135 matches
-
secretă, am fi putut trăi o săptămână din mâncarea pe care o arunca soacra mea într-o zi. Pentru soția mea, foamea însemna o masă pierdută, înfometarea, numele unei diete pentru slăbit. A fost scandalizată când a văzut cât de lihnit de foame eram în noaptea aceea. Sprâncenele ei se încruntaseră, buzele i se strânseseră într-o expresie dezgustată și se uitase la mine de parcă aș fi fost un străin. Se uitase la mine așa cum o făcuse mai devreme în acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
la trup ca o păsărică și n-avea habar de ce poate însemna căsătoria. Când, după un timp, duduia Mari spusese lui Lică că a găsit pentru odaie un chiriaș serios, el tocmai se gândea să-și caute loc aiurea, cam lihnit de regimul lactat pe care îl ducea. Deprinsă să mănânce ia cliente, moșica nu putea suferi să gătească bucate și, când era liberă la ea acasă, lingea numai o ceașcă de lapte, ca o pisicuță . . . Lică., deoarece avea mare predilecție
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
se jucase cu mingea cu copiii, fiindcă soarele cobora spre asințit. A mers cât a mers, cam jumătate din drum până a simțit că o dor picioarele. S-a așezat lângă o tufă pe marginea drumului să se mai odihnească. Lihnită de foame, bătută, obosită cum era și-a scos săndăluțele din picioare să le scuture de țărâna care intrase în timp ce mersese. În starea jalnică în care se afla, se simțea a nimănui și lacrimile-i curgeau șiroaie pe obraz. Nici
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
abține să nu-și arate tristețea. — S-a înâmplat ceva rău?au insistat ei văzând că nici Teofana nici Alexandru nu sunt în apele lor. — Ce să se întâmple? Suntem aici, suntem sănătoși. Să punem masa să mâncăm, că suntem lihniți de foame, i-a luat în bucătărie Teofana. — Tata Sebi, mama Zina,vă rog frumos nu mai insistați cu întrebările. Am să vă povestesc după ce pleacă Alexandru. A avut el o problemă care l-a dezamăgit. Trebuie să-i ridicăm
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
în parc. Acum merg acasă să mă schimb, să mănânc și să mă odihnesc puțin. Părăsesc mergând la braț amândoi. — Te iubesc, țâfnoaso, îi spune la despărțire. Ne vedem mâine. — Și eu te iubesc, țâfnosule, mă duc să mănânc, sunt lihnită de foame. Când să intre pe ușa blocului, Cezar se întâlnește cu prietenul lui, Dan, care tocmai cobora. — Salut, africanule, de la tine vin. Pe unde umbli? — Noroc, Dane! Ce mai faci, frate?se îmbrățișează. Hai urcă. Nu ne-am văzut
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Iași, înainte de intrare în Bivolari. Terenul se afla între șosea și fâșia de frontieră aflată chiar pe malul Prutului. Noi i-am spus că putem să-i arăm terenul, dar cu o condiție: să ne dea de mâncare, deoarece eram lihniți de foame. Omul a spus că nui nicio problemă. Am pornit tractoarele și împreună cu președintele întovărășirii ne-am dus la locul unde trebuia să arăm. Am tras de față cu el câte o brazdă, după care el s-a dus
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
de pilitură de aur năclăită în sânge închegat. Temnicerul își ținu promisiunea. Îl scoase pe Zlota din ocnă în butoiul în care se deșerta murdăria din hârdaiele din celule. Drumul pe jos până în târgul de baștină dură aproape un an. Lihnit de foame, obosit și înfrigurat, cu trupul vlăguit și rana piciorului infectată, se furișa prin târguri, hărțuit de hăitași. învățase în ocnă semnele secrete pe care vagabonzii și cerșetorii le fac cu cioburi de cărămidă pe porțile curților și acum
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
de la terminarea războiului, o parte dintre bărbații luați prizonieri Începură să se Întoarcă acasă. Din cei șaizeci și trei de oameni plecați, s-au Întors la Brodina doar cinci. Printre ei și Onisei. Arătau ca niște umbre. Erau atât de lihniți de foame și storși de vlagă, Încât aveai impresia că vin de pe celalalt tărâm. Se Întorceau pe cărări ocolite, În toiul nopții, ca să nu fie văzuți de săteni. Un timp, se ascundeau În casă. Apoi, după ce se Întremau, Îndrăzneau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
acolo o luă pe jos până-n Vișani, iar de aici făcu un ocol până-n Șiret, Înnoptând prin lanurile de secară date În pârg sau aciuându-se la marginea pădurii, și ajunse În Brodina abia după două săptămâni. Era atât de lihnit de foame, Încât atunci când Fedosia Zlatausta Îi dădu un coltuc de pâine, Începu să tremure ca apucat de friguri. Spunea că s-ar fi născut Într-un sat vecin. Nu preciza care. Și că părinții lui s-ar fi tras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
l-a zărit pe Gaston îndreptându-se spre ea. Arăta jalnic, cu silueta lui de luptător de sumō, îmbrăcat într-un chimono mult prea scurt pentru el și încălțat cu pantofii lui jerpeliți. În spatele lui venea, șchiopătând, un câine vagabond lihnit de foame. Când a văzut-o pe Tomoe, fața lui de cal s-a luminat toată. — Bietul câine-san. E slab mort. Nu vrei să-i dai ceva de mâncare? — Ce nerușinare! S-a făcut seară. Masa așternută în cinstea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
dragoste imediat ce v-ați cunoscut, nu? — Nu sunt genul care să mă arunc pe o femeie. Principiul meu este că trebuie să-ți alegi cu grijă momentul, perioada, chiar anotimpul, altfel vei avea numai de pierdut. De exemplu, când ești lihnit de foame, mănânci cu poftă orice, chiar și un kebab din gară. Nu zic că e ceva rău În asta, dar ajungi să crezi că e cel mai gustos lucru pe care-l puteai mânca, numai pentru că nu mai poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
caute celelalte cămări secrete că deși nu putea să mănânce mult, având stomacul strâmt, își făcea provizii încontinuu. I se duse vestea de mare gurmandă. Aduna tot timpul cadavrele animalelor iar acest lucru îi convenea de minune ursului, când era lihnit de foame, se ținea după vulpea șireată și se înfrupta din cămările ei ascunse pe sub zăpadă. Vulpea polară După cinci săptămâni de mers, în sfârșit, ajunse lângă o insulă din Oceanul Arctic pe care se odihneau numeroase foci. Până mamele și
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
refacerea machiajului. —E parte a contradicțiilor nemaipomenite care vă fac să ne iubiți, răspund, încercând să înscriu niște puncte. Davey scoate la iveală o pungă de plastic pe care o pusese sub bancă: — Am de gând să iau prânzul, sunt lihnit. Davey mănâncă cu poftă din supa cu tăiței, reușind să nu-și păteze cămașa neagră de firmă, în timp ce eu muncesc din greu la fața mea, pictând-o ca pe o pânză. Creion pentru contur, fond de ten, mai mult rimel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Hai, că au adus mâncarea. Și arată super. — OK, spune ea. Mersi, Colin. Vin imediat. Tipul pleacă și Lissy se Întoarce spre mine. — Vrei să mănânci ceva ? — Nu mi-e foame. Dar tu du-te, adaug repede. Cred că ești lihnită după atâta efort. — Adevărul e că nici nu mai văd bine de foame, recunoaște. Apoi Îmi aruncă o privire de control. Și tu ce faci ? — Păi cred că... am să mă duc acasă, zic și mă sforțez să zâmbesc cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
malul pârâului, lângă stația de intervenție a pompierilor, iar de mâncare, o doamnă amabilă de la pizzeria ”La Cristina” îmi oferă un litru de lapte la prețul de 1 euro. Aceasta este mâncarea mea până mâine, și deși sunt obosit și lihnit de foame, nu-mi trebuie nimic altceva decât să mă fac una cu patul. Sunt însă mulțumit pentru această zi și recunoscător lui Dumnezeu, ca și soților De Firmas care mă găsesc la telefon și-mi aduc ghidul ce-l
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
Șezi un pic lângă mine! Iarnă era! Și era foarte frig! Bursucul hiberna covrig, Cu blană sa călduroasă ! În care-a intrat și molia! Ticăloasă! S-a încălzit și intrând în... călduri, A ouat cinci milioane De... progenituri! Și toate lihnite de foame! Cum și molia foame avea, S-a decis și-a zis: -Cred că unui fin musafir Nu-i este nicicum interzis, De foame, să mănânce Delicat câte un fir Din blană și să se...culce! Apoi au mâncat
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
l-a desenat direct pe un carton...asfaltat! 18. Politicianul a învins și în aceste alegeri, având în spate o strălucită carieră...de piatră ! 19. Ce tentație! Friptă haiducește și cu usturoi din belșug, o pulpă mare...de pară ! 20. Lihnit de foame, nu te satură o singură bucată...muzicală ! 21. Zilnic o surprinde plăcut, oferindu i câte un ales buchet...de Tămâioasă ! 22. Poți descrie fără înfiorare, senzația care te cuprinde, când te apropii de buricul... Pământului ! 23. Tonifiantă (tumefiantă
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
de complexe de creștere a animalelor care produceau pentru export. Nici acum nu pot să uit, imensa milă pe care am simțit-o în aprilie 1997 când am văzut la televizor cum porcii, de la un complex de îngrășare, erau acum lihniți de foame și rodeau lemnele din gard. Unitățile fiind de stat, guvernului condus atunci de Victor Ciorbea i-a fost foarte ușor ca să le gâtuie, tăindu-le finanțarea. În anul 2000, când au ieșit de la guvernare țărăniștii, prin România deja
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
proaspătă, poți fi sigură că ești singura femeie care a luat cu adevărat parte la o revoluție, așa i-a spus, își amintește Gulie. Mergem la mine, l-a înduplecat, să te speli și să mănînci ceva, cred că ești lihnit, i-a spus. Lovitură de maestru, de data asta ați procedat diabolic, dom’ Roja, ce m-aș face fără tine, doar cu nebunii ăia pe cap, Delfinașule, pe femei nu le interesează nimic niciodată în afară de confortul propriu, Tîrnăcop, ne-a
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
politică a partidelor care o compuneau, a știut să-și unească de fiecare dată forțele atunci cînd a fost nevoie pentru a-și atinge interesele nenorocite, chiar dacă asta însemna să treacă țara prin război, să golească tezaurul național sau să lihnească de foame populația. Acum ar fi fost momentul să deschidă ochii lumii și să îi scuipe pe toți în față, să le spună că Războioul de Independență nu a arătat nici pe departe așa cum este descris în tablourile și schițele
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
vă reamintesc, reia Roja cu senzația că-și răcește gura degeaba, că de patru zile n-am făcut altceva decît să ne tîrîm pe străzi dintr-un loc în altul, de la Universității la Romană, la Victoriei și înapoi, sub gloanțe, lihniți de foame, zgribuliți de frig, căzînd de pe picioare de oboseală, dar fără să facem mare brînză, ăsta e adevărul. Grupurile s-au spart din primele clipe. Mai ia le urma dacă poți, încearcă să le pui din nou pe picioare
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
expuneam puțin ca să ajung pînă acolo, dar nici prin cap nu-mi trecea să dau înapoi. Noroc cu geamurile sparte, altfel n-aș fi auzit nimic din toată discuția și n-aș fi știut ce aveam de făcut. Slugoii păreau lihniți de foame, mîncau ca sparții, le cădea mîncarea din gură, înghițeau pe nemestecate. Imediat ce mi-am dat seama despre ce era vorba și ce aveam de făcut în continuare, i-am lăsat să se porcească în voie și am făcut
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
un moment în căușul palmelor. Poftim, îi spuse ea veselă. Ți l-am încălzit deja. — Unde să găsești un loc mai bun ca să păstrezi un vin? rosti Vultur-în-Zbor, zâmbind, și din nou acea ușoară încruntare înflori între sprâncenele Elfridei. — Sunt lihnit, anunță contele Cerkasov. Ce-ar fi să ne terminăm băuturile în timp ce mâncăm? A fost rândul Irinei să pară un moment înfuriată. Apoi femeia își fermecă soțul cu un zâmbet uriaș și spuse: Desigur, dragul meu. Scuzați-mă o clipă, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
gigantice. Grandoarea minciunii intens colorate, pretutindeni afișate. Fonduri erau cu nemiluita. Pe seama unor bieți copilași care tremurau în izmene, fote, bundițe și opinci ca să iasă cântecelul sau dănsulețul bine se agitau bine plătite șleahta specialiștilor în tocat bani și armia lihnită de profitori ai osanalelor. În spatele paravanului patriotic, s-au tocat și se toacă sume fabuloase, justificabile oricând prin cele mai imponderabile și inefabile mânării. N-or fi fost ele toate steagurile puse, dar tot s-a defilat. N-or fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
orice emoție autentică fără să mă jenez. Am mai rămas acolo în liniște puțină vreme, apoi am vorbit blând spre ceafa lui încă aplecată. —Charlie. Cina e aproape gata. S-a întors, m-a privit și a zâmbit. — Bine - sunt lihnit. Poate că am rămas cu căldura zâmbetului său. În orice caz, m-am simțit mai ușurată, îmi amintesc, când m-am răsucit să merg înapoi spre bucătărie, iar sentimentul de mulțumire a persistat când am deschis cuptorul să verific plăcinta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]