661 matches
-
hăituiți de foame, împart același stigmat. E drept, în ochii unor oameni cu prea puțină cunoaștere a categoriei pe care o înfierează. Intelectualii, spune Zarifopol, nu vor face niciodată o grevă, nici "nu formează oaste pentru războiul civil". Fiecare e lichea sau om de onoare doar pe propria-i, socialmente neinteresantă, posteritate. În fine, Pentru libertatea gustului e fiziologia snobului, nici pe departe provințial. Acela care înghite programul de concert fără să asculte și fără să aibă habar că Haydn i-
Mezelicuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8041_a_9366]
-
lămurit odată: „Bă, ar trebui să-ți dea de gândit că tu faci parte dintr-o breaslă de care aparțin și Dinu Săraru sau Păunescu!“. „Păi, atunci n-ar trebui să mai facem parte din nici o breaslă!“, i-am replicat. Lichele sunt peste tot. Nu că Dinu Săraru ar fi vreo lichea, dar orișicâtuși“. „Fals, la pompieri n-a auzit nimeni de vreo căzătură, de vreo scursură.“ Așadar, Michi e pompier pentru că e o ființă morală. Putea să ajungă muzician faimos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
tu faci parte dintr-o breaslă de care aparțin și Dinu Săraru sau Păunescu!“. „Păi, atunci n-ar trebui să mai facem parte din nici o breaslă!“, i-am replicat. Lichele sunt peste tot. Nu că Dinu Săraru ar fi vreo lichea, dar orișicâtuși“. „Fals, la pompieri n-a auzit nimeni de vreo căzătură, de vreo scursură.“ Așadar, Michi e pompier pentru că e o ființă morală. Putea să ajungă muzician faimos. L-a cunoscut pe Dan Andrei Aldea, într-un moment în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
pământul și marea. Fericire mai mare nu există. Mai ales dacă nu trebuie să măsori timpul, nu ești obligat să intri în mașina de tocat carne a obligațiilor zilnice. În România dacă nu ești securist, fost comunist, funcționar public sau lichea, trebuie să consumi energie până la paștele cailor ca să nu crăpi de foame. Cei care fură, înșeală sau profită, având puterea politică de partea lor, îi tratează pe cei care nu fac parte din această gașcă a lor ca pe niște
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
până se așterne uitarea pe dosarul tău sau până ți se prescrie pedeapsa. După o vreme, te întorci în țărișoara ta ca Cezar la Roma. Învingătorul care aduce în țară bogățiile cucerite. Urale și surle... Poporul la picioarele tale. Din lichea ordinară te-ai trezit, după o mică vacanță, mântuitorul celor pe care i-ai jefuit, și uite așa constați cu uluire cât de mică este distanța dintre hazna și biserică. Totul e să ai un stomac bun, în stare să
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
dar constant bună, fundamental bună, având o viață interioară complet paralelă cu viața ei de zi cu zi, trăiește în propria ei ficțiune cu voluptatea sinucigașului, avortată de tranziție, de o societate care nu are nevoie de profesioniști ci de lichele, exclusă din cercetare și din viața universitară fiindcă a îndrăznit să aibă mereu propriile ei idei, nu s-a înrolat în nicio gașcă științifică, a fost incapabilă să se înregimenteze, carierele se construiesc cu ajutorul găștilor, banii se fac la partide
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
mâinile scot la iveală o carte groasă, cu coperte vișinii. Ochii asiatici ai lui Kawabata se dilată, a uimire, devenind două ferestre deschise. -Știi tu, ce carte țin În mâinile mele păcătoase? Nu te holba așa la mine, măr viermănos, lichea puturoasă, necredinciosule. Aici sunt ,, Psalmii,,. De aproape douăzeci de ani n-am mai ținut În mână o asemenea carte. Doamne, chiar În ziua de Crăciun! -Credeam că o să găsim În pachet fripturi de porcușori omorâți În somn, cozonac umplut cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
petice de hârtie scrise În mare grabă. Kawabata: Uite, Închid ochii și-mi Închipui că am dat la o parte mormanul de zdrențe sub care am dormit, și am intrat Într-o lume care miroase numai a flori. Antoniu: Termină, lichea buboasă, șarpe mustăcios, măgar scheletic, hahaleră ponosită, umbră fără sânge, cârpă leșinată, uiți că nu avem ce mânca astăzi? -Mai zici că iubești cărțile! Numai la mâncare ție gândul, conchide cu năduf Kawabata. După ce s-au Întrecut În ,,amabilități,, , lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
turna câte-un șnaps și se transforma din nou În german - „numai că era mai scund, știi tu... “ „O, knisch-ul meu“, spunea bufonul, aplecându-se peste lighean și clătindu-și degetele de săpun, cel puțin duci o viață confortabilă de lichea. Ești norocos că nu trebuie să-ți bați capul cu responsabilități ca ale mele. “ Ultima parte o inventam de obicei singur, Încercând să pricep ce-mi spuneau colegii de școală. Bufonul Își ridica mâinile În aer, În timp ce knisch-ul punea carafa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
chibrit! Vă rog să mă iertați! spune Mihai, ridicîndu-se. Bine, încuviințează Muraru vorbesc mai încet. De ce nu vă întoarceți la catedră? Mă întorc imediat ce-mi văd Sinteza mergînd. Cum o să meargă, mai că am dubii... Mi se repartizează toate lichelele acolo. Și știi de ce? se aprinde el. Mi-am permis să-mi spun părerea unui reporter, care voia să scrie despre menirea inginerului: "Nu-s de-acord cu formula: inginerul în mijlocul producției; asta e treabă de maistru și de tehnician
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
maniere elegante, nici altar de închinat. În presa română, înlăuntrul căreia trăiesc și muncesc de atâția ani, există corupție, există șantaj, slugărnicie, prostie, se scrie la comandă sau nu se mai scrie, tot la comandă, se exagerează, se minte, există lichele, megalomani, ticăloși. Dar tot acolo am întâlnit și jurnaliști cinstiți, oameni care nu și-ar vinde scrisul pentru nimic în lume, am întâlnit demnitate, conștiință, loialitate. Presa liberă nu e un model moral, dar ea aduce pe lume, până la urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
e multă răutate în lume, că ar trebui să fim mai buni unii cu alții, și cu asta m-am scos. Nu fac exhibiția numai pentru ceilalți, ci și pentru mine însumi. Eu, care sunt un arivist, un impostor, o lichea, un vierme care înghite și dejectează, mă autoadmir pentru faptul că, plătind prețul biletului la filmul lui Gibson, prizez iubirea de oameni și sacrificiul. La urma urmei, sunt un om de treabă, neînțeles de lumea rea din jur. Cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
Berzea, trădase țara, nu trădase, era un ticălos ori un om de mare jertfă care luase asupra lui atîtea păcate numai pentru a face suferința altora mai suportabilă, unul care nu se temea să fie considerat un trădător ori o lichea, un slugoi ordinar, pentru că avea el planurile lui de a scoate țara din primejdia lichidării totale, de ștergere din geografie, planuri pe care Centralii le aveau foarte clare în cap și pe hîrtie, s-a văzut doar ce-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
După un timp, când îl reîntâlni din nou, întâmplător, pe Alexe, singur de data asta, omul se oprise dintr-un comentariu foarte animat, abia început și o întrebase împungând-o cu degetul maroniu în umăr: Apropos, ce mai face mica lichea sictirită? Și cum ea nu înțelese pe moment, preciză: Omul pe care ni-l prezentaseși deunăzi, soro! Zâmbise și o privise parcă de undeva de sus, albastru, rece ca gheața. Iar ea înțelese, prezența lui Ovidiu însemna încă o punte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Ovidiu însemna încă o punte ce o separa de profesorii Alexe, ei se îndepărtau tot mai mult, cu idealurile lor neobișnuite, cu plicurile albastre pline de tipărituri și venin. Mult timp Carmina s-a gândit la vorbele lui Alexe, "mica lichea sictirită", a rememorat întregul dialog, de zeci de ori, e drept, Ovidiu fusese foarte distant și morocănos, nerăbdător să se încheie conversația, de altfel, de câteva zile simțea în el o iritare mocnită, poate era într-adevăr obosit după restanțele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
morocănos, nerăbdător să se încheie conversația, de altfel, de câteva zile simțea în el o iritare mocnită, poate era într-adevăr obosit după restanțele susținute. Dar nimic din vorbele lui Ovidiu nu-i îndreptățea pe soții Alexe să-l considere lichea sictirită de vreme ce aveau la dispoziție atât de puține informații. Era imposibil ca ei să poată formula o părere obiectivă. Și totuși o făcuseră. Am mai văzut eu, mă o lichea, avea să-i spună cândva Alexe, ca răspuns la insistențele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Ovidiu nu-i îndreptățea pe soții Alexe să-l considere lichea sictirită de vreme ce aveau la dispoziție atât de puține informații. Era imposibil ca ei să poată formula o părere obiectivă. Și totuși o făcuseră. Am mai văzut eu, mă o lichea, avea să-i spună cândva Alexe, ca răspuns la insistențele Carminei, mai mare decât el, una mare de tot dar avea un tact cu totul aparte, reflex condiționat, ce mai, îți zâmbea cu nevinovăție și avea niște buze, așa, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
era posibil să stabilești o concluzie certă, așa cum o rostiseră ei. Și totuși, dincolo de tot ce părea a fi logic, dincolo de toate judecățile ei, cu cât răsucea mai mult pe toate fețele vorba aruncată în vânt de profesorul Alexe despre licheaua sictirită, cu câtă înverșunare o nega, undeva, mic de tot, nesigur, în interior, un fel de instinct surd o avertiza că profesorul Alexe are dreptate, că mai devreme sau mai târziu Ovidiu își va arăta fețele, fețele rămase multă vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
această calitate. Apoi repetă pentru ea: tenace, tenace, tenace și-și promise că va consulta dicționarul ca să se convingă de exactitatea noțiunii. Și din nou îi reveni în memorie, se ridică deasupra, ca uleiul, imprecisa amenințare din vorba profesorului Alexe: lichea sictirită. Dar apoi, adâncită între pernele mașinii își neglijă îndoiala. Treceau un pod, ea numără în gând pilonii, privi în jos către firul de apă șiroind domol între malurile nisipoase. Fusese o vară secetoasă. Plopii din luncă aveau o culoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
-și viziteze părinții împreună cu Ovidiu și Sidonia, imediat după ce se machie, Carmina se îndreptă direct către colțul de bibliotecă, unde ținea dicționarul, trase cartea mare pe genunchi și căută la litera "L", foarte preocupată și concentrată, urmări cu degetul, cuvântul "lichea". Îl descoperi și citi de câteva ori: om de nimic, lipsit de demnitate, netrebnic, secătură... Nu știa de ce se trezise, încă de dimineață din nou cu gândul la profesorii Alexe, acum ar fi avut nevoie mai mult ca oricând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
băiete. Mâine e luni, o să trebuiască să umblați după analize... Carmina a adormit greu, chinuită de acel sâmbure de neîncredere, pe care nu reușea să-l deslușească. Să fi fost doar vorbele soților Alexe, care-l caracterizaseră pe Ovidiu drept lichea sictirită, vorbe imprecise și ele, să fi fost reală temerea că între mamă și fiu exista o complicitate, o taină atât de bine camuflată încât era imposibil s-o depistezi, oare chiar trebuia s-o pornească la vale, urmărită ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
puțin oamenii și modul lor de viață, felul lor de a concepe existența, relațiile lor cu lumea din jur. Gândul o duse din nou la profesorii Alexe și la eticheta pe care ei i-o aplicaseră lui Ovidiu, aceea de "lichea sictirită" și ca întotdeauna dori să li se împotrivească! În definitiv, își spuse Carmina, chiar sunt nedreaptă, Ovidiu este drăguț cu rudele mele, poate de hatârul meu, mi-ar fi fost mai dificil dacă ar fi abordat un aer înțepat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
odaia. Am venit, le spuse Carmina, ca să-mi explicați mai exact ce gândiți despre bărbatul acela pe care vi l-am prezentat odată, am mare nevoie să vă cunosc părerea. A, spuse Alexe și arătă cu țigara spre ea, mica lichea. Trase din țigară, slobozi fumul în tavan și făcu un semn de dispreț cu mâna. Mă, e prea mărunt ca să mai comporte discuții. Știa că n-o să ajungă la nici o înțelegere cu Alexe. Știa că după vorbele spuse n-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
țigară, ghemotoace de hârtie, bețe de chibrit, cine știe de când. Ei, da, se coalizau împotriva ei, devenise o fată ca oricare, acum când venea să-i întrebe de un om ca oricare, despre care spusese odată pentru totdeauna că e lichea, ei n-aveau de gând să suporte noianul de întrebări, să-și deconspire întreg angrenajul gândirii lor, construit cu migală, ce căpătase deja o precizie de automat, erau suficiente una sau două date minore ca mașinăria să se urnească, repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pierdusem încrederea în voi, niciodată nu ați încercat să-mi spulberați îndoielile. O idee, odată emisă de voi, devenea paratrăsnet, nu se discuta, pe urmă a fost căsătoria mea cu Ovidiu, pe care voi dintr-o ochire l-ați categorisit "lichea sictirită", m-a obsedat tot timpul expresia asta, m-am întrebat mereu dacă aveți dreptul să emiteți o asemenea judecată când dispuneați de date așa de puține, de la bun început, în relația mea cu Ovidiu, am pornit stigmatizată de această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]