685 matches
-
încurcat printre cuvinte și formule protocolare, m-a ajuns din capătul celălalt al mesei întrebarea: - Domnule, dumneata ai venit să taci sau să vorbești? Rostirea tărăgănată, aparent molatecă, făcea tăișul ironiei dureros. M-am uitat în ochii lui. Privirea-i licărind rece m-a hotărât: trebuia să plec. Imediat! Rămânând în starea de mutism emoțional în care mă crispasem, mi-aș fi agravat situația ridiculă. Dorisem ani de zile să-l văd, să-l aud și să-i vorbesc. Eram în preajma
G. Pienescu: „Colaborarea cu Tudor Arghezi (...) a fost una din marile împliniri ale vieții mele“ by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/5824_a_7149]
-
de acele aspecte dureroase ale vieții sale și lumea întreagă se topise într-un tărâm de vis. Zăvorul s-a ridicat încet, o femeie s-a furișat lângă tânăr și a îngenunchiat lângă el. La lumina flăcărilor care abia mai licăreau a găsit ceea ce căuta, a ascuns ceva în sân și a dispărut iute, fără a face niciun zgomot. Lin John s-a trezit. Se simțea ușor, ușoare îi erau și mânecile. S-a întins după bolul de orez, apoi l-
Sui Sin Far - Lin John () [Corola-journal/Journalistic/2926_a_4251]
-
mîncat-o cu fața spre ferestrele vecine: dacă eu vă înfricoșez, voi nu mai puțin. sonatinî cu genunchii la gură stăm în găoacele din ghetoul galben: fetele lăutarului cu țîța obrăznicuță și Iocasta cea transparentă cu un soare mic și lichid licărindu-i printre picioare, ori Guță, paznicul flaușat, cu fesul pe o ureche. ca niște ouă de matcă în stup stăm noi: eu cu iluzia drept animal de casă, puștiul cu maneaua la maxim de-ndată ce soarele prinde puteri, băbuța
Mariana Codruț by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/10069_a_11394]
-
Ce arbore văd? Coroană bogată și frunziș pe măsură, dar lipsit de umbră?! E straniu! Și frunzele-i se rulează spre sine... Venit de la drum, tânjesc la odihnă... dar nebunul de el nu-mi oferă adăpost! Fără știre, uriașul verde-suriu licărește cald către mine. Uluit constat că pe trunchiul măreț o bortă se-arată. O poartă cât statul de om mă-ndeamnă s-ating scoarța-i brăzdată. Prididit de chemare, o împing și-un prelung scârțâit de greier îmi pătrunde-n
ARBORELE VIEŢII de ANGELA DINA în ediţia nr. 1941 din 24 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384801_a_386130]
-
fructele căzute/ Împotriva vântului.” (Fugă...). Cum motivul Ofeliei nu putea lipsi dintr-un univers poetic feminin cutremurat de întrebări thanatice, 12 minute este o expresivă versiune personală a acestuia: „Lacul a adus la mal papucii iubitei adormite și ei au licărit ca buzele ei unduindu-se în vânt cu miros de tuberoze. Încerca să-mi spună ceva și eu n-o auzeam? Încerca să facă un pas, dar mâlul o ținea strâns, o sorbea încet, o contopea cu carnea lui moale
Fugă într-un ev minor by Marina Cap-Bun () [Corola-journal/Imaginative/13570_a_14895]
-
dat, urlă sirena. În momentul în care racheta țâșnește spre cer, lucrătorii părăsesc perimetrul demolării pentru a se adăposti. În final, se aude „Zece, nouă, opt... trei, doi, unu“. Este sâmbătă, ora 18,30. Senzațiile trăite din clipa în care licăresc luminile exploziilor în structura ce trebuie trântită la pământ sunt greu de exprimat în cuvinte. De pe vârful unui bloc înalt din împrejurimi se vede totul. Un bubuit puternic răsună în zonă. Baza construcției se scufundă într-un nor de praf
Agenda2005-41-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284306_a_285635]
-
să-și ia lumea-n cap. Nici nu mai vrea să știe de cei de care s-a despărțit: familia și agoniseala de o viață... Se încalță cu ghetele scâlciate și trece doar strada. Dincolo, printre blocuri, în forfota matinală licărește o speranță. Dacă se împlinește, încep pentru el și mulți alții, preț de scurtă vreme, e drept, clipe nesperate. Acolo e ceea ce se numește generic „La pomul lăudat” sau „Copacul breslașilor”, o iluzie de fapt, ca o Fata Morgana. Câte
Agenda2005-19-05-1-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/283671_a_285000]
-
reinventăm eternitatea iubirii Să îmi privești lumina ochilor atunci și ai să vezi că izvorul ei vine din dăruirile noastre Nu te mișca doar ține -mă strâns și adaugă aura ta curcubeului aprins în sufletele noastre eu te voi iubi licărind ca o flacără ce arde într-o glastră tu iubește-mă lin ca un izvor susurând la fereastră de anghel zamfir dan sonderborg marna Referință Bibliografică: ține-mă strâns / Anghel Zamfir Dan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2249, Anul
ŢINE-MĂ STRÂNS de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384867_a_386196]
-
pe la geamuri E rece caldarâmul, și e ud... Doar ploaia ce -l mai biciuie -n rafale Eu vag îmi amintesc de al tău nud Pierdut între minute siderale În bezna nopții, torturat de frig Mi -s ochii stinși, dar totuși licăresc Oricât ar fi amorul de aprig N -oi înceta în veci să te iubesc Acum m -ai părăsit, dar ce folos Tu ești fugară, nu mai ești o doamnă Iubirea mea acum e de prisos Și nu îți spun decât
ADIO, TOAMNĂ !.. de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2098 din 28 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384392_a_385721]
-
pun, Luna-n nouri înrămată, Balta-i înghețată tun! Pruncii se grăbesc s-apuce Câte-un dar și versuri spun, Moșul sacul greu își duce, Balta-i înghețată tun! Ceru-ncet se limpezește, Stele ard într-un alun, Un luceafăr licărește, Balta-i înghețată tun! Referință Bibliografică: SEARA DE AJUN / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1439, Anul IV, 09 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Gheorghe Vicol : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
SEARA DE AJUN de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1439 din 09 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384597_a_385926]
-
descifrarea acestei enigme. Într-un târziu Ene vine pe la gene și cei doi soți adorm unul în brațele celuilalt, cu chipul luminos și zâmbetul speranței pe buze. Luna apusese, iar întunericul își întinsese aripile sale imense peste sat. Doar stelele licăreau firave pe bolta cerului ca niște licurici. Aerul era mai rece ca de obicei, fiindcă se apropia toamna cu roadele sale, cu acea cromatică ce încântă privirile și inspiră poeții, pictorii, muzicienii, dar și cu capriciile sale, cu vremea tristă
IX. UN MUSAFIR CIUDAT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384104_a_385433]
-
s-a spart Mă vezi, te văd, ca o străină tu treci. Seară de seară te cat printre raze de lună Palide, mari de aramă, plutind ireal în tăcere Stelele, praf de argint suflat pe o boltă de spumă Îmi licăresc a mea fără de margini durere! Te văz printre raze, azurul de noapte senină... Te strig cu putere și fug să-mi ajung pașii la tine Dar fugi și dispari, ca o urmă de moarte deplină Doar țârâitul de greieri... alină
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
ceață în văzduh, ea s-a spartMă vezi, te văd, ca o străină tu treci.Seară de seară te cat printre raze de lunăPalide, mari de aramă, plutind ireal în tăcereStelele, praf de argint suflat pe o boltă de spumăîmi licăresc a mea fără de margini durere!Te văz printre raze, azurul de noapte senină...Te strig cu putere și fug să-mi ajung pașii la tineDar fugi și dispari, ca o urmă de moarte deplinăDoar țârâitul de greieri... alină plânsul din
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
cele doua creații: cea divină și cea umană. Este competiția între perisabila, efemera creație a omului, ce se risipește treptat în pulbere și frumusețea divină a eternului - lumina. O poți observa în toate tablourile, cum pășește neîntinată de colbul timpului, licărind blând în ape, întârziind în neliniștite îngândurări de nuanță violacee, asupra absențelor, sau explodând cu bucurie copilărească în lăstarii noi ce se grăbesc să acopere amputările trecutului. Privind ciclul de tablouri intitulat de pictoriță, mai în glumă, mai în serios
PENELUL LUMINII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382890_a_384219]
-
Sfânt Să-nflorească-n pieptul nostru Dorul după-al Tău Cuvânt... Lasă să ne-atingă Doamne Harul Tău de Dumnezeu Căci puterile ni-s slabe Și e drumul tare greu... Dragostea ce altădată Era rug aprins, fierbinte Azi abia mai licărește Și ni-e dor de ea, Părinte... Căci e-atâta neputință Și e lipsă de avânt Doamne, lasă peste lume Ploaia Duhului Tău Sfânt! Referință Bibliografică: Ploaia Duhului Tău Sfânt... / Maria Luca : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1997, Anul
PLOAIA DUHULUI TĂU SFÂNT... de MARIA LUCA în ediţia nr. 1997 din 19 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385334_a_386663]
-
vine din altă parte străbătând la rându-i toate obstacolele întâlnite de apele vieții în lungul lor drum înspre marea cea mare. Cand vine spre a se împreuna într-o singură curgere se aude doar clipocitul valurilor ce se sparg licărind în albe începuturi. Curg așa de firesc de parcă se cunosc de cand lumea. Sclipind în soarele ce le privește arzând , se pierd licărind speranța că au întâlnit ce au dorit și căutat toată viața. Marea îi așteaptă pe toți cei pregatiți
EXTRAS DIN IZVOARELE DRAGOSTEI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383215_a_384544]
-
Cand vine spre a se împreuna într-o singură curgere se aude doar clipocitul valurilor ce se sparg licărind în albe începuturi. Curg așa de firesc de parcă se cunosc de cand lumea. Sclipind în soarele ce le privește arzând , se pierd licărind speranța că au întâlnit ce au dorit și căutat toată viața. Marea îi așteaptă pe toți cei pregatiți de o așa confruntare. Doar cei ce au un fundament solid, o bază, trec peste orice și rămân împreună până la capăt de
EXTRAS DIN IZVOARELE DRAGOSTEI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383215_a_384544]
-
care aveau obiceiul să se uite la ea cu multă venerație. Asirobabilonienii i-au închinat un templu, pe ale cărui ruine crește și astăzi. Grecii suferinzi de stomac o mâncau la cuptor, înăbușită în sânge. — O mâncau și grecii? - întrebă licărind de speranță bătrânelul. — Nu numai grecii, ci și spartanii, în exemplarele mai viguroase, o foloseau ca băț. Cât despre ciulama - mai spuse doctorul Peleto - istoria ei, dacă e bine gătită, e lungă și nu lipsită de gust. Se lăsă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
evident să mi-o trântească în față, dar lipsindu-i curajul. Era mai mic decât mi-l aduceam aminte, iar fața lui era parcă mai albă și mai netedă decât părea de la distanță; stătea perfect nemișcat, în afară de ochii care îi licăreau nervoși în orbite ca două bile într-un joc de pinball. M-a condus în living și m-am așezat în unicul fotoliu. Walter s-a așezat afectat pe canapea cu genunchii apropiați și cu mâinile pe ei. Canapeaua și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
ce vedeam eu acum. Memoria venea în întâmpinarea realității - sau memoria era chiar realitatea, a cărei definiție (sau explicație) nimeni nu reușise vreodată s-o dea satisfăcător. Am coborât treptele de piatră, lungi de șaptezeci de metri, pentru a zări licărind o altă lume. Ca în Divina Comedie a lui Dante, viața semăna cu o poveste despre o călătorie de la starea de rătăcire și de uitare disperată către trezire, înțelepciune și speranță. Ca niște oaspeți plini de teamă și neliniște, puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
ies fugind din cameră, de parcă mă gonește cineva; „a-a!“ strig sălbatic, zburând ca vântul prin sufragerie, dar, în același timp, realizez că stau jos, că-mi ridic încet capul greu de pe masă, smulgându-mă anevoie din somn. Dincolo de fereastră, licărește un răsărit târziu de iarnă. Stau la masă în palton și în galoși, gâtul și picioarele mă dor de frig, chipiul zace pe o farfurie murdară, iar în gât mi se zbate un nod de lacrimi amare, neplânse. 6 Peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
margine. Asta nu era bine de loc. Încercă să se oprească din fugă dar călcă pe ceva moale și se dezechilibră, căzând la pământ. Lanterna îi scăpase din mână, rostogolindu-se undeva în stânga la vale. În cădere, văzu lumina ei licărind pe pantă, pierzându-se apoi printre tufele dese. O durere ascuțită îi străbătu coșul pieptului tăindu-i răsuflarea. Se lovise de ceva, probabil un bolovan căzut din munte ori o cioată, iar acum simțea cum coastele îi pulsau. Gemu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
stătea să se stingă, cu gând să fumeze împreună, ba poate chiar să mai schimbe o vorbă, două. În vatra improvizată din bolovani de râu, lemnele mistuite de flăcări se transformaseră într-un morman de cenușă, doar câțiva cărbuni mai licăreau dedesubt. Strugurel își roti privirile de jur împrejur, căutându-l pe Burcilă dar acesta nu se vedea nicăieri. Se apropie de foc și, cu un băț lung, răscoli jarul rămas. Luă câțiva butuci din grămada de alături pe care îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să simtă mirosul de tutun ori să vadă jarul aprins din vârful acesteia. Nimic, acum liniștea pădurii nu mai era tulburată de nici un sunet. Se ridică în picioare și își roti privirile în jur. Lumina focului abia se mai zărea licărind printre copaci. Era prea departe de tabără, oricât ar fi încercat Burcilă să-i joace o festă îi venea greu să creadă că se aventurase până acolo. Ori trecuse pe lângă el fără să-și dea seama, ori se înșelase și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pe malul căruia își ridicaseră ei corturile. Dacă rămânea cu spatele la aceasta, ajungea exact acolo unde voia. Se ridică pe vârfuri încercând să pătrundă cu privirea cât mai departe. Deși negura nu se subțiase de loc, zări o geană de lumină licărind în întuneric. Acest lucru nu i se păru deloc curios și sufletul i se umplu de bucurie, în timp ce inima începu să-i bată frenetic în piept. Un val de căldură îl inundă din tălpi până în creștet. Focul, asta se vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]