144 matches
-
un vagabond de-a lungul drumurilor pămîntului", Ilya Ehrenburg adună în caracterizarea sa toate fețele personajelor scriitorului român: "naiv și viclean ca un copil, fermecător ca țiganii din poemul lui Pușkin, și ca povestitorii orientali, plin de imaginație, ca lăudăroșii levantini, dar și un visător obișnuit care păstrase în ciuda foamei și a bătăilor, dorul de dragoste, de stele și de adevăr." Gustînd savoarea poveștilor din 1001 de nopți și a romanului picaresc, André Gide îl asemuie cu Lesage sau Sallet, întrecîndu-i
O geografie dramatică by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15270_a_16595]
-
pentru că era, cum ar spune Caragiale, «curățel și obrăznicuț». Din priveliștile pămîntului românesc îl ispitește în speță Dobrogea, care este „concentratul nostru de antichitate greco-romană și de civilizație bizantină”. Constanța ar fi, spre satisfacția d-sale, „o miniatură de Cosmopolis levantin”, în vreme ce Brăila și Galațiul perioadei antebelice ar aparține aceleiași categorii. Nu mai prididesc laudele la adresa adoratei Constanța. Ni se reamintește că, sub domnia lui Carol I, acest port pe care l-a vizitat și ultimul țar, Nicolae II, în 1914
Amintirile unui meridional by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13547_a_14872]
-
marină, care intersectează propria-i torpoare contemplativă: „Atunci, în primele zile din noiembrie, mi s-a întîmplat să văd marea nemișcată, de-a dreptul plată, sau, cum ar spune Mateiu I. Caragiale, «lucie ca o baltă»... Orașul păstra amintirea portului levantin dintre cele două războaie; orașul vechi, lipsit de orice legătură cu noile cartiere stereotipe de blocuri. Patina provinciei se resimțea și aici, ca și inerția, însă marea te putea face să uiți de ele”. Sau, dimpotrivă, am putea adăogi, era
Amintirile unui meridional by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13547_a_14872]
-
L.-ul alchimiștilor, căci produce înflorirea, prin gestul ritualic al „rostogolirii”: „Din mâna ta voi bea otrava toată (...) /Rostogolindu-mă în gol deodată (...)/ Iubirea meanflorește-n somn migdalul!” ...Ciudat! Uneori, sonetistul petrarchist THEODOR RĂPAN devine, pentru puține, dar semnificative clipe, barochist levantin („Apusul se topește-n mahmudele,/Oglinzile îngână spovedanii,/ La balul tău veniră curtezanii -/Cătușele-ntristării-mi sunt inele!” - cf. Sonetul XXIII), dar și romantic întârziat, poesc („Zadarnicul înfige colți în mine/ Iar moartea, hâdă, râde pe-nfundate” - cf. Sonetul XXVI
Editura Destine Literare by ADRIAN BOTEZ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_256]
-
doua parte a romanului, asupra unor schimbări violente de destin, a unor caractere și tipologii cu evoluții contrarii (între utopie și pragmatism) înrâurite fie de cruzimea ideologiilor, fie de noroc (memorabil este tandemul Acseni, tatăl Caterinei, fanfaron benign și arivist levantin, și damnatul Vlaste, tatăl prezumtiv al Sophiei și condamnat la moarte, mai ales, pentru ceea ce nu a făcut). Secvențele și episoadele romanului învederând destine sub grilă comparatistă, se succed după o secretă regulă a armonizării contrariilor sau a afinităților elective
În căutarea rădăcinilor pierdute by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12230_a_13555]
-
detectată doar cu aparate de mare finețe. Argumentul - pe care l-am mai invocat - al creării unor facultăți în orașele unde era dificil să găsești și profesori de liceu n-a convins pe nimeni. Într-un lanț al slăbiciunilor tipic levantin, universitățile de subprovincie au devenit veritabile centre de activitate politică. Deși nu există cartă universitară unde să nu figureze prevederi limpezi privind neutralitatea politică a universităților, în realitate ele sunt aparate de sprijin a unuia sau altuia din partide. Din
Criza din învățământ by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9133_a_10458]
-
să uit. Cînd, în fine, fui sigur că toate nopțile mele îmi aparțineau - cum pe-atunci nu bănuiam că femeile erau izvoarele singurului "poate"-al vieții -, Mme Popovici, bibliotecara liceului nostru, doamnă pe ale cărei buze ades sclipea un zîmbet levantin, ușor, ironic, și pe care o vizitam zi de zi ca să mă apere împotriva zgomotului unei lumi la fel de totale, dar mai bine organizate decît mine, cu marele său zid de cărți, mi-a pus în mîini traducerea românească a romanului
Heimatograma by Călin-Andrei Mihăilescu () [Corola-journal/Imaginative/11461_a_12786]
-
te schimbi atât încât să nu te recunosc. Cum ai fi reacționat? Eu, unul, te-aș fi îmbrățișat, ți-aș fi sărutat obrajii, poate încă palizi ca și cum n-ar fi trecut nici o zi. Priveam de sus, de aici de pe platoul levantinului oraș, fluviul care curgea spre răsărit, câmpia, bălțile, orizontul, înflăcărate de pâlpâiala apusului de soare. În după amiaza aceea de septembrie, am rămas așa până la ivirea primelor stele; era una din acele rare clipe ale lumii când spiritul se simte
Steaua polară by Mihail Crama () [Corola-journal/Imaginative/13264_a_14589]
-
fond, o iotă din vorbele liderului. Simple porta-voci ale voinței năstăsiote, ei plătesc azi cam degeaba oalele sparte. Nu știu dacă sunt "cu banii luați", dar pentru partea întâi a vorbei de duh se califică pe de-a-ntregul. La rafinamentul levantin de care-au dat dovadă în ultimii cincisprezece ani, nu prea-i văd înghițind chiar muțește usturătoarea lecție aplicată de Năstase. Vor sta, probabil, o perioadă de-o parte, dar instinctul de supraviețuire îi va determina cât de curând să
Grobienii dansează menuet by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12691_a_14016]
-
berbantlîcurile lui Beldie și Nae Ionescu. Într-un loc menționează, "aveam să-l aud, dar fără să-l ascult, sfatul insinuant al vechiului meu prieten Nae Ionescu de la Noua Revistă Română și Ideea Europeană, pe atunci un țigănos de golan, levantin isteț și ros de ambiții, care-mi spunea tot la ureche: "Degeaba, bă! n-o s-ajungem la nimic decît numai prin muieri!" Maximă înțeleaptă, pe care Nae - filosoful și profesorul de mai tîrziu al unei generații - a și urmat-o
Dezvăluirile lui Constantin Beldie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16613_a_17938]
-
modernă ar fi greu de conceput. Cartea are savoare. Autorul știe să înfățișeze cu talent și ochi de estet cei doi termeni ai competiției vestimentare din care victorioasă a ieșit Europa - strălucirea, fastul, exuberanța și, astăzi privite, ciudățeniile vechiului port levantin, opuse fără prea multă părtinire sobrului și mult mai lejerului costum european, cu tot comicul și bizareria stărilor intermediare generate de indecizia moldovenilor și valahilor în favoarea uneia sau alteia dintre cele două ținute. Chiar dacă nu te interesează moda în sine
De la Stambul la Paris by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15066_a_16391]
-
soiul de artificii postmoderne (în ultima carte, sunt, de fapt două, cea de-a doua, decupată în subsol, este exclusiv citat, intertext, arhitext, autoreferențialitate și ce mai vreți). Dan Cipariu se joacă de-a literatura în cel mai pur spirit levantin și se joacă frumos, pe jumătate grav, cu o voluptate și ușurință teribilă de a face rime cu poantă, cu umor, ironie și cadență de cimilitură cu substantive abstracte: " oh, pe piața de curcubeie/ sub tejghea,/ o jupâneasă/ îi ferecă
Viruși romantici și cibernetici by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15237_a_16562]
-
de la numele moșiei. Constatarea primei incongruențe e însă suficientă ca cititorul să se oprească asupra secvenței altfel decît vor Pașadia sau Povestitorul. Pe acesta din urmă îl putea uimi, în întîlnirea cu portretul străbunicului, contrastul dintre nume și costumul boieresc levantin, cam același peste tot în Balcani la începutul secolului al XIX-lea. Un occidental îmbrăcat în haine levantine, fie și fugar dornic să se ascundă în aceste părți, e un lucru destul de rar. Din ce motiv anume, ne lămurește disprețul
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
Povestitorul, s-ar zice, îl acuză indirect, din moment ce l-a avertizat pe cititor în secvența anticipativă de zvonul care îi atribuia veneticului ajuns în patul domniței Ralu o origine joasă, asupra căreia, pare-se, acesta păstra tăcerea. Cum istoria plăcintarului levantin, malițioasă invenție a tatălui, și a pretențiilor nobiliare pe care le avea Mateiu Caragiale e la fel de cunoscută ca romanul, lectura personajelor se așează imediat pentru ochii oricărui cititor atent la contradicțiile dintre cele două fragmente peste lectura vieții autorului și
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
un joc: să vadă nu doi Măgureni în scena din salonul împodobit al casei lui Pașadia, ci unul singur, așa cum îi arată chipul și cum îi vede Povestitorul. Simetria simplă formulată la început (nume oriental - port apusean, nume occidental - port levantin) se topește în echivoc. Același gest, același chip sînt, în același timp, profund balcanice și profund opuse balcanității prin ținuta lor apuseană. Sau, pe rînd, balcanice și apusene, fără a schimba însă nimic. în fond același chip, cînd balcanic, cînd
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
deși nu cred că aceasta profită de virulentele accente străine cu care actorii principali pronunță traducerea nemțească. Exprimare care nu poate fi îmblînzită nici de corul cu măști, care interpretează, cu puternic accent german, versiunea grecească originară a corurilor. Farmecul levantin al teatrului călător suferă destul de grav, deoarece plouă în draci și este frig ca totdeauna vara la Berlin. În fața mea a apărut un grup de copilași din cartier, fără părinții lor. O fetiță se întoarce către mine ca să spună: “nu
Trei încercări de-a petrece timpul la Berlin by Matei Chihaia () [Corola-journal/Journalistic/13556_a_14881]
-
un moment de intensă topire a particularului în oceanul globalizării, Medgidia, orașul de apoi propune o vertiginoasă descoperire a culorii locale, a de-nespusului, a nemaivăzutului, a pestriț-amețitorului univers pe care să-l numești "balcanic" ar fi prea puțin, iar "levantin" ar fi abia să-i aproximezi contururile. Să nu scăpați, dacă n-ați devorat-o deja, Cartea șoaptelor, a lui Varujan Vosganian (dacă v-ați procurat și albumul însoțitor, produs de Editura Ararat, e și mai bine!). E una din
Ce-am citit în 2009 by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6588_a_7913]
-
credibil și complet explicabil în teoriile cuantice. Nu și în afara lor, mai ales într-o societate românească condusă din penumbră de - în codul piesei - șmecheri. Pe un pretext descinzând în linie directă din Caragiale și având în spate un decor levantin legitimat de Mircea Cărtărescu, Crima din strada Uranus instaurează o farsă luată în serios de toate personajele sale. Cine sunt acestea? Citiți și vă mirați: Alexandru Macedonski, Otilia Cazimir, Calistrat Hogaș, Hortensia Papadat-Bengescu, Urmuz și Zaharia Stancu. Unul dintre ei
Primul risipitor al țării by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9373_a_10698]
-
iscoada", adică "spion", nu mi-l asum, pentru motivul că Oltenia nu-i o putere etranjeră, în slujba căreia aș fi. - Oltean, de altfel, sunt pe sfert, mama născându-se la Mannheim (cu un cuvînt joycian: Mamannheim!), din alsacieni și levantini. - Dupa simpleroze și tautofonii au venit holorimele, care pot fi considerate un fel de "rime totale". Ce metempsihoza poetica ar putea urma după holorime? Ne recomandați " Un castel în Spania pentru Annia" și "Caragialeta", volume anunțate la Editură Brumar? - Dupa
SERBAN FOARTA - "Poetul e captivul propriului său stil" by Remus Valeriu Giorgioni si Constantin Buiciuc () [Corola-journal/Journalistic/17731_a_19056]
-
Sibiu, Sighet), lansările de la Bookfest, participarea la festivalul de teatru sibian etc., etc. Asta voiam, deci, să precizez: că, dacă-mi permit să-mi cultiv de atâta vreme „structura nemțească”, e tocmai mulțumită libertății de care a avut noroc sibaritul levantin din mine. Nu e deloc un bagatel lucru să faci numai și numai ce-ți place, ba încă să fii rezonabil plătit pentru plăceri. Firește că, așa, îți poți permite luxul de-a veni întotdeauna în locul convenit, la ora fixată
Convorbiri cu Dan C. Mihăilescu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3739_a_5064]
-
ar fi cea a arhontelui Demetriu Caraminu, parvenit tocmai de la Țarigrad. Introducerea în starea de fapt a acelor locuri și vremuri o face moș Dobre din Ciupag, un sat de moșneni, inca nevitregit de setea maladiva de putere a ciocoiului levantin. Figură preapocaliptică, căci "e că fiara cea cu șapte capete de care scrie în Cartea Sfântă că se va arăta în vremea de apoi". Tot moș Dobre, un fel de staroste al înțelepciunii și eresurilor dar și al codurilor omeniei
Aventuri la apa Teleormanului by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17107_a_18432]
-
comun. Originalitatea cu orice preț nu face parte din rețetă lui Adrian Grigore. I se preferă eficientă și autenticitatea relatării albe, previzibile, convenționale. Conacul lui Caraminu pare o quasi-butaforie. Și totuși credibilă, ca și limbajul concettist, aproape livresc, al slugarnicilor levantini ce nu pregeta să folosească formule ditirambice. Autorul nu evita recontextualizarea unor expresii și comparații verficate în timp. ("desișul că peria - noaptea neagră că păcura" etc.) Original în sensul de intuiție a dozajului este Adrian Grigore în scenele dinamice, cu
Aventuri la apa Teleormanului by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17107_a_18432]
-
sau Corpul le lăsaseră în suspensie, explicând ce era de explicat, corectând tot ce se cerea corectat. Mai mult decât atât, copilul Mircea ajunge să-și trăiască până la cel din urmă atom povestea ițită în Nostalgia și în Travesti. Clanul levantin matern al Badislavilor își regăsește corespondentul în familia de nobili polonezi din care descinde tatăl. Victor se încarnează din litere, devenind, dintr-un dublu narativ, un geamăn din carne și oase, răpit în copilărie de lângă ai săi și înrolat nu
O decalogie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9443_a_10768]
-
Vodă, Alcsandri și-a fixat alegerea asupra figurii de aventurier a lui Iacob Heraclid Despotul, uzurpatorul lui Alexandru Lăpușneanu. Din studiul biografiei lui, pe atunci necompletă, dar în liniile ei mari, esențială, și-a făcut o idee exactă despre interesantul levantin, Ťinteligent, dibaci, seducător, fățarnicť, căruia în interesul plăsmuirii romantice i-a atribuit Ťideea de a face parte dintr-o Cruciadă menită să elibereze creștinătatea de sub jugul otomanť; autorul și-a propus să prezinte Ťnu un simplu râvnitor de putere, ci
Șerban Cioculescu – cronicar dramatic by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/6847_a_8172]
-
votul din vârful bățului măgăriei naționale. Gureși nevoie mare, nici nu le mai observi, din cauza calamităților scoase pe gură, pelticia morală și imoralitatea batjocoritoare. Gladiatori demagogici (precum Petre Roman și al său " El poate!") ori aranjori scufundați în cețurile vizionarismului levantin, precum Valeriu Stoica, încurcăreți-descurcăreți de teapa lui Meleșcanu, ca să nu mai vorbim de ultima achiziție a lotului de prezidențiabili, Marian Munteanu, în chimirul căruia sclipește, alături de hangerul "Mișcării", stiletul tăcut al măgurenismului, se înghesuie la votul românului ce, altfel, n-
Autoritarismul de bodegă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16778_a_18103]