197 matches
-
mai multă liniște. Orașul doarme“. Un alt cavaler al nopții, Oleg Garaz, înțelege a dezvolta o explicație multicoloră ca o coadă de păun: „Ziua este de plastic, pe cînd noaptea este de catifea neagră, fosforescentă, stropită cu pete de «sînge» liliachiu diseminate aleatoriu pe tot întinsul cîmpului unduitor, ca de apă întunecată, al unui întuneric insondabil de adînc“. Și după ce aproximează mediul sonor al nopții, umplut de „o simultaneitate de «posturi» de radio eterale“, prin referințe la Xenakis, la Tri stan
Cum scriu autorii români? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7869_a_9194]
-
Mârâilă cu bastonul în aer apărând la colțul străzii în brațele lui Roque Paracliseru, Mafalda Claponăreasa alergând după găini, Zeca Trampa căutând calamari și sborși printre verzele lui Hipólito, Un-Metru-Jumate vomând tot soiul de materii în culori ciudate, verzui și liliachii, Celestino înjurându-l pe Piept-ca-Scândura, Tonecas Arenă cerând ajutor ca să poată coborî de pe schelă, Joca Înțolitu cu haina în mână zicându-le mama mă-tii tuturor celor din jur, Gil Frezatu căutându-și dintele de aur, dacă vedeți vreun dinte
Dinis Machado - Ce spune Molero - by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/10262_a_11587]
-
negri cu picioare lungi se-adună ciorchine în jurul unei biciclete, s-o repare. În razele piezișe ale amurgului, o fată hispanică iese din căsuța ei strâmtă, în pantofi de mătase cu toc cui și o rochie de seară de culoare liliachie, cu un brâu lat, purpuriu, petrecut în diagonală, și cu un trandafir mare de pânză în talie; clipa afirmă că ea e o floare și o liotă de băieți se-adună dându-și coate, trăncănind, toți îmbrăcați în canadiene de
John Updike - Rabbit se odihnește () [Corola-journal/Journalistic/5309_a_6634]
-
din cap pe carte în tăcerea complice a toamnei. Și eu citeam până uitam de mine în cea mai îmbietoare și mai confortabilă bibliotecă din lume. Trecea nea Gheorghe al Rozichii și eu mă ascundeam sub tufănicile lățoase, galbene, roșii, liliachii. Amicul Aurică Vintilescu, repetent înrăit, un fel de Trăsnea din Trăsnitu, mă semnala cu un fluierat scurt din apropiere. Nea Gheorghe cosea otava grasă încă neatinsă de brumă și dă cu ochii de mine. Își dă pălăria pe spate, gest
În loc de Prefață la Amintirile… lui Creangă by Ion Pecie () [Corola-journal/Journalistic/6272_a_7597]
-
a putut face sufletul omenesc din om." El, Levi, Häftling 174.517, a supraviețuit. Pare că nu s-a împăcat cu asta niciodată. Spectacolul lui Mihai Măniuțiu începe cu anunțarea sinuciderii lui Primo Levi. Un personaj îmbrăcat într-un costum liliachiu, care îi va da și numele, un personaj diabolic, alunecător, parșiv, aduce pe scenă, la o comandă neauzită, rememorarea unui fragment al destinului lui Primo Levi. A versiunii lui despre lagăr, despre ce înseamnă să fii evreu, lucru pe care
După Auschwitz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11657_a_12982]
-
pe care Levi l-a descoperit abia la douăzeci și ceva de ani, la Auschwitz, despre ce înseamnă să fii redus la condiția de animal, de zero absolut, să fii umilit douăzeciși patru de ore din douăzeci și patru. Luni sau ani. Liliachiului nu-i displace deloc să dea timpul înapoi... să refacă un traseu cumplit aici, pe scenă, pentru noi. Intră Corul. Umbre stranii, cu zeci de perechi de pantofi în brațe. Și populează scena cu ei. Pantofi... un cuvînt care construiește
După Auschwitz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11657_a_12982]
-
ghetou. Oameni ca niște umbre stau pe ele, lîngă ele. Apoi, protagonistul, singur printre ele. Aici, pantofi. Și valsul. Și Primo Levi. Și copacul cenușiu, suspendat deasupra scenei cu vîrful în jos și rădăcinile în sus, devitalizat, aberant, înfricoșător. Și Liliachiul(Petre Panait). Și Corul care se plimbă fantomatic, în strădania discretă a fiecărui actor. Și muzica asta care nu-mi dă pace. Și performanța lui Râlea, în continuarea celei din Iov, îmbogățită, asumată, nuanțată, plutitoare prin Infern. Și muzicanții, cu
După Auschwitz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11657_a_12982]
-
ca un un câine de pază al somnului”. Imaginația înlocuiește “trupul” (“ce ușor mă pot lipsi / de trupul tău / când îl pot inventa”), dar și, din “locul unde totul e literatură”, poate avea loc și mișcarea inversă - “și deodată litere liliachii / se așează pe lucruri / ca niște vânătăi / se lățesc și dor”, discursul poetic apărând ca un soi de trișerie, mixtură a realului cu amintirea lui, efectuată cu o prefăcută, mimată frivolitate: “vai cum trișez / cum îmi amestec eu amanții / viii
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
în... aia... lețcaie, iarăși lețcaie... Și se săltase mercurul unei melancolii de plantagenet prăbușit între plătagini, fiindcă-mi cheltuisem, absolut perdant, bugetul, ocrotit un timp la bancă, apoi scos pe de-a-ntregul și dizolvat în speculații păguboase cu fluturii paraginilor liliachii ale maturității absurde...
Proza din poem (I) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16190_a_17515]
-
cu mâinile de bărbie. Această combinație o arăta adesea - timiditatea și înclinarea sa spre tachinare erau însușiri ale tânărului Brodski.(...) Am plecat de la nuntă împreună. În Leningrad, la începutul nopților albe, pe la orele trei dimineața, cerul este luminos, de culoare liliachie. Nam mers pe jos nici o jumătate de cartier și am zărit un taxi liber. Eu am oprit taxiul: „Haidem, Iosif, vă las întâi pe dumneavoastră și apoi ajung și eu acasă”. „Păi altfel, cum?”, s-a mirat el. „Altfel ar
Brodski: Drumul de la pierde-vară la laureat Nobel by Ludmila Stern () [Corola-journal/Journalistic/5895_a_7220]
-
mînă, dom'le, ce mai tura-vura... la mine nu se-nghit "abureli" d'astea cu lugu-lugu-tăvălugu... vino sa-ți plătesc... adik pe 15... bleah! Nooo!!! Devenisem astfel un cotoi vestit... jos pălăria!... un fel de vedetă a frigurilor galbene, purpurii, liliachii... un "grosolan" care spune de alea cu p... hm!, un spurcat printre candizi, nevinovați, sinceri, delicați, îmbujorați de virginitatea trupului și sufletului lor etern, întemeietori de interminabile și mlădioase parade ale modelor... ale modelelor de moralitate... ăștia aveau "har"... eu
Într-o neglijență tandră... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11878_a_13203]
-
subțire, sfîșietor, îndepărtat. al unei locomotive cu tenderul doldora de cărbuni, lăsînd să se bănuiască pe undeva o linie ferată credincioasă, un terasament de piatră sfărîmată cu tîrnăcopul, cu scaieți și volbură printre traverse, un tren tărăgănat alene pe șinele liliachii, topite între buloane romantice. vagoane pline de oameni tulburi, somnoroși, uituci, necunoscuți. Apoi. apoi lucrurile s-au precipitat. se pare că existase o încăpere. se închegase brusc o odaie luminoasă, mobilată suav de raze late de soare, parfumată de îngerii
A fost deocamdată ca niciodată by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12231_a_13556]
-
fără de minte în câmpiile lui Li Chen * unul din piticii împăratului mi-a desfăcut rochia a sărutat crețul de sub fald războinicii când descalecă sunt la fel de scunzi cu toții dor mi-e să se întoarcă Weng * azi ne-am jucat în camera liliachie două șiruri de zece tălpi mici făceau un pat pentru-mpărat ale mele i-au fost gulerul din jurul gâtului am văzut ceva scris în pârâu n-am reușit să citesc ce spunea zicea Lu Li Lu Li Lu Li tu
Andrei Codrescu – Lu Li and Weng Li by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12357_a_13682]
-
unde m-am trezit aruncat, pînă-n măruntaie zdruncinat. - Vai... vai! a suspinat înălțimea Sa mîngîindu-și îndurerat barba, jucînd pe genunchi mătăniile, "prinzînd" cu nesaț mirodeniile, făcînd ochii mici tot mai mici, ca niște licurici, între stufoasele gene, gustînd alene șerbetul liliachiu dintr-o chisea, pe care i-o-ntindea îngenunchiată, la picioare, o fetișcană cu ochii de cicoare. - Nu vezi, mi-a arătat cu un deget întortochiat, cît e de săracă țara? N-avem inima a o împovăra cu biruri și-
Un poem inedit by Sanda Movilă () [Corola-journal/Imaginative/12160_a_13485]
-
acre unde bei ca să uiți, unde nu poți lega o vorbă cu nimeni, cu nimeni, din pricina zgomotului asurzitor al morilor de oase, într-o mahala mirosind a lavandă turcită, bârfitoare, crăcănată, credulă, hâtră și bocitoare, sarcastică, peticită, cu cai mascați, liliachie, virgină amânată în care laptele s-a covăsit, curvă, crăcănată, soldățească, alcoolică, hoață, batjocoritoare, ucigașă, blândă lățoasă, înstelată cu coji de semințe, cu sânii pe burtă, cu sfârcuri celeste, perplexă, trecătoare și eternă, fidelă sieși Dar nu numai atât, doamnelor
Suspect by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/5254_a_6579]
-
Karen Horney; Eimi, de e. e. cummings; Patru cvartete; Opere complete de Robert Frost. ș...ț Mary nu părea drogată, nici un pic. Eu în schimb trecusem de Venus, de Jupiter, de bunul, bătrânul Jupiter, făcând semne cu mâna din stelar-strălucitoarea, liliachia distanță planetară." Nu cred că efortul scriitorilor de secol al nouăsprezecelea de a se droga a meritat efortul. Tot ce-a rămas în urma lor e-o literatură țeapănă, compusă parcă de băieți de familie bună duși de unchii experimentați la
V-ați drogat vreodată? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7260_a_8585]
-
un capăt, crănțănea între dinți, iar dacă-l înfigeai mai adînc, dădeai de dulceața fragilă a umpluturii. Cozonacul cu nasturi din rahat, drobul verzui, ridichile roșii, andrelele de ceapă subțire, telemeaua cu purici de chimen în farfuriile groase, cu bordura liliachie, din care spărgeau în fiecare an cîte una și care-mi plăceau să le țin marginea-n gură, pentru gustul lor neted și dulceag. Cînd nu mă vedea nimeni, lingeam și carafele obeze și ceainicul pitic și zaharnița rămasă din
Daneliuc îndrăgostit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18010_a_19335]
-
modei, întărîtînd opinia publică, personajul nostru se fandosea, mîncîndu-l pe "r". De obicei, purta redingote fistichii, vert-bouteille, cu nasturi mari, cu pulpane lungi, acoperindu-i pe jumătate pantalonii încrețiți. În picioare, purta pantofi subțiri, cu vîrful ascuțit, ciorapi galbeni, albaștri, liliachii. Gîtul i se înalță trufaș dintr-o cravată somptuoasa de muselina. O pălărie bicorn îi acoperea capul împodobit cu o perucă mov, iar în mînă albă, îndantelată, scînteind de giuvaiere, răsucea elegant un baston scump... (oh, c'est incoyable, c
Primul text publicat by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17974_a_19299]
-
ce-i aduc "vinețele" pe sîn și îi smulg confesiuni delirante : "Îmi ard buzele, mamă, obrajii-mi se pălesc" sau, mai degrabă, o cochetă cu temperament aguichant trecută deja, generic, în rîndul curtezanelor ? Numele ei poate fi derivat, deopotrivă, de la "liliachiu" (lila), care la Dimov reprezintă însuși misterul, de la "lilial", căci grația și gingășia crinului sporesc strălucirea pielii ei albe ori, în funcție de alegerea ipostazei, de la Lilith, demonul-femeie din tradiția cabalistică. O altă nimfetă cu statut incert din poemele lui Dimov este
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/9954_a_11279]
-
iubire înaripată) sau al lui Pteros (iubire care te silește să prinzi aripi), căci scenele erotice în care este angrenată "palida fecioară Jeny" sînt de-a dreptul urmuziene, cu echivocul concupiscenței eșuat în absurd. După ce-și vopseau puștile în liliachiu, cătanele "clătinate de dragoste și ispită / se duceau la Jeny care le dădea voie să-i lingă, / doi cîte doi, talpa stîngă". Dar poate cea mai atipică figură feminină din poemele lui Dimov este jucătoarea de tenis Clotilda. Deși poartă
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/9954_a_11279]
-
al patrulea fluviu, Frat). De pe veranda sa el vede paradisul, apa Nilului, dimineața albastrul schimbându-se �n ridicare �ntr-un alb extatic, apoi devenind gri-verde estompat, pentru ca apoi după-amiaza să curgă �n sclipiri de foc auriu, apoi să se �ntunece către liliachiu, �ntr-o apăsătoare culoare de lavandă și �n sfârșit să se �nnegrească �n noaptea deșertului. Mama zeului trăiește �ncă �n adâncul fluviului �mpreună cu pelicani, cocori și mii și mii de păsări paradisiace, multe urâte și necunoscute, asemănătoare vrăbiilor. Aici există
Eva STRÖM by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/7028_a_8353]
-
toți și de toate se lovi, Dar oamenii cu brelocuri - ursuzi, în măsură mare, Înțeapă delicat ca șarpele ce prin ovăz s-ar șupuri. Pentru-așa ceva vârstnicii au oarece rezon. Dar, incontestabil e rizibil rezonul tău, Că-n furtună liliachii ar fi ochii și-nrouratul gazon Și că orizontul ar mirosi a rezedă, zău. Că în mai, când "mersul trenurilor" ți-i de lectură Pe firul de cale ferată ce duce spre Kamâșinski, Constați că acesta e mai grandios ca
Boris PASTERNAK (1890 – 1960) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/7531_a_8856]
-
adică din primele trei secvențe ale cărții) sunt dispuse în pagină într-un chip elocvent. Pe verticală, cu versuri depășind arareori câteva silabe. Sunt, așadar, subțiri și înalte: „de gramofon/ stau prinși/ favoriții/ bunicului/ tăiați cu o filă de/ calendar liliachiu/ decembrie 1910/ deschide și vezi/ pisici în papiote/ ling tăvița de/ zăpadă/ o femeie în/ redingotă/ (mătușă/ amantă?)/ aburește într-un/ pahar cu picior/ ghici ciupercă ce/ firav cântecel/ fulguie-n prag/ motanenbaum.” (p. 15) Și aici, și mai încolo, se
Aspecte lirice contemporane by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5447_a_6772]
-
Într-o noapte, Într-o noapte de toamnă În ploioasă noapte autumnală Să stai pe cuplele Ultimului vagon-cisternă Bucuros de tehnică Gârbovit Lipit de Coastele fierului friguros-lucitor Și să te gândești La culori roșii-aprinse, La valuri de odicolon, La rochii liliachii, La cancan La viermuirea Restaurantului. Să visezi. Să visezi... Nu vă vine a crede Nu mi-e decât să scuip." De citit Din revista APOSTROF nr.4 cronicarul recomandă proza Țara-tată semnată de Anamaria Beligan (versiunea în limba română a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6318_a_7643]
-
umplută cu neputințe, așa mă imaginez în nopțile de confuzii și insomnie: Quasi-modo dezmoștenit prinț parizian, vibrând la atingerea poemelor incendiare ale iubirii. vis cu arlechini, cu vitralii și cu dans la tulpina catedralei fără sfârșit. de parcă nu pantera aceea liliachie din Jardin des Plantes pe jumătate fiară, pe jumătate carne vegetală de parcă nu florile mari, mătăsoase de fosfor cu care-mi acopăr zilnic obrazul hidos de-o nedisimulată noblețe acidă de parcă nu frații gargui, ciobiți puțin, frumoși și neclintiți ca
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/14196_a_15521]