546 matches
-
uman, mântuirii, prin legile și virtuțile la care umanitatea accede de când „se știe“. * Ceea ce intuim, duce la iluminare, la revelație. Este o cunoaștere de „natură“ superioară, divină. * Artistul cuvântului, poetul-orfevru, prin lucrarea sa în și asupra cuvântului/parte din Logos, licăr și scânteie din lumina divinului, are șansa de a înțelege, a RE CUNOAȘTE Divinul, și de a reconstitui, prin părți coerente, tot mai ample, tot mai limpezite, Divinitatea din om. Lucrul său este sporit tocmai de „negrul“ durerilor fizice, de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
de plastic cu guler de bere răsturnată în curte. uite, cocorii! îi spune pe urmă fiecare dumnezeului său, în șoaptă răgușită. numai iarna abia de-o vedem: întunericul se lasă iute pe vine, sufocîndu-ne între pulpele calde și moi. la licărul lămpii de sub salcîmi, cel crescut la sîn ne traduce-n latină. bocet contemporan a venit un bou ager la fereastră și ne-a cerut carne grasă*. noi am dat ceva din obrăjor să semănăm cu părinții (tot mor). am mai
Mariana Codruț by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/10069_a_11394]
-
zumzet lăuntric insidios, dar stăruitor, de care nu poți scăpa decît scriind; un fel de agitație stînjenitoare ce sporește cu atît mai mult cu cît piedicile de înfruntat sînt mai mari. Inspirația, ca să n-o mai lungesc, nu e nici licăr descins din Parnas și nici revelație luminoasă căzută din cer, ci panică trează și grea, ca aceea a animalui la pîndă, și agitație lăuntrică și multă, ca aceea din aura epilepticului. Scrisul de mînă e ritual... Poate aceste stavile puse
Patimile condeiului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/13493_a_14818]
-
Ediția nr. 2253 din 02 martie 2017. Cuvintele nu mai foșnesc, iar timpul e povară, vântul hoinar le-a presărat pe pământ-pietriș, dar plugul gândului s-a pregătit de primăvară și printre piesele puzzle va intra, ca în frunziș. Un licăr de lumină s-a deșirat pe masa tăcerii, unde planșa-poveste a-ncărunțit nestingherită, iar câte-o piesă scorojită de schimbarea vremii, insistă să-și netezească ținuta deja,-ngălbenită. Aleg piesă cu piesă, le-mperechez după curbe și tresar, doi ochi mirați
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
timidă, inima-puzzle ingână, cuvinte alese: Citește mai mult Cuvintele nu mai foșnesc, iar timpul e povară,vântul hoinar le-a presărat pe pământ-pietriș,dar plugul gândului s-a pregătit de primăvarăși printre piesele puzzle va intra, ca în frunziș.Un licăr de lumină s-a deșirat pe masa tăcerii,unde planșa-poveste a-ncărunțit nestingherită,iar câte-o piesă scorojită de schimbarea vremii,insistă să-și netezească ținuta deja,-ngălbenită.Aleg piesă cu piesă, le-mperechez după curbeși tresar, doi ochi mirați, dar
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
-pune mâna și vezi de mai doare, /dar râzi fericită, deși-s sângerat, /căci scris e că astăzi din morți m-am sculat! (Cine mă strigă...?, Aprilie 1951, Pitești, camera 4 spital). Îngenuncheat cu sufletul în sfială, pe cerul teafăr licăre o stea și-și prinde anii de pripas în dangăte de clopot și beteală. Telegarii visului îl poartă pretutindeni ca o logodnă de taină, ca leagănul în zbor al cocorilor. rostogolindu-l pe tot ce-a fost marele dor. S-
PARTEA A II-A de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361196_a_362525]
-
mare de fluturi / Singur...singur / Regăsindu-mă într-o altă viață.” Ion Grosu are și o explicație pentru „Poezia vârstei” sale: „Dacă mai trec printr-o vârstă, / Știu doar că poezia e o febră, / Pe care o simt într-un licăr profund, / În izvoarele sufletului meu, / Înălțat din mările cerului...” Și asta pentru că: „poezia e o febră”: Dacă mai trec printr-o vârstă, / Ard deodată în febra lirismului crud.” Ion Grosu dedică un poem prietenilor care, pentru el sunt: „Voi / Sunteți
IN MEMORIAM ION GROSU RECENZIE LA CARTEA FUM NEGRU, FUM ALB , EDITURA AXIS LIBRI, GALAŢI, 2012 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/344199_a_345528]
-
de cuvânt al Vaticanului anunță că Papa Ioan Paul II suferă un puseu de temperatură, provocat de o infecție a căilor urinare. Unul dintre medicii Papei precizează, însă, că internarea în spital a Papei este exclusă. Vineri, 1 aprilie Un licăr de speranță în cursul nopții de joi spre vineri, 1 aprilie: Radio Vatican anunță că starea de sănătate a Papei pare să se fi stabilizat, el reacționând bine la tratamentul cu antibiotice prescris pentru infecția urinară. Vineri dimineața, însă, purtătorul
Agenda2005-15-05-supliment special () [Corola-journal/Journalistic/283593_a_284922]
-
din 02 martie 2017 Toate Articolele Autorului Cuvintele nu mai foșnesc, iar timpul e povară, vântul hoinar le-a presărat pe pământ-pietriș, dar plugul gândului s-a pregătit de primăvară și printre piesele puzzle va intra, ca în frunziș. Un licăr de lumină s-a deșirat pe masa tăcerii, unde planșa-poveste a-ncărunțit nestingherita, iar câte-o piesă scorojita de schimbarea vremii, insistă să-și netezească ținută deja,-ngălbenită. Aleg piesă cu piesa, le-mperechez după curbe și tresar, doi ochi mirați
PUZZLE de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2253 din 02 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385093_a_386422]
-
noi relații de prietenie cu cei de pe țărmul mării sunt invitați la o seară specială. Paul fu primit cu brațele deschise de grupul de la Constanța. La reuniune, două perechi de ochi se întâlniră întâmplător și se priviră cu emoție. Un licăr urmat de un fior ciudat și o atracție ieșită din comun îi învălui pe cei doi. Paul o invită la vals. Margareta parcă plutea în brațele necunoscutului. După vals începură o conversație timidă. Aflară că sunt verișori și că în
XV. SUB SEMNUL BLESTEMULUI (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382324_a_383653]
-
versul epic sub cezura metrului endecasilab, care este pus în alertă de iamb, sub sentința tragică a fatalistului „Havel Havalim” (Deșertăciune a deșertăciunilor, în orig. ebraic - n. n.). Ecclesiastul lui Eugen Dorcescu reduce tragismul biblic la mâhnirea românească, făcând loc astral licărului de speranță. Frământările, marile întrebări ale Omului, alergarea după vânt și vânarea de vânt se așază sub rigoarea resemnării smerite, în perspectiva întâlnirii ultime cu Dumnezeu și a dreptei reașezări viitoare, după a doua venire. Frazele sunt memorabile, și recunoaștem
POEZIA CA INSPIRAŢIE DIVINĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382432_a_383761]
-
Cine îmi strică odihna, acum, în miezul nopții? - și se duse la fereastră. Trase perdeaua de un colț, dar prin negură nu zări nimic. - Ieși nițel până la poartă să-ți spun o vorbă! Pătru deschise ușa și din prag, la licărul stelelor, zări în drum un individ într-o mantie neagră, iar pe cap cu o pălărie cu boruri largi de aceeași culoare. - Ce dorești cumetre? - întreabă din prag bărbatul. - Vino mai aproape! Elena se strecură tiptil în spatele soțului tremurând ușor
IX. UN MUSAFIR CIUDAT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384104_a_385433]
-
orele cu râvnă, o secundă-n alta; Se rotește-n loc cadranul, parcă stă pe loc Al său rotocol de vreme îi un cerc de foc. Soarele răsare-n fugă... și apune făr' să-l vezi Luna fuge printre stele, licărul de ceară-i pierzi, Luciul de izvor cu spume gâfâie spre vale, ... Citește mai mult ZBOARĂ VREMEA, TRECE TIMPULZboară vremea, trece timpul, toate trec anumeParcă zilele-s mai scurte, parcă fug de mine;Se zoresc spre nicăieri și-și grăbesc
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
toarce pleataSchimbă orele cu râvnă, o secundă-n alta;Se rotește-n loc cadranul, parcă stă pe locAl său rotocol de vreme îi un cerc de foc.Soarele răsare-n fugă... și apune făr' să-l veziLuna fuge printre stele, licărul de ceară-i pierzi,Luciul de izvor cu spume gâfâie spre vale,... IX. TE ROG... MĂ IARTĂ, de Ciprian Antoche , publicat în Ediția nr. 2235 din 12 februarie 2017. TE ROG... MĂ IARTĂ Te rog mă iartă pentru tot, mă
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
ai putere cât un car cu boi, Nu cere vieții tale-n plâns osândă... XVI. PATRIOȚI DIN FAȘĂ, de Ciprian Antoche , publicat în Ediția nr. 2224 din 01 februarie 2017. PATRIOȚI DIN FAȘĂ Învățați copiii să-și iubească țara Din licărul fraged ce se naște-n ei, Să iubească truda pentru grâne, vara Spre a trece iarna, cu-al său ger holtei. Din copilărie, tot privind la voi Trebuie să învețe ce-i corect și drept, Să separe soare din lan
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
-ndrăgească totul, tot ce crește-n ea. De le-a cere țara trupul lor în glie Pieptul, scut de gloanțe, brâul de pafta, Să nu curgă lacrimi, fi-va ... Citește mai mult PATRIOȚI DIN FAȘĂÎnvățați copiii să-și iubească țaraDin licărul fraged ce se naște-n ei,Să iubească truda pentru grâne, varaSpre a trece iarna, cu-al său ger holtei.Din copilărie, tot privind la voiTrebuie să învețe ce-i corect și drept,Să separe soare din lan de noroiInima
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
Acasă > Versuri > Visare > ATINGE-MI SUFLETUL Autor: Florina Emilia Pincotan Publicat în: Ediția nr. 1989 din 11 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Atinge-mi sufletul , cu stropi de binecuvântare , Cu gândul tău , Cu palma-ti mirosind A flori . Cu primul licăr Din răsărit de soare , Cu trandafirii roșii Ce se deschid spre zori . Atinge-mi sufletul , Cu picurii de roua , Cu-aripile de îngeri Ce se cobor din nori . Cu freamătul pădurii , Sub mângâierea ploii , Cu dulcea-ti sărutare A buzelor
ATINGE-MI SUFLETUL de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383579_a_384908]
-
nebuni. Pe nimeni Să n-avem Stăpân. Cum ție-ți place Să te-alinți De nimeni Să nu fim Priviți. De-am fost obraznic Să mă ierți. Să nu fii rea, Să nu mă cerți. Abia aștept Reîntâlnirea În pieptu-mi licăre iubirea. Să-mi cazi pe brațe, Să te strâng, Să te iubesc Ca un nătâng. Să-ți spun cu drag Cât mi-e de dor, Cât te iubesc, Cât te ador, Să m-aștepți seara În pridvor Sau în balcon
DRAGOSTE LA PRIMA VEDERE de IONEL GRECU în ediţia nr. 1998 din 20 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383607_a_384936]
-
mă cerți când ne-o plimba-ntre astre Că vreau din nou să mă cufund în tine, Primește-mă-n Lacteele lumine Și-n trupul tău cu unduiri măiastre. Abia atunci de vei rosti: Ajunge! Răgaz ți-oi da cât licărul de greier. De n-o să pot dorințele învinge, Mă lasă iar prin tine să cutreier. *** Referință Bibliografică: Nu poți să-mi spui, Ajunge! Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1792, Anul V, 27 noiembrie 2015. Drepturi de
NU POŢI SĂ-MI SPUI, AJUNGE! de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383112_a_384441]
-
său, așa cum o apă își duce la vale plinătatea, ademenind viețuitoare și plante să se adape din izvorul ce curge și dă viață la tot și la toate cele pe care le întâlnește în cale. El a dat contur unui licăr de strălucire interioară, pe care nu și-a explicat-o, doar a etalat-o. La modul pur și sufletesc. Iar licărul acela a fost izvorul din care curge și se alcătuiește viețuirea unui talent, dăruind, cu asupra de măsură, prea
Artistul, între vocație și predestinare [Corola-blog/BlogPost/92804_a_94096]
-
dă viață la tot și la toate cele pe care le întâlnește în cale. El a dat contur unui licăr de strălucire interioară, pe care nu și-a explicat-o, doar a etalat-o. La modul pur și sufletesc. Iar licărul acela a fost izvorul din care curge și se alcătuiește viețuirea unui talent, dăruind, cu asupra de măsură, prea plinul său de bogăție inițiatică. Despre Mozart, un critic vestit al vremii a spus că e imposibil să fi fost opera
Artistul, între vocație și predestinare [Corola-blog/BlogPost/92804_a_94096]
-
mult cu cât are calități de necontestat și duce o viață cinstită, deși plină de lipsuri. Așadar, domnul Marian Malciu realizează, și de această dată, o poveste de viață prin care impresionează și ne face să credem, totuși, într-un licăr de speranță: ”urmele de dragoste” nu pot fi șterse, ele trebuie să devină permanente, trebuie să influențeze în bine oamenii și, poate, cu mai multă dragoste, am putea schimba ceva în noi înșine și chiar în lumea din jurul nostru! Autor
RECENZIE, AUTOR PROF. PETRONELA ANGHELUŢĂ! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383212_a_384541]
-
orele cu râvnă, o secundă-n alta; Se rotește-n loc cadranul, parcă stă pe loc Al său rotocol de vreme îi un cerc de foc. Soarele răsare-n fugă... și apune făr' să-l vezi Luna fuge printre stele, licărul de ceară-i pierzi, Luciul de izvor cu spume gâfâie spre vale, Chiar și codrii-și plâng marama într-o iute jale. Toate trec... mă trec și eu, ninge peste tâmple De-or zori fără oprire, ce-are să se-ntâmple
ZBOARĂ VREMEA, TRECE TIMPUL de CIPRIAN ANTOCHE în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383267_a_384596]
-
Articolele Autorului Privirea mi se țese în voal de gând fugar Și-nvăluie făptura-ți sculptată pe altar, Născând nuntiri nebune din zvârcoliri de tartori Rămân în ceruri îngeri, neputincioșii martori. Adastă asfințitul sub cerga de-ntuneric Acolo, în tărie, sub licărul feeric Al aurei divine, pornirea-mi de rebel Mi-o schimbă Dumnezeul în aurit inel. Cu fiecare noapte îmi redevii mireasă, Din depărtarea vremii, cu voia ta aleasă. Când se îngână zorii, strivit în așternut, Te mai pețesc odată cu ultimul
MIREASĂ-N FIECARE NOAPTE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1924 din 07 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383321_a_384650]
-
d’être né, Écartèlement, Précis de decomposition... Sunt geniale! - Știu, spuse Luca, mândru, doar eu le-am scris. - Și-atunci pot să vă sug pula? - Să zicem. Hai, dă-te-n pula mea, trej’ la muie. Luca nu observă însă licărul straniu din ochii bătrânului în timp ce acesta se pleca, umil. Nici șurubelnița pe care-o avea în mâna dreaptă pentru a-i deșuruba pula n-o observă. Pentru că dacă le-ar fi văzut, cu siguranță că ceva-ceva ar fi făcut, ferindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]