299 matches
-
Inc., Publishers. 2002. 7) Troost, Linda and Sayre Greenfield. "The Mouse that Roared: Patricia Rozema's Mansfield Park". Jane Austen în Hollywood. Ed. Troost, Linda and Sayre Greenfield. 2nd edition. Kentucky: The University Press of Kentucky, 1998. JANE AUSTEN ÎNTRE LINEARITATE ȘI SPAȚIALITATE Prof. Andreea CĂTĂLINA Școală nr. 28, București Relația dintre literatura și film a fost obiectul a numeroase reflecții și analize. În ciuda diversității lor, cele mai multe dintre aceste cercetări au un punct de plecare comun. Atât literatura, cât și cinematografia
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
intertextualității (Riffaterre: 1981, apud Samoyault: 2001, p.16). Laurent Jenny este cel care a semnalat printre primii ineficiența lecturii lineare și posibilitatea emancipării orientării temporale a lecturii: Meritul intertextualității rezidă și din introducerea unui nou mod de lectură care detonează linearitatea textului. Orice referință intertextuală devine punctul unei alternative: continuarea lecturii ca și cum nu ai avea în față decât un fragment ca oricare altul, parte integrantă din sintagmatica textului, sau întoarcerea către textul-origine [cât de sugestivă este față de text-sursă și cât de
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
preferința postmodernilor pentru montaj, colaj, paradox, paralogie, metonimie, paracriticism etc. În ficțiunea postmodernă este utilizată constant heterotopia, lumile plurale fiind mereu fragmentare și fragmentate, iar discursul postmodern își asumă discontinuitatea și alcătuirea sa din fragmente 212, situație care exclude coerența, linearitatea, lipsa contradicțiilor. Deși Derrida consideră că o "formă primară" a discursului postmodern este colajul/montajul, David Harvey atenționează asupra faptului că reprezintă un risc considerarea lor drept indicii ale distincției dintre modernism și postmodernism, la fel cum și fragmentarea este
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
regulilor întemeiază discursul și în cadrul lor el capătă sens. 2) Discursul este orientat. Orice discurs este construit în funcție de un scop, se transformă în timp, stă sub semnul devenirii și este ghidat de către intenționalitatea locutorului. Chiar dacă orientarea discursului pare a introduce linearitatea ca o altă trăsătură dominantă a sa, situația nu este pe deplin predeterminată dintru început; în acest sens, există un număr impresionant de procedee discursive care "maschează" linearitatea discursului, ca digresiunile, revenirile la direcția inițială, jocul anticipărilor (de tipul "vom
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
și este ghidat de către intenționalitatea locutorului. Chiar dacă orientarea discursului pare a introduce linearitatea ca o altă trăsătură dominantă a sa, situația nu este pe deplin predeterminată dintru început; în acest sens, există un număr impresionant de procedee discursive care "maschează" linearitatea discursului, ca digresiunile, revenirile la direcția inițială, jocul anticipărilor (de tipul "vom vedea că...") etc. 3) Discursul este o formă de acțiune. Maingueneau precizează contribuțiile lui Austin și Searle la înțelegerea ideii că orice tip de enunțare constituie un act
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
sau sunt chiar incompatibile cu acestea. În acest sens, este semnificativă anunțarea sfârșitului modernității și al însemnelor sale, din L'échange symbolique et la mort, precum și dezvoltarea caracteristicilor noii ere prin distanțarea de modul de producție, de economia politică, de linearitatea discursivă, care conduc cercetarea în domeniul mass-media, al modelelor cibernetice și al simulării. Baudrillard afirmă un set de concepte-cheie ale modernității care au ajuns la sfârșitul lor și pe care nu intenționează să le restaureze, ci să le transgreseze: "Sfârșitul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
le-a permis musulmanilor să anticipeze rolul înțelegerii în cunoașterea fenomenelor istoric-umane, teoretizat mai târziu și de filosofii occidentali. Filosofia islamică a fost ferită de "mutații" ca cele pe care Occidentul le multiplică mereu. ("Catastrofele" menționate mai sus, asociate cu linearitatea timpului istoric, răspunzătoare pentru tezele despre "moartea" lui Dumnezeu și a Omului). Dacă pentru teologii occidentali "moartea lui Dumnezeu" creează stări de perplexitate, pentru islamici enunțul este respins ca o blasfemie de neconceput. "Nici Dumnezeu, nici Cuvântul Său și lucrul
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
paratextului (prima notă de pe prima pagină). Principalul avantaj al notei este că lasă loc în discurs unor efecte locale de nuanță, de surdină sau, cum se spune în muzică, de registru, care contribuie la reducerea faimoasei, și uneori supărătoarei sale linearități (1987, p. 301). Găsim, deci, pe prima pagină din Seuils, nota 1 care trimite la Palimpsestes. Această primă notă face direct aluzie la studiul definitoriu întreprins de G. Genette: Ceea ce am denumit deja [...]. Lectura primei pagini a acestei cărți ne
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
a intra"). După toate aceste argumente esențiale, nu ne rămîne decît să tragem concluzia: paratextul parodic chiar asta face. În plus, o serie de întrebări structurează ultimul paragraf, propunînd un nou marcator al reformulării: ȘI ÎN SFÎRȘIT? Ca marcator al linearității, el subliniază ultimul element al enumerării; în calitate de conector, el operează o întoarcere argumentativă conclusivă: esențialul în romanul Sophiei Edelman este următorul: "tonul și muzica unui tînăr autor care face primii pași". Nota biografică, ce urmează imediat după text, îi definește
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
ceva mai mult decît o serie cronologică de fapte și urmărirea derulării unei povestiri implică o reflectare asupra evenimentelor pentru a le aduna într-un întreg semnificant. Altfel spus, această noțiune permite considerarea trecerii de la secvență (propozițiile succesive ce respectă linearitatea limbii și tipul de secvențialitate) la figură (înțelegînd textul ca un întreg coerent). Noțiunea de orientare configurațională permite formularea unor ipoteze asupra interpretării textului ca un întreg coerent; ea reunește și conceptul de "lector model", atît de drag lui Umberto
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
de adevăr ale campaniei publicitare Teoria polifonică a enunțării (J.-C. Anscombre și O. Ducrot, 1983; J. Authier-Revuz, 1982) subliniază că orice discurs se adresează unui interlocutor. Un anumit număr de forme perceptibile, din punct de vedere lingvistic, înscriu în linearitatea propoziției prezența celuilalt, ca potențial receptor. Recunoașterea interlocutorului nu se poate înscrie într-o comunicare între doi poli între care o informație este vehiculată. Această schemă este complet falsă", spunea Medvedev (1982, citat de T. Todorov, 1981): Nu există mesaj
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
secera ostenită dar mulțumită de lucrul dovedit, odihnindu-se pe grămada de coceni. Și atunci, și pentru noi, singurul fior va fi acela răcoros al lucrului dus pînă la capăt. De Împăcare liniștită. Haiku-ul nu este o poezie plată, linearitatea textului sporește În imagini, iar imaginile capătă volum Într-un orizont simbolic Încărcat de emoție. Poemul este de fapt o alegorie concisă, textul vorbește despre lucruri și scene semnificative, iar acestea despre emoția care este cuprinsă În ele. Este o
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
limbii române. Cantemir punea această problemă în dependență directă de istoria, reconstituită de el, a neamului românesc: după cum acesta îi continuă nemijlocit pe romani, tot așa și limba română a continuat, până în secolul al XIVlea, nemijlocit și curat, limba latină. Linearitatea evoluției romanromân, ca popor și limbă, perturbată în epocă de italieniști, era apărată de Cantemir prin două serii de argumente: unele, de logică istorică, altele - de limbă. Primul argument istoric se bazează pe aducerea coloniilor romane în Dacia „cu mult
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
înnoirea, sinceritatea, într-un cuvânt, calitățile structurii de caracter și de suflet, strălucirea spiritului... Dar în ce fel filtrăm pozitivul de negativ? Lumea aceasta e amestecată. Orice acțiune are o consecință, orice energie de un anumit fel atrage automat în linearitatea acțiunii un rezultat similar în amestec de bine sau rău și se amplifică... orice gând, orice acțiune și orice decidem sau simțim trebuie să filtrăm pentru a păstra numai pozitiv, pentru a avea în structura noastră numai latura bună a
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
mele? Aș fi altceva mai mult decât conștiință, energie, înțelepciune sau iubire, oare ce anume voi lua cu mine ca aparținându-mi dincolo de forme și aparențe?... Și de ce ar avea importanță cine suntem acum sau cine am fost cândva, în linearitatea timpului și relativitatea definirii, dacă este sigur că oricum nu vom rămâne decât esențialul luminos care ar ajunge parte din arborele universal, unde nu există nici timp, nici separare spațială, ci doar A FI, infinit și perfect?... Expansiunea vieții implică
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
de zeu în junincă; piesa Cadenze per Antiphona pentru flaut solo de Cornel Țăranu - o muzică speculară, în care se reflectă, pe de o parte, relieful accidentat, în spirit blagian, fracturat de ritmuri de joc popular, pe de altă parte, linearitatea cantabilă, limpidă - a stimulat plasticitatea cântului lui Ion Bogdan Ștefănescu, dar și valențele sale poetico-teatrale; Rush (Grabă, goană) de Miklos Maros - o partitură dinamică prin excelență, cu ritmuri delirante, de extracție bartókiană, redate pe clape, cu bătăi din picioare și
Puncte cardinale by Despina PETECEL-THEODORU () [Corola-journal/Journalistic/83407_a_84732]
-
influențând partea, pe de o parte, iar contextul ansamblul textului, pe de altă parte. În al doilea rând, discursul este orientat. El se construiește în funcție de un scop care este presupus în fiecare parte. În ciuda unor posibile digresiuni, discursul are o linearitate care îi asigură unitatea. Acest fir conducător este marcat, discursiv, prin anticipații (intenționez să, voi arăta că) sau prin reveniri (am vrut să, am arătat că). Incluziunile metadiscursive indicate se constituie în veritabile ghidaje pentru receptor, care pot lua, în
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
competiției dezvăluie limitele mixului de marketing atașat unui intermediar pe piață și solicită creșterea corespunzătoare a gradului de control și de implicare pe piața respectivă, concretizate prin înființarea unei filiale proprii. O altă problemă cu modelul de la Uppsala ține de linearitatea presupusă a relației dintre acumularea de experiență și implicarea pe piață. Unii autori (Erramilli, 1991) consideră că expresia grafică a acestei relații ia forma literei U, în timp ce Petersen și Pedersen (1997) apreciază influența acumulării de experiență asupra luării deciziei de
Corporațiile transnaționale și capitalismul global by Liviu Voinea () [Corola-publishinghouse/Science/1912_a_3237]
-
imagini în înțelesul consacrat; e vorba, adeseori, mai curând de ceea ce T.S. Eliot va numi „corelativul obiectiv” - acea „serie de obiecte, o situație, o înșiruire de evenimente care trebuie să alcătuiască formula unei emoții anume”, într-o țesătură complexă, refuzând linearitatea conceptuală, dar armonizându-se, cum spuneam, în cele din urmă, într-o configurație mozaicală a unei anumite stări de spirit nu mai puțin complexe. Considerat panoramic, Ulise e un poem de factură „cubistă” sau „simultaneistă”, în care, cum observa Marcel
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
ca închidere, apetitul dinamic al unei viziuni de tip simultaneist, prin excelență deschisă, aptă de cuprinderi din ce în ce mai vaste, practic inepuizabile, ale spectacolului vieții moderne. Sfărâmarea, atomizarea discursului se impunea, așadar, iar miza pe imagism devenea o soluție adecvată acestei aspirații: linearitatea „meditației” putea fi dinamitată prin aducerea eului liric într-o stare de absolută disponibilitate asociativă, oferindu-și mereu noi pretexte de punere în ecuație a „impresiilor” și „stărilor” de spirit, - de unde senzația de dinamism și de imprevizibil, de unică supunere
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
autorului lui Ulise, programul său fiind, dimpotrivă, unul al revelării cât mai multor raporturi și analogii posibile între evenimente, stări și obiecte, rămâne evidentă reminiscența „canavalei” pe care se țese discursul liric și pe care o „traduce” imagistic. Comoditatea relativei linearități a cadrului ideatic-descriptiv e însă larg compensată de performanțele metaforice ce tind spre o anume independență față de acesta, cerând considerare în sine și un statut ambiguu, între imaginea-mijloc de expresie și limbajul intranzitiv, autoreferențial. Ruptura nu e deci totală și
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
ca tipuri de caractere); mondiale, europene, naționale (ca tipuri de competiții) etc. Existența formelor construite pe același tipar formal sau combinarea lor în limitele aceluiași enunț oferă claritate și transparență mesajului transmis și reflectă, în același timp, tendința limbii către linearitate, simetrie și analogie: După naționalele de gimnastică, urmează europenele și apoi, în toamnă, mondialele A călătorit cu un personal, dar ar fi preferat un rapid sau un accelerat Poți scrie cu italice, drepte, bolduite, petite, numai să fie clar ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/85031_a_85817]
-
într-un câmp de cercetare: „al echilibrelor stabile, dificil de tulburat, proceselor ireversibile...mișcărilor lente de acumulare și... saturare”, într-o istorie globală, caracterizată de fenomene de atracție și potrivire, de organizări constante în care traseele pe care se stabilesc linearitățile descendențelor de idei sunt evidente și recunoscute, unde urmele perpetuării tradiției sunt clare și relațiile între fenomene sunt omogene . Prin Victorian Narrative Painting, Thomas stabilește, dincolo de comentariul textelor critice consacrate, o relație de continuitate accentuată cu Victorian Narrative Paintings de
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
ritmurile fundamentale ale naturii. Desprinse din natură, sortate atent și așezate cu grijă după criterii cromatice sau estetice, pe suprafețe discret individualizate, florile din Trandafiri sălbateci de Nicolae Grigorescu și Flori de măr de Aurel Băeșu poartă deja urmele unei linearități asociate cu practicile cotidiene. Imaginile florilor din farfuriile sau oalele de lut și vasele metalice, de ceramică sau de sticlă, de forme din cele mai diferite sau imaginile florilor asociate cu diferite obiecte de interior în Mărgăritele lui Grigorescu, Flori
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
care și din care se deplasează. Ele pot fi mai ales puncte de legătură, popasuri în transport, o răscruce sau o încrucișare de drumuri, momente de schimbare de la o structură la alta”. Punctele de transfer de pe harta unui metrou întrerup linearitatea mișcării pentru fiecare linie și combină vectorii unidimensionali într-o rețea bidimensională. Într-o biserică tradițională, încrucișarea navei cu transeptul constituie un astfel de centru nodal intensificat, produs de interacțiunea a două făgașuri, de care diferă calitativ, fiind un loc
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]