192 matches
-
e ochiul prăfuit Și cu scrașnet de măsele Consemnez că ...am albit. Dar nu-i bai, în clipe grele Curg din degete în vers Râuri de frumos și stele Rătăcite-n univers. Da, lucrez cu normă-ntreagă La un vis liliachiu. (Am noroc că nu-i beteagă Mâna și că pot să scriu). Am permis de zbor spre stele Și în palme pot să țin Lacrimile lumii grele Încărcate de suspin. Știu, ati mai văzut CV-uri Mai bogate ca al
CURRICULUM VITAE (POEME) de VALI ZAVOIANU în ediţia nr. 855 din 04 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344762_a_346091]
-
spațiul dintre rânduri fiind umplut de o broderie, punctul lănțișor realizat din fir metalic. Încrețul este mai îngust, diferit cromatic și altfel realitat decît cel tradițional, făcând parte din mânecă. Acesta este realizat din rînduri sabiate, din arnici de culoare liliachie, intercalate de rînduri de mărgeluțe albastre, grupate cîte două. Mâneca în blană, largă în partea de jos, se termină cu o cipcă măruntă. Blanamânecii este formată de rînduri orizontale de motivul decorativ mâna, realizat cu fire de arnici de culoare
CIUPAGUL DE LA BROŞTENI (MEHEDINŢI)- UN ARTEFACT REPREZENTATIV PENTRU ILUSTRAREA VALORII ARTISTICE A COSTUMULUI POPULAR ROMÂNESC de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 851 din 30 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346002_a_347331]
-
PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Manuscris > Jurnal > LACRIMA DIN OCEAN, CAP 3 Autor: Helene Pflitsch Publicat în: Ediția nr. 753 din 22 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului Casa El Kamino Așa cum spuneam, Casa El Kamino m-a întâmpinat parcă râzând, sub ploaia liliachie a florilor din copacul de la poartă. Este o construcție nouă cu camere largi, ferestrele și uși mari și înalte. Totul este făcut în așa fel încât să nu lase dogoarea razelor de soare care devin fierbinți în ceas de amiază
LACRIMA DIN OCEAN, CAP 3 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 753 din 22 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348766_a_350095]
-
strălucitori, aici, de aproape, li se păreau deosebite, uluitoare. Străzile erau asfaltate cu pietre nestemate, trotuarele acoperite cu plăci de gresie albăstrii, aurii, cu încrustații de safire, rubine și smaralde, de-ți era teamă să pășești. Casele din marmură albă, liliachie, azurie, verzuie, cu încrustații de sidef pe la uși și ferestre, înconjurate de palmieri, cu revărsări de flori la balcoane și pe alei, în mii de nuanțe și culori, de-ți luau ochii cu sclipirile lor. Oamenii erau îmbrăcați în veșminte
MĂRŢIŞOR-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377008_a_378337]
-
de primăvară,vara sau toamnă,este acela al apusului,care se așază cuminte,pe coasta.Ce sfânt e momentul când focul se aprinde în cer, deparca toți trandafirii din grădini au țesut o bolta! Focul se stinge ușor în culori liliachii și vine momentul amurgului,cănd vi- tele se întorc de la pășune,alene,sunând din talăngi,ca niște clopote în liniștea serii.Parca timpul stă un pic să se odihnească! Ce frumoasă e înserarea când iasomia săruta văzduhul și liniștea serii
SATUL MEU de CRISTIANA ILIUȚĂ în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376797_a_378126]
-
vreme și cu coroane stufoase, încremenire, străzile tăcute sunt adesea denivelate de rădăcinile vieții lor vegetale, înverșuna¬te, învîrtoșate, urmîndu-și cu încăpățînare calea spre pînzele de apă freatică. Peste tot, garduri de lemn pe care se întind invadatoare, frunzele zorelelor liliachii și florile albe, feciorelnice de rochița rîndunicii": prin astfel de segmente, proza Magdalenei Brătes¬cu documentează epoca, realizînd o remarcabilă sinteză epică a aces¬teia. Ioan Holban Convorbiri literare 20 septembrie 2014 Referință Bibliografică: Ion HOLBAN - POPULAȚIA FLĂMÂNDĂ, ZIARISTUL ȘI
POPULAŢIA FLĂMÂNDĂ, ZIARISTUL ŞI ACTRIŢA de ION HOLBAN în ediţia nr. 1361 din 22 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375147_a_376476]
-
2015 Toate Articolele Autorului Interpretul de muzică ușoară Florin Apostol, cu freamăt de ocean în glas, la nuntirea cu marea, când două pustiuri de țărm se reped în îmbrățițările a doua întinsuri de ape, în armonia inserării, alaiurile de valuri liliachii venind unele către altele cu pacea, a cântat marea că pe o iubită! „Ce frumoasă e marea”, melodie de Aurel Manolache, interpretată de Florin Apostol e vuiet de ocean glăsuit la chemarea mării, e sărutarea poemului cu simfonia, contopirea omului
FLORIN APOSTOL. MAREA, CA O IUBITĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1771 din 06 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373151_a_374480]
-
Mărțișor. Se dezmetici și Primăvara când alaiul împăratului se apropie de palatul său. Din trăsura de aur sclipitor, trasă de 12 cai înaripați, coborî luminosul împărat îmbrăcat într-o armură din aur scânteietor, pe umeri o mantie purpurie cu reflexe liliachii, iar la cingătoarea din nestemate un paloș din flăcări albastre. Fermecatul glob de foc, izvorul puterii sale, din care țâșneau flăcări șerpuitoare, plutea desupra coroanei de aur, de pe fruntea sa. Prințesa își aranjă rochia, organiză garda și ieși voioasă în fața
MĂRŢIŞOR-9 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374265_a_375594]
-
timp, plină de voluptate, care ne Îmbie, rând pe rând, spre cele mai diverse forme ale vieții, făcându-ne să le Împrumutăm pe toate, fără a ne turna Însă În vreuna”. Fără a mai pune la socoteală celebrii săi pantaloni liliachii. Un loc cu totul distinct ocupă În constelația dandy-lor francezi Marcel Proust. Nici un bilanț al dandysmului nu Îl omite. Nu o vom face nici noi, deoarece prin câteva din aspectele biografiei și operei sale el se lasă, fără Împotrivire, chemat
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
printr-o ținută de o eleganță extremă: capă azur, pantaloni negri, cizme văcsuite, mănuși roz. Fac vogă În epocă și costumele de catifea albă sau asortate cu starea sa de spirit (cenușii, verzi ori bleu) ale contelui de Montesquiou, pantalonii liliachii ai lui Paul Bourget, veșmântul gris perle al lui Oscar Wilde, care iese În public ca un porumbel strălucitor, spre a pune astfel În valoare cenușiul mai Închis ca nuanță al rochiei iubitei moștenitorului regal, Lily Langtry. Aceeași fascinație pentru
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
care n-ar fi trebuit să o văd... Îmi petreceam vacanța la bunica, în orașul acela de la marginea stepei rusești, în care nimerise după război. Era într-un amurg de vară cald și leneș, care îneca odăile într-o lumină liliachie. Lumina aceea puțin cam ireală se așternea pe fotografiile pe care le cercetam în fața unei ferestre deschise. Erau cele mai vechi poze din albumele noastre. Imaginile din ele treceau dincolo de hotarul imemorial al revoluției de la 1917, înviau vremea Țarilor, ba
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
seara asta este unică, cu mirosul ei puternic de stepă, cu cerul imens, cu prezența mea inexplicabilă și ciudat de necesară aici, lângă calea ferată cu traversele ei crăpate, exact în clipa asta, cu ecoul acestui cu-cu în văzduhul liliachiu. Altădată, totul îmi părea atât de firesc...” Noaptea, înainte de a adormi, mi-am adus aminte că aflasem, în sfârșit, sensul formulei enigmatice din meniul de la banchetul dat în onoarea țarului: „Potârnichi și ortolani fripți, umpluți cu trufe”. Da, știam acum
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
un fel de iluzie optică datorată tensiunii mele nervoase. Ghiceam parcă amețitoarea dezrădăcinare pe care trebuia să o simtă adesea Charlotte: o dezrădăcinare aproape cosmică. Ea era acolo, sub cerul violet, și părea complet singură pe planeta asta, în iarba liliachie, sub primele stele. Iar Franța ei, tinerețea ei erau mai îndepărtate decât luna aceea palidă - lăsate într-o altă galaxie, sub un alt cer... Și-a ridicat chipul. Ochii ei mi-au părut mai mari ca de obicei. A vorbit
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
sfârșit, să se scoale, a văzut un saigak care se cățăra încet pe o dună de nisip. Charlotte l-a urmat, fără să se gândească, instinctiv - animalul era unica baliză în mijlocul unduirii nesfârșite a nisipurilor. Ca într-un vis (aerul liliachiu avea vacuitatea înșelătoare a viselor), a reușit să se apropie de animal. Saigak-ul nu a fugit. Charlotte, în lumina vagă a amurgului, a văzut pete negre pe nisip - sânge. Animalul s-a prăbușit, apoi, mișcând violent din cap, s-a
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
cuvântul, își confruntă pozițiile, își expun părerile în fața unei vederi pe care amatorii de sublim - cu Longin în frunte - o pot considera un exemplu: partenerii asistă la spectacolul imensității Mării Mediterane, care se întinde cât vezi cu ochii. Irizări solare, liliachii, albastre, verzi și negre ale apei magice și magnifice, suprafața ca o oglindă lucind în lumina apusurilor soare sau creste de valuri înspumate în zilele cu vânt puternic, dâre lăsate de ambarcațiunile grele ce brăzdează apele adânci sau, dimpotrivă, viziunile
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
să nu scot un suspin de Încîntare. N-am văzut În viața mea ceva atît de frumos. E ca În visul oricărei fetițe. Pereții sînt pictați cu zîne desenate cu mîna, perdelele albe sînt prinse În lateral cu panglici uriașe liliachii de tafta, iar leagănul e tot numai volane de broderie anglaise, ca un pat de prințesă. O, Doamne. Acum Îmi doresc o fată. Vreau ambele camere. Nu le pot avea pe amîndouă? — Deci, ce părere aveți? se Întoarce Fabia spre
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
pastel și ciorapi lungi și groși de culoarea pielii care să le protejeze de lipitori și muchiile tăioase ca lama ale tulpinilor de trestie-de-zahăr. Lucrau pe câmp, tăind trestia cu niște cuțite lungi și ascuțite. Zbang, și vârfurile cu flori liliachii cădeau secerate. Cu fiecare lovitură de cuțit, mai Înaintau zece centimetri. Decembrie și primăvara târziu sunt cele două perioade propice plantării trestiei-de-zahăr, iar dintre cele două, iarna e cel mai bine de plantat. Așa că femeile aveau la dispoziție o perioadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
casă a unui Nat - poate unul care murise de o boală de intestine -, În cazul de față o pădurice cu copaci jacaranda care Încă mai aveau frunze, deși era iarnă, dar În schimb erau lipsiți de mănunchiurile impresionante de flori liliachii. La Întâlnirea dintre culturi, se făceau și greșeli, neintenționat, asta e sigur, și nu s-ar fi Întâmplat nimic dacă Rupert nu ar fi strigat: „Taaată! Taată! N-ai niște hârtie igienică?“. Înjură, Își scoase cartea din buzunarul de la geacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
a unei experiențe de psihologie pe sufletul ei și mai cu seamă pe al meu. Dar jocul acesta Dumnezeu știe unde poate duce. (Fii sincer! Știi unde "poate" duce!) Adela are sânul mic și predilecție pentru haine cenușii, albas- tre, liliachii, ca toate femeile care mi-au atins sufletul. (Afară de femeia cu ochii verzi și brațele de piatră, care avea sânul ca o cu-polă și purta culorile dinspre marginea roșie a curcubeului și care, neavând suflet, mi l-a angajat foarte
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
gheață, iar costumul gri de la BHS arăta aproape nou. (Nu-i scosesem ambalajul de la curățătorie de doi ani de când îl folosisem la o întrunire de profesori.) Sandalele mă îngrijorau însă. Le cumpărasem sâmbătă de la un mic magazin din Archway. Erau liliachii, cu niște fundițe în față și cu tocuri mai înalte decât port eu de obicei. Vesele? M-am întrebat uitându-mă la ele din diferite unghiuri. Sau doar ieftine? O să arate ridicol cu ciorapi? Și dacă da, oare aș putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Se referea la țigara mea. — Unde? — Stinge-o! — Doamne, am exclamat eu și am cerut ajutorul lui Fielding. Aici e vorba de un fel de mahmureală dramatizată, mi-am spus eu. Am tras cu putere din țigară și în lumina liliachie l-am văzut mai bine pe Davis, cu mușchii umflați ieșindu-i din maieu. Capul îi era înclinat într-un chip curios și așezat pe umeri ca și cum ar fi privit în sus, de pe ghidonul răsucit al unei biciclete. Zâmbea. — Fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mov și alb a ciorchinilor înfloriți, cât și parfumul dulce ne îndemnau la lirism, și cum fiecare dintre noi era cu cîte-o fată-n gând, Rică Stănescu, cel mai îndrăgostit dintre toți, zice: ― Ia cântă, mă, Grig, ceva de inimă liliachie, că prea e liniștită seara asta! ― Să cânt, mă, dar ce să cînt? ― Cântă, aia: În serile din luna mai"! ― Păi d-abia sîntem la sfârșitul lui aprilie! ― Ce-are a face? În așteptarea lui mai, dă-i drumul, că
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
în lăuntrul meu, m-am pomenit deodată într-un vîrtej de oameni negri care se roteau ca o sfîrlează. Se desfăceau în evantai, lăsînd să curgă printre dînșii rîuri de femei ce ondulau în curbe luminoase. Din umbra unui cort liliachiu țîșni, fragilă și slabă, Sulamita. Era Aneta Gărgăun în chipul unei fetișcane cu fruntea albă sub cocul albăstrui și buzele răsfrînte. Ridicînd nara străvezie, călcă pe vălul ce-o acoperea. Goală, și-a întins brațul cu oasele subțiri. Sclipea. Cu
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
altarul tăcerii și ea visează mereu același vis în care oamenii au sfori legate de trupuri. Dragoste este destulă Gura știrbă a lumii se hlizește într-un dinte și începe să-mi cânte despre un iubit pierdut în întunericul nopților liliachii de mai, cu păsările obosite frânte-n poartă.Sufletele nu mai pot culege visul și îl descarcă, fragil, ca pe un sfărâmicios obiect pe la colțurile străzilor, să-l cumpere trubadurii cu imaginea reflectată orbitor în peretele translucid al vieții. Un
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
numai cruci de cască. Eu Îi țineam culorile și nu-ndrăzneam să mă uit, În deal, la Valea Popii, fiindcă dacă m-aș fi uitat, mai Întâi și mai Întâi, aș fi văzut că are chiloți roz și albăstrii și liliachii - depinde; nu știu de ce depinde, dar depindea atât de bine, Încât am uitat ce mai venea și nu mai țin minte cum arăta la obraz Valentina Întreagă, Îi țin minte (ca azi) cicatricea de deasupra genunchiului drept. Și mai țin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]