350 matches
-
Pâinea hoții ne-o mănâncă? Am fost și suntem milioane În această vatră strâmtă, Dar de ce, te-ntreb, Ioane, Nu-i luăm pe hoți la trântă? Am fost și suntem milioane Și vorbim o limbă dulce, Dar un cuib de lighioane Poate traiul să ni-l spurce?! Ei se-mbracă-n țări străine Și la doctori mari se cată, Dar când boala roade-n tine La spitale pun... lăcată! Și de ce, te-ntreb, Ioane, Mai naște România plozi? Dacă suntem milioane
DAR DE CE, TE-NTREB, IOANE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361354_a_362683]
-
Iluzia aceasta este doar o ispita Ci, vin-o, cade noaptea și eu încremenesc Iubirea noastră are imbold pur îngeresc Să te despic în două e visul meu cel pur Și-o sărutare dulce aievea vreau să-ți fur! 4. lighioane parfumate cu eternitate mă-ntorc la starea noastră de îngeri decavați - azi omenirea-și are însemnele gravate pe efigii de îngeri și vașnici sicofanți dar care-i adevărul ce ne va da speranța că viața este fructul unui impuls major
GINDUL CA ASTAZI PLOUA de IOAN LILĂ în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361531_a_362860]
-
sunteți, nu cred nimic din ce ne ne spuneți. Din ce în ce mai supărați, îngerii spuseră: - Ba să credeți Capete de Pisică, pentru că datorită Domnului existăm toți. Fără Domnul, nici voi n-ați exista. Numai El știe de ce-o fi înfăptuit asemenea lighioane ca voi. Auzind asta, Capetele de Pisică se repeziră spre îngeri cu botul, lovind și împroșcând cu venin în stânga și în dreapta. Îngerii începură să se apere cu aripile mari și puternice, lovindu-i cum apucau pe Capete de Pisică. Apoi
PARTEA A II A de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363740_a_365069]
-
Autor: Doina Theiss Publicat în: Ediția nr. 1070 din 05 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Gura lumii urâcioasă, de invidie otrăvită Vrea, de-odată parcă, pe toți să ne-nghită. Cerul negru ni-l arată...și fața bolândă. Ca o lighioană sălbatică, flămândă... Fug de fața-i neagră ca crema de ghete M-ascund în tabloul ce-atîrnă pe perete. Sunt natura moartă în culori... pictată Sunt floare, acum, de gura rea uitată! Din suflet îmi zboară albastre păsărele Purtând peste aripi
OTRAVA... INVIDIEI de DOINA THEISS în ediţia nr. 1070 din 05 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362507_a_363836]
-
păsărele spre mine se-ntoarce Ființa mi-o zăresc, ieșită din...tablou, Zâmbind, pe etajeră, într-un...bibelou. Am lăsat deschisă fereastra, fanteziei. Luîndu-mă cu ea pe plaiul poeziei, Am uitat o clipă, de gândul ce m-apasă De neagra lighioană și gura ei hidoasă... De limba-și va întinde, din nou, către mine Voi locui-n tablou, în noaptea care vine Sub cerul pictat, prin pajiștea cu flori Visând... voi păși cu drag, până-n zori. © D. Theiss Referință Bibliografică: Otrava
OTRAVA... INVIDIEI de DOINA THEISS în ediţia nr. 1070 din 05 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362507_a_363836]
-
soare și sorți de izbândă nu mai sunt. Singura soluție e survolarea „miticei păduri”, dar, la coborârea din slăvi, calul năzdrăvan atinge un copac și tot codrul cu fiarele lui flămânde se trezește. Norocul vine din partea zânei care își calmează lighioanele și pământeanul e îmbiat în palat. Ținutul e un topos edenic utopic: florile nu se ofilesc niciodată, frunzele nu cad, zefirul blând adie învigorator, animalele nu se sfâșie între ele etc. Și ce-i mai important aici este că presiunea
RESCRIEREA – O FORMĂ DE INTERTEXTUALITATE de ION ROŞIORU în ediţia nr. 942 din 30 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364215_a_365544]
-
am conformat și am recitat, cu o oarecare interpretare și cu o fărâmă de trăire, textul catrenului meu. Cred că i-a plăcut colonelului cum am ciripit, altfel nu m-ar fi aplaudat frenetinc cu două palme peste ceafă: ‒Bravo, lighioană!...vezi că se poate? ‒Vă mulțumesc!... am îngăimat eu. Fleașc! ‒ o palmă peste bot, trosc! ‒ un pumn în cap, mi-a răspuns el la mulțumiri. ‒ Paștele mă-tii de jigodie!... mă iei la mișto, ai? mi s-a adresat el
„REVOLUȚIA” MEA- (UN ROMAN MAI ALTFEL, MAI PUȚIN ROMANȚAT) de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2054 din 15 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/368515_a_369844]
-
ca năzuință strunită - mai larg sau mai strâns. „Ca și codul secret al unei gene / prin care nu poți vreo menire să-ți dezminți. / Suprafețe mari, fâlfâitoare, / cu tridimensionala ta coloană / la lumină de apă curgătoare. / Și inima-mi, această lighioană...” De fapt, inima și norocul, sunt, în simbolistică, la nivel microcosmic, semne centrale. E natural să fie complementare. Prins în cleștele „scrisei”, poetul îi opune „scrisul” și nu se gândește la evadare. „Când zorii se despart de noi, când arde
POETUL SĂTMĂREAN-MARAMUREŞEAN CU „DEPUNERE DE CHICIURĂ PE VISE” – IOAN BRAN de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 192 din 11 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367056_a_368385]
-
hăurile și toate zările pământului se vor “curată” printr-o “pălitura” cosmică nemaivăzuta și nemaisimțită de oamenii locului, parcă o “asmuțire” astrala spinteca și mărunțește totul, plantele, animalele, oamenii, tot ce este suflu în formele lui cele mai nearticulate, orătănile, lighioanele și câinii orașului rătăcesc în deprinderi haotice, fără noima, în sunete și urlete prelungi, înfiorătoare, agasând paroxistic liniștea orașului aspru betegit de spaimă ... Baierele largi ale pământului parcă se sumețesc dintr-o dată, chiar pământul pare să fi căzut într-o
PĂLITURA COSMICĂ DIN 1906 DIN SAN FRANCISCO de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 171 din 20 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367246_a_368575]
-
proces. „sunt un Karamazov!” exclamă Dimitri; „obraz de toval și suflet de Karamazov!”, gândește Miusov; „și eu sunt un Karamazov ... ”, recunoaște Ivan; „ Karamazovii nu sunt niște netrebnici, orice ai zice tu, ci niște filosofi ... ”, pledează Dimitri în fața lui Rakitin. „O lighioană o înghite pe alta” afirmă același personaj referindu-se la dualitatea dintre marea familie a Karamazovilor. Cu toții se suspectează, se spionează, se urăsc. Lighioana numită karamazovism, s-a cuibărit adânc în sufletul lor. Ca o concluzie și în încheiere vom
DESPRE METAFIZICA CUVÂNTULUI ÎN ROMANUL FRAŢII KARAMAZOV DE F.M.DOSTOIEVSKI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349611_a_350940]
-
sunt niște netrebnici, orice ai zice tu, ci niște filosofi ... ”, pledează Dimitri în fața lui Rakitin. „O lighioană o înghite pe alta” afirmă același personaj referindu-se la dualitatea dintre marea familie a Karamazovilor. Cu toții se suspectează, se spionează, se urăsc. Lighioana numită karamazovism, s-a cuibărit adânc în sufletul lor. Ca o concluzie și în încheiere vom susține că Nichifor Crainic definește karamazovismul ca „pe un element rău pe care îl cunoaștem din celelalte romane ale lui Dostoievski, elementul rău dezlănțuit
DESPRE METAFIZICA CUVÂNTULUI ÎN ROMANUL FRAŢII KARAMAZOV DE F.M.DOSTOIEVSKI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349611_a_350940]
-
să ne amintim de spovedania sa din fața erorilor flagrante ale războiului trăit din plin pe pielea sa: „...am putut constata că o bucățică de război este un mare și unic prilej de a privi mai de aproape omul, această ciudată lighioană, cu neomenia dar și cu omenia sa, la fel de mari, răsplătindu-se una prin cealaltă.” Iar dacă traiectul vieții sale a cuprins în el latura modestiei și rarisima textură a demnității umane specifice numai spiritelor superioare, atunci putem închide spațiul acesta
ÎNCOTRO E ŢARA, DOMNULE SUBLOCOTENENT?! de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 68 din 09 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350444_a_351773]
-
Stalin. Degeaba se jura Nicuță că n-are nicio vină, căpitanul o ținea lângă cum că e un criminal imperialist, că a vrut să se îmbogățească, vânzând carne de vită la negru. Noroc că Miliția e vigilentă. - Bă, cheamă-ți lighioana aia mică, zise Amza, un țigan scund din Bora, pe care, țăranii din comuna Ciulnița, l-au prins într-o noapte, imediat după război, la furat de găini, la învățător, care avea trei găini amărâte și ciufulite, că pe alea
ARIPI FRÂNTE de PETRE IOAN CREŢU în ediţia nr. 1194 din 08 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348585_a_349914]
-
va muri trupul/ Se vor strânge și vulturii”... Rețin, doar pentru mine, că-și vrea sfârșitul pe locul divin, pe înaltul de munte, pe granitul încrustat de flacăra Celui de Sus. Și că în jurul său se vor aduna nu toate lighioanele, ci vulturii! O ultimă zvâcnire orgolioasă, căci chiar dacă pieri fizic, nu o faci ori cum. Iubita are misiuni transmise cu recunoștință și dragoste de poet, nu ușoare, dar care-i înnobilează noblețea. Întregul volum îi este dedicat ei, „Hertei,/ Tovarășei
SE STRÂNG VULTURII ! de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 96 din 06 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348166_a_349495]
-
și le iernau în grădinile din spatele caselor; cei cu mai multe, se îngrijeau și le iernau tot în acele locuri, unde-și făcuseră colibe și grajduri de bârne, chiar căsoaie și saivane unii, pentru a-și feri oile noaptea de lighioane și, unde, evident, aduceau fân din alte locuri de coasă sau livezi pentru hrana oilor și a măgarilor. Primăvara, după ce da colțu’ ierbii, cei care-și iernaseră oile în sat, le urcau acum în locurile de unde le coborâseră după prima
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (V) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366260_a_367589]
-
făcea naveta, porumbii erau pă¬ziți de taică-meu, în rest - de mine și de veri¬șo¬rii mei, aveau și ei porumbi rozor cu noi. Uneori mai venea și maică-mea, dar îi era tare urât și frică de lighioane. Ursei se plimba toată ziua legat cu un lanț pe o sârmă întinsă de la un capăt la altul al locului cultivat cu porumbi. Înspre Valea Viei avea o colibă unde se adă- postea de ploaie, iar în partea cealaltă era
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (VIII) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366415_a_367744]
-
și le iernau în grădinile din spatele caselor; cei cu mai multe, se îngrijeau și le iernau tot în acele locuri, unde-și făcuseră colibe și grajduri de bârne, chiar căsoaie și saivane unii, pentru a-și feri oile noaptea de lighioane și, unde, evident, aduceau fân din alte locuri de coasă sau livezi pentru hrana oilor și a măgarilor. Primăvara, după ce da colțu’ ierbii, cei care-și iernaseră oile în sat, le urcau acum în locurile de unde le coborâseră după prima
VLĂDUŢ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/366407_a_367736]
-
ca un burete, de ploi în așteptare... Spre seară, la coliba din lunca Văii Strâmbii sau la casa părintească de la Rucăr când aține aproape zilnic și numai atunci când pleoapa nopții bate ritmul oboselii extreme - pentru a mai putea îngriji de lighioanele din ograda și curtea proprie, adierea pâlpâitului de fitil al lămpii se strecoară vânturând aerul curat și rece al odăii, se înfrățește cu penumbra în dunga firului încheiat ce parcă joacă îndrăcit, fără astâmpăr. Pe un ecran nevăzut, personagiile de pe
ŢĂRANCA DIN MUSCEL ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 199 din 18 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366733_a_368062]
-
capra cu trei iezi Cum ai putea din naivitate să crezi Că doar într-o pictură abstractă Capra se dilată și contractă Ca o armonică: centimetru cu centimetru Măsurată cu dinamometru; Capra aceasta, adică strada O străbat mereu camioanele Ghinioanele, lighioanele Ca o herghelie de iepe sirepe Făcând atâta gălăgie Că nu mai poți să dormi de astenie Da' ce-mi pasă mie Care am spus atât cât am spus Care am spus exact ce am vrut Și-acum plec cu
STRADA, CAPRA ŞI MERIDIANUL de ION UNTARU în ediţia nr. 559 din 12 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366780_a_368109]
-
întâlni însă pe arici: - Încotro alergi așa, frățioare? întrebă, surâzând, ariciul. - Poznă mare, țeposule! - Ei, dar ce să se fi întâmplat? - Ursul, stăpânul meu, zace aici, aproape, încolțit de albine! - Ha, ha!!! Ia venit și lui rândul să-și râdă lighioanele din pădure de el, căci mult și-a mai bătut joc de noi! Iepurașul părea sincer îngrijorat: - Nu mai fi și tu atât de rău și neînduplecat! Puteam să o pățesc chiar eu, să stau acum în locul lui, de nu
IEPURAŞUL VESEL (POVESTE) de MARGARETA CHIURLEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350778_a_352107]
-
că îți este teamă de bărbați Mai ales când sunt înarmați. COZIA De vitejii Măriei-Sale Nu mi-e teamă de îmi ies în cale. MIHAI ( Stând pe gânduri și privindo cu dragoste. Ce frumos ceir pe aici Și ce de lighioane mici, Se plimbă peste tot Să-și găsească hrana cum pot. COZIA Așa este și omul sărac, Lucrează, de toate fac Oamenii pentru un codru de turtă, Să-și umple goala-i burtă. MIHAI Cozia! Ce mult îmi placi! COZIA
COZIA, DRAMĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI, DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351537_a_352866]
-
pe cap câte o coroniță aurie ce părea a fi încărcată de diamante. În mâini țineau câte o baghetă magică, semn că trebuia să fii atent că, poate, te-ar fi transformat rapid într-un șoarece sau în cine știe ce altă lighioană le-ar fi trecut prin minte. Cu privirile acelea de mamă vitregă a Albei ca Zăpada, nu era de glumit! Arlechinul, machiat cam strident, cu părul roșu, vâlvoi, cu nasul ca o roșie turtită de toamnă târzie, îi amuza pe
SPECTACOL DE HALLOWEEN de DORU CIUTACU în ediţia nr. 796 din 06 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345597_a_346926]
-
pe cap câte o coroniță aurie ce părea a fi încărcată de diamante. În mâini țineau câte o baghetă magică, semn că trebuia să fii atent că, poate, te-ar fi transformat rapid într-un șoarece sau în cine știe ce altă lighioană le-ar fi trecut prin minte. Cu privirile acelea de mamă vitregă a Albei ca Zăpada, nu era de glumit! Arlechinul, machiat cam strident, cu părul roșu, vâlvoi, cu nasul ca o roșie turtită de toamnă târzie, îi amuza pe
AMINTIRI DE HALLOWEEN de DORU CIUTACU în ediţia nr. 799 din 09 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345626_a_346955]
-
pe cap câte o coronița aurie ce părea a fi încărcată de diamante. În mâini țineau câte o baghetă magică, semn că trebuia să fii atent că, poate, te-ar fi transformat rapid într-un șoarece sau în cine știe ce altă lighioana le-ar fi trecut prin minte. Cu privirile acelea de mama vitregă a Albei că Zăpadă, nu era de glumit! Arlechinul, machiat cam strident, cu părul roșu, vâlvoi, cu nasul că o roșie turtita de toamnă târzie, îi amuză pe
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/352084_a_353413]
-
pe cap câte o coronița aurie ce părea a fi încărcată de diamante. În mâini țineau câte o baghetă magică, semn că trebuia să fii atent că, poate, te-ar fi transformat rapid într-un șoarece sau în cine știe ce altă lighioana le-ar fi trecut prin minte. Cu privirile acelea de mama vitregă a Albei că Zăpadă, nu era de glumit!Arlechinul, machiat cam strident, cu părul roșu, vâlvoi, cu nasul că o roșie turtita de toamnă târzie, îi amuză pe
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/352084_a_353413]