797 matches
-
aspect uniform, compact, formați din limfocite mijlocii care, prin diviziune formează limfocite mici, care reprezintă populația majoritară a foliculului. Foliculii primari se găsesc și în evoluția ulterioară a organelor limfoide ca formă de repaus, ei constituind foliculii plini ai organelor limfoide mature. După câteva zile de la naștere, apar și - foliculii secundari - care au centrul clar și periferia compactă, ei coexistând cu foliculii în repaus. Apariția și proliferarea foliculilor secundari, determină un răspuns la atacul unor factori de stress, hormonali, deoarece, formarea
MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM –BOALA KAHLER RUSTITZKI ) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/1667_a_2959]
-
Ca urmare a unui stimul antigenic cantitatea de imunoglobuline în serul sanguin crește, iar imonoglobulinele astfel produse prezintă calitatea de „anticorpi”, putând reacționa „în vivo” și „în vitro” cu antigenul care le-a indus apariția. În unele sindroame ale liniei limfoide (mieloame, limfoame, plasmocitoane), cantitatea de imunoglobuline serice poate să crească foarte mult, fără ca imunoglobulinele produse, să manifeste cantități de anticorpi. Analiza electroforetică a serului, a permis separarea și măsurarea gamoglobulinelor, denumite apoi imunoglobuline (Ig). Prin analiza imunochimică s-a arătat
MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM –BOALA KAHLER RUSTITZKI ) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/1667_a_2959]
-
numai în stadiile tardive, sub forma unor anemii de tip hipocrom. Singurul examen care permite stabilirea diagnosticului este biopsia ganglionară. 4.12.2 Limfosarcomul (limfom malign primitiv, limfoblastom malign, limfadenomul malign, limfocitom malign, limfosarcomul Virchow) - este o neoplazie a țesutului limfoid, care interesează numai o parte a acestui țesut, cu caracter local sau difuz sistemic - limfosarcomatoza Rundrat. În regiuni din Africa există o mare frecvență a limfosarcomului la copii, așanumita tumoare Burkitt. Această boală interesează în general copiii între 5 și
MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM –BOALA KAHLER RUSTITZKI ) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/1667_a_2959]
-
timpuriu, retracția și involuția uterului postpartum ; eliminarea loșiilor și a bacteriilor din uter. 3.8.2. Reglarea neuro-hormonală a răspunsului imun Reglarea răspunsului imun în puerperium la vacă este asigurată de: anticorpi, antigeni, complexele antigen-anticorp, citokine (interleukine), celule ale sistemului limfoid, diferite elemente ale sistemului nervos și endocrin. S-a stabilit că sistemul imun are numeroase conexiuni cu sistemul neuroendocrin, în special prin intermediul timusului, care primește semnale, atât de la hipotalamus, cât și de la glanda pituitară anterioară (OLINESCU,1995). Atât organele limfoide
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]
-
limfoid, diferite elemente ale sistemului nervos și endocrin. S-a stabilit că sistemul imun are numeroase conexiuni cu sistemul neuroendocrin, în special prin intermediul timusului, care primește semnale, atât de la hipotalamus, cât și de la glanda pituitară anterioară (OLINESCU,1995). Atât organele limfoide primare, cât și cele secundare au numeroase filete nervoase, noradrenergice sau colinergice, dintre care unele sunt în contact direct cu limfocitele T. Limfocitele au receptori pentru diverși hormoni, fiecare hormon influențând răspunsul imun. Astfel, în cazuri de stres, creșterea nivelului
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]
-
Astfel, în cazuri de stres, creșterea nivelului corticoizilor, a endorfinelor sau met-encefalinei induce o depresie reversibilă a răspunsului imun. Aceste efecte supresoare sunt contracarate de către melatonină și hormonul pineal. În afară de catecolamine, corticoizii secretați de corticosuprarenale, hormonii de creștere hipofizari, țesutul limfoid (component al sistemului imun), mai poate fi influențat de hormonii sexuali, de tiroxină sau de semnalele nervoase hipotalamice. La rândul lor, celulele limfoide influențează hipotalamusul, anterohipofiza și alte compartimente neuroendocrine prin intermediul secrețiilor leucocitare: interleukine (în special IL-1), ACTH și factorilor
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]
-
contracarate de către melatonină și hormonul pineal. În afară de catecolamine, corticoizii secretați de corticosuprarenale, hormonii de creștere hipofizari, țesutul limfoid (component al sistemului imun), mai poate fi influențat de hormonii sexuali, de tiroxină sau de semnalele nervoase hipotalamice. La rândul lor, celulele limfoide influențează hipotalamusul, anterohipofiza și alte compartimente neuroendocrine prin intermediul secrețiilor leucocitare: interleukine (în special IL-1), ACTH și factorilor supresori ai histaminei produși de limfociteleT (OLINESCU, 1995, TRIF, R., și VIOR, C., 1996). Între cele trei sisteme (nervos, endocrin, imun) s au
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]
-
virali, micotici, crescând incidența bolilor specifice și nespecifice. În urma acțiunii factorilor endogeni și exogeni asupra efectorilor celulari și umorali ai sistemului imunitar au loc modificări complexe caracteristice imunodeficiențelor secundare care se manifestă prin: hipoplazia sau aplazia timusului și a organelor limfoide secundare; leucopenie cu limfopenie prin reducerea numărului de limfocite T (în special a limfocitelor T ajutătoare) și scăderea numărului de limfocite B; hipogamaglobulinemie (Ig M); reducerea activității fagocitare și bactericide a leucocitelor; reducerea valorilor complementului seric. Aceste modificări ale efectorilor
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]
-
contact sinaptic, sinapsele chimice pot fi: interneuronale de diferite tipuri: axo-somatice, axo-dendritice, axo-axonale, dendro-dendritice etc; neuro-musculare, între neuroni și fibre musculare striate sau netede; neuro-glandulare între neuroni și diferite celule glandulare endocrine și exocrine; neuro-imune între terminații nervoase și organe limfoide, imunoreactive. I.4.5.2. Sinapse interneuronale Organizarea conexiunilor sinaptice interneuronale este, în linii mari, similară cu a sinapselor neuroefectoare musculare. Ea prezintă însă unele particularități ultrastructurale atât în cazul releelor sinaptice ganglionare, cât și al sinapselor centrale. Referitor la
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
predominând în porțiunea proximală. În schimb, segmentele inițiale ale axonului, prezintă puține sinapse sau sunt lipsite de conexiuni sinaptice. I.4.5.7. Sinapse neuroimune Mult timp sistemul imunitar a fost considerat autonom, deși existența fibrelor nervoase la nivelul organelor limfoide fusese semnalată încă de la începutul secolului al XX-lea. Un mare pas înainte l-a constituit descoperirea citokinelor și comunicarea bidirecțională la nivele diferite între componentele sistemului imun pe de o parte și structurile neuroendocrine pe de alta. Plecând de la
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
cercetările lui Vizi și Elenkov (2002) referitoare la eliberarea citokinelor în prezența noradrenalinei, Fournier și Hellman (2003) au sugerat existența sinapselor neuroimune. Studiile microscop electronice ulterioare au confirmat prezența comunicărilor neuroimune de tip sinaptic la nivelul organelor prevăzute cu funcții limfoide primare și secundare. La rândul lor, anatomiștii au stabilit originea, distribuția și căile eferente ale inervației vegetative (predominent simpatice) și aferente, senzoriale, de la nivelul diverselor organe limfoide. Totodată au fost identificate principalele substanțe neurotransmițătoare (catecolamine, acetilcolină, histamină, serotonină) și neuropeptide
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
confirmat prezența comunicărilor neuroimune de tip sinaptic la nivelul organelor prevăzute cu funcții limfoide primare și secundare. La rândul lor, anatomiștii au stabilit originea, distribuția și căile eferente ale inervației vegetative (predominent simpatice) și aferente, senzoriale, de la nivelul diverselor organe limfoide. Totodată au fost identificate principalele substanțe neurotransmițătoare (catecolamine, acetilcolină, histamină, serotonină) și neuropeptide modulatoare (neuropeptidul Y, substanța P, VIP, peptidul înrudit cu gena calcitoninei), active asupra receptorilor locali specifici (Mignini și colab., 2003). S-a precizat printre altele, că receptorii
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
P, VIP, peptidul înrudit cu gena calcitoninei), active asupra receptorilor locali specifici (Mignini și colab., 2003). S-a precizat printre altele, că receptorii respectivi răspund la substanțele neuroactive specifice, afectând răspunsurile locale imune. Principalele componente receptoare și efectoare ale celulelor limfoide circulante sunt următoarele: fig. 31. Acestea îndeplinesc rol dublu, atât senzorial de detectare și recunoaștere a constituenților tisulari self de cei non-self, cât și rol efector de apărare prin neutralizare sau distrugere a agenților patogeni. Pe plan funcțional s-a
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de cei non-self, cât și rol efector de apărare prin neutralizare sau distrugere a agenților patogeni. Pe plan funcțional s-a constatat o complexă interdependență între reacțiile electrice produse de stimularea terminațiilor vegetative locale și capacitatea citokinelor eliberate de organele limfoide și limfocitele circulante de a influența reactivitatea receptorilor implicați în comunicarea neuroimună. Tubul digestiv fiind un important sediu al interacțiilor neuroimune, înregistrările cu microelectrozi ale manifestărilor electrice de la nivelul plexului submucos al colonului de cobai sensibilizat la beta-lactoglobină au evidențiat
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
mecanismul molecular al interacțiunii nerv-celulă mastocitară, au evidențiat participarea eliberării ATP de către mastocitele activate de terminațiile nervoase, ca substrat energetic al moleculelor de adeziune celulară (CADM). O gamă variată de particularități imunohistochimice prezintă comunicările neuroimune bidirecționale de la nivelul altor structuri limfoide primare (timus, amigdala, măduva osoasă, splină, ganglioni limfatici) și secundare (mastocite, limfocite, leucocite etc.), având ca principal element reglator citokinele. Interacțiuni neuroimune complexe au loc la nivelul mucoaselor digestivă, bronșică, buco-faringo-laringeală și diverselor teritorii neuro-glandulare, inclusiv cerebrospinale. Componentele sistemului imun
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
tub larg prin care trec alimentele și aerul, constituind o răspântie a căilor respiratorie și digestivă, făcând legătura dintre fosele nazale și laringe, precum și dintre cavitatea bucală și esofag, în peretele posterior al faringelui, înapoia limbii, se găsesc amigdalele (țesut limfoid), cu rol în reținerea bacteriilor și toxinelor. Esofagul, situat în torace, reprezintă un segment tubular, lung de 25-30 cm la individul adult, ce realizează legătura dintre faringe și stomac. Musculatura esofagului este striată și netedă, inervată de fibre somatice și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
apariție o reprezintă persoanele peste 40 ani, dar afecțiunea poate atinge orice vârstă. La copii, prevalența sindromului de apnee în somn de tip obstructiv este de 1-3% cu un maxim între 2-8 ani, coincizând cu creșterea în volum a țesutului limfoid adenotonsilar. La persoanele peste 60 ani există o creștere a prevalenței apneii obstructive în somn, explicată probabil printr-o hipotonie a musculaturii orofaringelui, dar și prin scăderea sensibilității chemoreceptorilor carotidieni la hipoxemie. 24% până la 63% dintre vârstnici au un indice
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]
-
neutrofile, limfocite T si B, plasmocite, ce duce la creșterea nivelului local de IL-1, IL-6, IL-8 și factor de necroză tumorală alfa (TNF). Toate acestea pot induce o serie de modificări la nivelul epiteliului mucoasei gastrice. Cancerul gastric cu stromă limfoidă este o formă anatomo-clinică rară de cancer a stomacului, caracterizată de similitudini cu cancerul de naso faringe, un prognostic relativ bun și o asociere cu virusul Epstein Barr. Există dovezi de incidență familială a cancerului gastric, cea mai renumită fiind
CANCERUL DIGESTIV SUPERIOR. PRINCIPII, CONTROVERSE ȘI OPȚIUNI DE TRATAMENT by MIHAI STOIAN, CRISTIAN BULAT, MIHAELA DAMIAN () [Corola-publishinghouse/Science/402_a_1123]
-
sinuzita, rinosinuzită, laringita, rinolaringită, aerocistită (pungile guturaleă, traheita, bronșita; pneumonie, br. pneumonie, alveolita, pleurita viscerala, pleurita costala, pleurezie, mediastinita; aerosaculită (la păsăria; 3 Aparatul digestiv stomatita, cheilita (buzea, gingivita; palatinită, gnatită (mucoasa bucceloră, glosita (limbăă, tonsilita sau amigdalita, angina (inelul limfoid bucofaringeal posterioră, pulpita dentară, parodontita, maxilita, periodontita, periostita alveolara dar și pioree alveolara, faringita, esofagită, ingluvită (gușăă, proventriculită și ventritriculită (la păsăria; ruminita*, reticulita, omazită, gastrita, jejunita, ileita, gastroenterita, duodenita, jejunita, ileonită, tiflita, colita, tiflo-colită, NU enterocolita, rectita, proctita, sialoadenită
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
durată de 2-3 săptămâni și sunt adesea o prelungire în timp a reacțiilor din faza acută. În cadrul lor se reduce intensitatea hiperemiei și a edemului și sporește treptat diapedeza leucocitara, inițial predominant granulocitar-neutrofilică și apoi macrofagică și în final limfoida. Pentru etapa actuala a cunoașterii preferam termenul “limfoid” în loc de “limfocit”, populațiile celulare limfocitare fiind foarte heterogene. Pot fi evidențiate și fenomene caracteristice fazei reparatorii a proceselor inflamatorii: angiogeneza și fibroplazia. IOAN PAUL50 Inflamațiile cronice durează luni și chiar ani și
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
prelungire în timp a reacțiilor din faza acută. În cadrul lor se reduce intensitatea hiperemiei și a edemului și sporește treptat diapedeza leucocitara, inițial predominant granulocitar-neutrofilică și apoi macrofagică și în final limfoida. Pentru etapa actuala a cunoașterii preferam termenul “limfoid” în loc de “limfocit”, populațiile celulare limfocitare fiind foarte heterogene. Pot fi evidențiate și fenomene caracteristice fazei reparatorii a proceselor inflamatorii: angiogeneza și fibroplazia. IOAN PAUL50 Inflamațiile cronice durează luni și chiar ani și sunt caracterizate prin predominantă răspunsurilor reparatorii, fibroplazia și
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
endoteliul vascular. Se întâlnește pe suprafață celulelor seriei mieloide și mediază fagocitoza celulelor opsonizate IC3b. Absența lor ereditară induce deficiență de adeziune leucocitara - LAD, Leukocyte adherence deficiences, la bovine și canine. CR4 (CD11c/CD18Ă sunt prezenți pe celulele mieloide și limfoide și sunt bine exprimați pe suprafața macrofagelor tisulare și a plachetelor. DEFICIENȚE EREDITARE ALE COMPLEMENTULUI În literatura de specialitate din medicină omului și în ultimii ani și din medicină veterinară sunt semnalate deficiențe ereditare ale unor componenți ai complementului. Cea
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
CCR3/ CCR10 Subliniem rolul dublu al chemokinelor în raport de contextul funcțional. Pot fi constitutive sau homeostatice moderatoare a traficului leucocitar și inflamatorii, factori activi ai răspunsului și desfășurării IOAN PAUL80 procesului inflamator. Pe parcursul desfășurării acestuia ele pot forma agregate limfoide asemănătoare centrilor germinativi - nodulii reumatoizi. Redam în Fig. 2.13. după Harigman J.J. și colab. (2004Ă o privire generală asupra interrelațiilor funcționale și homeostatice ale chemokinelor și ale receptorilor de chemokine - artrite. Fig. 2.13. Privire generală asupra interacțiunilor funcționale
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
timus și splina. Și noi (1963- 1964Ă am observat același efect la cobăitele injectate cu estrogeni și în splina cobailor de ambele sexe infectați cu L. monocytogenes. (Fig. 2.15Ă. Fig. 2.15. Corpii lui Kurloff (săgeataă într-o celulă limfoida din sîngele de cobai. Debout C. și colab. (1999Ă constată că citoliza din leucemia L2CC a cobailor este mediata prin corpii lui Kurloff, numărul acestora și respectiv al celulelor NK fiind de 3 ori mai mare decât la martori. Chiar dacă
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
origine monocitarmacrofagică ăă Celulele prezentatoare de antigen, de origine monocitarmacrofagică, sunt clasificate de către Roitt și colab. (1989Ă în: - CPA constitutive nefagocitare: - celulele lui Langerhans, - celulele interdigitate, - celulele dendritice; și - CPA facultativ fagocitare: - astrocitele, - celulele foliculare tiroidiene, - celulele endoteliale din țesutul limfoid și vascular. În literatura mai sunt semnalate, la șoareci, celulele lui Granstein, asemănătoare cu celulele lui Langerhans. Celulele lui Langerhans (să nu se confunde cu celulele insulelor lui Langerhans din pancreasă sunt situate în piele, la nivelul joncțiunii dermo-epidermice, - celule
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]