4,839 matches
-
lipsi din bibliotecă" și „nu merită nici măcar răsfoită" ar trebui să mai existe trei nivele de apreciere. Mai multă nuanță care să creeze diferențele! Deși ar merita o discuție mai largă, țin să remarc faptul că odată zona sexualității detabuizată (lexical vorbind), poeții (în special) au supralicitat-o în așa măsură și atât de prost încât riscă să o facă indezirabilă. Limbajul frust a sedus pe mulți și am impresia că mulți poeți chiar cred că prin a pune pulă sau
Vinicius uncool by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13812_a_15137]
-
nuanțată... Dar de ce să mergem atât de departe cu exemplele și să nu ne gândim la frații noștri basarabeni despuiați încetul cu încetul de cuvintele lor firești, de felul de a numi lucrurile și de a le împărtăși altora, jefuiți lexical, se poate spune, vorbind acum o limbă pe care, dacă o auzi, te și apucă mila... Dar vorbitorii noștri de la București... Deputații, senatorii, miniștrii și chiar câte un prim-ministru, uneori, cum se exprimă dânșii când nu cunosc bine limba
Îndemnurile pentru vite by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13957_a_15282]
-
pînă acum doar de culegeri dialectale: nu tocmai de folos pentru analiza conversației, în măsura în care erau înregistrări ale unor fragmente monologice, direcționate ( " Ce-a făcut subiectul ieri", "Cum preparați porcul?") și orientate către descoperirea particularităților de pronunție, a trăsăturilor gramaticale și lexicale regionale. Interesante erau și unele înregistrări fidele de texte folclorice, mai ales antologia de proză populară epică a lui Ov. Bîrlea, din 1966, în care totuși textele erau tot de tip monologic: narațiuni bine constituite, destinate producerii repetate, depărtate deci
Cum vorbim by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14012_a_15337]
-
Alecu croitoru’/ cînd văzu arînd tractoru’/ de la S.M.T. adus / a zvîrlit căciula-n sus!’’, cum se mai poate numi cineva Sf. Gheorghe?) Uite-așa, că se poate! În plină contemporaneitate atee, în plin avînt al construcției socialismului, în plină criză lexicală, pe cînd biserica nu era decît monument religios, pe cînd Paștele era dublat de 1 Mai și Crăciunul de 30 Decembrie și pe cînd mîncătorul de căcat Adrian Păunescu umplea stadioanele spre a goli bisericile, un oraș a continuat să
Sf. Gheorghe de Sf. Gheorghe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13991_a_15316]
-
e o prelucrare cultă (și pseudo-modernistă) a unor legende și basme populare cu vînătorii vînați și transformați în urși. Cu multe fragmente (cele lirice îndeosebi) în care poezia se ridică ușor deasupra paginii, poemul e o demonstrație, la nivelul său lexical îndeosebi, a felului în care imageria poetică romantică românească cade în desuetudine. Casa noastră "zăcea în neguri ca pe mări/ o barcă fără ideal" strîns între labe de un urs, "m-am întors cu o nespus/ de delicată răsucire" "pe
Glasuri dulci de la nadir by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14032_a_15357]
-
nefardate este, în fond, elementul de legătură dintre Rousseau și mulți dintre scriitorii foarte tineri de azi. Poezia Liviei Roșca este și nu este tipică pentru lirismul celei mai noi generații poetice. Este tipică, în măsura în care se adaptează trendului imagistic și lexical actual, mizează pe stilistica minimalistă, bruschează vechile reguli estetice și etice, reflectă existența în culori mai degrabă crude, disprețuiește deopotrivă romantismul și intelectualismul. În fond, rujul pe icoane poate fi luat și drept profanare, imixtiune brutală a materialității unei ființei
Reverii și depresii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10386_a_11711]
-
directă a mărunțelului, dar indispensabilului organ al gândăceilor și muștelor, buburuzelor și cărăbușilor; și, de asemenea, nici o inflexiune egolatră în crearea acestui personaj, manasia, cu un nume și o identitate proprii autorului. Poetul clujean se află la ani-lumină de violența lexicală a fracturiștilor și de atitudinea lor protestatară, detașându-se de propriul eu și transformându-se din subiect în obiect al poeziei pe care o scrie. Își privește protagonistul din afară, cu deplină luciditate, schițând rareori câte un profil ce ar
Nirvana by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10391_a_11716]
-
aromânilor. Dincolo de finalitatea didactică evidentă, ea ne apare ca o gramatică accesibilă publicului larg și ca un termen de referință în bibliografia de gen și mai ales pentru cercetătorul interesat de diversele compartimente ale limbii: ortografic și ortoepic, gramatical și lexical. Traversând secolele în condiții dintre cele mai vitrege, aromâna are, prin acest manual, în Europa unită, șansa de a renaște din risipa geografică și a timpului și de a-și recupera trecutul. Din această perspectivă, autorii propun în lucrare texte
Aromâna de lângă noi by Coman Lupu () [Corola-journal/Journalistic/10430_a_11755]
-
3 sunt recapitulative. Fiecare lecție este organizată în general în 3 secvențe: 1. un text, care reprezintă o situație de comunicare (Cu avionlu, La hotelu, La yeatru / doctoru, La unâ agenție de turismu etc.); 2. explicații de natură gramaticală (morfosintaxă) / lexicală; 3. exerciții. La aceste lecții, se adaugă diverse secțiuni auxiliare: alfabetul, scrierea și pronunțarea. Foarte util este și glosarul de la sfârșitul volumului (p. 259-338), cu echivalente în dacoromână, franceză și engleză. Textele sunt concepute pe două coordonate ale existenței aromânești
Aromâna de lângă noi by Coman Lupu () [Corola-journal/Journalistic/10430_a_11755]
-
autoarea luând - sau înțelegând - din tradiționalismul pe care ambiționează să-l continue numai aspectele exterioare. O dată găsite perechile nu/ umplu, mor/ dor, vedem/ tandem, zădărnicie/ știe, strofele sunt gata: autoarea le scrie parcă de la dreapta la stânga, umplând spațiul cu rumeguș lexical și aberații semantice. Pentru Carolina Ilica, norii care stau sunt "stătuți", iar Florența "resimte", "știe", "o doare dorul din dorința ta". Din necesități volumetrice, unele versuri reiau, pur și simplu, cuvintele, având tăietura netă a oligofreniei lirice: Se leagă, se
Degradarea poeziei by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10431_a_11756]
-
portugheză vinho; viță e în italiană vite, în spaniolă și portugheză vid; vie - în italiană, spaniolă, portugheză vigna / vińa / vinha - cu ortografie diferită, dar cu pronunție asemănătoare, iar în fr. vigne. O asemenea concentrare de cuvinte latinești din aceeași sferă lexicală nu poate să nu apară ca o mărturie a continuității culturii vinului în istoria românească. E ceea ce a afirmat Hasdeu, într-un studiu din 1874 - Originile viniculturei la români. Explicând etimologia termenilor viticoli, filologul constata că "porțiunea cea mai esențială
Vinul,vița, via by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10517_a_11842]
-
folosit mai ales la plural (vinațe sau vinațuri) cu sensul "varietate de vin", nu e considerat un derivat, ci termen moștenit (din lat. vinaceus). Dacă la acestea adăugăm neologismele în care se recunoaște originea comună - vinicol, vinificabil, vinotecă - inventarul familiei lexicale crește desigur și mai mult. Rămîne oarecum surprinzător faptul că nu avem multe locuțiuni și expresii formate cu termenii din sfera viticolă; dintre puținele existente, una cu adevărat ingenioasă - a lucra în foi de viță "a manipula, a unelti abil
Vinul,vița, via by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10517_a_11842]
-
iar altele au rămas simple ciudățenii (amicie, ventrilocie) -, dar mai ales formații glumeț-ironice: hingherie, lichelie, trepădușie, uitucie etc. (ardelenie, orășenie, țanțoșie îi sînt atribuite lui G. Călinescu). Or, s-ar părea că această direcție a inovației este încă activă: creații lexicale similare formate cu -ie au putut fi înregistrate și în ultimii ani; fără a marca o tendință, ele atestă caracterul încă productiv al sufixului. De fapt, creațiile în cauză se înscriu în fenomenul mai larg al „registrului ironic”: cuvinte și
„Șomerie“, „boemie“, „membrie“... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13163_a_14488]
-
o povară tot mai apăsătoare, de care nu va scăpa decât în mormânt” (G.Z., discurs în Senat, 29.09.2003). Oricum, sărac are și sensul stabil de marcă afectivă a compătimirii (săracul X = „bietul”), comun de altfel echivalentelor sale lexicale în mai multe limbi. Marcarea afectiv-evaluativă e intrinsecă sinonimelor parțiale sărăntoc (negativ, peiorativ) și sărman (pozitiv, de participare afectivă). Aparținînd registrului popular, cele două cuvinte nu sînt foarte frecvente în discursul public de azi; sărăntoc e folosit cu o anume
Sărac, defavorizat, amărît... (II) by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13263_a_14588]
-
pantalonii și cămășile sunt vorbitoare, două bacterii discută despre stele și se cred „eroi de epopee” ca-ntr-un desen animat marca Pixar, Bucureștiul e scăldat din nou în jerbe fanteziste, iubita este un personaj chagallian... Găsim aici aceeași exuberanță lexicală și îmbinarea perfectă între inteligență și fantezia debordantă, puțin mai strunită datorită formei fixe restrictive a genului, deși, tehnic vorbind, sonetele nu sunt deloc ortodoxe. Retorica este, cum o știm, sincopată, dar muzicală; cumulativă, aluvionară și, în egală măsură, cursiv-prozaică
Oldies but goldies! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13232_a_14557]
-
computerizate, în care se aleg anumite variante de funcționare („puteți bifa cele două căsuțe”, „se va bifa căsuța corespunzătoare”, „se va bifa una dintre variantele a sau b”). În acest sens tehnic, cuvîntul și-a dezvoltat recent și o familie lexicală, încă neînregistrată de dicționarele noastre, cuprinzînd în primul rînd substantivul (derivat regresiv, postverbal) bifă, precum și verbul a debifa. Substantivul feminin bifă e destul de frecvent, mai ales în programele de computer, în care corespunde unui semn grafic „obiectualizat”: „Atenție, însă, că
Bifarea by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13241_a_14566]
-
Rodica Zafiu Îmi pusesem de mai multă vreme în minte să urmăresc starea actuală a cîmpului lexical al noțiunilor de sărăcie / bogăție. Poate că acum e momentul cel mai potrivit (în tradiția cronicii de Crăciun sămănătoriste, menținută de episoadele caritabile de sezon ale serialelor de televiziune), chiar dacă în cele ce urmează subiectul va fi doar schițat. Limbajul
Sărac, defavorizat, amărît... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13285_a_14610]
-
pe care se bazează în discursul public actual selecția termenilor. Baza ideologică a alegerii poate fi diferită și nu întotdeauna explicită: săracul-destinat, săracul-vinovat, săracul-victimă; bogatul-norocos, bogatul-merituos sau cel criminal. O interesantă analiză din punct de vedere istoric a acestui cîmp lexical realizează Ligia Livadă-Cadeschi, în volumul său De la milă la filantropie. Instituții de asistare a săracilor din Țara Românească și Moldova în secolul al XVIII-lea, București, Nemira, 2001. Autoarea compară evoluțiile semantice și utilizările vechi - în documente, legi etc. - ale
Sărac, defavorizat, amărît... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13285_a_14610]
-
de amorul absolut față de poezie care îl inspiră în prestidigitația cu versurile poeziei lumii, din toate timpurile și limbile pământului. Șerban Foarță caută avid (și găsește) în toate direcțiile orice ar putea fi pus în legătură cu motivul „ubi sunt”. Analizează stilistic, lexical, comparatistic sau sursologic și face istoria romanțata a acestui vers atât de viril. Iată-i pe primii care s-au întrebat, metafizic sau nu, asupra trecutului și care au înfierbântat la rândul lor atâtea minți poetice: Harpistul, Ecleziastul, Regele David
Singur în biblioteca poeziei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13277_a_14602]
-
sînt în orice caz semnificative, deoarece pentru realitatea socială a limbii e la fel de important ceea ce este și ceea ce se crede că este: percepția populară poate influența nu numai evaluarea, ci și evoluția limbii. Din listele de trăsături fonetice, gramaticale sau lexicale ale unui grai, tradiția literară alege doar unele pentru a le transforma în mărci de identificare. Chiar și puținele alese sînt însă adesea ambigue. Aspirația vocalelor inițiale - haripă, hasta - este, de exemplu, în română, un fenomen reprezentat contradictoriu: înregistrat în
„Hasta” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13347_a_14672]
-
lui Cantemir: strutocamila devine struțocămilă doar la comentatori. În ciuda precizărilor repetate ale unor filologi (a se vedea, recent, explicațiile lui Andrei Cornea din Cuvintelnic fără frontiere), mulți cititori și comentatori au luat figura etimologică a lui Cantemir drept o creație lexicală personală, invenție pură a unei ființe fantastice, hibride. Chiar în notele ediției din 1973 (Istoria ieroglifică, Editura Academiei), se vorbește de „Struțocămilă care era și struț și cămilă, o minune a naturii” (p. 305). Citită de puțini, Istoria lui Cantemir
Struțocămila by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13326_a_14651]
-
o simplă incursiune materială într-un domeniu atât de sensibil personal, este recunoscută fără exces de modestie de Mariana Iova. La rândul ei, studiul rezultat din analiza limbajului și nuanțarea semnificației lui în text, prin analizele fenomenului fonetic, morfologic, sintactic, lexical, conduce la recunoașterea valorii cercetătoarei, specializate în domeniul lingvisticii. Nu voi insista aici cu descrierea operei volum de volum, cu ce le este particular și cu ce se leagă între ele. Ar fi o încercare grea, acum când am în
Ineditele Agârbiceanu by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13344_a_14669]
-
ca să identifice frumusețea de jar a bujorilor. De fapt a unei specii de bujor, cu flori mari sângerii (Paeonia peregrina), cunoscută sub denumirea de bujor românesc, specie ocrotită de lege. În platforma subtextuală a poemului Bujor, peony, pivoine, botan...(denumiri lexicale diferite ale aceleiași plante erbacee În atâtea limbi ale lumii) se simt impulsurile lui Macedonski din Rondelul crinilor („În crini este beția cea rară”), dar și ale lui Șt. Aug. Doinaș din balada Mistrețul cu colți de argint. Dacă la
Trăitor în Canada, gândind românește. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_318]
-
HP sunt niște zmei paralei care au dotat aparatul cu tot ce poate fi mai bun în domeniul stocării de imagini de date” (fotomagazin.ro). Cu totul nouă e astăzi amploarea de folosire a termenului paranormal și a dezvoltărilor sale lexicale. Împrumutat din limbi moderne, de circulație internațională, dar analizabil în română, cuvîntul e absent din prima ediție a Dicționarului explicativ (1975); înregistrat în DCR (1982), a fost introdus în Supliment și în ediția DEX 1996. Prezent azi în titluri de
Paralei, paranormali by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13364_a_14689]
-
clasice: absența unui Dumnezeu retras și obosit („un Individ Obscur”), păcatul primordial, nostalgia vârstei inocenței, cotidianul fără atribute și, în general, tensiunea unei existențe false, criza conștiinței ș.cl., Alex Moldovan avea un motiv în plus să evite clișeele metaforelor, combinațiile lexicale devenite, în contextul actual, un loc comun. Meditația este aruncată astfel, și poate pe nedrept, în banalitate. Una peste alta și dincolo de promisiunea unor sclipiri, Frica de sferă este un debut cel puțin nerelevant. Constantin Popescu - Mesteci și respiri mai
Proză cu ph-ul scăzut by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13336_a_14661]