vorbeau la fel? Stranii afinități spirituale redescoperite, curioasă reciclare, ciudată retrezire din somnul letargic a proletcultismului! Cenzura în democrație Remarcabil articolul lui Horațiu Pepine ("Votul obligatoriu și istoria posibilă") din numărul pe iulie al Ideilor în dialog. Ar trebui să-l citească toți cei care se declară adepți ai introducerii legale a obligativității prezenței
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7145_a_8470]
-
istorisească, alert însă fără a neglija detaliile, întîmplări, în fond, banale, de viață, scene cotidiene sau amintiri încărcate cu o brumă de nostalgie. Povestirile par scenarii de scurt-metraje, secvențe ale unei intruziuni clandestine în medii anonime, fără istorie, marginale și letargice. Mircea Mihăieș vorbește inspirat în prefață de ,un Levant ale cărui mize existențiale tind spre zero." Naratorul dă viață acestui mediu, dar nu îi și relevă misterele: există mereu senzația că ceva scapă. Este însă numai efectul spunerii, al vocii
Proză scurtă și exactă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11451_a_12776]
-
un dinamism adesea visceral scenelor de violență a mișcărilor revendicative. Există decupaje ficționale care încearcă să prindă atmosfera epocii, cu cenușiul murdar al străzilor și clădirilor, cu mizeria unor cartiere muncitorești, cu galantare goale și cozi populate de o mulțime letargică pentru a ilustra și criza economică reală cu care se confruntă Polonia în anii ’80. Filmul prinde culoare în obraji, dar și aceasta aparține primei vârste a colorului, înfățișându-ne un Walesa roșu în obraji, cu mustața sa războinică și
Minunatul Lech Walesa by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2509_a_3834]
-
despre ultima ispită a lui Martin Scorsese, oricît de inspirată ar fi - și ea - din realitate. Adaptat de Paul Schrader după memoriile unui infirmier, Bringing Out the Dead (pe ecranele noastre, Între viață și moarte) nu e decît o reciclare letargică a motivului noctambulului, din anterioarele Taxi Driver și After Hours, injectată cu morfina serenității spirituale și a efectelor vizuale (nicicînd mai hodoronc-tronc ca aici). Scorsese nu a fost singurul "rateu de prestigiu" din program. The Loss of Sexual Innocence (Pierderea
Realitatea, mod de întrebuințare by Mihai Chirilov () [Corola-journal/Journalistic/17270_a_18595]
-
și mai stupizi decît pietrele. Seamănă cu habotnicii, cu adventiștii, cu valdimiriștii, cu dogmaticii. Au dogme, intransigențe pe fleacuri și stele polare pe care noi, laicii și spiritele libere, nu le vedem pe cer". Și încă mai rău, acești "dogmatici letargici", cu toate că "au suflet", "pot deveni asasini oricît ar fi de delicați și candizi". Cîțiva "revoluționari de profesie" pe care i-a cunoscut autorul constituie "ilustrațiile în text" ale caracterizării generale. Iosif Broz Tito, primit la noi, în 1956, ca "noul
Glose la Petre Pandrea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12756_a_14081]
-
de cenușă e arsura ce-mi rănește palma dreaptă Greier rănit prin frunzarul înserărilor târzii se-aud foindu-și îndelung însingurarea fiecărei nopți poartă stigmatul unui greiere rănit Ochiul uitării prin volbura nopții pe înclinarea frunzei pe foșnirea pierdută păsări letargice coboară orbește în arborele tăinuitor fiecare pasăre pe frunza sa se duce oul rămâne în ochiul uitării Diamant fără granițe de pe creasta bucegilor nostalgia se-așterne pe lumina ocultă a amintirii noaptea patimei vibrează neîncetat dincolo de adâncul ființei toate se
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/8930_a_10255]
-
A venit în Sala Oglinzilor ca elev la Școala de Literatură, în a doua ei promoție. L-a ascultat pe Sadoveanu citind o povestire de-a lui, moldovenească, a participat, câțiva ani mai târziu, în ’55, la sărbătorirea lui Bacovia, letargic, purtat pe sus de Cicerone Theodorescu și Jebeleanu, aniversare la care a venit și Arghezi. Ion Horea a recitat, apoi, în premieră personală în Sala Oglinzilor, o suită de rondeluri. Antoaneta Ralian, membră a USR de 60 de ani, și-
Despărțirea de Sala Oglinzilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3754_a_5079]
-
nu” hotărât spus hedonismului lipsit de responsabilități al bărbaților, ci și forme coregrafice tradiționale de protest. Cântecul care aruncă ironiile ca pe niște săgeți și dansul care amintește că sexualitatea cunoaște și forme sublimate de articulare lovesc în mândria bărbaților letargici, în virilitatea lor neîntrebuințată în folosul obștei. Tot timpul femeile se mișcă, aleargă, conspiră, se ascund, spală, etc., bărbații sunt mereu statici, ba la umbra unui zid, ba la o cafenea. Lenea orientală a masculului care-și face siesta este
Revoluția arabă în fustă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4612_a_5937]
-
Băsescu, inclusiv cei mai iubiți fii ai poporului - parlamentarii - ei fiind cei care, nevotând ,chestia" cu DNA-ul, au confirmat adevărul spus televizat de domnul Președinte, cum că este conducătorul unei țări de mafioți. Această întâmplare a trezit din starea letargică muza lui Haralampy și astfel prietenul începe să declame cu mândrie, urcat pe-un taburet: Guvernul stă cu mŕfia pe masă... Doar asta-i cam de multișor poveste! De când avem aleși, de când minciună este, Duc laolaltă cea mai bună casă
Noi ziceri televizionistice by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10875_a_12200]
-
de pește. Rea la gust, nesuferită, ți se dă cu lingurița și ești convins, puțin cîte puțin, că face bine. La fel, hrănite cu știri prefabricate, personajele dintr-un soi de junglă ultracivilizată (dar tot junglă...) ajung să aibă blîndețea letargică a animalelor de cîrpă. Care seamănă cu bunătatea cum seamănă cu pacea răgazul dintre două bătălii. Despre asta e, de fapt, vorba. Despre un bine fără miză, zvîrlit anapoda într-o lume care plutește, plutește...Despre nesfîrșitele lupte pentru pacea
Fericirile by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11694_a_13019]
-
lui Perec alege automatismul subzistenței, se transformă într-un Oblomov modern care refuză totul, inclusiv asumarea revoltei. Renunțare, detașare, indiferență și, în sfîrșit, libertate. Peregrinările infinite prin oraș sînt un exercițiu de platitudine existențială, somnul devine o stare de grație letargică, iar camera un centrum mundi personal. Este perceptibilă aici o critică a logocentrismului, dar eșecul sublimării în indiferența absolută vine din imposibilitatea transcenderii timpului. Revelația tragică a eroului este destul de expresivă și de puternică pentru a mai scrie (sau a
Și ei au debutat odată by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11426_a_12751]
-
energic, față cu așa trimitere, dar "viața subreală" de care se face vorbire este ecoul, trecut prin multe cămări, al unui vers de Blaga: "cine are în adînc, pe la morți vreo rădăcină...". Fântâneru practică un animism mai delicat, de pastelist letargic cu neașteptate, nevoite pusee de vitalitate: "La o parte, la stînga, petuniile gingașe mă întărîtă. Îmi sug cu roșul lor nervii. Foile sînt prea late. Mă aplec; apropii obrazul, înfășurîndu-l. Crinii albi, cu polenul răvășit pe sălbioarele de frunze se
Un om obosit by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10512_a_11837]
-
nu au citit nici una din operele lui Rousseau, zăbovind în schimb îndelung asupra lui Confucius sau a Eticii lui Aristotel. Cu tot entuziasmul său și în ciuda unei certe forțe energizatoare de care Warren - un ins mai degrabă pasiv, dacă nu letargic prin formație - trebuie să fi avut nevoie, Babbitt a sfîrșit prin a-l intimida mai degrabă decît încuraja, astfel încît după Harvard nu a urmat doctoratul, ci și-a întrerupt studiile predînd timp de doi la University of Minnesota. Iar
Memoriile unui profesor de literatură by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16380_a_17705]
-
să fie mereu de aflat an "moartea cu m mic" (Tragere la sorți) are de ănfruntat autorul Elegiilor, ci și asediul tot mai dureros și brutal al iernii timpului istoric. Sentimentul trăirii definitive sub zodia vremurilor de fier, torturante, ănfrigurate, letargice ale unei lumi pe care Orfeu (uneori sub chipul lui Amfion) credea a o fi ămblânzit odinioară prin cântecul sau, ca și adâncă să descurajare, umilință și disperare de a fi devenit poetul unei cetăți ajunse, precum Danemarca prințului Hamlet
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
cele cinci scrisori este definită de Manea cu aceeași forță sintetică dintotdeauna, nealterată, care poartă amprenta viziunii lui. Una este erotică, alta este un ritual al abandonării și al posesiei. Despre scrisoarea a patra, Manea vorbește ca despre una monotonă, letargică, spusă ca în somn. Se repetă deja pe scenă, la Căminul Cultural din aceeași localitate, Galda de Jos. Crina Mureșan se oprește și își roagă regizorul să rostească el, încă o dată, începutul scrisorii. Și are dreptate. Tonul lui Manea este
Regina nimănui by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4248_a_5573]
-
un bar deochiat, Paradis, unde, dintr-un soi de discreție (scîrbă?) față de ,muncă", decăderea ajunge să însemne oboseală și leșinuri, nimic mai mult, și de unde, pasămite, se scapă printr-o căsătorie cum o fi sau, cu orice riscuri, prin fugă. Letargica lor zăpăceală, în care se amestecă solidaritate plictisită, condescendentă, răutăți de circumstanță, planuri și frînturi de povești din vieți nu tocmai primitoare i se ,pasează", ca atare, cititorului. Un an în Paradis, cu titlul lui care-ar putea îmbrăca orice
Munci și zile by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11182_a_12507]
-
spus odată, când eram bolnav: „N-am văzut așa organism care nu se apără”. (Nici n-ar avea de ce, la drept vorbind; de atunci au trecut zece lustri iar eu, cum văd, tot aici sunt.) E adevărat, nu era encefalita letargică, de care se ocupă Lavric, era numai o gripă strașnică, însă s-ar zice că efectul a fost același: în urma bolii, subiecții sunt „lipsiți de vigoare, complăcându-se într-o pasivitate durabilă”. Decât că pasivitatea mea este și mai durabilă
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3274_a_4599]
-
unei femei asasinate cu ani în urmă, din a cărei fotografie luminoasă, dar și din al cărui chip tragic rămas pe retina procurorului emană o chemare care transformă timpul pierdut în timpul regăsit. Din ochii ei, ai moartei, vine chemarea, romanța letargică și magia pe care procurorul le retrăiește și prin dispensa pe care i-o acordă romanul încă nescris, reflex al celui pe care l-a trăit el și ceilalți protagoniști. Deși nu a asistat la scena uciderii prietenului său, Pablo
După douăzeci de ani by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6360_a_7685]
-
Radu Paraschivescu în Portugalia, pietrele încinse de soare și plesnite de vânt spun povești. Poveștile alunecă din vârful orașelor spre apa care linge țărmuri și acoperă secrete. Atlanticul freamătă nerăbdător sau, dimpotrivă, pândește letargic - amorez sub vraja unei prințese năzuroase. Douro, Tejo și Mondego despică Portugalia ca trei lame albastre, oferindu-se corăbiilor în care sunt lăsate la agitat butoaiele cu vin de Porto, transatlanticelor ieșite din Lisabona spre porturi de peste mări și țări
Cu inima smulsă din piept by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/8429_a_9754]
-
Ruptă de realitate urc treptele flacărilor mă ascund departe de respirația dominatoare a viscolului alb neobosit apoi aștept o nouă dimineață Necruțător și hapsân vântul se întoarce din drum pentru o ultimă rafala în timp ce noaptea sleita de puteri se întinde letargica pe nemărginirea albă dureros de tăcută
Viscol by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83355_a_84680]
-
să fie altcineva la mijloc. — Chiar așa? M-aș îndoi, dar... e atît de drăgălașă de fiecare dată cînd o văd, încît simt că-i îndrăgostită de cineva. — Hm! făcu McAlpin și se uită pieziș la Thaw pe sub peoapele lui letargice. Stătea pe platforma de sus a unui tramvai care-l ducea acasă și furia față de ea creștea odată cu distanța dintre ei. O voce îi spuse: — Salut, Duncan. îi trebui o clipă s-o recunoască pe June Haig, care cobora. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]