972 matches
-
și s-a format cultura specifică. Izvoarele asire și urarte de la începutul mileniului I î.e.n. amintesc despre o mulțime de așezări, orașe, „orașe regești”, capitale cu fortărețe puternice, ziduri de apărare, citadele, palate, etc. Societățile Zamua, Allabri, Ghilzana, judecând după letopisețele împăraților asiri si după materialele arheologice, cunoșteau deja în sec. IX î.e.n. împărțirea pe clase. Acestea erau conduse de împărați și aveau capitale proprii. Despre împărțirea pe clase si inegalitatea materială din acea perioadă vorbesc mormintele marlite, hasanlușe, kalurașe și
Istoria Azerbaidjanului () [Corola-website/Science/309141_a_310470]
-
Chalcocondil caracteriza Brăila ca fiind "orașul dacilor, în care fac un comerț mai mare decât în toate orașele țării". Referitor la izvoarele narative, anale, cronici, relatări ale unor călători, descrieri de ținut, așezări, obiceiuri, etc. trebuiesc amintite cele două cronici: Letopisețul Cantacuzinesc și Cronică Bălenilor. În primul izvor, Brăila este pomenita în legătură cu însăși întemeierea Țării Românești prin descălecat: „Iar noroadele ce pogorâse cu dânsul (cu Radu Vodă), unii s-au dat pre supt podgorie ajungând până în apă Șiretului și până la Brăila
Brăila () [Corola-website/Science/296937_a_298266]
-
s-au dat pre supt podgorie ajungând până în apă Șiretului și până la Brăila; iar alții s-au întins în jos, peste tot locul, de au făcut orașă și sate până în marginea Dunării și până în Olt ”. Cronică Bălenilor, desi folosește vechiul letopiseț scris în vremea lui Matei Basarab, utilizat și de Cantacuzino, amintește doar că domnul întemeietor „Radu Vodă... au început a-și tocmi și a-și îndrepta țară cu județe, cu judecători..., lățindu-se până la Dunăre și până la Siret... ”. Pe la începutul
Brăila () [Corola-website/Science/296937_a_298266]
-
Ștefăniță Vodă (1517-1528). El a fost acuzat de trădare de către voievod, dar nu a fost găsit vinovat și nici măcar judecat. După moartea sa, în urma unei porunci a domnitorului au fost uciși și doi fii ai hatmanului: Toader și Nichita. În letopisețul său, cronicarul Grigore Ureche relatează astfel acest eveniment: ""Într-acest an (7031), în luna lui aprilie, în cetatea Hârlăului, Ștefăniță Vodă au tăiat pre Arburie hatmanul, pe carile zic să-l fi aflat cu hiclenie, iară lucrul adevărat nu să
Biserica Arbore () [Corola-website/Science/306902_a_308231]
-
că la acel moment se putea citi din pisania veche doar cifra miilor, 7. În anul 1779, numele vechiului ctitor se pierduse în negura vremurilor, el nemaifiind reținut nici măcar de tradiția locală. Cronicarul Grigore Ureche (c. 1590-1647) scrie astfel în "„Letopisețul țărâi Moldovei, de când s-au descălecat țara și de cursul anilor și de viiața domnilor carea scrie de la Dragoș vodă până la Aron vodă”" despre ctitoriile bisericești ale domnitorului Petru Rareș: "„Iară daca să întoarse Pătru vodă de la Țara Ungurească, într-acéia
Biserica Sfântul Dumitru din Hârlău () [Corola-website/Science/316327_a_317656]
-
fr. marquis), la conducerea noii mărci de apărare a Ungariei, marcă numită Moldova, cu reședința la Baia, având obiectivul de a apăra trecătorile prin care tătarii obișnuiau să treacă peste munți. Data când a avut descălecatul Moldovei nu este certă. Letopisețul de la Bistrița menționează anul 1359. Grigore Ureche menționează anul 6807 (1299). Miron Costin amintește în poema polonă de anul 1304, iar cronica putneană face referire la anul 6850 1342. Deși Dragoș este descălecător în Moldova, totuși Bogdan I, este numit
Dragoș I () [Corola-website/Science/299225_a_300554]
-
o dregătorie în Evul Mediu românesc. A apărut în secolul al XVI-lea și se ocupa de corturile armatei în timp de război; rolul său sporește în a doua jumătate a secolului al XVI-lea, când apare în sfat. În Letopisețul Țării Moldovei, Grigore Ureche scria: "Tocmit-au și boieri mari în svat, de chevernisala țării ș-a pământului Moldovii: ... "" mare pre corturile domnești și-n oști și-ntr-alte căli și purtătoriu de grijă tunurilor". În Țara Românească, șetrarul este amintit pentru
Șetrar () [Corola-website/Science/311697_a_313026]
-
până se ajunge într-o creastă de deal. Locul unde se află cetatea este marcat printr-un vechi indicator, actualmente rupt, dar al cărui picior de fier poate fi lesne observat. Existența Cetății Șcheia nu a fost pomenită în nici un letopiseț sau alt document scris, doar tradiția orală fiind cea care a transmis peste veacuri informația că a existat pe latura de vest a orașului Suceava o cetate care ar data din vremea lui Ștefan cel Mare. Mult timp s-a
Cetatea Scheia () [Corola-website/Science/316794_a_318123]
-
Analele Academiei Române - Sectia de Istorie, 3, t. XII, 1932; C.C. Giurescu și D.C. Giurescu, "Istoria românilor", vol.II, cap. ¨Istoria politică a Țării Românești în secolul al XVI-lea - 1508-1593¨, Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1976; Istoria Țării Românești, 1290-1690. Letopisețul Cantacuzines, ediție critică de C. Grecescu și D. Simionescu, București, 1960). Geanoglu pe care, la 1799, Șerban Andronescu îl menționa ca membru de bază al protipendadei muntene, alături de familiile Ghica, Racoviță, Crețulescu, Slătineanu, Filipescu, Văcărescu. Nu putea fi însă vorba
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
multe variante vehiculate de-a lungul vremii. Majoritatea istoricilor (Nicolae Iorga, Constantin C. Giurescu, Ilie Minea Minea ș.a.) au propus ca loc al bătăliei localitatea Doljești, de lângă Roman, pornind de la relatările cronicilor moldovenești. A. D. Xenopol, pornind de la o versiune a letopisețului lui Grigore Ureche, a presupus că lupta a avut loc la Joldești, în ținutul Botoșani. Cea mai plauzibilă pare a fi cea a lui Alexandru I. Gonța, care identifică drept loc al bătăliei localitatea Dolhești, de pe valea râului Șomuzul Mare
Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/297119_a_298448]
-
iar al domniei lui anul al cincilea și pe al șaselea curgător."" Lăcașul de cult a fost pictat atât în interior, cât și în exterior între anii 1535-1538 tot pe cheltuiala domnitorului. Cronicarul Grigore Ureche (c. 1590-1647) scrie astfel în ""Letopisețul țărâi Moldovei, de când s-au descălecat țara și de cursul anilor și de viiața domnilor carea scrie de la Dragoș vodă până la Aron vodă"" despre ctitoriile bisericești ale domnitorului Petru Rareș: ""Iară daca să întoarse Pătru vodă de la Țara Ungurească, într-acéia
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Baia () [Corola-website/Science/313076_a_314405]
-
(n. ? - d. 1511) a fost un mare logofăt moldovean în timpul domnitorilor Ștefan cel Mare (1457-1504) și Bogdan al III-lea cel Orb (1504-1517). A avut misiuni diplomatice în Polonia, Veneția și Turcia. Numele logofătului Tăutu a fost consemnat în letopisețul lui Grigore Ureche și în legendele relatate de Ion Neculce. Conform relatării lui Grigore Ureche, în anul 1497, înaintea bătăliei de la Codrii Cosminului, Ștefan cel Mare i-a trimis pe logofătul Tăutu și pe vistiernicul Isac cu solie la regele
Ioan Tăutu () [Corola-website/Science/313297_a_314626]
-
fost sfințită abia la 6 decembrie 1499 (de ziua hramului) se datorează faptului că logofătul Ioan Tăutu a trimis cu solie în Polonia în anul 1497, fiind închis la Liov. Despre construcția acestei biserici vorbește și cronicarul Grigore Ureche în "Letopisețul țărâi Moldovei, de când s-au descălecat țara și de cursul anilor și de viiața domnilor carea scrie de la Dragoș vodă până la Aron vodă". El spune următoarele: ""Bogdan vodă daca stătu la domnie, gândi să-ș întărească lucrurile întăi cu vecinii și
Ioan Tăutu () [Corola-website/Science/313297_a_314626]
-
au lucrat cu multă măiestrie țesături, broderii, miniaturi, s-au copiat cronici. Mănăstirea Slatina a reprezentat un centru de cultură slavonă. Aici a viețuit cronicarul Isaia, devenit apoi egumen al mănăstirii și apoi episcop al Rădăuților (1572-1580). El a copiat "Letopisețul de la Putna" (scris în limba slavonă înainte de 1561 și considerat cea mai veche cronică din Moldova), un cronograf până la 1425, o cronică bulgărească și una sârbească. Când a devenit episcop la Rădăuți, el a lăsat la Slatina o adevărată școală
Mănăstirea Slatina () [Corola-website/Science/302367_a_303696]
-
din alte sate învecinate. Tot atunci, polonezii regelui Sobieski au luat cu ei și dus în Polonia odoarele Mitropoliei Moldovei, moaștele Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava și pe mitropolitul Dosoftei. Acest eveniment este relatat de cronicarul Ion Neculce în letopisețul său, cu următoarele cuvinte: ""Atuncea au arsu leșii și tătarîi multe curții boiarești la țară și la Iași. Ars-au în Lungani, în Obrezeni, în Popi, în Doroșcani, la Leca, în Căcărădzeni 2 părechi, în Podobiții, într-alții Lungani, în
Biserica de lemn Nașterea Maicii Domnului din Stolniceni-Prăjescu () [Corola-website/Science/317171_a_318500]
-
un sat aglomerat, care a fost pângărit și ars în timpul invaziei hunilor din a. 376 d. Hr. Tot de pe atunci, pe moșia satului au rămas și trei movile funerare - cimitire ale cotropitorilor hordelor barbare, năvălite de peste Nistru din stepele asiatice. Letopisețul scris al acestei localități începe încă din timpurile lui Ștefan cel Mare. Lalova a crescut absorbind în sine 3 siliști nistrene străvechi - Ețcani, Stodolna și Cobâleanca. Ocina trecu de la bătrânul Copcici, la nepoata Tatiana. Aflăm despre aceasta din cărțile domnești
Lalova, Rezina () [Corola-website/Science/305759_a_307088]
-
conacului un frumos parc în stil englezesc, cu specii de arbori ornamentali și numeroase alei cu flori. El s-a ocupat de achiziționarea mai multor cărți și manuscrise rare care au îmbogățit colecțiile conacului. În "Prefață la Cronicile României sau Letopisețele Moldaviei și Valahiei", ediția a doua, Mihail Kogălniceanu scrie, între altele: ""...Originalul Tragediei lui Alexandru Beldiman mi s-a pus la dispozițiune de domnul Dimitrie A. Sturdza, care în prețioasa sa colecțiune de la Miclăușeni posedă și d-lui un mare
Castelul Sturdza de la Miclăușeni () [Corola-website/Science/303984_a_305313]
-
Valahiei", ediția a doua, Mihail Kogălniceanu scrie, între altele: ""...Originalul Tragediei lui Alexandru Beldiman mi s-a pus la dispozițiune de domnul Dimitrie A. Sturdza, care în prețioasa sa colecțiune de la Miclăușeni posedă și d-lui un mare număr de letopisețe manuscrise, dară care sunt mai noi decât manuscrisele păstrate de mine"". Deși era văr cu domnitorul Mihail Sturdza, Alecu Sturdza (1803-1848) a îmbrățișat ideile revoluționarilor de la 1848. El a murit de holeră în anul 1848, existând suspiciuni că ar fi
Castelul Sturdza de la Miclăușeni () [Corola-website/Science/303984_a_305313]
-
acestei urgii. Hasdeu: „A fost un principe moldovenesc cam smintit, însă român de origine, Ștefan Rareș, care merse și mai departe decît hoții, comițînd în privința religiunii celei mai neofensive unicul act de netoleranță menționat în cronicile noaste“. Într-adevăr, în "Letopisețul Țării Moldovei", Grigore Ureche scria de domnia lui Ștefan vodă, ficiorul lui Pătru Vodă, fratele lui Iliiașu Vodă, 7059 iunie 15 zile: „Și ca să nu să vază ceva că iaste răsărit de la pravoslavie, toți ereticii din țara sa vrea, au
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
tăia limba; membrele lor erau hăcuite, sau le turna plumb topit prin deschizăturile corpului. Față cu o asemene turbare a domnului, oamenii fugeau cu grămada din Moldova, nobilii treceau în Polonia, luînd acolo slujba militară.“ În sfârșit, I. Mihnea în Letopisețele Moldovenești (Iași, 1925) afirmă pe baza surselor istorice consultate: „Armenii cari n-au voit să îmbrățișeze pravoslavia au trebuit să plece, unii la turci, alții la leși, alții printr-alte țări. Despre aceasta scrisese Macarie, care și-a oprit condeiul
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
Literatură română veche (1402-1647)" (1969), cele trei volume de "Cuvente den bătrâni" ale lui Bogdan Petriceicu Hasdeu (1983-1984), ediția traducerii lui M. Eminescu din manualul de limba paleoslavă a lui A. Leskien (1983), "Cronica universală" a lui Mihail Moxa (1989), "„Letopisețul de când s-a început Țara Moldovei” - Letopisețul lui Ștefan cel Mare" (2005). Personalitate cu vocație enciclopedică, spirit critic și polemic, M. se afirmă nu doar ca un eminent slavist, lingvist, ci și ca românist și istoric literar. Autoritatea sa științifică
Gheorghe Mihăilă () [Corola-website/Science/307204_a_308533]
-
volume de "Cuvente den bătrâni" ale lui Bogdan Petriceicu Hasdeu (1983-1984), ediția traducerii lui M. Eminescu din manualul de limba paleoslavă a lui A. Leskien (1983), "Cronica universală" a lui Mihail Moxa (1989), "„Letopisețul de când s-a început Țara Moldovei” - Letopisețul lui Ștefan cel Mare" (2005). Personalitate cu vocație enciclopedică, spirit critic și polemic, M. se afirmă nu doar ca un eminent slavist, lingvist, ci și ca românist și istoric literar. Autoritatea sa științifică s-a manifestat în dezbaterea unor probleme
Gheorghe Mihăilă () [Corola-website/Science/307204_a_308533]
-
introductiv, note și indici de G. Mihăilă, București, 1989; P. P. Panaitescu, "Catalogul manuscriselor slavo-române și slave din Biblioteca Academiei Române", vol. III. Ediție îngrijită de Dalila-Lucia Aramă și revizuită de G. Mihăilă. Cu o prefață de Gabriel Ștrempel. București, 2003; "„Letopisețul de când s-a început Țara Moldovei” - Letopisețul lui Ștefan cel Mare". Ediție îngrijită, traducere, studiu introductiv și note de G. Mihăilă, București, 2005; "Epilogurile celor trei cărți tipărite de ieromonahul Macarie (1508-1512)", în "Liturghierul lui Macarie 1508/2008. Studii introductive
Gheorghe Mihăilă () [Corola-website/Science/307204_a_308533]
-
București, 1989; P. P. Panaitescu, "Catalogul manuscriselor slavo-române și slave din Biblioteca Academiei Române", vol. III. Ediție îngrijită de Dalila-Lucia Aramă și revizuită de G. Mihăilă. Cu o prefață de Gabriel Ștrempel. București, 2003; "„Letopisețul de când s-a început Țara Moldovei” - Letopisețul lui Ștefan cel Mare". Ediție îngrijită, traducere, studiu introductiv și note de G. Mihăilă, București, 2005; "Epilogurile celor trei cărți tipărite de ieromonahul Macarie (1508-1512)", în "Liturghierul lui Macarie 1508/2008. Studii introductive și traducere", Arhiepiscopia Târgoviștei - Biblioteca Academiei Române, 2008
Gheorghe Mihăilă () [Corola-website/Science/307204_a_308533]
-
numele mănăstirii, se leagă și o legendă locală care asociază existența unui blestem cu fictivele decapitatări ale soției domnitorului Vasile Lupu precum și ale fraților Toma (vornicul) și Iordache Cantacuzino, care ar apăsa asupra Lăcașului de cult din momentul uciderii acestora. Letopisețul Țării Moldovei al cronicarului Ion Neculce infirmă aceasta decapitări: Cronicarul continuă prin a spune că vodă a trimis prin armașul Hăbășescu în trei rânduri ordin să-i omoare, când să fie uciși însă venind din Țara Românească un căpitan cu
Mănăstirea Bociulești () [Corola-website/Science/332935_a_334264]