938 matches
-
de nemernicie, violență și ură. Până la abominabila crimă, fusese angajatul unui depou de tramvaie. Cu siguranță, creierul lui defect cocea acum o nouă crimă. Pentru asta, făcea antrenamente dure, ca un sportiv de performanță. Își făcea nevoile În Încăpere, În lighean, și-l obliga pe Antoniu să le deșerte, biciuindu-i auzul cu un limbaj Îngrozitor. Era duminică, ultima zi a celei de-a doua săptămâni, de când criminalul năvălise În magerniță , o zi mohorâtă, umedă, tristă. Antoniu dormise ca de obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
O pată mare roșie s-a întins pe covorul alb pufos. — Ei, drăcie! am exclamat. — Nu-i nimic, iubitule, o să iasă, spuse Antonia. Sări în picioare și dispăru printr-o ușiță în baia alăturată. Peste o clipă reveni cu un lighean, îngenunche la picioarele mele și șterse cu apă din abundență pata de pe covor. Pata își pierdu din intensitate, devenind roz. — Și dacă n-o să iasă o să punem un covoraș peste ea, adăugă Palmer. Îți interzic categoric să te necăjești din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
un dulap și care se ocupa de bufonul curții când acesta avea liber, Își turna câte-un șnaps și se transforma din nou În german - „numai că era mai scund, știi tu... “ „O, knisch-ul meu“, spunea bufonul, aplecându-se peste lighean și clătindu-și degetele de săpun, cel puțin duci o viață confortabilă de lichea. Ești norocos că nu trebuie să-ți bați capul cu responsabilități ca ale mele. “ Ultima parte o inventam de obicei singur, Încercând să pricep ce-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
luminată în imaginarul meu Muzeu Modern al Durerilor și Suferințelor (alături de o cutie de tampoane și ciorapii ei de nailon, la care o să mă refer acuși). În această icoană apare și sângele care se prelinge la nesfârșit prin strecurătoare în ligheanul de vase. E sângele pe care ea îl stoarce din carne ca s-o facă kușer, bună de mâncat. Probabil că încurc lucrurile - parcă aș fi unul din fiii lui Atreu 1, cu toată discuția asta despre sânge -, dar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Încă patruzeci de minute și el avea biletul pregătit. Cu spatele la fereastră și la femeie, trecu În revistă fără grabă Încăperea În care se afla, dar fiecare amănunt se așeză ordonat la locul său În memoria lui: ulciorul cu apă și ligheanul pe lavoarul de culoare vineție, oglinda ciobită, cu ramă aurită, patul de fier, oala de noapte, scena biblică Înrămată. Spuse: — Mai bine să lași fereastra deschisă. În caz că se Întoarce stăpânul tău. O voce slabă și șocată răspunse: — Nu pot! Oh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
chiar și la mînie, că nu-i copilul meu. Palmele astea, crescute pe sapă și pe coasă, învățate apoi cu ciocanul, obligate să ia oamenii de piept, îmbărbătate prin strîngeri, au deprins incredibil de repede să mînuiască un copil în ligheanul cu apă caldă, pe pat la îmbrăcat, pe oliță... Maria era studentă, lipsise un timp, cursurile erau grele..., dac-o solicitam, răspundea că eu am vrut-o, din partea ei considera că la orfelinat e mai bine, mai oportun; apoi, cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
curată, pentru a se spăla de problemele anului care se încheie și pentru a avea parte de lucruri bune în cel care vine. Sărbătoarea Stropitului cu Apă s-a transformat, astăzi, într-un carnaval. Participanții, cu găleți în mâini sau lighene pline cu apă, stropesc din cap până-n picioare pe oricine le iese în cale. Persoana stropită nu se supără, dimpotrivă, face la fel. Pe stradă și în parcuri, oamenii aleargă cu gălețile în mâini și se stropesc reciproc. Peste tot
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
capodopere. Industria ceramică din provincia Shandong, estul Chinei, are o istorie îndelungată, iar în cadrul acesteia, cea din zona Zibo, este apreciată în mod deosebit, în special produsele care au căpătat un specific local, și anume, vasele din porțelan pentru apă, ligheanele, borcanele, oalele și castronașele decorative. Aici sunt și cele mai multe cuptoare de ars porțelan din întreaga țară. Acest material fragil și nobil este materie primă de bază pentru atâtea obiecte și forme, cât poate cuprinde imaginația omului. În zona Yimengshan din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
capcană pentru iepuri peste cuvintele: — Secret oficial. Nu peste multă vreme, domnul Prentice intră pe neașteptate În Încăpere, cu pașii lui uriași, urmat de un individ În negru, care ținea cu amîndouă mîinile un melon, de parcă ar fi purtat un lighean cu apă. Se opri gîfÎind În pragul ușii și se zgîi la Rowe. — Ăsta-i ticălosul! exclamă el. N-am nici o Îndoială, În ciuda bărbii lui. E o mască... — Excelent! chicoti domnul Prentice. Piesele Încep să se potrivească. — A intrat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
rușine să plâng, „să mă ia dracu’ dacă-mi dau lacrimile!”. - Și data viitoare dă-i una să-l umple borșul, nu mai sta așa ca o mireasă. Vino să vezi... Am urcat scara de lemn, m-am împiedicat de lighenele lăsate lângă ușă, ahhh, mă săgetează durerea în gleznă. - Ce faci, aschimodie? Vrei să iasă toți vecinii? Vino-n pod... Pe-aici... Și-acolo era scara aceea de fier forjat, am urcat pe dibuite, m-am ținut de ea, scaune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Aduc îndată, domnule, și apă și rahat-locum, intră în notă, sînt onorurile gazdei." L-a lăsat cîteva minute singur. O odaie scundă, toată clădirea era turtită, făcută probabil din paiantă, cu pereți subțiri, dar răcoroși vara. Un pat îngust, un lighean smălțuit, o cană de porțelan cu cioc, o oglindă cojită în cîteva locuri, dulapul cu o singură ușă, o litografie decupată dintr-o revistă nemțească înfățișînd Cornul de Aur, vîrîtă sub sticlă într-o ramă ciuruită de cari. Fără masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
simțea grozav că reușise asta datorită calității sale de a sparge vraja. Nu se lăsa pînă la urmă adormit, cuprins și convins de aparența faptelor, oricît de credibilă și convenabilă ar fi fost. S-a uitat în oglinda de deasupra ligheanului, cercetîndu-și cu nestinsă curiozitate trăsăturile. " Deci așa arată cel mai bun agent antiiluzie al directorului Mihail." În prag, înainte de a se afunda în colbul gros, moale, al drumului, l-a strigat pe Ali Mehmet, care rămăsese cu banii în mînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mînă de fier ne trebuie!" Și se înroșise, dar nu de la rachiu, se înroșise gotcă strigînd atît de tare că "e nevoie de o mînă de fier", încît cineva a aprins lampa și a deschis fereastra gata să arunce un lighean cu zoaie în capul bețivului care nu lasă lumea să doarmă și să viseze, dar s-a oprit la timp auzind vocea adjutantului Radul Popianu, care îl liniștea pe colonel "de ce numai o mînă, dom' colonel, ce să facem noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
familii mari, amanți, logodnici, dar ce zic eu, bărbații aceleiași femei, cavalerii aceleiași doamne, copărtași care s‑au adăpat la același izvor, au băut rom de la buza aceleiași sticle, au plâns beți pe același umăr și au vomat În același lighean, de după baldachinul verde... “ Când vocea spartă a lui Bandura amuți, Începură să se lovească de coșciug primii bulgări aruncați de mâinile grosolane ale marinarilor și docherilor care fărâmițau pământul de parcă sărau pântecele unui pește uriaș. La mormântul deschis se auzea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
o Dacie. Femeia care îl însoțea îi vorbi preț de câteva minute, timp în care îl tot atinse, ba pe ici, ba pe colo, spre exasperarea doamnei Escu. Când Ștefan urcă în cameră și se apropie de ea, Luana izbi ligheanul cu rufe și se încuie în baie. Uimit, bărbatul nu știu încotro s-o apuce. Ce-i cu tine? Fetiță, ce s-a întâmplat? Luana hohotea și baia răsuna de plânsul ei jalnic. Convins că se întâmplase ceva grav, Ștefan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de-acum tot aia e îi răspundea în gând femeia. Mai devreme sau mai târziu trebuia să se întâmple și asta și o cuprindea starea de bine, scăpa farfuria din mână în timp ce-o învârtea prin apa leșioasă din ligheanul de vase, zâmbea, știa că n-o vede nimeni ce face acolo, deasupra plitei călduțe. Ea pur și simplu întinerea, nu se mai văieta de picioare, nu le mai arăta nodurile reumatice, dintre coaste, de la subraț, nu mai ruga pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
orice fel, măriri. Tot el, tatăl era acela care a doua zi sau numai câteva ore mai târziu, privind la femeia care spăla în fața ferestrei, ieșea din odaie, se oprea n prag, se uita cu atenție la rufele tăvălite în lighean și spunea printre dinți: Tu-i speli și chiloții ăleia, tu-i erodialul ei de fată! Nu ridică nici un pai de jos, unde o să ajungă asta, spune-mi, unde? O s-o întindă câinii, tu cât o să mai fii să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în brațele mele ca un ghem, torcea de zor. Pufi, pisoiul meu drag și alintat, avea o blană moale, maroniu-roșiatică, capul nostim, rotund, cu ochii limpezi și verzi și năsucul rece, pe care de multe ori și-l băga în ligheanul cu cenușă. Cu urechile ascuțite auzea orice zgomot. Corpul i se sprijinea pe piciorușele terminate cu lăbuțe moi, ca niște pernuțe, dar care, la nevoie, scoteau la iveală și niște gheare ascuțite. Era bun și prietenos. Chiar și pe Codiță
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Petru Maior din oraș. Un oraș suficient de mare ca să aibă o universitate. Când a cunoscut-o, se chinuia să instaleze un cort la Casa Vacanței. Operațiune delicată și pe un vârf de munte, darmite Într-o vitrină cât un lighean. Se Întorcea de la facultate cu o franzelă sub braț, și cam fără chef. Avea griji, și nu puține: plata chiriei la fiecare doi ale lunii, plus taxele pentru apartamentul său În care nu locuia, abonamentul R.T.V. și telecablu, rata la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
vremea. Nu-i displăcea căldura, nici când era În exces. În general vorbind, tânjea după confort, dar miza pe faptul că extravaganța aceasta, ieftină ce-i drept, nu și Întru totul benignă Însă căci de multe ori Îl ducea la ligheanul cu apă fierbinte În care dizolva și două linguri de sare de bucătărie, pentru ca apoi să-și țină picioarele În el timp de zece minute În speranța vindecării guturaiului, va masca micile inconveniențe ale paltonului: Îngustimea umerilor și scurtimea mânecilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
fiecare an, pe străzi lăturalnice și aproape pustii, grohăind În ceața liliachie, cu ochi lacomi și tâmpi lipiți de știuletele de porumb din mâna doamnei Moduna, zăcea a doua zi pe ușa magaziei de lângă bucătărie, despicat În două, Înconjurat de lighene și găleți cu apă În care mai zvâcneau mădularele-i fierbinți. Rezemat de prunul renglot, măcelarul admitea că vinul fiert era bun cu zahăr, iar scorțișoara tocmai potrivită ca să-i mai ia ceva din șmagul de butoi. Așa ceva nu mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Astoria” locul preferat al cuplurilor clandestine și al celor În călătorie de nuntă. Primii plăteau și o taxă de confidențialitate pentru care nu primeau nici o chitanță. Coriolan oftă. Suferise, dar acum Îi era bine, În special după ce vomase Într-un lighean de porțelan alb, sub răsuflarea discret tabagică a doamnei Koblicska, sub mângâierile ei tot mai apăsate, mai prelungi, și sub privirea disprețuitoare a unui boy capabil să-ți spună În română, maghiară și germană, fără plată, următorul text afișat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de căutări, dădură peste o familie numeroasă care țopăia fericită În jurul unui porc uriaș pârlit sumar, dar tăiat În bucăți mari, frumos așezate pe un cearceaf alb: capul, șuncile și trunchiul Împărțit și el În două părți egale. Într-un lighean uriaș se vedea clipocind Încă sângele, În altul luceau stins măruntaiele. Ăsta-i! Ăsta-i! Începu să strige domnul Gusti Careja Îngenuncheat lângă porc. Ai vreo dovadă? Întrebă conform obligațiilor de serviciu unul dintre polițiști. Inelul din bot. E din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cu gaz și rézînd de pe el straturi grețoase de pér ars și mizerie. Șasa stétea la dispoziția acelor bérbați și la dispoziția tatélui séu, alergînd În casé la mamé-sa sé o Întrebe dacé nu s-a Încélzit apă, sé aducé ligheanul pentru sînge, ligheanul pentru mate, ligheanul pentru méruntaie, sé aducé cuțitul de pe dulap, care taie mai bine. Șasa béga degetul În céldarea cu apé sé vadé dacé este caldé. El va mînca urechile și coadé. Bérbații Își suflecau mînecile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
rézînd de pe el straturi grețoase de pér ars și mizerie. Șasa stétea la dispoziția acelor bérbați și la dispoziția tatélui séu, alergînd În casé la mamé-sa sé o Întrebe dacé nu s-a Încélzit apă, sé aducé ligheanul pentru sînge, ligheanul pentru mate, ligheanul pentru méruntaie, sé aducé cuțitul de pe dulap, care taie mai bine. Șasa béga degetul În céldarea cu apé sé vadé dacé este caldé. El va mînca urechile și coadé. Bérbații Își suflecau mînecile și erau murdări pîné
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]