1,342 matches
-
umane nu au puterea de a influența universul. Cele mai miezoase anecdote provin din lumea asiatică. Fiecare poantă seamănă cu o parabolă al cărei sens cade în sarcina cititorului să-l descifreze. "Un chinez foarte sărac visează o sticlă de licoare de orez. Plin de dorință și speranță, aprinde o lampă cu spirt și pune licoarea la încălzit. Tocmai în acel moment se trezește, își dă seama că nu are nici o licoare și se vaită: ŤFir-ar să fie, dacă aș fi
Masa encefalică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7751_a_9076]
-
asiatică. Fiecare poantă seamănă cu o parabolă al cărei sens cade în sarcina cititorului să-l descifreze. "Un chinez foarte sărac visează o sticlă de licoare de orez. Plin de dorință și speranță, aprinde o lampă cu spirt și pune licoarea la încălzit. Tocmai în acel moment se trezește, își dă seama că nu are nici o licoare și se vaită: ŤFir-ar să fie, dacă aș fi băut-o rece aș fi avut timp să o înghit înainte de a mă trezi.ť
Masa encefalică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7751_a_9076]
-
descifreze. "Un chinez foarte sărac visează o sticlă de licoare de orez. Plin de dorință și speranță, aprinde o lampă cu spirt și pune licoarea la încălzit. Tocmai în acel moment se trezește, își dă seama că nu are nici o licoare și se vaită: ŤFir-ar să fie, dacă aș fi băut-o rece aș fi avut timp să o înghit înainte de a mă trezi.ť" (p. 104) Dintre moderni, subiectul predilect al anecdotelor este Schopenhauer. "În ultimii ani ai vieții, Schopenhauer
Masa encefalică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7751_a_9076]
-
mai vorbeau între ele" (Vangheaua). Apreciind că "mai bine stau zile și nopți în burta unui birt / și ferit de singurătățile igrasioase din burg", își propune "cu zîna verde să o luăm de la început", probabil cu absintul, la deese verte, licoare proslăvită de celebrul tavernal care a fost Paul Verlaine.
O poezie mizerabilistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7785_a_9110]
-
linia razelor de soare la momentul echinocțiului. Adorația soarelui constituie un dat comun al vechilor civilizații. Deasupra localității, într-o ordine perfectă, se întind în șiruri riguros trasate plantațiile de viță de vie. Acum, toamna, când bobul se umple cu licoarea cea aromitoare, la vremea culesului, sute de metri de plase cu ochiuri strâmte acoperă dealurile, culturile de struguri destinate vinului. Pentru a le feri de atacul devastator al păsărilor. Vinul nu e unul de mare soi. Dar e bun. E
Itinerariu helvet by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/8017_a_9342]
-
mama sa s-a sinucis. De atunci, Kerim a rămas în grija lui Meryem, o femeie blândă care îl iubește pe Kerim ca pe fiul ei. Meryem este recuoscută în oraș ca un vraci, ea îngrijindu-i pe bolnavi cu licori și alifii preparate din plante. În fiecare vară, Kerim se întâlnește cu prietenii lui din copilărie, Selim, Erdoğan și Vural, băieți cu familii înstărite ce trăiesc în marile orașe ale Turciei. Selim este fiul unui renumit om de afaceri și
“Fatmagul” – o poveste despre dragoste și vinovăție, la Kanal D () [Corola-journal/Journalistic/80876_a_82201]
-
A patra ediție a Festivalului Ceaiului și al Cafelei are loc între 1 și 7 octombrie la Serendipity, Ramayana Cafe, Grădină Verona - Cărturești, Godot Café -Teatru, Ceainăria Infinitea, Cafepedia Română. Autor: Diana-Monica Vulpescu Iubitorii de asemenea licori, dar și cei care sunt interesați de modalități diferite de a produce, prepară și prezența ceaiul sau cafeaua sunt așteptați să se inițieze în tainele țărilor cu tradiție în acest domeniu precum Marea Britanie, Japonia, India, Brazilia, Turcia, Argentina și Coreea de Sud
Festivalul Ceaiului și al Cafelei, 2012. Vezi programul () [Corola-journal/Journalistic/81010_a_82335]
-
Deșteaptă-te române și pleacă. Să se sinucidă eventual. ŤStrofe cu pelin de mai contra Iorga Neculaiť scrie și Păstorel, mare expert în vin și nu numai. Pelinul de mai se pune în butoiul cu vin, împrumutând savoarea sa amară licorii. Păstorel înalță un adevărat imn pelinului. Cel mai bun pelin se bea ŤLa Gogu Roșiianuť, pe locul unde azi este ŤIzvorul receť, la Pake. Informația, pe care o dețin din familie, este certificată într-o povestire a lui Radu Albala
Un joc de societate by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8116_a_9441]
-
Ioniță, om mai umblat, povestește că nemții beau bere, care e un fel de leșie. Convivii sadovenieni se strâmbă recriminator: atunci "să rămână ei cu trinul lor și noi cu țara Moldovei". Personajele caragialiene o dau însă pe bere. Când licoarea nemțească este amestecată imprudent cu cea a pământului strămoșesc (dă-i cu bere, dă-i cu vin), cetățeanul se turmentează și nu mai știe cu cine să voteze. Indecizia electorală e și un efect al indeciziei consumatoare. Și șprițul, numit
Un joc de societate by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8116_a_9441]
-
cu cânepă. “Privim cu surprindere decizia autorităților de a aproba, comercializarea în România a berii cu marijuana. Pentru început, băutură se va vinde în barurile din Galați, oraș unde întâmplător sau nu au apărut pentru prima datășsi magazinele de etnobotanice. Licoarea, produsă în Cehia, are esență de cânepă, plantă înrudită cu marijuana. Berea a primit, în urmă cu câteva luni, avizul pentru a fi consumată în țara noastră. Băutură este legală (așa a început și istoria etnobotanicelor legal) pentru că are un
Mary-Jo, berea cu marijuana, a ajuns şi în România. Au apărut și primele proteste împotriva comercializării acesteia () [Corola-journal/Journalistic/69565_a_70890]
-
făcea fericită. Când chema copiii să intre la ore, Beraru se folosea de următoarea formulă: Zmeii mei, aicea să veniți, încoa! Iar copiii erau așa de mândri și de bucuroși că-i numea zmei. În timpul liber el se delecta cu licorile lui Bachus, pe care le găsea la dugheană și fuma trabuc. Ultima dată a stat cu chirie la crâșmarul Dumitru Cristescu, unde și-a găsit obștescul sfârșit și i-au făcut autopsie pe prispă, că era vară și se umflase
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
vreme, a mai trecut un ceas, tot așteptăm să vină și să ne cheme cel care rost mai are în ultimul popas. Tristețea-n agonie se strămuta în mine în plină zi cu soare și cu brățări de aur. Era licoarea urii, iubirea suferindă, în chin te îmbăta ca un pahar cu vin, dar ce frumos era să treci peste nisip, să mai poți vedea o lacrimă fierbinte, rămasă fără chip... Și va mai trece o vreme, și va mai trece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
umblat prin lume avea în colțul ochilor altare strivite în lumea aceasta cu treptele trecătoare. Frumosul chip al tatălui meu veghea sever un destin îngenuncheat. Au trecut de la unul la altul un pahar, dar eu n-am băut avar din licoare, nu m-am îmbătat. Angela, vara mea, de mică înțelegea suferința; fără mare popas, am rămas cu tristețea somnului greu, respirând odată cu trupul și sufletul ei și al meu. Simțurile nu mă înșeală, mireasma lor mă învăluie protector ele îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
punct, confruntarea cu sine rămâne deschisă. Deocamdată este sigur de un singur lucru: ar vrea să facă pentru iubita lui ceva deosebit, „pentru totdeauna”. „O expresie tentantă ca un vin vechi” - constată P.H.L., degustător recunoscut cândva în hrubele pline de licorile binecuvântate ale Basarabiei. Contemplându-și eroii, P.H.L. justifică într-o paranteză, din nou, dar altfel, titlul pe care ar vrea să-l dea povestirii sale: Valul negru. Este o referință la obsesia „vizuală” a Profesorului: părul ei negru vălurind pe
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
pe care trebuia să vină Nuțu. Cum acesta întîrzia însă cam mult, după ce-i adresară cîteva cuvinte nu prea frumoase, se hotărîră să guste vinul chiar și fără paharele de plastic comandate la bufet. Și l-au gustat. Formidabil! Extraordinar! Licoare, dom'le! Ăsta vin, nu borșul de la bufet! Acestea au fost primele expresii care s-au rostit imediat după deșurubarea capacului, fiecare participant la expediție îngenunchind în fața canistrei pentru a gusta mai comod. Și, bineînțeles, nu s-au mulțumit numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
începe să bâlbâie o rimă. Se poticnește, transpiră, revine, încheie și întinde mâna după pahar rânjind prostește. Capul pleșuv își retrage ușor mâna de pe masă, actorul înșfacă paharul încălzit de soarele care se pregătește să apună și tace privind transparențele licorii râvnite de redactorul șef. Peste holul teatrului trec umbre lungi de pe trotuarul cotropit de tineretul ieșit de la film. Soarele cade peste clădiri și ochii redactorului șef abia își mai țin pleoapele de greutatea timpului ce pare să nu mai treacă
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
spună, căci l-am ofensat. Tăceți? Deci voi i-ați lingușit în vreme ce-i urați. Să vă ia naiba, în aerul cristalin al iubirii vă văd la fel de vinovați. (Îi curăță unul cîte unul, pe toți.) Ah, că tare a mai fost licoarea ta, Cupidon! Mă văd cum sînt, un prinț singuratic. Un tiran peste un popor absent. Fericiți cei ce mor de dragoste! Își înfige sabia în burtă și moare și el.) (Aplauze furtunoase, curtenii, Prințul, Prințesa, ies. Prințul după ce agață sabia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
de treabă / Doar eu știu cît de rău am fost bolnavă. Și-un strop gustînd din leacu-i fermecat / într-o femeie nouă m-am schimbat. REGELE-PĂPUȘĂ: Te cred și eu și poți s-o spui oricui / a mai sorbit cîndva licoarea lui! (O sărută.) PRINȚUL-PĂPUȘĂ (Intră cu un ciomag viu colorat în mînă.): Luați seama că flaconul pomenit / cu cap de mort și oase-i zugrăvit. / Și eu iubesc, așa că prin urmare / am din amor puteri de răzbunare: (Le trage celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
nu aveau și voiau să aibă. Drumul către redacția Vieții Buzăului trecea prin apropierea stadionului, În preajma căruia se etalau două restaurante mari, cu terasă, iar terasele erau pline, fiindcă se băgase bere, așa că trebuia băută, altfel nu mai gustai din licoarea miraculoasă până la sfârșitul săptămânii, când se aprovizionau restaurantele pentru ziua de odihnă a oamenilor muncii. Era un adevărat eveniment faptul că puteai să bei bere marțea... Prin ce minune? De fapt, se făceau repetiții pentru spectacolul de 23 August. Și
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
să depindem de bețivi, totul se duce de râpă, și-a zis cu amărăciune. Hai, Încă un păhărel, duminica mă-sii. Brusc Însă, privindu-și degetul prin lichidul transparent, Rogoz a rămas cu gura căscată, așa cum stătea să În ghită licoarea fără egal a devenirii lui, a rămas cu gura căscată de tristețe, nu de sete și nici de altceva, de o tristețe confuză, În care se amestecau iarba uscată a câmpului din Moldova lui natală, chipurile transpirate și mototolite ale
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
certuri, gelozie,ură,iubire,ură... In final desparțirea .Socrate spunea: „Dacă ai noroc să dai peste o femeie cumsecade ajungi bărbat fericit,dacă dai peste una afurisită,ajungi filosof”... Am salvat numeroase căsnicii. Continuară să se ospăteze în liniște.Savurară licoarea lui Bachus.Vinul avea un buchet exotic. Femeia și bărbatul întinereau în etape diferite. Se schimbase și vestimentația lor. Ținuta devenise specială pentru masa de seară. Erau trendy. Femeia remarcă faptul că bărbatul din fața ei semăna cu...tatăl ei. „Fiecare
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
De banane. Costel(Mută nebunul):Bine,un lichior mic cu gheață . Nelu(se ridică):Un lichior mic,la mare te face voinic!( Ia de lângă canapea o sticlă străvezie.Umple două păhărele.Pune gheață din frigider. Ciocnesc și beau încet. Savurează licoarea). Costel:Ahh!Bună?! Nu? Nelu:Aiurea!Iar mă supără ficatul.Și reumatismul. Cred că va ploua. Costel:Lasă văicăreala!Ia zi,a mai telefonat nepotu-tău?Ce mai spune? Nelu:Ultima oară mi-a promis că vine la mare.Va trece
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
a oftat. Mi-ai spus pe plajă. Am plecat singur. îndrăgostit de ea, după nenumărate cocktai luri prin ultimele baruri, am adormit îmbră cat în cortul meu lăturalnic, unde am posedat-o repetat în vis. Era comic și dulce, iar licorile ei înmiresmate, cu gust de mirodenii netriate, nu făceau cheaguri. Mușchii circulari funcționau impecabil. După amor astral, a fost bună, inteligentă și tandră. Am băut și am râs erudit cu ea vreme de vreo trei bombardamente, după care a început
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
mu, așteaptă, divină arătare! Pija maua e pentru îngropăciune. Dacă, după această noapte extatică, voi decide să-mi prelungesc transa cu câțiva eoni, mă vei putea îngropa în pijama invocând o ruptură de anevrism, dar până atunci hai să extragem licoarea asta. M-a privit, perplexă, cu pantofii mei în mână. — Faci mișto de mine? — Andreea, corazon. Cum să fac mișto de milioane de ani de evoluție fără pauză? Ești o creatură rară și îmi ții pantofii fără a ridica degetul
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
bunicilor, atunci când gerul broda pe geamuri, cu o măiestrie magică, flori înfiorător de frumoase. Cana de lut, smălțuită, era fierbinte, iar palmele sale o primiră ca pe o binecuvântare. Ducând-o către gură, se îmbătă înainte de a simți pe limbă licoarea stoarsă de la sânul toamnei trecute. Și-i fu bine... Picioarele refuzară să mai meargă, iar el se așeză turcește în zăpadă și strigă mai vreau o cană, bunico, măcar una și o felie de cozonac, așa cum faci matale, cu multă
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]