145 matches
-
sugrumîndu-te. Mă Întrebam doar dacă n-a Încercat vreodată să-și pună capăt vieții. SÎnt sigură că nu. Îi plăcea de ea așa cum era. În fond, era foarte mulțumită. Cuvintele Îl frapară pe Mairget și o revăzu pe domnișoara În lila așezată În fața chioșcului. Încercase atunci să definească expresia feței sale și nu reușise. Francine o făcuse acum: Îi plăcea mult de ea! Îi plăcea atît de mult, Încît, doar În salon, avea trei fotografii cu ea, și probabil că mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
fost impusă. Ai fi putut spune că fiecare anchetă de la Paris avea ritmul ei, momentele de pauză din anumite cafenele și braserii, miresmele și lumina ei. Aici se simțea mai mult În vacanță decît la cură și moartea domnișoarei În lila se Înscria pe un fond de viață leneșă. Seara trecută, ca de fiecare dată, făcuseră turul parcului, unde cîteva sute de oameni trecuseră de la umbră la lumina globurilor mate. Era ora teatrelor, cazinourilor, cinematografelor. Oamenii ieșeau din hotel, din pensiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
și ele, singure sau cîte două. — Bărbați nu? — CÎțiva, măcelarul, un dulgher care locuiește la capătul străzii, oameni din cartier. De ce n-ar fi fost comisă crima de cineva din cartier? Căutau peste tot, Încercau să reconstituie existența domnișoarei În lila la Nisa, la Paris, călătoriile În cele patru colțuri ale Franței, dar nimeni nu se gîndea la vecini, la miile de locuitori din cartierul France. Nici Maigret. Îmi puteți spune să fac ceva anume? Întrebarea nu venea de la Trigaud, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
cu o zi Înainte, publicase chiar aceste cuvinte cu litere mari: Sugrumătorul din Vichy. Și, puțin mai jos, apărea fotografia lui Maigret. Era interesant de cunoscut rezultatele cercetărilor făcute În cîteva dintre orașele unde doamna, sau mai curînd domnișoara În lila, se ducea la date regulate. Totuși, gîndurile lui erau vagi. Citea, cu mintea În altă parte, vedea pe deasupra ziarului siluetele celor care treceau și, curînd, se văzură nevoiți să-și tragă scaunele mai În spate, din cauza soarelui care ajunsese la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
orașul aproape imediat după ceremonie. — A! Apoi, după o scurtă tăcere: — Presupuneți că bărbatul voia s-o atragă Într-o capcană, nu-i așa? Nu cumva era chiar sugrumătorul? Păli la gîndul că vorbise la telefon cu asasinul domnișoarei În lila. Maigret nu regreta că renunțase la siestă. 5 Telefonista plecă; cei doi bărbați rămaseră nemișcați. Maigret trăgea alene din pipă. Lecoeur avea Între buze o țigară care amenința să-i pîrlească mustața. Fumul plutea deasupra capetelor. În curte, vreo doisprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
E clar că el a telefonat..., spuse Lecoeur, oftînd. Maigret nu răspunse imediat. Nu reacționau la fel. Fără a mai vorbi de metode, un cuvînt neagreat de nici unul dintre ei, fiecare aborda altfel o problemă. Astfel, de cînd domnișoara În lila fusese sugrumată, Maigret se ocupase prea puțin de asasin. Nimic premeditat. Era parcă obsedat de femeia aceea, pe care o revedea stînd pe scaunul galben În fața chioșcului unde cînta fanfara, de fața ei prelungă, de zîmbetul destul de blînd, care contrasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
pe hidrobiciclete și, la baza zidului care mărginea rîul, terenurile de golf de mici dimensiuni se succedau la fiecare cincizeci de metri. Maigret se surprinse Întorcînd capul după fiecare bărbat mai În vîrstă și solid. Pentru el, asasinul domnișoarei În lila nu mai era o entitate vagă. Începea să se contureze, să aibă o personalitate. Se afla În oraș, pe una dintre acele promenade străbătute atît de conștiincios de soții Maigret. Făcea aproape aceleași gesturi ca ei, vedeau aceleași spectacole, bărcile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
altfel. Doi oameni, chiar dacă aplică aceeași metodă, o fac În mod diferit. Numai că aici nu era vorba de metodă. În fond, comisarul invidia abilitatea, siguranța și Încrederea În sine a colegului său. Dar, pentru Maigret, de exemplu, domnișoara În lila nu era doar victima unui asasinat, nici o persoană care dusese un anumit fel de existență. Începea s-o cunoască și se străduia, aproape fără să-și dea seama, să aprofundeze această cunoaștere. Pentru el, Înainte de orice, era vorba de povestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
să mă trimită la plimbare, dar s-a arătat foarte amabil. Dicelle era nervos. — Ce credeți? El e, nu-i așa? Maigret nu răspunse imediat, Își aprinse mai Întâi pipa. Ajunseseră la vreo sută de metri de casa domnișoarei În lila. — Cred că da, răspunse el, oftând. Tânărul inspector Îl privi mirat, pentru că s-ar fi zis că Maigret rostea aceste cuvinte cu regret. — Trebuie să-mi aștept șeful În fața hotelului. Probabil că va ajunge peste vreo douăzeci de minute. — Vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
verdeața care, În unele locuri, căpăta tonuri ireale În lumina felinarelor, muzicanții În uniforme cu galoane... Dar revedea mai ales fața prelungă a numitei Hélène Lange care, pentru el și soția lui, Încă nu era decât doamna sau domnișoara În lila. — O cunoșteați pe domnișoara Lange? Bărbatul rămase nemișcat, cu răsuflarea tăiată, ca și cum s-ar fi sufocat. Și chiar avu o criză de astm. Fața Îi deveni roșie. Scoase o batistă din buzunar, deschise gura și Începu să tușească puternic, aplecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
Bratu Iulian Interpreta personajului „Lila” din Vacanța Mare trăiește o adevărată dramă. Ea a mărturisit că după ce grupul de comedie s-a destrămat nu a reușit sub niciun chip să își găsească un alt loc de muncă. Astfel, de cinci ani ea trăiește din banii
Îți amintești de „Lila”? Trăiește o adevărată dramă by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/72796_a_74121]
-
asta carnea dumitale anunță că vine caisa, ca și cum domnișoară ai fi ca și coaptă, propriu-zisa, Ca și cum s-ar fi aprins cămașa pe-un Ierusalim de sâni, dulce spinare de femeie, zațul meu de săptămâni, Prin himen trece libelula ca o lila, ca un tutun; e semn! La cuibul dumitale vin în genunchi să mă depun! înălțare Orașul privit prin plasma sangvină pare coborât dintr-un suflet slav, Toți împachetează și pleacă hei, nici urmă de lâncezeală lirică; prin biserici varul crăpat
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/12642_a_13967]
-
corespondența și a scris în cele din urmă o carte despre marele scriitor, intitulată Încântătorul. E un eseu original, amestec de analize și de mărturisiri, din care nu lipsește un interviu fictiv cu autorul Lolitei, la moartea căruia, în 1977, Lila Azam Zanganeh nu împlinise un an. Orhan Pamuk și Salman Rushdie au citit-o în manuscris, dându-i girul lor. Dmitri a silit-o să i-o citească cu voce tare, întrerupândo mereu, în așa fel încât lectura a durat
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/5049_a_6374]
-
tare, întrerupândo mereu, în așa fel încât lectura a durat trei zile. Până la urmă i-a permis s-o publice. Ceea ce, se pare, a fost impulsul primar în interesul Lilei față de Nabokov a fost împrejurarea că erau amândoi niște exilați. Lila nu și-a amintit niciodată nimic din viața ei în Iranul precomeinist și și-a închipuit, probabil, că întrebările ei vor primi un răspuns citindu-l pe Nabokov. Cartea ei nu ne spune dacă lucrurile stau așa. Ceea ce n-o
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/5049_a_6374]
-
Angelo Mitchievici Lila, Lila (2009) Regia: Alain Gsponer. Cu: Daniel Brühl, Oliver Bröcker. Genul filmului: Comedie. Durata: 104 minute. Ce ai alege dintre un chelner tânăr și simpatic și un scriitor talentat? Întrebarea constituie flacăra care aprinde un vechi manuscris, eliminând ultimele reziduuri
Literatura de sertar sau romanul à tiroir by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5949_a_7274]
-
Angelo Mitchievici Lila, Lila (2009) Regia: Alain Gsponer. Cu: Daniel Brühl, Oliver Bröcker. Genul filmului: Comedie. Durata: 104 minute. Ce ai alege dintre un chelner tânăr și simpatic și un scriitor talentat? Întrebarea constituie flacăra care aprinde un vechi manuscris, eliminând ultimele reziduuri de
Literatura de sertar sau romanul à tiroir by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5949_a_7274]
-
absența lui, identitatea sa fiind deoptrivă revendicată de un alt impostor care nu-și dorește decât puțină acțiune din poziția de impresar și care servește propria sa ficțiune alături de Max Frisch. Adevărul care rezistă acestei istorii duplicitare nu este romanul, Lila, Lila, ci dragostea lui David Kern față de Marie, care conduce către un happy end unde chelnerul este recuperat întru onestiate cu propriul roman de către o iubită care știe și înțelege. Finalul falsificat în spiritul melodramei are doza lui de adevăr
Literatura de sertar sau romanul à tiroir by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5949_a_7274]
-
lui, identitatea sa fiind deoptrivă revendicată de un alt impostor care nu-și dorește decât puțină acțiune din poziția de impresar și care servește propria sa ficțiune alături de Max Frisch. Adevărul care rezistă acestei istorii duplicitare nu este romanul, Lila, Lila, ci dragostea lui David Kern față de Marie, care conduce către un happy end unde chelnerul este recuperat întru onestiate cu propriul roman de către o iubită care știe și înțelege. Finalul falsificat în spiritul melodramei are doza lui de adevăr. David
Literatura de sertar sau romanul à tiroir by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5949_a_7274]
-
ale angajaților și foștilor angajați. Pentru că, între timp, a început să plouă cu demisii. Primele care au plecat au fost Ioana Popescu, cea care conducea Direcția de cercetare etnologică, și Anca Manolescu, editorul excelentei reviste de antropologie Martor. A urmat Lila Passima și, se pare, cam toți care au participat la această revoltă se află acum sub spectrul demiterii. Scriitorul și antropologul Sorin Stoica, cel care a scris în Cultura, nr. 18, un spiritual reportaj despre Troița din Burluși adusă de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12573_a_13898]
-
în jurul Parlamentului, să fac piața, să mă mai enerveze Patapievici la televizor, să zac tăcut și să tai frunza la cîini, să citesc ce mai vînd oamenii prin ziare, să stau indiferent la soare, să-mi mai lipsească Tita Chiper, Lila, Mariusz, "Prietenul meu elefantul"...
Mihai Mihalcea - Prietenul meu elefantul by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/13935_a_15260]
-
de câteva zile un magazin cu același nume amplasat pe Bd. Carol I nr. 2. Firma confecționează și comercializează rochii de mireasă din materiale de calitate superioară (satin, tafta, voal, tulle sau dantelă) în diferite culori (alb, roz, crem, bleu, lila) la prețuri cuprinse între 3 000 000 și 5 000 000 de lei. La cerere, societatea execută rochii de mireasă, modelul dorit de clientă, în termen de două, trei săptămâni sau în regim de urgență într-o săptămână. De asemenea
Agenda2003-35-03-20 () [Corola-journal/Journalistic/281405_a_282734]
-
premii: Premiul Cantonului Zürich, 1997, si Prix du premier român étranger, 1998, în Franța. Urmează Die dunkle Seite des Mondes, 2000; Ein perfekter Freund, 2002 (Un prieten perfect, Humanitas fiction 2008), distins cu Premiul german pentru literatură polițista în 2003; Lila, lila, 2004; Der Teufel von Mailand, 2006 (Diavolul din Milano Humanitas Fiction, 2008) distins cu premiul Friedrich Glauser, 2007; Der letzte Weynfeldt, 2008; Der Koch, 2010; Allmen und die Libellen, 2010; Allmen und der roșa Diamant, 2011; Die Zeit, die
Memoria ca teritoriu periculos by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3885_a_5210]
-
Premiul Cantonului Zürich, 1997, si Prix du premier român étranger, 1998, în Franța. Urmează Die dunkle Seite des Mondes, 2000; Ein perfekter Freund, 2002 (Un prieten perfect, Humanitas fiction 2008), distins cu Premiul german pentru literatură polițista în 2003; Lila, lila, 2004; Der Teufel von Mailand, 2006 (Diavolul din Milano Humanitas Fiction, 2008) distins cu premiul Friedrich Glauser, 2007; Der letzte Weynfeldt, 2008; Der Koch, 2010; Allmen und die Libellen, 2010; Allmen und der roșa Diamant, 2011; Die Zeit, die Zeit
Memoria ca teritoriu periculos by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3885_a_5210]
-
adjectivul violet are flexiune, deci forma corectă a sintagmei este flacăra violetă. Merită totuși să încercăm să înțelegem de ce a fost atât de folosită forma invariabilă a adjectivului („flacăra violet"). Violet nu face parte dintre numele de culori invariabile (roz, lila, mov, gri etc.). Împrumut din franceză, cuvântul apare în dicționarul Academiei (DLR, Litera V, 2002) cu o primă atestare la 1779; din cele mai vechi citate, forma sa e variabilă după gen, număr și caz: „marmoră violetă (văpsea de toporaș
Violet by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6516_a_7841]
-
ăla mic, pe care-l cari după tine? Merge și când ești pe drum. E unul dintre atuurile lui. Nu contează. Mă bucur că Ghidul nostru te-a adus acasă întreg. Purta o bluză din mătase italienească, nouă, de un lila pal, discret, nuanța primilor boboci. Un șirag subțire de perle de apă dulce îi atârna la gâtul încă neted, iar în urechi își prinsese două scoici mici. Cine era femeia asta? —Bărbate! Nu sta acolo degeaba! Filantropi de toate coloraturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]