265 matches
-
sepulcrele, cu monumentele singuratice, cu movilele, copacii, crucile și mausoleurile, este nimbată darnic de o aură cerească clară, dulce, caldă și sublimă, ca mierea de lotus! Se instaurează o liniște... O încremenire divinatorie... O armonie de dincolo de contingent! Ca un lințoliu ud, din cețuri și din rouă, după uragan. Ca un lințoliu de tăcere imens, alb și curat. Lințoliul mării a învăluit Corabia Păcatului și pe Moby Dick! Fecioară prea-sfântă, am scăpat, oare? se roagă Fratele, nevenindu-i să creadă că
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
nimbată darnic de o aură cerească clară, dulce, caldă și sublimă, ca mierea de lotus! Se instaurează o liniște... O încremenire divinatorie... O armonie de dincolo de contingent! Ca un lințoliu ud, din cețuri și din rouă, după uragan. Ca un lințoliu de tăcere imens, alb și curat. Lințoliul mării a învăluit Corabia Păcatului și pe Moby Dick! Fecioară prea-sfântă, am scăpat, oare? se roagă Fratele, nevenindu-i să creadă că toate presiunile și fojgăiala încetaseră. Poate că... Da! Poate, poate... Aș
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
dulce, caldă și sublimă, ca mierea de lotus! Se instaurează o liniște... O încremenire divinatorie... O armonie de dincolo de contingent! Ca un lințoliu ud, din cețuri și din rouă, după uragan. Ca un lințoliu de tăcere imens, alb și curat. Lințoliul mării a învăluit Corabia Păcatului și pe Moby Dick! Fecioară prea-sfântă, am scăpat, oare? se roagă Fratele, nevenindu-i să creadă că toate presiunile și fojgăiala încetaseră. Poate că... Da! Poate, poate... Aș...! Da' de unde! Încetișor, fugar, ca o părere
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
farfurie și zice: Știi ceva despre rimming? Știu că despre asta nu se vorbește la masă. — Și despre fisting? întreabă mama. Zic că da, știu. Nu pomenesc de Manus și de revistele lui porno profesionale. Ședem acolo, toți în jurul unui lințoliu albastru, cu curcanul semănând mai mult ca niciodată cu un mare animal mort și copt, umplutura plină de organe pe care încă le poți recunoaște, inima și pipota și ficatul, sosul îngroșat de grăsime gătită și sânge. Aranjamentul floral din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
de materie (cf. Eureka: a prose poem - an essay on the material and spiritual universe / Eureka: poem în proză - eseu despre universul material și spiritual, 1848).] "Voi cataracte aprige, voi șuvoaie de argint; Voi rîuri spațioase, de salcie acoperite cu lințoliu; Suiți-vă pe razele departe luminînd a' soarelui încoronat cu străluciri, Să ajutați îndoliații nouri ce distilează lacrimi. Voi aburi de otravă, peste capul meu zvîrliți-vă; Voi vipere colcăitoare, picioarele-mi înfășurați-le; Voi broaște,-împrăștiați-vă veninul pe cărarea-mi
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
soi de disperare în „energia” lor, o clară presimțire a tragediei și a morții. Nesupuse, incontrolabile, jucându-și existența pe o singură carte, femeile din The Lady in the Lake își scriu propriul scenariu mortuar, brodând semnele tragediei pe un lințoliu în care hainele și trupul lor s-au contopit. Crystal Kingsley și Muriel Chess dispar, practic, deodată. Conform mărturiilor, una dintre ele s-a scufundat pe fundul laculul Big Bear, cealaltă s-a evaporat în praful înecăcios al unui Mexic
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
să le reechilibreze. Broderia, tricotatul și croșetatul au același sens, la care se adaugă noțiunile de răbdare și de lentoare. Repararea ori reunificarea cere timp. Această imagine onirică este legată de lunga așteptare a lui Ulise, în timpul căreia Penelopa brodează lințoliul lui Laerte (vezi Țesut). Degetarul simbolizează căutarea protecției, mai ales împotriva atacurilor exterioare. Elementele cele mai semnificative sunt însă ața și acul. Ață Ața împărtășește simbolistica legăturii, a lanțului și a sforii. Dar, datorită fineții sale, constituie elementul cel mai
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
de cei ce-or sta când or da turcii în țară și-o să-i facă bucăți pre ei, cei rămași.” (E. Barbu, S.N., 30) Uneori relația de apoziție este mascată prin repetarea regentului termenului-bază: „Pe-un pat alb ca un lințoliu zace lebăda murindă Zace palida vergină cu lungi gene, voce blândă.” (M. Eminescu, I, 32) „Îmi venea greu să-i spun adevărul, să-i spun că e amnezic.” (M. Eliade, 180) Identitatea apoziției - funcție sintactică este asigurată de complementaritatea a
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Simțeam că mi se taie genunchii. Trecutul mi se părea pierdut undeva în ceață, ca un vis de care nu-ți mai amintești, decât arareori și de care chiar ai vrea să uiți. Peste școala de atunci, s-a coborât lințoliul greu al uitării dureroase, acoperind-o, ca o ploaie de cenușă. De pe ruinele ei cad roadele zbuciumului nostru.. S-a prăbușit școala.. s-au risipit gândurile vacanțelor plăcute. Ușa, de la intrare, din stejar masiv, întărită cu vergele din fier forjat
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
omenești pe care o sfâșia nefericirea... dorurile de casă, de școală... de Moldova.. Șaizeci de ani au trecut de-atunci... O prăpastie s-a deschis între noi și trecutul nostru... .................................................. .................... ...Și, încet-încet peste școala de atunci.. începu să se aștearnă lințoliul greu al uitării dureroase, acoperindu-ne ca o ploaie de cenușă.. Pe ruinele ei cad roadele nesfârșitului nostru zbucium...... Vechiul Palat Sturzesc și bisericuța Paharnicului Lozonschi, față în față, stau și vor mai sta... ca doi martori muți, înfipți adânc
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
schimbe registrul, să se obiectiveze liric, impresionând printr-o „puternică invenție fantastică”, după aprecierea lui G. Călinescu. Astfel, tratează într-o viziune personală, grațios și ironic, un motiv universal: „O! corbi siniștri, vă iubesc; / Voi ce pe-al iernii alb lințoliu / Cădeți în stoluri ce-ngrozesc / Ca niște pete mari de doliu! // În fracurile voastre negre / De ciocli aveți ceva de gală, / Și-n croncănitul vostru râde / O ironie triumfală! // Chiar Edgar Poe, în cinstea voastră, / A scris balada-ntunecată / Al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288739_a_290068]
-
atribut al puterii divine și în viziunea lui Homer: Astfel e voia lui Zeus / Care-a surpat așa multe cetăți cu mândrețe de ziduri / Și o să surpe mereu...". O tramă a vieții, supusă formelor prin care trece pulberea își lasă lințoliile în toată poezia declinului grecesc. Încet încet, pe lângă exaltarea gloriei eroilor și faptelor omenești, surprinse în toată măreția lor, apare și sentimentul de perisabilitate, a contrastului dintre slavă și spulberare, dintre opulență și gol.35 Asupra cetăților ilustre odinioară, falnice
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
este numai un contemplator, ci un "homo interogator", cum l-a numit George Muntean. Interogația lui (acel "Cine ești?" din Memento mori) acționează ca o armă de luptă: ea violează spațiul extramundan extrăgând/relatând, în permanență, despre "semnele" ascunse după lințoliile pecetluite ale astrelor. Interogația este un "reper semiotic și principal instrument al reflexivității artistice". Ea nu e "sterilizatoare, descurajantă, ci bărbătească, prometeică, asociindu-și spre a fi astfel, un cortegiu de emoții intelectuale".29 În fond ne-o demonstrează chiar
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
ruine" (Egipetul) "Marea-i tristă-n vântul serei Pe ruini ce se deșir (...) (Lida) "Și spiritual morții eterne-n ruine, Își mișcă imperiul fără de fine" Este evident că poetul pregătește pasul următor: imaginea ruinei extinsă asupra întregului pământ ca un lințoliu etern: "Ai știut tu, scumpe frate că pământu-i o ruină?" (La moartea lui Neamțu) sau: " Nu știi tu, înger, oare să zbori, Să lași pământul, trista ruină?" (Înger palid) Dar ruina nu e, totuși, un punct final al disoluției. Încă
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Cerul se înseninase și un amurg de toamnă târzie cobora peste orașul poleit de soarele palid. Până departe împrejur se vedeau toate dealurile Iașului. Lumina roșiatică a apusului se împreuna cu trecutul evocărilor istorice, și se arunca în forma unui lințoliu peste prezentul întunecat. În colțuri de suflete nevoiașe pătrundea o rază de lumină și nădejde: era Mișcarea Legionară. în seara aceea am plecat spre București. La Făgăraș De Crăciunul anului 1929 am fost la Făgăraș. Cu această ocazie am luat
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
pe două rânduri, înaintăm frumos, nu ne oprim, așa”. În vâr tejul emoțional, colorat și olfactiv în care am intrat, apuc să văd o pelerină care încearcă să depună pe raclă o bucată mare de pânză albă. Pânza, moștenitoarea acelui lințoliu din in, denumit brandeum, cu care se acopereau în Antichitatea Târzie relicvele, este îndepărtată cu un gest expert de către preotul de veghe de lângă moaște. Un alt preot are gestiunea acatistelor și a containerului metalic sigilat conținând banii introduși de pelerini
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
un punct de rezonanță, invocând într-un demers final căderea blestemului asupra speciei umane. Opriți-vă! Nu vă e milă de puii noștri? Asasinilor! Ticăloșilor! Creștini sunteți? Fiți blestemați! Stoluri imense de zburătoare înnebunite acopereau întreaga lizieră ca un uriaș lințoliu negru imaginar și neprotocolar în amintirea puilor transformați în cenușă. Nici în "Păsările" lui Hitchcock nu s-au creat scene atât de reale și de cutremurătoare ca cele ce mi-a fost dat să văd și la care să particip
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
cățelandrului nostru, Leu am salvat-o pe mama de la o moarte sigură prin hipotermie (înghețare), când se prăbușise fără putere în zăpada viscolită cu înverșunare de crivățul dezlănțuit, și care începuse deja să-i cânte prohodul acoperind-o cu un lințoliu alb, pentru noi, timp de nouă zile cât a durat crivățul, a început o perioadă extrem de tensionată și dură, care a pus sub semnul întrebării însăși existența noastră. În a treia zi de crivăț înfricoșător, casa nu se mai zărea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
în jurul meu; pe toți însă ne leagă tristețea. Prietenia noastră este o prietenie a slăbiciunii, a nonacțiunii, a resemnării... Doream somnul, dar a fugit și acesta: trebuie să stau treaz ca să văd eforturile zadarnice ale soarelui de a răzbate prin lințoliul de nori... Un singur vinovat - eu! O singură scuză - împrejurările! și iarna aceasta, care singura nu vrea să mai moară, să se ducă... 18 noiembrie 1951 Monseniorul părăsea Siena tocmai când soseam acasă. L-am făcut să se întoarcă din
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
aminteam de această parte a Făgărașilor, făcută cu ani în urmă în tovărășia lui Popingham, păstrasem o viziune sumbră, desprinsă parcă din Împărăția lui Verde Împărat: un drum de calvar, alcătuit din imense stânci negre, peste care se așternuse un lințoliu de licheni galben-albaștri, învăluit în cețuri și presărat tot timpul de o ploaie fină și deasă ce te pătrundea încet-încet până la piele... De data aceasta totul a fost diferit: un soare cald și prietenos îndulcea toate culorile, transformând peisajul într-
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
făcuse să înflorească pe geam, ca peste un câmp, albe flori de gheață. De trei zile cerne de sus cu fulgi mari și deși ce plutesc lin așternându-se peste acoperișuri, peste turlele bisericilor, peste zăplazuri, îngropând Suceava sub un lințoliu alb, gros, tăcut de omăt. Ștefan ia de pe pervazul ferestrei o mână de zăpadă și o face bulgăre. Privește roiul fulgilor de nea și întreabă încet, cu teamă: Câți, Șendreo? Șendrea tace, se codește, tușește... Câți, te-am întrebat? Șendrea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Sfărmând duioasa pace din somnu lui senin Toți ofițerii vrednici, băieții lui cu care Pe câmpii biruinții alăturea luptase Cu toții se trezise și se înfățișase... Erau spectrali și tragici cu fețele în doliu Și fiecare-n spate purta un lung lințoliu Cu toți pe cel mai mare așa-l împresurară Și câte-un gest lugubru cu toți solemn schițară Apoi, trecură-n noapte înspre eterna pace Ca un convoi funebru ce merge să se...16 [DESPRE "APA MORȚILOR"]* Matei Dumbravă vorbește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
leurs bienfaits, et leur domination tyrannique. Mirajul acestor versuri hipnotice (Șt. Tătărăscu) zăgazuri așezate pe temelii mișcătoare de ambiții trecătoare (Mandrea) hainele nu și le-a schimbat au rămas ca scumpe imponderabile din care se adapă și acum (pr. Partenie) Lințoliul insolvabilității interes specific de partid Trebuie să ne unim pentru a lupta împotriva interesului național amenințat. Țara aceasta cu ultima sforțare a conștiinții sale... ... pentru interesele implacabile ale României de mâne. (Șt. Tătărăscu) Șirah cap. VI. verset 16. Prietinul credincios
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
animal: existau suflete de șopârlă, de potârniche, de gâscă sălbatică, de iepure și de cocor. Sufletele morților zboară pretutindeni, spunea băiatul vecinilor, pentru ei lumea nu-i mai mare ca o batistă. Dar cum ajunge să semene într-o fotografieun lințoliu în iarbă cu o batistă? Iar fotografia mortuară a fiului să-i slujească mamei ca semn de carte în cartea de rugăciuni? Cum încape moartea într-o fotografie maroniu-albă nu mai mare decât o cutie de chibrituri? Cum reușește să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
iarbă? Fiul bunicii, sfârtecat în război de o mină, seamănă, întins pe batista din iarbă, cu o grămăjoară de frunze putrezite adunate de vânt. Cum de cutează o fotografie de pe front, trimisă ca veste de moarte, să confunde între ele lințoliul cu batista, omul cu o mână de frunziș? Nimeni n-a putut lua de pe umerii bunicii povara pierderii fiului ei. Așa cum mie caișii îmi aduceau aminte de tatăl meu mort, la fel și ei un acordeon îi amintea de fiul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]