713 matches
-
concrete: anotimpurile, natura. Iată o cavalcadă demnă de vremuri mitice, când omul era, de-adevăratelea, gospodarul creației: „până-ai să te-arăți, femeie, /vor pleca și animalele celelalte,/ lăsându-mi nerăbdarea împodobită cu plante...// Poate am să par subțire ca licărirea,/ și-n spatele meu, frenetic crescând, orașul/ îți va fura, în văzduh, privirea.// O, gingașul, zveltul tău paslegă nat peste ierburi, printre colții pietrelor!/ A mai rămas un gutui, / și un cais a mai rămas,/ smulge-i și du-i
O viziune a poeziei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3731_a_5056]
-
înseși nu li se par întregi, - Dar straja cea tirană le iese înainte. Și ei se-ntorc în taină, și trupul cade iar C-un zgomot de durere în groapa profanată; Ca stafii dureroase acolo-n fund dispar, - Căci nici o licărire de zori nu se arată. Cu câteva luni înainte ca bardul român să fi fost răpus de gardiști, în apropiere de Strejnic, Războiu - care îl copleșea, care nu îi dădea pace, îl descrie Iorga ca pe un vânt, venind de
Nicolae Iorga despre Polonia by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Memoirs/6954_a_8279]
-
Nu-s substanțe minerale? «Sunt trimiși/ ai substanțelor interzise»... Eziți, ce faci, nu intri în colibă?/ Intră să le vezi și să le guști, să le tragi pe/ nas sau să ți le injectezi, prin/ fumul vetrei strămoșești și prin licărirea flăcărilor, care le/ luminează chipurile înflorite” (Substanțe interzise). Drumurile poetului duc, toate, în lăuntrul său înghețat, într-un spațiu ermetic, în parcela K , unde „se simte mort un pic”, în tovărășia unui cîine galben, vagabond, vestitor al morții și călăuză
Etnobotanicele lui LIS by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/3141_a_4466]
-
palier romantic al „puterii absolute ce corupe în mod absolut”. Inocența ajunge să fie ușor pervertită prin intermediul „ispitei” puterii materiale. Kino se metamorfozează sub influența visului - aproape concretizat - al îmbogățirii și intră în himerele suicidale ale schimbării de identitate socială. Licăririle de raționalitate ale Juanei nu-l pot opri din traseul încrîncenat al transformării personale, pe care l-a îmbrățișat fără ezitări. In nuce, el este un personaj de epopee romantică, sortit căderii etice și psihologice. Succesul de public și de
Pauperitate și inocență by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/2928_a_4253]
-
palier romantic al „puterii absolute ce corupe în mod absolut”. Inocența ajunge să fie ușor pervertită prin intermediul „ispitei” puterii materiale. Kino se metamorfozează sub influența visului - aproape concretizat - al îmbogățirii și intră în himerele suicidale ale schimbării de identitate socială. Licăririle de raționalitate ale Juanei nu-l pot opri din traseul încrîncenat al transformării personale, pe care l-a îmbrățișat fără ezitări. In nuce, el este un personaj de epopee romantică, sortit căderii etice și psihologice. Succesul de public și de
Pauperitate și inocență by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/2884_a_4209]
-
nu l-a preocupat nici în tinerețe) sau amintirea pe care o va lăsa în urmă, ci, de tot meschin, luxul în care și-ar dori să-și trăiască ultimii ani. „Degeaba încercasem să vă surprind, vorbind cu dumneavoastră, o licărire care să vestească vestigiile îngropate atâta amar de vreme ale lui Gewissen. Sau măcar o urmă de invidie. Să-mi spuneți, de pildă, că cel puțin noi, cei turnați, spre deosebire de turnători, ne permiseserăm luxul de a fi fost liberi. Și
Noblețea spiritului critic by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3006_a_4331]
-
de îndoială argheziană se insinuează în mintea ei. Dilemele lui Toma pot fi și ale ei: ,Mi-Te-nfășori pe suflet/ Când mi-e frig/ și cum mă rătăcesc/ Îmi lași un semn/ În firele de iarbă/ Din pavaj,/ În licăriri de chipuri/ și în nori,/ În cărțile pe care/ Le deschid.// Îți cer încă dovezi/ dar ce ciudat,/ Cu cât adun mai multe/ Mărturii,/ Cu-atât sunt mai nesigur/ că exiști,/ și totuși Tu mă ții/ Parcă în mâini/ Ca
Dance me to the end of love by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11202_a_12527]
-
trecea, se învârtea? sau doar acum a început să se învârtă de-a-ndoaselea? Căprioare în strâmtorile pulsurilor noastre - rătăcite căprioare, poetul nu poate setea voastră, mai aprigă decât voința, s-o domolească. Am ars ca o țigară uitată, până la ultima ei licărire, până la cel din urmă al ei tremur, plătind a-nsuflețirii noastre vamă unui ev aprins. Mâine poate vreun anticar scormonind în funinginea zilei de ieri va descoperi urmele unei generații, care cu degetele minții și-a pipăit drumul și, ca
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
care femeia râde și o distrează aproape orice Ajungem acasă, mi-a luat 10minute s-o schimb în pijamale. ea râdea și stătea inertă. Se baga-n pat, noapte bună somn ușor toate cele. la un moment dat am o licărire și zic stai frate că nu așa trebuie să te ia somnul dau drumu’ la cadă, o umplu cu spumă, bețigașe parfumate, barry white în surdina si-aprind în baie 30 de lumânărele nu exagereaz, de jur-împrejurul căzii pe jos, pe
Gafa se întoarce, acum într-o nouă prezentare by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18926_a_20251]
-
din acele zile terifiante. Abia la Făurei, când au luat-o spre Fetești, le-a mai venit inima la loc. „Apoi am format convoiul lung de nu-i mai vedeai capătul”, spune Todos. „Oameni hăituiți, milițieni, căruțe, vaci și o licărire de speranță”, își amintește el, de suferințele îndurate pe drumul până la Stăncuța, locul unde aveau să-și ridice satul, izgoniții din Banat. Undeva, în câmp liber, în nesfârșita întindere a Bărăganului, unde-i lăsaseră cei care-i supravegheau, și-au
Agenda2005-26-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/283871_a_285200]
-
scoși, / tovarăși-pentru luxuri; nici un pic / tovarăși pentru cei de jos? „Ce folos că florile sunt frumos mirositoare, / dacă le bați în cuie pe tâmple? Ce folos cu așa coroană pe frunte, în lume, / dacă sângele tău și creierul se înstrăinează? Licăriri de speranță Una dintre cele mai însemnate realizări ale biologului timișorean este legată de domeniul homeopatiei și folosirea culturilor celulare in vitro. A vindecat câteva cazuri de neoplasme intestinale și cerebrale; bunăoară, o tânără, studentă cu puțini ani în urmă
Agenda2005-17-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283618_a_284947]
-
doi străini, și-oricine ar ști, Privirile de ne-ar citi, Că ne iubim. Azi mâna mică îți sărut, Ca și cum azi ne-am cunoscut, Dar mă-nfior, căci mâna ta, Odată, păru’-mi alinta... La început. Mai sunt în noi doar licăriri, Relicvele unei iubiri, Ce încă dor, însă trăim, Sărmane suflete hrănim Cu amintiri. Citește mai mult REÎNTÂLNIREde Nicolaie DINCĂCa doi străini ne întâlnim...Și ne zâmbim, și ne privimCa doi străini, și-oricine ar ști,Privirile de ne-ar citi
NICOLAIE DINCĂ [Corola-blog/BlogPost/384822_a_386151]
-
doi străini, și-oricine ar ști,Privirile de ne-ar citi,Că ne iubim.Azi mâna mică îți sărut,Ca și cum azi ne-am cunoscut,Dar mă-nfior, căci mâna ta,Odată, păru’-mi alinta...La început.Mai sunt în noi doar licăriri,Relicvele unei iubiri,Ce încă dor, însă trăim,Sărmane suflete hrănimCu amintiri.... XXXII. DE TOAMNĂ, de Nicolaie Dincă , publicat în Ediția nr. 2091 din 21 septembrie 2016. DE TOAMNĂ de Nicolaie Tony DINCĂ Către apus se-aprind chindii Și ruginește
NICOLAIE DINCĂ [Corola-blog/BlogPost/384822_a_386151]
-
Ascunsă printre flăcări , Mi-am ars obraji și palme , Și ochii mi-au orbit . Tăcută și perfida , M-a stors de orice vlaga , Când o credeam găsită , Mereu m-a părăsit . Am căutat lumină Prin vatra cu cenușă , O mică licărire , Sperăm să mai găsesc . Un bob aprins din ruguri , din flacăra de veghe , Doream să țin în palme , Să pot să ma-ncalzesc . Am căutat viața , În stropi curați de roua , Să-mi stâmpăr față arsă Și sufletul rănit . Să
AM CAUTAT IUBIREA de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 1940 din 23 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384974_a_386303]
-
biblic originar e stors până la ultima picătură. Temele și motivele poeziei psaltice, desăvârșit imnice, sunt, de asemenea, sleite în aluatul unei limbi fără cusur. Aburul sacru și parfumul biblic trimit la psalmii lui David. Lumina mistică e însă nouă, și licărirea verbului e alta. Suprasarcina pocăinței depline a pelerinului ajuns în pragul mântuirii e strivitoare pentru neinițiat. Schimbarea la față a Fiului a rezonat, iată, peste milenii, în schimbarea la față a Cuvântului. Căci cuvântul poetic al lui Eugen Dorcescu este
POEZIA CA INSPIRAŢIE DIVINĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382432_a_383761]
-
asta făcea ca întreaga atmosferă să capete patină, părând a fi desprinsă cumva din niște ilustrate îngălbenite de vreme. Și asta o neliniștea. Se simțea pendulând cumva între un trecut care devenea brusc prezent și un prezent tot atât de efemer, ca licărirea unei raze de lumină în unda apei. De parcă ar fi fost o gâză pierdută printre pliurile aflate într-o permanentă rearanjare ale unei țesături, conștientul ei făcea eforturi de a răzbate la suprafață, hotărât să rămână ancorat în real, cu toate că
ECOUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382493_a_383822]
-
simți nostalgia, Îți va dărui o lacrimă mută de opal- Cheia cu care îi vei descoperi magia- Și un zâmbet tandru și rece cu parfum galben-pal. Dacă ai să înveți să suferi odată cu ea Te va săruta, leneșă, cu o licărire De zâmbet în colțul retinei și chiar s-ar putea Să accepte să-i mângâi amarul din privire. Atunci ea ar fi mai voioasă în orice noapte Și ar putea să rămână așa totdeauna Iară tu vei rămâne-mplinit până la moarte
SĂ MÂNGÂI LUNA de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383891_a_385220]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > ALEGEREA DRUMULUI Autor: Iulia Dragomir Publicat în: Ediția nr. 2232 din 09 februarie 2017 Toate Articolele Autorului M-am retras discret într-o licărire de gând să nu mă prindă vreo iernatică rotire de vânt. E spațiul larg, încăpător de suflet... Filtreză și aerul viselor, respir curat sentimentul acela... Văd lună, văd soare, văd luceferi, văd cumpăna lucrurilor. M-am retras într-o licărire
ALEGEREA DRUMULUI de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383394_a_384723]
-
licărire de gând să nu mă prindă vreo iernatică rotire de vânt. E spațiul larg, încăpător de suflet... Filtreză și aerul viselor, respir curat sentimentul acela... Văd lună, văd soare, văd luceferi, văd cumpăna lucrurilor. M-am retras într-o licărire de gând să mi se hrănească vremea cu adevărul. În lumină s-ar putea alege corect drumul. ( 9 febr. 2017) Iulia Dragomir Referință Bibliografică: Alegerea drumului / Iulia Dragomir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2232, Anul VII, 09 februarie 2017
ALEGEREA DRUMULUI de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383394_a_384723]
-
și aflată în derulare, prezentele lucrări își au rădăcinile în inefabilul clipelor de legare, de comunicare cu misterioasa lume, superioară ființei umane, a cărei amprentă o păstrează în suflet, omul. Aceste experiențe și impresii, ce ies la suprafață ca scurte licăriri ale unor lumini venite de foarte departe, constituie punctele de plecare ale căutărilor interioare, transformatoare. *** Stare de Bâlea-Spiritul muntelui, un proiect plastic de Radu Florea Există o dinamică a muntelui. Care nu se lasă descoperită la prima vedere. După ce am
Ramp;R (o plastică a sufletelor- pereche) [Corola-blog/BlogPost/92855_a_94147]
-
editor la Boosey & Hawkes, o celebră editură de note muzicale. Cuvintele de prezentare ale fiecărui lied ar fi prea sărace față de ceea ce poate face audiția unei astfel de îngemănări măiastre dintre muzică și poezie. Se poate spune că sunt ultimele licăriri postromantice din muzica unui mare compozitor. A compus liedurile în 1948, un an înainte de a muri (septembrie 1949). Solistă va fi soprana Sorina Silvia Munteanu. Concertul simfonic se va încheia cu simfonia a VII-a a lui Antonin Dvořak. Simfoniile
FILARMONICA „BANATUL” Avancronica de concert [Corola-blog/BlogPost/93485_a_94777]
-
tinerețe. Priveam cum soarele se oglindește în picurii străvezii de rouă. Razele-i de aur mângâiau teluricul amorțit, dar pictat cu mii de culorii vii. Discul de foc îmbrățișa necuprinsul. Nopțile încărcate de farmec făceau să îmi doresc să ating licăririle de diamant, ce niciodată nu erau stinse. Pufos de nori grei și albi, corpul meu se opintește din greu să iasă din brațele puternice ale Terrei. Pluteam în eterul nesfârșit al cosmosului cu atâta tandrețe încât aș putea spune că
Rătăcitor printre stele. In: ANTOLOGIE:poezie by Cosmina Bojoga () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_660]
-
din Ordinul Ursulinelor. Sibiul acelor ani a rămas pentru mine un oraș-retortă În care Îmi desăvîrșeam Într-un fel de tranșă alchimia. Toate acele pasaje de trecere Între două străzi asemenea unor tunele, unde la căderea nopții apăreau În răstimpuri licăririle speriate ale nasturilor fosforescenți, toate umbrele furișate de-a lungul zidurilor, mărite de ochii mei avizi de miracole și patrulele traversînd Ringul În pas cadențat, tinerii blonzi, supli, impecabili În uniformele lor de un verde cenușiu, glasurile lor aspre, guturale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
poetic am putea numi Sintaxa Stelară. Apoi nu mai văzu nimic, ci simți numai, frapat de precizia cu care înțelegea tot ceea ce i se întâmpla. Solouri abrupte și interminabile ale unor interminabile instrumente cu coarde îi defrișară aproape imediat ultimile licăriri ale lucidității. Mort viu rătăcitor prin sfere, obosit, frânt, Clossettino explodă din nou, diferit însă de această dată, ultima, contopindu-se și revenind în Întreg, locul de unde cândva plecase spre Pământ. Se alătură Întunericului, undeva la marginea lui, fiind trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
intrase într-un canion îngust. Drumul era tăiat drept printre pereții aproape verticali de stâncă. O străfulgerare scurtă pe versantul stâng îi atrase atenția. Se concentră asupra ei încercând să vadă ce este acolo. În același loc văzu din nou licărirea de lumină. Pricepu pe loc despre ce era vorba, cineva supraveghea drumul printr-un binoclu. Nu putea fi decât un dușman, nu avea nici un dubiu că omul respectiv avea alături și o armă. Își dădu seama imediat că era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]